Cine conduce Elvetia?

Zilele trecute, am discutat cu cativa prieteni elvetieni despre „secretele” bunastarii din Confederatia elvetiana. Dincolo de unele aspecte ce tin de istoria razboaielor din Europa  – spre exemplu, italienii cu simpatii fasciste, fugiti din Italia dupa razboi si ajunsi (cu bani cu tot) in Crans Montana sau in alte locuri elvetiene – politica are doar rolul de a proteja interesele economice ale cetatenilor. Elvetienii despre care va vorbesc nu stiau, cu siguranta, numele presedintelui tarii lor. Noua ni s-ar parea incredibil sa nu stim numele presedintelui Romaniei. In Elvetia, viata societatii functioneaza insa in inertie, in standarde asumate de catre toti locuitorii.

Conducerea statului este asigurata pe o baza colegiala, de catre 7 consilieri federali, alesi de parlament pentru un mandat de 4 ani iar presedintele Elvetiei este stabilit, prin rotatie, de catre Parlament pentru un mandat de un an. In 2007, presedintia este asigurata de socialista Micheline Calmy-Rey, care a condus o lunga perioada de timp o retea de distributie a cartii.

Ce vreau sa spun? La un anumit nivel de constientizare a intereselor comune, conducerea politica devine din ce in ce mai putin autoritara. Si invers.

dsc00931.jpg

Anunțuri

34 Responses to “Cine conduce Elvetia?”


  1. 1 Bibliotecaru August 25, 2007 la 3:04 pm

    Domnule Adrian Nastase, de unde sa luam noi „baza colegiala” cand la noi sunt lupte pe viata si pe moarte. Privesc baza politica a Romaniei si observ ca sunt foarte putini oameni politici raportati la foarte multi politicieni. Iar politicenii, condusi de stupizenie, gasesc cu cuvinta sa-si bage o coala de hartie sub talpi pentru a parea mai inalti.
    Circula pe vremuri un banc. Un test la spitalul de nebuni, un test de masurare a starii de nebunie, continea o camera de baie, o cada plina cu apa, o cana si o galeata. Pacientului i se cerea sa goleasca cada de apa. Cei care se foloseaua de cana erau respinsi. Cei care se foloseau de galeata erau respinsi (cei care s-au gandit la galeata ar trebuie sa-si faca probleme). Un om normal ar fi scos dopul la cada si ar fi asteptat ca apa sa se scurga.
    Atunci cand traiesti intr-o limita a normalitatii, nici nu mai conteaza cine si cum cunduce. Viata decurge de la sine. Cand, te situezi la cealalta extrema, adica traiesti in furia caderii libere, iar nu mai conteaza cine e la conducere, pentru ca nu poate face prea multe. Sa emigram cu totii pentru un an in Elvetia si apoi se venim inapoi antrenati pentru normalitate.
    Cine e interesat de concluziile mele relative la operatiunea „dosarul de cadre”, le poate citi pe giconet.blogspot.com

  2. 2 Emigrantul August 25, 2007 la 3:31 pm

    Informatii suplimentare de pe siteul oficial al Elvetiei

    La Suisse est l’une des plus vieilles et des plus stables démocraties d’Europe.

    Le pouvoir politique en Suisse est divisé entre le gouvernement local (les communes ou les villes), cantonal- 26 cantons ayant leurs propres lois, systèmes d’éducation, et systèmes fiscaux, et le fédéral dont le siège est à Berne. Le gouvernement fédéral a des pouvoirs bien délimités, par exemple sur l’armée ou sur la politique étrangère, et lève ses propres impôts. A sa tête se tiennent sept personnes élues par le parlement pour une période indéfinie. Les décisions sont prises collégialement, le consensus étant plus important que les alliances politiques.

    Le Franc suisse est émis par la banque centrale, une société anonyme dont les actionnaires principaux sont les cantons, bien que les actions puissent être achetées par le grand public. Le système politique suisse est décentralisé; le pouvoir est séparé à travers le pays. Il est aussi très conservateur, ce qui est sans doute une bonne solution pour un pays avec trois langues nationales, deux religions et 26 systèmes de loi.

    Le système de décision est caractérisé par la démocratie directe. Ainsi la population est appelée aux urnes tous les trois mois pour voter sur des sujets précis comme une nouvelle loi sur l’immigration, un pont, ou l’abolition de l’armée de milice. Les décisions sont généralement prises par les élus, mais n’importe qui à le droit de contester ces décisions et de lancer un référendum populaire s’il est capable de réunir suffisamment de signatures. Il peut aussi lancer une initiative populaire sur un sujet qui lui tient spécialement à coeur. Ces initiatives sont toutefois souvent rejetées car elles doivent obtenir la majorité des voix de la population et des cantons pour être acceptées, chose difficile à atteindre dans un pays si diversifié.

    Deci:
    Elvetia inseamna:
    26 de cantoane
    26 de sisteme de legi
    4 limbi oficiale
    2 religii
    conducere aleasa pe timp nedifint ( cei 7 )
    salariu mediu 5500 -6000 franci elevetieni
    deductii 40% -raman 3200-3600 franci
    chiria 800 la 1500 franci ( una sau 3 camere)
    adica cel mai scump nivel de viata
    E rentabil sa locuiesti in Franta sau Germania si sa lucrezi in Elvetia sau sa locuiesti in Elvetia la granita , ca sa cumperi din afara.

    Elvetia= obrazul subtire cu cheltuiala se tine !

