Realitatea Tv – ora 23.00

Adrian Nastase participa astazi, la invitatia domnului Adrian Ursu, la emisiunea 1 si 1 Realitatea TV, ora 23.00.

Transcrierea emisiunii poate fi urmarita aici.

Transcrierea interviului acordat ieri, 1 august 2007, postului de radio BBC, poate fi accesata pe site-ul www.adriannastase.ro

Echipa AN

30 Răspunsuri to “Realitatea Tv – ora 23.00”


  1. 1 Sky-Hunter august 2, 2007 la 3:13 pm

    Sa nu uitatzi sa mentzionatzi despre Reconstructzia Capitalei Romane 🙂 Poate aude si D-nul Vicleanu si lasa un pic marmura si se muta pe lac, in natura, cu soarele si luna deasupra capului, modest, intr-un bordei.

    Sau poate D-nul Basescu isi aduce aminte ca a condus cu viteza unui pilot de Formula 1 Primaria Capitalei si acum conduce Romania cu viteza unei trotinete „inainte spre mai bine”
    [oops, am uitat ca astea cu formulele ii apartzin lui Tariceanu?]

  2. 2 Andrei august 2, 2007 la 3:56 pm

    Lipseste un mesage adresat cu sympatie de D.OGORASANU

    Merci de a face vizibil acest mesage

    Andrei

    Suntem pozitivi cu d.Adrian NASTASE si vrem sa-l ajutam

  3. 3 elenita august 2, 2007 la 4:13 pm

    Buna emisiune, eu una o urmaresc in fiecare seara, Adrian Ursu este un bun jurnalist. Sper sa le aratati ca politica si apropierea fata de oameni se poate face si pe un blog si ca astfel veti reveni cu si mai multa forta in politica….

  4. 4 ingi august 2, 2007 la 4:39 pm

    in acest moment pe antena 3 se desfasoara o emisiune privind bratarile dacice si mi-am permis sa intru ,intreband daca se poate argumenta acuzatia adusa lui adrian nastase,dan iosif,etc privind implicarea in speta.
    oare voi primi un raspuns sau trebuie sa o interpretez printr-o acuza strict politica de dupa 2005? ce va face titularul blogului daca se dovedeste ca a fost vorba de una din multiplele intoxicatii?
    as dori un p.d.v avizat pe langa comentariile specifice.

  5. 5 Sandu august 2, 2007 la 4:41 pm

    Se spune ca indragostitii nu se plictisesc niciodata impreuna, pentruca vorbesc tot timpul numai despre ei insisi. Domnul Nastase vad ca nu se plictiseste niciodata cu domnul Nastase. In acelasi timp presa l-a invartit pe toare partile, noi pe acest blog l-am intors si pe fata si pe dos, adversarii l-au cautat in toate ascunzisurile, incat alcatuirea sa nu mai are nici un secret. Daca permitea perchezitia, radiografia era chiar perfecta.
    De ce spun toate astea pentru a explica de ce „anumiti intelectuali” l-au considerat pe d-l Nastse un tiran si nu si-au schimbat parerea nici acum si nu-l percep ca atare pe Basescu. A spune ca sunt manati de interese este simplist, comod si inexact. Domnul nNastase nici n-a insistat mult pe calea asta. Ar fi o cale ieftina de a nu recunoaste ca pur si simplu n-a avut farmecul lui Basescu . Nu va grabiti sa ma dezaprobati.
    Una din armele teribile ale oricarei puteri este TAINA. O afirma Dostoievski in monologul Marelui Inchizitor si cand e vorba de forta lumii exterioare ,Kafka.
    Domnul Nastase ca prim ministru in fata vulgului si din nefericire si fata de simpli membri de partid ,era invaluit in TAINA. A mostenit aceasta conceptie despre putere, ca nefiind umana, ci principiala, de la vechiul regim prin Iliescu. Si, in acelasi timp, nu slujea norodul ci ii facea daruri (cornul si laptele). Puterea era ceva tainic, inaccesibil si de neinteles.
    In cazul lui Basescu lucrurule stau pe dos. Toata lumea considera ca Basescu n-are secrete. Lipsit de maretie, familiar, se dispenseaza de TAINA puterii. Poate sa scrie Severin de zeci de ori despre cezarismul lui Basescu, nu-l crede nimeni. Am citit printr-un ziar ca s-a dovedit a fi un tiran in incidentul cu ziarista careia i-a zis „tiganca imputita” . Asta chiar e o prostie. Tiranul, asa cum am spus, invoca intotdeauna principii supraumane, sanctioneaza prin intermediari si deobicei in TAINA. Fara sa vrea cel care il acuza de frecventarea restaurantelor,dansul cu tiganii, exclude din capul locului primejdia totalitarismului. Publicul intelege asta imediat.
    Dupa toata aceasta palavrageala, vreau sa spun ca d-l Nastase a castigat prin acest blog mai mult decat banuieste.