  3. 3 Jean Calvin Jr. August 25, 2007 la 5:10 pm

    Cine NU conduce Elvetia?
    Cu siguranta nu marinarii si nici motociclistii. Cu siguranta nu artizanii micilor aranjamente personale, de cumetrie (trans)partinica, nici nasii impreuna cu finii, nici verii impreuna cu matusile si unchii, nici socrii impreuna cu ginerii, nici secretarele devenite directoare, nici amantele devenite mari vestale politice, nici claponii preocupati sa isi aranjeze discret freza in public inainte de a vorbi, nici profesorii de etica pasionati de muzica partiturilor false. Elvetia nu are nici legi gandite pentru a fi incalcate, nici pasiunea spritului baut in Public ( cu “P”, de la “Pironit in televizor” sub fascinatia hahaielilor trase intre sireturile desfacute “intre noi si popor”). Elvetia nu are timp pentru vanatoarea vrajitoarelor inchipuite. In general se ocupa de banii altora si de umplerea seifurilor proprii. Asta cere al naibii de mult timp in fiecare zi si inteligenta pe termen lung. La Berna si in resedintele cantonale nu sunt politicieni in sensul comun acceptat la noi, ci niste functionari care au foarte multa grija ca acul ceasornicului elvetian sa ajunga mereu la ora exacta, fara abaterea considerata de atatia altii fireasca, necesara, sau cel putin fara nicio importanta. Ceasornicarii lor sunt oricum, mai buni decat ai nostri, chiar daca pe vremuri un nebun si-a putut imagina ca Orexul poate trezi macar curiozitatea autohtona pentru o oarecare punctualitate. Cine nu conduce si mai ales nu intelege Elvetia isi poate permite, iata, linistit, sa isi regleze propriul ceas la alta ora, de fiecare data cand vine vorba de asumat ceva, de facut ceva, fie si doar o banala mamaliga cu branza (europeana, mai nou, desigur).

  4. 4 Maximmouse August 25, 2007 la 6:50 pm

    Stimate Domnule Prim Ministru!:))

    Este drept ca elvetienii nu stiu cine este presedintele tarii lor, dar stiu foooooaaarte bine cine este portarul de la blocul lor!este?

    Pai de pusculita lumii ne intrebati dvs.?!

    Emigrantul , care s-a grabit sa posteze „din carti” , si dvs., sunteti intr-o voita eroare, zic eu.

    Pai in „scumpa ” Elvetie , daca ti-ai luat masina cam babana pentru ce se asteapta de la tine , soptitorii sunt pe faza, portarul, mai bine imbracat si platit ca tine , este pe faza…etc.asa ca……bref, in Elvetia cred ca e bine sa cheltuiesti, nu neaparat sa traiesti.

    Si daca nivelul de constientizare este bun, conducerea politica , nu-i asa , nici nu mai conteaza, perene sunt fiscul, Politia, si ce o mai fi acolo….he, he, n-am dreptate?.Ce am enumerat eu mai sus nu sunt politica sunt altceva….administratie, sa zicem, birocratie…..cum sa-i zicem domnule Nastase?

    Deci, inchei, nici asta nu este matricea…..mai cautam….:)))

    Voios , dar si respectuos, Maxi!:)

  5. 5 Valeriu Mangu August 25, 2007 la 6:52 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Etimologic, termenul „Conducator” inseamna „Cel care aduna la un loc, cel care reuneste”. Or, in cazul Elvetiei, ca si al Romaniei, conducator este poporul – el reuneste membrii poporului. Prin translatia suveranitatii nationale catre stat, conducator este asadar statul – el reuneste cetatenii. De altfel, chiar Constitutia Romaniei prevede ca statul are ca fundamnent unitatea poporului roman.
    Rezulta de aici ca statul n-are cum sa fie condus de cineva – sau ceva. Organele de care vorbiti in text sunt organe de executie a vointei poporului, nicidecum conducatori.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  6. 6 Bibliotecaru August 25, 2007 la 7:21 pm

    Sunt convins ca problemele sunt mai profunde decât înlocuirea unui marinar sau a unui motociclist cu un ceasornicari elveţieni. Şi ei trăiesc pe seama unui act destul de profitabil de neimplicare. Ia să ne gândim cum ar merge România fără un „ministeru de războiu”, ia să ne gândim la ce am putea folosi acel procent din buget. Ce ar fi ca prin băncile din România să se vanture toţi banii dubioşi, căci acolo sunt sumele mari, şi un procent important din comisioane să intre la bugetul de stat. Ce ar fi ca Romania să producă si ea numai brânză fermentată la coş de coaje de brad şi maşini Dacia. Nu cred că putem compara Elveţia cu România. As vrea sa iau de la elvetieni acea grija fata de mediu. Ce ar fi sa adaptam traditia la… a sădi un copac in fiecare an ca sa-ti mearga bine. In fiecare an pepiniere speciale deschise in Romania. Vine omul, scoate banul din buzunar (probabil cam 20 RON), i se da un harlet, o sapa, o lopata… face o groapa, pune copacul, pune si o eticheta rezistenta care sa ateste numele sau, il uda si pleca cu speranta ca intreg anul ii va merge bine. Daca in fiecare an se planteaza 5 mil. de copaci… tot e bine.

  7. 7 Valeriu Mangu August 25, 2007 la 9:00 pm

    Domnule Adrian Nastase,

    Spre disperarea, poate, a unor colegi de blog, iata continuarea miniserialului.
    Dupa ce cetatenii au stabilit care este Programul politic – ori politica interna si externa a Tarii -, este necesar ca un organ de putere sa-i ASIGURE realizarea. Aceasta nu inseamna altceva decat ORGANIZARE. Acest organ de putere este GUVERNUL – de fapt, in cadrele Constitutiei Romaniei avem de-a face cu doua guverne, anume cel desemnat cu asigurarea realizarii Programului politic al cetatenilor, precum si Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, investit (cu i de dupa i) cu organizarea si coordonarea activitatilor ce privesc securitatea (sau siguranta) nationala. Vom numi, pentru distinctie, primul guvern, Guvernul (civil), cu precizarea ca in SUA, de exemplu, cele doua guverne sunt comasate.
    Guvernul (civil) trebuie sa dispuna de un Program de guvernare, adica de organizare, de administrare, care sa prevada in ce fel va fi organizata punerea in aplicare a – ori executarea – Programului politic al (tuturor) cetatenilor.
    In tacerea Constitutiei, primul-ministru desemnat a venit in ultimii 16 ani in fata Parlamentului nu cu un Program de guvernare, deci de administrare, ci cu o combinatie dintre Programul de guvernare si, respectiv, Programul politic al cetatenilor, dand hibridului denumirea corespunzatoare primului Program.
    Programul politic al (tuturor) cetatenilor trebuie sa prevada ce trebuie facut in comun – universitati, sosele, scoli s.a. Sa-l numim Programul „ce urmeaza sa se faca”. Dar nu este suficient – trebuie sa existe si Programul „cum se executa” – de exemplu, scolile urmeaza sa fie construite prin licitatie sau prin incredintare directa, soselele urmeaza sa fie executate numai de firme romanesti cu cel mult, sa zicem, doua milioane euro per kilometru s.a. -, respectiv Programul „cum se impune executarea” – de exemplu, ce patesc firmele constructoare daca nu executa la timp s.a. Abia la coada trebuie sa apara Programul de guvernare – cine sa se ocupe de aprovizionare, cum trebuie platite salariile s.a..
    Comasarea tuturor acestor Programe intr-unul singur, sub denumirea Program de guvernare, face din Guvern(ul civil) titularul vointei politice, ceea ce este neconstitutional. Dar chiar si asa, Guvernul n-ar putea, de pilda, sa construiasca el scolile – sa stabileasca el profilurile universitatilor, pe unde urmeaza sa treaca soselele s.a.
    El trebuie pentru inceput sa transforme vointa cuprinsa in – ori exprimata de – Programul politic in proiect de lege. Initiativa proiectului de lege trebuie sa apartina ministrului de resort, care este investit cu executarea si care, numai el, cunoaste specificitatea domeniului. Adoptarea proiectului de lege de catre Guvern este opera de organizare a executarii Programului politic. Datorita absorbtiei ministrilor de catre Guvern, acesta din urma pare a deveni executant – de unde denumirea gresita de „Executiv”; in realitate, cum spuneam, Guvernul este – sau trebuie sa fie – doar organizator. Un ministru are, intr-o asemenea formula de absorbtie, rolul de organizator al executarii Programului politic, atunci cand actioneaza in calitate de membru al Guvernului, dar si de executant, atunci cand executa vointa continuta in – ori exprimata de – lege.
    Dupa ce proiectul de lege a fost adoptat de Guvern – proiect care isi extrage vointa ce o exprima din vointa exprimata de Programul politic -, acesta merge la un organ specializat – asa-numita autoritate legislativa -, care trebuie sa imbrace vointa din proiect in formule juridice. Dupa ce legea a fost adoptata, ea merge la Presedintele Romaniei, care trebuie sa verifice daca: a) vointa exprimata de ea reflecta vointa politica a (tuturor) cetatenilor; b) daca vointa continuta de ea exprima vointa poporului; c) daca vointa continuta in ea exprima vointa natiunii. Promulgarea este asadar o operatiune tehnica de verificare a compatibilitatii – ori conformitatii – vointei continute in lege cu: a) vointa politica a (tuturor) cetatenilor; b) vointa poporului; c) vointa natiunii.
    (Va urma)
    Al dvs., Valeriu Mangu

  8. 8 Bibliotecaru August 25, 2007 la 9:01 pm

    @Maximmouse
    Ai grait drept.
    Imi aduc aminte de filmul Secretul lui Bachus si de fragmentul cand fata lui Bachus, domnisoara Bumbescu, deschide sifonierul si spune: „uite aici vizamul, astrahanul…”
    Chiar si in Romania ma gandesc cum justifica cineva, oricine ar fi el un Lamborghini, un Lexus, un Ferrari Testarossa, un Lotus, un Viper, un Hammer, un main-bach (ca sa fac si o gluma de intelectual). Ce vorbesc eu, ca nici nu stiu cum se numesc, abia daca stiu de Logan, dar chiar si Dacia o aflu numai cand mai da unul peste mine la trecerea de pietoni si scoate capul pe geam sa ma scuipe.
    Am auzit si eu ca in multe din tari exista decenta de a cumpara o masina ma ieftinuta decat iti poti permite, pentru ca ai decenta de a nu iti arata opulenta. Ce-i drept, cred ca si pe acolo a inceput sa se afiseze golania.
    Si imi mai aduc aminte ca prin tarile astea Germania-Austria-Elvetia… nu puteai sa ajungi bancher daca nu aveai burta. Burta era un semn al bunastarii, al increderii. Ce bancher as fi fost… cel mai mare :)).