  6. 6 casandra august 2, 2007 la 5:44 pm

    @Sandu

    Ai, ai , ai,
    Cu mare dreptate ai vorbit. Asa e! Basescu si cei care l-au construit dupa 1995 au stiut bine ca in raporturile electorilor (in masa lor) cu politicianul va conta din ce in ce mai mult psihologia, cu tot ce implica asta ca manipulare si sinceritate. Intr-un fel, ne intoarcem la vremurile Principelui, cand intre acesta si popor nu trebuia sa se aseze prea multi intermediari. Am impresia ca A.N. nu intelege pe deplin nici acum cat de importanta este psihologia in relatia sa cu alegatorii. Inca mizeaza prea mult pe sociologie.

  7. 7 Aya august 2, 2007 la 6:18 pm

    @
    (pentru) Sandu

    FARMECUL TAINIC AL INTELECTUALULUI

    Vorbeste cu sine despre carti si se cauta pe sine printre randuri(le lor).
    Se regaseste intr-un crampei din spusele cuiva si, atunci, se neaga pe sine.
    (In)Sinele-i si sinele-i dorit se razboiesc, tainic: uneori, balanta inclina catre fascinatia exercitata de ceea ce se petrece „In spatele usilor inchise”; alteori catre fecunda indoiala carteziana (repede alungata).
    Nu-si recunoaste ca „l’homme est un roseau pensant”- desi stie ca asa este. Si, este- desi, este „bien pensant”.
    Gandurile lui sunt doruri – dorurile-i devin ganduri.
    Daca ar fi sa traduca, din engleza, „will”- sau, chiar „Will”!- oare l-ar numi, in romaneste „dor”?
    Dar cand „dorul” se face gand? Si gandul se face un nou „dor?
    Ce sa fie, atunci, „will”- sau, chiar „Will”?

    Dilematic- poate fi intuit prin inceputul Sonetului 135 („lejera parafraza”- doar inlocuind „her”, din textul shakespearian, cu „his”):
    „Whoever hath his wish, thou hast thy Will,
    And Will to boot, and Will in overplus”.

  8. 8 Aya august 2, 2007 la 7:09 pm

    SONDAJUL SI EVIDENTA TENTATIVA DE MAIPULARE

    Recentul sondaj lansat pe piata vrea sa ne convinga de faptul ca, IN DOAR TREI LUNI, Basescu ar scazut cu 30%!
    Sa fim seriosi!
    Este o tentativa de manipulare, nici macar mai subtila ca altele.

    SCADEREA INCEPUSE DEMULT, incercarea de manipulare constand in aceea ca totul a fost prezentat, acum, ca si cum s-ar fi desfasurat peste noapte (aceasta este perceptia desi cercetarea mentioneaza, comparativ, date calendaristice care acopera o perioada de trei luni).

    Atrag de multa vreme atentia asupra faptului ca Basescu si PD scad constant in sondajele REALE, nicidecum in cele difuzate, permanent, pe piata media, de diverse institute.
    Interesant este CUM s-a reusit „captarea” unui numar remarcabil de institute de sondare a opiniei publice astfel incat, timp de multa vreme, sa se tina ascuns adevarul ca Basescu si PD scad in sondaje!
    Observ ca autorii deturnarii mediatice (tinerea ascunsa a scaderii lui Basescu in sondaje, in mod constat- si lansarea „diferentei”, deodata, ca si cum totul s-ar fi petrecut brusc) „tin (inca) pe teava” glontul decisiv: dezvaluirea procentajului real al PD (care este mic, nicidecum 40% cum ne este dat sa auzim, jenant, mai in fiecare zi).