  9. 9 Jean Calvin Jr. August 25, 2007 la 10:22 pm

    Bineinteles ca “problemele sunt mai profunde decat inlocuirea unui marinar sau a unui motociclist cu un ceasornicar elvetian”. In realitate nici macar prezenta celor doi in functiile respective nu conteaza in mica noastra discutie deschisa in mod nevinovat de dl Adrian Nastase, decat in masura in care ei sunt produsul unui sistem politic “original” fara nicio legatura cu cel elvetian. Adevarul (cam gol, ca sa nu spun golut rau de tot) este ca atat a putut produce acest sistem dupa 17 ani de eforturi, zbateri, cautari haotice dupa modele – cand unul suedez al unei oarecari echitati sociale (vorba inchipuita a dlui Iliescu), cand unul german al unei rigurozitati siefriediene (vorba automobilistica a onorabilului domn Liiceanu), cand unul alarmist latino-american despre care tot emit avertizari Casandrele tranzitiei spre nicaieri.
    Ideea notata de dl. Bibliotecaru’ cu plantatiile salvatoare de arbori poate cel mult contribui la a face aerul acestei tari total ne-elvetiene ceva mai respirabil intre muntii de gunoaie clintiti din cand in cand (ultima data la initiativa absolut laudabila a domnului marinar) si resturile organice ale bietilor porci contaminati de pesta din ograda Smithfield. Care ograda se gaseste – se putea altfel? – nu in Elvetia, ci tot aici, aproape, la doi pasi. Va aduceti aminte, desigur, intrebarea memorabila: “Domnilor, inteleg ca e ceva putred in Danemarca, dar de ce pute intotdeauna la noi?”
    De fapt, sunt absolut convins ca dl Adrian Nastase stie ca avem nevoie de un fel de elvetieni pentru a da un bobarnac acestei tari sa treaca de blocarea in mediocritate si platitudine, dar nu o spune. Ori ii e teama ca nu il crede nimeni sau ca moare toata “lumea buna” de ras, ori nu stie unde sa ii gaseasca pe baietii astia pentru a-i intreba macar de sanatate.

  10. 10 Valeriu Mangu August 26, 2007 la 3:46 am

    Domnule Adrian Nastase,

    In ultimul set de raspunsuri faceti urmatoarea afirmatie: „Cat priveste fortele politice care sa il contrabalanseze pe Traian Basescu si PD, eu zic ca PSD este cel mai redutabil, dar trebuie sa isi aleaga cu inteligenta terenul. Nu cred ca echilibrul trebuie neaparat realizat prin razboi”.
    Ca o avanpremiera a urmatorului episod – cred, penultimul – din miniserialul meu generat de o alta afirmatie a dvs, va propun sa cercetam cu atentie art. 1 al Legii fundamentale. Din cuprinsul lui aflam, intre altele, ca Romania este stat de drept, ceea ce inseamna ca trebuie sa se supuna propriilor legi, apoi ca este stat democratic, ceea ce inseamna ca este un instrument apartinand fiecarui cetatean cu scopul sporirii puterii acestuia, ca este social, adica este obligat sa asigure existenta tuturor, ca in cadrul lui demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea (si pluralismul politic) sunt valori supreme si sunt garantate.
    Din toate considerentele pe care le-am expus pana acum pe blog, vazand si extrasele de mai sus, rezulta ca statul legitim in raport cu fiecare cetatean al sau este o asociere juridica a cetatenilor lui in cadrul careia in nici un caz nu se poate vorbi despre forte, care, cateodata, pot fi in echilibru, iar altadata in razboi.
    Partidele nu sunt forte (politice) – ele sunt, dupa cum dispune Legea fundamentala, asociatii de cetateni care au misiunea principala de a produce proiecte de Program politic al (tuturor) cetatenilor, precum si de a propune candidati pentru organele de executie a vointei poporului, exprimata de – ori continuta in – Constitutie, respectiv legi.
    Cand dvs., de exemplu, ati aderat – ori fondat – partidul FSN, ati facut-o cu scopul de a fi in echilibru sau pentru a va lupta cu cineva – cu mine, de pilda? Daca ar fi asa, inseamna ca noi doi ne-am asociat in cadrul entitatii mai mari – statul, respectiv poporul, respectiv natiunea – ca sa fim sau in echilibru sau in razboi. Dar daca, stiu eu, ne asociem candva sub forma unei fundatii – as spune chiar ca am si facut-o, sub forma fundatiei privind promoarea traditiilor Colegiului „Sf. Sava” -, o facem pentru echilibru intre noi sau sa ne razboim ori sa realizam ceva impreuna? Fie si din acest exemplu rezulta ca o astfel de conceptie este gresita, chiar absurda. Ea este o forma a luptei de clasa, sub aparenta democratiei.
    Presedintelui Romaniei n-are cum sa i se opuna un partid, in ideea de a-l paraliza, de a-l inlatura ori fie si de a-l contrabalansa; o astfel de actiune este neconstitutionala. Si nici partidele n-au, in raport cu misiunea lor constitutionala, evocata mai sus, de ce sa se contrabalanseze ori sa se razboiasca intre ele.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  11. 11 MICHIDUTZA August 26, 2007 la 9:14 am

    Foarte interesant !Ar fi si mai interesant sa aflam parerea dv.despre recentele evolutzii si luari de pozitzie ale d-lui Geoana si ale P.S.D.Putetzi spune ceva ?

  12. 12 Bibliotecaru August 26, 2007 la 9:27 am

    Până la urmă, omul sfinţeşte locul. În România dezgropăm sfinţii şi îi vindem ca moaşte. Apoi ii controlăm şi la dosarul de cadre să vedem dacă nu cumva… Ultimul „sfinţit” de calibru al României, de care îmi amintesc eu, este Ştefan cel Mare. Oare are dosar la CNSAS? Sau la DNA…
    Pierdem mult prea mult timp pentru a ne mânca între noi, de unde să mai ramână ceva din zi şi pentru a construi.
    Mă gândeam eu ieri că poate ar trebui să las duminica comentariile postate pe blogul meu sa fie influentate de credinţă. Duminica să fie de odihnă pentru politică. Asa că… Pax Vobiscum.