    Personal, ma indoiesc de faptul ca Basescu ar avea DOAR 23%. Cel mai probabil, se situaza undeva in jur de 30-33% (marja de eroare). Oricum, socant de putin fata de nivelul ametitor cu care ne obisnuise (si, ceea ce este cel mai grav pentru un personaj plasat foarte sus in ierarhia sociala, cu care se obisnuise).
    Logica duce la ideea ca o scadere de circa 30% (asa cum cred ca este real) se produce in aproximativ un an, nicidecum in trei luni. Cu atat mai mult cu cat, asa cum bine retin analistii si comentatorii, nu s-a intamplat nimic deosebit, in acel trimestru. Iar suspendarea lui Basescu (pot fi luate in calculul analitic si rezultatele referendumului desi, in opinia mea, acestea au o importanta substantial mai scazuta in rectificarea opiniei intervievatilor) este un argument pentru stoparea scaderii, nicidecum pentru potentarea ei (cunoastem cu totii, foarte bine, psihologia locului!).

    Revenind la realitatile cu care se confrunta PD: este nu doar ilogic, dar de-a dreptul absurd sa se creada ca partidul care il sustine pe Basescu are un procentaj de 40% atata vreme cat „locomotiva” acestuia (Basescu) se afla considerabil sub acel nivel!

    Referitor al miscarile de culise asociabile lansarii acestui sondaj, opinia mea este ca tentativa de manipulare psihologica- prezentarea scaderii ca si cum s-ar fi petrecut brusc- vizeaza pregatirea (tot psihologica) a ideii de alegeri prezidentiale anticipate (cel mai probabil, concomitent cu generalele, la sfarsitul anului viitor).
    Urmeaza un spectacol mediatic de exceptie!
    Nu numai ca pana atunci vor aparea scandaluri dupa scandaluri (bine tinute sub obroc, pana acum) dar se vor si lansa prezumtive vinovatii (unele pur speculative) cu mare impact asupra electoratului.
    Este previzibil cum se va proceda (asa s-a petrecut mereu cand miza a fost mare): scandalurile (reale sau prezumtive) vor fi lansate, in cea mai mare parte, ca tema (teme) in strainatate, PRIN mass-media de acolo si apoi vor fi „importate” si „rostogolite” (efect de bulgare de zapada) PRIN mass-media din Romania.
    Cei care au in vedere schema descrisa (de care serviciile- cu precadere cel al Armatei- nu sunt deloc straine!) au, in mod sigur, ca argument in calculul reusitei, si „re-actia” (fireasca a!) celor pe care Basescu „i-a tratat de moguli (de presa)”.

    Ceea ce pare un atac la Basescu este, de fapt, un efect.
    Cauza: scaderea extraordinara a fortei gruparilor transpartinice care au „jucat” astfel incat, la prezidentialele din 2004, INVINGATOR sa fie proclamat Basescu- desi CASTIGATORUL fusese Andrian Nastase.
    Aceasta inseamna, implicit, scaderea puternica a fortei si influentei „Republicii de la Cluj” si „reflexelor intereselor germane” (ma refer la cele „negre”) in Romania.

    Previzibil, efecte vor exista la nivelul partidelor (ma refer si la modificari radicale ale echipelor de conducere). Una dintre „reflectari” se va regasi, fara discutie, in PSD. Unde, Adrian Nastase va reveni in forta, in prim plan al zonei decizionale.
    (Ca o stire conexa: s-a lansat informatia ca posesorul cognomenului atat de bine ales de Ion Iliescu- si care trimite la prostanacie- ar fi „decis” sa renunte la serviciile lui Ron Werber si sa foloseasca alti strategi. Sa fim seriosi: decizia nu poate fi a lui! Prostanacul nu este capabil sa decida nici ce cravata va purta a doua zi. Iar daca el crede ca exista vreun strateg care sa poata transforma iaurtul tinut la soare in bomba atomica, nu face decat sa mai confirme, inca o data, ca Iliescu a avut dreptate cand l-a numit prostanac. Oricum, este clar ca are treaba si unii il mai retin- nu pentru multa vreme- in Kiseleff).

    Marele necaz este ca, daca se vor forta prezidentialele anticipate (concomitent cu generalele, repet) nu vor exista candidati BENEFICI DEJA PREGATITI pentru confruntare (ritmul cunoscut pana acum impunea o campanie, inclusiv de pregatire, altfel dozata, atata vreme cat confruntarea electorala s-ar fi desfasurat cu un an mai tarziu).
    Cel mai probabil, daca prezidentialele ar fi la anul, in turul doi ar intra Jiji si Vadim (din pacate, sunt singurii cu adevarat pregatiti, inca dinaintea referendumului, pentru asta; mult mai grav este ca si electoratul este pregatit psihologic pentru confruntarea lor, pe de o parte, si pentru intrarea fiecaruia dintre ei, in cursa prezidentiala, pe de alta parte)!

    Ca atare, pentru a nu intra intr-un alt joc, foarte periculos, prezidentialele ar trebui sa se desfasoare la finele lui 2009 (chiar daca, pana atunci, pentru evitarea declansarii lor, actuala formula de la Cotroceni ar trebui mentinuta, politic, cu „masca de oxigen „; desigur, a fost o metafora).

  9. 9 SVP august 2, 2007 la 7:13 pm

    sandu,
    Aya,
    Casandra,
    Alex
    etc de pe blogg

    Cu ce va ocupati in viata de toate zilele.
    Sau sunteti una si aceiasi persoana.

    SVP

  10. 10 Sandu august 2, 2007 la 7:48 pm

    @Aya
    Chiar ca m-ai surprins. Desi am asistat pe la niste cursuri la Facultatea de filologie din Bucuresti, fara a fi student acolo, citesc fara influienta criticilor si fara obligatia de a dovedi cuiva ceva. Am sarit intotdeauna peste sonetul 135 tocmai datorita jocului de cuvinte. Nestiind engleza, simteam ca-mi scapa tocmai profunzimea sonetului. In editia pe care o am eu, s-a recurs la o dubla traducere:
    1.”Au toate-un dor, tu pe-al tau WILL il ai,
    Si-un WILL mai mult, si-un WILL iti da tarcoale”

    2.”Au toate-un dor, tu VREREA ta o ai,
    Si vrei mai mult, si VRERI iti dau tarcoale ”
    Cred ca am gresit intrucatva in demonstratia mea, facand trimiteri literare. Am facut-o, incercand sa fiu cinstit, sa nu par mai destept decat sunt.

  11. 11 Swan august 2, 2007 la 8:18 pm

    Sper sa reusiti sa ignorati subiectul TB.
    In speta Dvs, faptele – prin simpla lor prezentare cronologica, obiectiv punctate – sunt ilustrative in sine.
    Explicati-le oamenilor, in cuvinte simple, care sunt consecintele juridice ale Deciziei CC. Coroborat cu momentul 1999.
    De asemenea, daca acccentuati „frontal” faptul ca sunteti o victima a sistemului politic via justitia romana, oamenii vor respinge ideea instinctiv. Lasati-i sa traga singuri concluzia.
    Si nu uitati ca tonul face muzica.
    Succes si sa fiti ravisant! As usual.

  12. 12 Radu august 2, 2007 la 8:47 pm

    @ Sandu

    Este adevarat, nu sunt manati de interese, pur si simplu sunt limitati mental, au prejudecatile clasei lor sociale, au un moralism deplorabil, o lipsa de familiaritate totala fata de bunele maniere, comportamentul lumii bune, etc. Multi PSD-isti fac o ciudata greseala de interpretare crezand ca banii ii fac pe Andrei Gheorghe sau pe Andreea Pora sa para mai prosti decat sunt. In realitate, ei sunt „naturali” sub Basescu, iar banii pot sa-i faca doar pe termen scurt sa para mai inteligenti, mai retinuti si mai civilizati sub o guvernare ca cea din 2000-2004.