  13. 13 Ina August 26, 2007 la 10:37 am

    Si ma rog….cat de rau este sa-ti vezi de viata ta (frumoasa, indestulata, interesanta)…in loc sa stai toaaaaaata ziua sa te zgaiesti la tv-ziare – internet..sa afli/comentezi te miri ce tampenie/minciuna/aiureala spusa de un presedinte al carui nume este BINECUNOSCUT?
    Parol..as prefera sa nu am habar de atat de multe tampenii/minciuni/aiureli…spuse de te miri ce ales…as prefera sa-mi traiesc viata frumos…intr-un oras frumos, curat (nu napadit de gunoaie/gropi/lucrari de asfaltare interminabile), plin de verdeata, cu oameni frumosi si politicosi (nu nervosi/turbati/mitocani…).
    Cum ar fi?
    sa deschid televizorul doar asa…de kiki…sa citesc in ziare si comentarii serioase…sa aud si lucruri bune despre noi (nu numai crime odioase, copii legati de calorifer de parintii plecati sa bea alocatia – btw, Domnule Nastase…aici e o problema….acea suma unica destinata intretinerii mamei&copilului in primii doi ani e o porcarie! e aiurea sa crezi ca cineva cu un salariu „adevarat” – deci…cu pregatire, capacitate, etc. se va apuca sa faca plozi…sa stea acasa 2 ani…cum trebuie..si sa supravietuiasca cu 8 milioane….!) sa respir aer curat…sa nu ma enervez mai delok….sa….sa…

  14. 14 ion adrian August 26, 2007 la 11:30 am

    @Biblotecaru,
    Ti-am citit primele doua texte de pe blogul tau:
    1. Total de acord cu ce spui in primul si eu am simtit la fel cand am vazut foaia prezentata de Cotidianul mai ales ca fiind ceva mai marisor decat tine le stiu f.f bine…
    2. Nu sunt de acord cu concluzia celui de al doilea text caci lasand deoparte caracterul propagandistic al gestului lui Basescu el are si o incarcatura de posibil exemplu si asta este latura pe care este util s-o retinem si s-o folosim.
    Eu sunt absolut de acord cu ce spune el adica ca ar fi cazul ca inainte sa te bagi sa faci ceva in general ca in politica sa fi capabil sa faci ceva bine intr-un domeniu anume si aici ma voi cita pe mine:
    a. PNL pe vremea cand Campenu conducea partidul organizase o excursie la Florica la conacul si cripta Bratienilor si apoi o conferinta electorala a lui Campeanu in Pitesti.
    Erau trei autocare eu si sotia mea fiind intr-unul alaturi de un conducator de rangul doi care organizase excursia si desi fiind el o enciclopedie o bibloteca ambulanta ne avand capacitati de relationare a lucrurilor totul risca sa se dea peste cap si atunci cred ca am pronuntat o fraza memorabila:
    „Domnilor vrem sa conducem si sa organizam o tara, Romania si nu suntem capabili sa organizam o excursie cu trei autocare!?”

    b. Catre Nicu Enescu, pe atunci secretarul general al PNL si la varsta parintilor mei, dar un om remarcabil, despre Radu Campenu;
    Cine se crede si ce a facut Campenu in meseria lui ca sa-si permita sa tina in anticamera profesori universitari, creatori importanti, care vin sa dea gratis o mana de ajutor la reconstructia Romaniei? Adaug ca nu va acuza nimeni ca ne dati acum noua copiilor nostrii aceasta tara in halul in care este caci ati fost cu pistolul rusesc si apoi cu securitatea lui Dej si Ceausescu in spate dar nu credeti ca soarta copiilor nostrii ar trebui hotarata de noi parintii lor si nu de voi care v-ati dat intr-un fel masura si poate ca ar fi mai bine sa-i plimbati prin parcuri(revin Nicu Enescu era o exceptie care insa confirma regula…)

    3. Am spus intotdeauna ca la noi politica este zona in care toti ratatii si incompetentii au speranta sa ajunga pana la varf.

  15. 15 Jean Calvin Jr. August 26, 2007 la 11:52 am

    @Ina
    Raspunsul la intrebarea “cat de rau poate fi sa iti vezi de viata ta frumoasa, indestulata, interesanta” dupa model elvetian (inteleg ca aici bate Ina cu textul ei postat astazi) este de fapt foarte complicat. Elvetienii, cu viata lor “frumoasa, indestulata si interesanta” fac toti copii foarte tarziu, de obicei cate unul singur de familie si care e inconjurat de toata dragostea sufocanta la propriu a tuturor rudelor. Pana la 16 ani au primit tot ce se putea primi, de la micile bucurii ale copilariei pana la excursii in colturile lumii (oriunde e mai ieftin pentru un elvetian sa isi petreaca vacanta decat daca sta acasa in Elvetia), au incercat toate experientele ingaduite de o societate permisiva fata de “micile placeri” (alcool, sex adolescentin si droguri). Rezultatul? Elvetia se confrunta cu cea mai ridicata rata a sinuciderilor in randul adolescentilor inregistrata in lume. Asta pentru ca nu e deloc usor de gestionat inteligent avantajele unei vieti “frumoase, indestulate, interesante”. Pericolul idealizarii pandeste intotdeauna dupa coltul de care se agata cate o idee (“Domnule Nastase… aici de problema, acea suma unica destinata intretinerii mamei si copilului, etc…”), fie ea si nascuta dintr-o candoare absolut admirabila. :-))

  16. 16 Jean Calvin Jr. August 26, 2007 la 12:12 pm

    Ar fi interesant de stiut – si aici numai proprietarul blogului poate raspunde – de ce articolul „Cine conduce Elvetia?” ocupa pozitia nr. 1 in „Topul articolelor?”

  17. 17 Bibliotecaru August 26, 2007 la 1:37 pm

    @ ion adrian
    Aparent are logica teoria aceasta cu „mai întâi dovedeşti într-un domeniu restrâns pentru a ţinti un domeniu larg”. Spun aparent pentru că…
    Pentru că un potenţat al momentului ajuns într-un post la minister, in parlament, la preşedinţie… nu trebuie să dovedească capacitatea sa managerială, cunoştinţe vaste de drept, economice sau capacitatea de a conduce un vapor, pentru ca tot veni vorba. Primul lucru pe care trebuie să-l cunoşti atunci cand eşti pus într-un post politic este… politica. Ca să cunoşti politică trebuie să cunoşti, in primul rând, filosofie şi mecanismele politicilor economice. Apoi trebuie sa ai şi o cultura de tip renaşcentist, adică să ai cunoştinţe de bază în absolut toate domeniile (mă feresc să folosesc „cultura generală”). Sunt absolut convins ca nu există o implicare, cu atat mai mult o echivalenţă, între succesul într-un domeniul şi succesul în politică.
    Celelalte calităţi, printre care cele tehnocratice, trebuie să le aibă cei comandaţi de omul politic, adică cei neimplicaţi politic şi, foarte important, pereni în posturile lor.
    Poate că ar trebui să existe licee de politologie, universităti de politologie. Mi s-ar putea replica că exista zeci de facultăti de studii politice.
    Eu aş vrea instituţii specializate pe politică, nişte sisteme de invăţământ care să aibă în programa lor şi lucruri mai „neobişnuite”: cum să intri într-o sala plină cu personalităţi, eleganţa, cum să mănânci melci, cum să-ţi pui şosete lungi si negre si nu din cele scurte si colorate, cum să faci nod la un papion, eleganţa, arta conversaţiei, oratoria, studiul doctrinar al principalelor curente politice, modul de înfiinţare a unui partid politic, elaborarea unei legi, perioade de practică pe lângă parlament, preşedinte, primarii… Aş vrea ca un absolvent de astfel de şcoală să fie apt ca la 24, 26 de ani să intre, în instituţiile în care este trimis de alegători, ca la el acasă, fără emoţii, fără complexe.
    Acum avem parlamentul plin de parlamentari care doresc din când în când arestarea RASDAQ (cum spunea doamna Irina Loghin, un om stimabil şi de succes in muzica populară).
    Nu vi se pare un exemplu serios? OK. Să luăm unul mai serios, dl. Miron Mitrea. Este absolvent al IPB Facultatea Transporturi. Desigur că această facultate l-a ajutat în a organiza Ministerul Transporturilor. Cu ce l-a ajutat insă la Turism şi la Construcţii? Cu ce la ajutat la postul de vicepreşedinte, secretar, chestor al Camerei Deputaţilor? Eu nu spun că a fost bun sau mai puţin bun în aceste posturi. Eu spun ca venind de la Parlamentul României spre postul de ministru, i-a trebuit probabil un an de zile ca să stăpânească mecanismele de la minister. Dar… i s-a cerut performanţă imediat după ce s-a baut o cupă de şampanie la depunerea jurământului. Este un dezechilibru aici. Mulţi miniştri sunt schimbaţi înainte de a trece perioada de adaptare.
    Este prea mare pretenţia să cer de la fiecare reprezentat politic în parlament sau la primărie să aibă o valoare politica mai mare decât am eu, un om de rand? Dacă ei nu sunt excelenţi politicieni, trebuie să mă mai mir că votează în turmă, „maşină de vot”?
    Domnule Ion Adrian, va rog ceva. Inchideţi ochii şi imaginaţi-vă vă rog o lume în care România are în parlament si în consiliile populare oameni care ar vota fiecare după cum îi dictează propria conştiinţă şi nu după cum spune şeful de partid. Poate nu s-ar mai face şi desface aşa uşor guverne, moţiuni, legi avantajoase doar pentru cineva, poate nu s-ar mai împărţi posturile importante funcţie de culoarea partidelor, poate că nu s-ar mai numara voturile precum nenea Trahanache, Farfuridi şi Brânzovenescu pe de o parte şi Catavencu şi dăscalimea lui pe de altă parte. Desigur, mă aştept să spuneţi că atunci partidul nu ar mai fi necesar. Ba ar fi, pentru că omul politic s-ar înscrie în partidul care este conform cu convingerea sa politică şi ar avantaja astfel indirect partidul respectiv, iar partidul ar ajuta la rândul lui candidatul din punct de vedere logistic. Fără nici o obligaţie de o parte sau de alta.
    Aş mai scrie, dar nu vreau să se spună că mă lungesc… iar…

  18. 18 ion adrian August 26, 2007 la 3:09 pm

    @Bibliotecaru,

    da, da, dar pana la Leonardo da Vinci as accepta si un bun profesor, un bun inginer, un bun comandant de ceva(mai ales din astea) ca de buni in grad si scari de valori rasturnate erea plina si epoca de aur.Daca ii luam pe politicienii nostri la puricat cred ca foarte multi nici portari la o institutie n-as avea incredere sa-i pun, iar in stainatate daca ar ramane cred ca ar trai din vre-un ajutor …

  19. 19 Bibliotecaru August 26, 2007 la 6:00 pm

    @ion adrian
    Pana la Leonardo mă gândeam la şcoala de oameni politici. Unui produs al şcolii politice îi va trebui cel puţin 10 ani să se formeze. Cu cât se amână cu atât vom aştepta mai mult. Eu unu zic în stânga şi în dreapta de pe vremea când mai trăia dl. Raţiu… Dacă se percuta atunci la conceptul meu, acum eram liniştiţi şi visători.

  20. 20 ion adrian August 26, 2007 la 8:07 pm

    @bibiotecaru,
    S-au mai scolit unii dar ce naste din pisica SOARECI MANANCA

  21. 21 Ina August 27, 2007 la 8:49 am

    @Jean Calvin Jr.
    departe de mine acea „candoare admirabila”….
    traiesc zi de zi aici…am un copil mic (deci, savurez la cote maxime acea „suma unica” de care faceai un pic de haz), ma lovesc zi de zi de toate „avantajele” noastre…si nu vad ca adolescentii nostri sunt altfel..ii vad dezorientati, obositi si fara nici un tel, cu modele ieftine.
    se mai sinucid si ai nostri….mai din dragoste, mai din teibilism, mai degeaba…sa nu fim farisei si sa aruncam cu pietre in occidentali.
    nu m-am agatat neaparat de modelul elvetian….si nu am scris un scenariu veritabil de soap-opera, te rog!
    nu idealizez…pur si simplu cred ca am merita fiecare dintre noi un pic de „elvetie” in viata asta…
    poti sa gestionezi inteligent „avantajele unei vieti “frumoase, indestulate, interesante”, crede-ma.