    Restul postului tau imi pare foarte extravagant. Basescu are farmec? Sincer, aveam anumite pretentii… Personal cred ca orice discutie e inutila daca nu se porneste de la o intrebare f. simpla: ceea ce spui tu (legat de taina, etc.) se aplica si in alte tari sau exclusiv in Romania? Eu nu vad in ce fel era Nastase mai invaluit in taina decat Chirac de exemplu. Sau chiar decat Sarkozy. Sau decat Prodi. Iar cand Clinton nu a mai fost invaluit in taina, asta l-a si costat si a fost si bien malgrè lui… Nu cred ca este vorba despre taina in nici un fel; este vorba despre faptul ca romanii sunt reticenti la faptul ca exista o burghezie si ca aceasta este in general suprareprezentata in conducerea statelor lumii. Burghezia este rezervata in comportament, oarecum distanta fata de ceea ce percepe ca fiind familiaritate plebeiana (aceasta distanta tu o numesti taina, nu stiu de ce…), predominant rationala si foarte putin emotivista in gandire. Este un lucru pe care, nu fara mici frustrari dar catusi de putin comparabile cu reactia electoratului roman, il pricep destul de usor francezul, italianul si americanul mediu. Este imposibil sa demonstrezi ceea ce ti-ai propus (desi formal pare destul de bine cat sa poti aspira la aparitii zilnice in prime-time la Realitatea, televiziunea care si-a propus sa demonstreze ca Romania revolutioneaza sociologia) pt. simplul motiv ca nu faci decat sa prezinti un eveniment singular, eventual regional, fara importanta majora si care, daca ar deveni prea deranjant ar fi imediat oprit, drept cine stie ce exemplificare a unor schimbari sociologice majore.

    Dar revenind la Gheorghe sau la Pora. Eu cred ca un om perfect cinic dar inteligent si de bun simt nu ar putea juca astfel de roluri decat in schimbul unui salariu de peste 30,000 euro/luna. Am inclus aici salariul „normal” al unui om inteligent plus un spor de rusine plus un spor de mitocanie plus un spor legat de obligatia de a frecventa astfel de oameni, plus o prima de risc pt. ca esti obligat sa pariezi ca Romania va fi in urmatorii 25 de ani o tara in care asa ceva are trecere, iar daca din greseala Romania s-ar reforma prea repede viitorul personl ar fi afectat de marginalizare sociale si stigmatizare. Daca in plus ai si un minim de integritate, ar trebui adaugat si un spor pt. renuntarea la principii morale. Cata vreme respectivii preseteaza sub (si cred ca mult sub) aceste sume, cred ca prostia ramane cea mai plauzibila explicatie…

  13. 13 Sandu august 2, 2007 la 9:05 pm

    @Aya
    Ar fi interesant de stiut daca atitudinea ta politica pro-Nastase, se datoreaza unei conceptii ideologice de stanga, simpatiei pentru PSD sau devotamentului personal fata de Nastase. Adica, se pune problema ce ai face daca d-l Nastase nu s-ar mai intoarce in PSD si ar trece,de exemplu, la liberali. Ai vota cu PSD sau PNL?
    Mie imi face impresia ca esti fermecata de d-l Nastase personal. Pentru d-ta, stimata Aya, intelectualsmele vibrante, functioneaza ca un afrodiziac. Justificarile politice vin dupa aceea.

  14. 14 Sandu august 2, 2007 la 9:39 pm

    @Radu
    Nu stiu daca trebuie sa raspund , intrucat nu mi-ai pus nici o ontrebare.
    Nu stiu daca Andrei Gheorghe este cumva insul de la tv. care tutuieste pe toata lumea. Nu-l urmaresc, chiar si daca are invitati ceva mai rasariti. Pora chiar ca nu stiu cine e.
    Chestiunea pe care am incercat s-o explic, nu se refera la sucesul sau insucesul electoral, ci la existenta sau inexistenta unei primejdii a totalitarismului.
    Dupa cum spune un mare scriitor, masele pot fi stapanite prin trei forte „miracolul, taina si autoritatea” Eu am insistat asupra „tainei”. Mai simplu spus, nu poate exista totalitarism, daca exista transparenta.
    In aceasta ordine de idei laudam actualul comportament al lui Nastase.