  22. 22 Jean Calvin Jr. August 27, 2007 la 11:35 am

    @Ina
    Elvetienii sunt un caz cu totul si cu totul aparte intre occidentali. Am revazut textele de mai sus, cautand vreo piatra aruncata din greseala sau din prostie in ei si n-am gasit. Am scris doar ca e foarte complicat de gestionat o viata ca a lor. Deocadata modelul social si politic elvetian este unul de foarte mare succes si inca ne-egalat in lume. Este o tara unde aparent nu se intampla nimic, insa in realitate toate marile „negocieri tacute”, toate marile tranzactii discrete, toate marile intalniri ale lumii sunt gazduite foarte generos sau cel putin sunt pregatite in Elvetia, fie prin „canale elvetiene”.
    Un „Gigi” in chip de candidat la ceva (nu conteaza la ce) nu este cu putinta acolo. Asta pentru ca a venit vorba despre modele. Iar criza de modele afecteaza de cateva decenii intreaga Europa. In Franta, de exemplu, dupa disparitia lui Sartre, Aron, Roland Barthes la inceputul anilor ’80, n-a mai ramas in picioare si nici nu s-a mai inaltat vreo „statuie vie” care sa miste in vreun fel din loc vreun destin intelectual sau care sa ridice un val de atitudine intr-o generatie. Macar din punctul acesta de vedere se cheama ca suntem si noi europeni.
    Ca sa revin la chestiunea „sumei unice pentru mamici si copii” – in niciun caz ea nu rezolva ceva pe fond. Este ca si „plantatiile de arbori” propuse de dl Bibliotecaru’: ajuta ea putin acolo, dar nu suficient pentru nasterea unei alte generatii intregi, de care tara asta are atat de multa nevoie… Mai trebuie cate ceva in plus, inclusiv, cateodata si putina candoare. 😉

  23. 23 Axente Sever August 28, 2007 la 10:41 am

    Domnule Adrian Nastase,

    Elvetienii nu-si voteaza direct Presedintele asa cum se practica pe la noi, nu au grupuri politice favorizate presedinte-partid prezidential care deregleaza intreaga scena politica. E pretul pe care il platim pentru mentinerea unui sistem politic in criza de identitate, de care si dvs. ati profitat din plin. Drama PSD-ului e ca nu-si intelege propria tragedie, asa cum nu a inteles-o pe a altora atunci cand era grupul politic favorizat.

  24. 24 Corina August 28, 2007 la 6:43 pm

    Buna ziua, Domnule Nastase, imi place blogul d-voastra, mai ales ca e facut cadou de un clujean foarte simpatic, de altfel „puiut”de comunist asa cum a fost catalogat de unul din Bucuresti, aflat in trecere prin Cluj.
    Am fost si eu cu familia in Elvetia in aceasta vara- va recomand statiunea Leukerbad-pentru ski si bai termale, acolo ne vom petrece de Anul Nou.Totusi noi umblareti fiind nu am putut sa nu remarcam diferenta deja sensibila intre Elvetia si tarile UE- Austria de ex. in detrimentul Elvetiei adica. Poate ca izolarea lor nu ii ajuta neaparat. Vorbesc despre autostrazi, poate chiar servicii…cum comentati acest lucru?Credeti ca e bine ca Elvetia sa nu intre in UE?

  25. 25 Corina August 28, 2007 la 7:06 pm

    am fost in Leukerbad la recomandarea prietenului nostru Alexandru Farcas, cred ca il tineti minte- pacat de tragedia prin care a trecut.

  26. 26 Jean Calvin Jr. August 28, 2007 la 9:55 pm

    @Corina

    Intrucat vad ca ritmul in care raspunde proprietarul blogului e ceva mai lent decat cadenta mesajelor care ii sunt adresate si pentru ca din randurile de mai sus se ghiceste usor o oarecare nerabdare in a primi un raspuns, mi-am permis luxul de a raspunde eu, chiar daca in mod evident curiozitatea Corinei vizeaza opinia dlui Nastase. 🙂
    Elvetia nu va putea ramane la infinit in afara Uniunii Europene. Faptul ca elvetienii au respins pana acum de doua ori prin referendum aderarea nu a impiedicat guvernul federal sa incheie in timp un intreg pachet de acorduri cu Uniunea Europeana care sa faca ceva mai suportabila „vecinatatea” ei. In orice caz, deocamdata calitatea ireprosabila a serviciilor din Elvetia, ca si confortul autostrazilor sunt mult peste tot ceea ce exista in Europa. O simpla excursie cu familia nu este suficienta pentru a emite niste concluzii semnificative despre ceea ce reprezinta unicitatea acestei tari. Este insa un foarte bun inceput de contaminare: revenirea acolo se va produce cu siguranta. Devine o tentatie irezistibila. Pentru unii mai norocosi chiar definitiva.

  27. 27 Corina August 29, 2007 la 10:00 am

    @Jean Calvin Jr.

    multumesc pentru raspuns. Eu nu am pus in discutie „unicitatea”Elvetiei. Pentru mine, din ceea ce am vazut- si crede-ma sint destul de umblata prin lume- autostrada spre Geneva este mai proasta decit cea de la Munchen – Innsbruck. Peisajul arata oarecum neingrijit. Bineinteles ca la Saint Moritz a fost altceva dar nu stiu de ce am avut un feeling neplacut. La fel si serviciile: hotelul in Leukerbad a fost bun dar lipsit de stralucire iar mincarea buna dar fara acel je ne sais quoi frantuzesc.
    In schimb mi-a placut Monte Carlo. Ei da, acolo as vrea sa am norocul sa ma asez putin.
    O intrebare?Dl. Nastase raspunde cuiva?sint noua aici.