  15. 15 Radu august 2, 2007 la 10:29 pm

    @ Sandu

    Cred ca intelesesem acest lucru… Atata doar, cuvintele sunt relative. Transparenta inseamna un lucru pt. americani sa zicem (se refera mai degraba la transparenta alocarii fondurilor publice, la transparenta selectiei demnitarilor, etc.) si pare a insemna altceva pt. romani (de exemplu, transparenta „sentimentala” a lui Traian Basescu). Ceea ce ma surpinde este ca nimeni nu pare a avea o problema cu faptul ca subiectele de interes pt. publicul roman sunt irelevante.
    Gheorghe este intr-adevar cel care tutuieste pe toata lumea. Dar asta este un eufemism…
    Pora este o tipa care scria in Ev Zilei si acum scrie in Rom libera. A reusit sa mi-l faca f. simpatic pe Ion Iliescu cand a scris despre el in 2004 ca are butoniere de aur la camasa (!?!), deci este si el bogat si corupt…
    Totusi, scriind ca Basescu are farmec nu cred ca vorbeai despre totalitarism si transparenta. Cred ca pt. tine succesul electoral este chiar un indicator al unei oarecari superioritati, iar succesul in fata celor pe care ii numesti in mod extravagant intelectuali chiar pare a confirma un fel de apartenenta la casta inteleptilor. Se intampla sa cred aproape opusul: succesul electoral nu vrea sa spuna nimic (asta pt. ca criterile sunt extrem de confuze) iar succesul in fata „intelectualilor” este un indiciu clar de proasta crestere, lipsa de jena, provincialism desantat, vehementa tampa, etc.

  16. 16 Valeriu Mangu august 3, 2007 la 12:30 am

    Domnule Adrian Nastase,
    Urmarind emisiunea de pe Realitatea, la care ne-ati invitat, constat cu surprindere ca nu stapaniti o serie de principii constitutionale elementare.
    Sa ma explic.
    Potrivit Constitutiei, suveranitatea nationala – mai simplu, puterea in stat (desi termenii nu sunt intru totul echivalenti) – apartine poporului, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum. Daca prin puterea unei entitati umane intelegem cuplul format din vointa entitatii si, respectiv, din totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora vointa este transpusa in fapte, incluzand aici organele care exercita puterea, ramane ce la putere este poporul, care se conduce dupa vointa lui, depozitata in Constitutie si dezvoltata prin lege. Nu poate sa existe un partid „la putere” – exista doar oameni propulsati de partide in organele de putere ale poporului si care trebuie sa execute vointa legitima a poporului. In mod simetric, nu exista, constitutional vorbind, nici partide „in opozitie”.
    Rolul partidelor politice este definit in art. 8 al Constitutiei: partidul trebuie sa contribuie la definirea si exprimarea vointei politice a – atentie! – cetatenilor.
    Ce inseamna ca un partid este „la putere”? Inseamna ca a confiscat puterea poporului. Ce inseamna ca un partid este „in opozitie”? Ca se lupta cu partidul aflat „la putere” sa i-o ia.
    Art. 8 din Constitutie dispune ca partidele politice au sarcina de a oferi cetatenilor proiecte de program politic (definirea vointei lor politice, adica, altfel spus, comune), din care cetatenii urmeaza sa aleaga unul, care, dupa ce este acceptat de Parlament ca se poate executa si, respectiv, impune, devine programul de guvernare. Mai departe, Guvernul, care nu este al unui partid, ci al tarii, are datoria si obligatia
    sa transforme dispozitiile acestui Program in proiecte de lege, care mai apoi devin, dupa ce parcurg procedurile constitutionale, legi. Vointa exprimata de – ori continuta – in aceste legi se prezuma a fi vointa poporului, s-o numim „curenta”, pentru a o deosebi de vointa sa eterna continuta in – ori exprimata de – Constitutie. In sfarsit, prin ministrii care il compun, Guvernul are obligatia sa execute respectiva vointa.
    Confiscarea puterii poporului de catre partide prin intermediul oamenilor pe care i-au propulsat in organele de putere ale poporului dureaza de 16 ani; acestia, in loc sa execute vointa din Constitutie si din lege, executa vointa liderilor partidelor.
    Partidul este, potrivit Legii partidelor, persoana juridica de drept public, deci exercita o parte din puterea publica. El este asadar tot un executant si deci, si din aceasta perspectiva, n-are cum sa fie „la putere” sau „in opozitie”.
    Intr-adevar, astazi toate partidele sunt, cum s-a remarcat in cadrul emisiunii, „in opozitie”. Este meritul istoric al Presedintelui Romaniei de a repune, macar partial, poporul in drepturile sale legitime. Puterea poporului se exercita – sau trebuie sa se exercite – de organele de putere ale acestuia, or, partidele nu sunt in nici un caz organe reprezentative ale poporului, ci, dupa cum dispune Constitutia, asociatii ale cetatenilor cu scopul definit de art.8.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  17. 17 Klaus Steinberg august 3, 2007 la 1:54 am

    Domnule Mangu,

    trebuie sa recunosc ca