  28. 28 nastase August 29, 2007 la 10:25 am

    Corina,
    Din pacate, nu reusesc sa raspund suficient de rapid si, mai ales, tutoror celor care ar dori sa le spun ce cred despre un subiect sau altul.
    Nu stiu daca pot sa fac o comparatie intre infrastructura de drumuri din Austria si Elvetia – nu am calatorit suficient de mult in cele doua tari. Totusi, in Elvetia mi s-a parut incredibil efortul de a construi zeci de km de tuneluri, care au simplificat mult accesul intre localitati si spre tarile vecine.
    Pe de alta parte, am calatorit cu trenul in Elvetia ( o bucata buna de drum) si conditiile mi s-au parut deosebit de bune. Fara a pune la socoteala punctualitatea…
    Cred, in continuare, ca un efort mai sustinut in domeniul infrastructurii – si la noi – ar trebui sa fie o prioritate.
    In ceea ce priveste intrarea Elvetiei in UE, ea va depinde, probabil, de evolutiile, la nivel mondial, in domeniul reglementarilor bancare. In principal.

  29. 29 Corina August 29, 2007 la 10:59 am

    da, multumesc pentru raspuns, intr-adevar cred ca puterea UE consta tocmai in acumularea de bani si aceasta se simte, contrar previziunilor pesimiste.

  30. 30 Corina August 29, 2007 la 11:15 am

    tocmai mi-am amintit de un interviu al dlui Basescu la Tuca, pe cand era ministru al transporturilor in care sustinea sus si tare ca Romania nu are nevoie de autostrazi!!! si rezultatele se vad, e un dezastru, circulatia infernala, drumul de la Oradea la Cluj o rusine nationala. Totusi v-as intreba de ce nu a existat o vointa politica pe vremea stabilitatii din guvernarea d-voastra astfel incat sa se dea drumul odata la autostrazi- indiferent de cine si cum a cistigat licitatia?Nu e pacat?

  31. 31 Jean Clavin Jr. August 29, 2007 la 12:55 pm

    @ Corina

    Intamplator autostrada spre Geneva este un exemplu de performanta in domeniul siguranta si confort. A se incerca o tura automobilistica in plina iarna, cand zapada curge din cer in cantitati mari! Marea supriza pentru cine incearca aceasta experienta pentru prima data este ca in timp ce pe marginea autostrazii troienele cresc pe masura ce ninge tot mail mult, autostrada ramane curata. Sistemul subteran de incalzire topeste instantaneu fulgii la contactul cu solul. Asta numesc eu confortul autostrazii elvetiene. O comparatie cu blocajele de iarna de pe autostrazile Germaniei ale caror imagini nu lipsesc din programele tv in fiecare sezon rece nu are rost, cred.
    In ceea ce priveste confortul „de tip elvetian” pe calea ferata, impartasesc opinia dlui Nastase pe deplin.

  32. 32 Jean Calvin Jr. August 29, 2007 la 1:46 pm

    Nu cred ca vointa politica a lipsit guvernului Nastase in chestiunea autostrazilor, ci timpul fizic pentru a le mai si construi. Sa nu uitam ca guvernul respectiv a fost cel care a derulat toate procedurile complicate de contractare la nivel international si ca faimoasele contracte semnate atunci au zacut la puricat doi ani doar-doar s-o gasi ceva de imputat cu ajutorul DNA. Iar faptul ca un ministru al transporturilor „de acum o suta de ani” nu vedea la Marius Tuca Show necesitatea autostrazilor in Romania poate explica o anume intarziere, dar e prea putin, ca motiv pentru a explica in ansamblu situatia ca suntem aproape de zero la capitolul infrastructura transporturi auto la anul de gratie 2007, primul de conditie europeana „oficiala.”

  33. 33 Corina August 29, 2007 la 1:51 pm

    @jean Clavin jr.

    multumesc pentru informatii, inseamna ca nu voi avea probleme la iarna!
    Eu vorbeam de aspect- gardul viu de despartire era mai putin ingrijit si chiar statiunea de ski mi s-a parut sub Austria- de altfel prietenii mei elvetieni au si recunoscut ca se skiaza mai bine la austrieci. Peisajul este in schimb aproape lunar, deosebit (la Leukerbad)…pacat ca la noi politicienii se ocupa cu orice altceva decit cu promovarea tarii lucru pe care elvetienii il fac aparent fara efort.
    Cu masina in tren a fost intr-adevar extraordinar de placut si distractiv pentru copii.

  34. 34 Jean Calvin Jr. August 29, 2007 la 2:42 pm

    O sugestie pentru dl Nastase, cu riscul asumat al unei suspiciuni de aroganta („abia venit pe aici si a si inceput cu sugestii”): chiar daca timpul nu va permite sa tineti ritmul cu avalansa de mesaje si intrebari, este bine (corect) sa raspundeti TUTUROR celor care va solicita o opinie. Ati deschis blogul pentru a comunica fara discriminare cu cititorii proprii. Chiar daca impactul politic al acestei activitati este nesemnificativ deocamdata si ati fost de fapt trecut strada la inceput de catre altcineva in blogging, sugestia mea este sa faceti in asa fel incat sa dati fiecarui cititor sentimentul ca sunteti in dialog cu el. Intrucat aceasta sugestie va este adresata direct si va priveste personal, nu e neaparat necesar sa o si publicati pe blog. Important este sa tineti cont de ea. Asta pentru ca poate contribui (putin, desigur) la succesul blogului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean pe Anunt!
fostă basarabeancă pe Anunt!
Ce scriam acum exact… pe Anunt!
De ce n-am criticat… pe Anunt!
Cum e posibil asa ce… pe Anunt!

%d blogeri au apreciat asta: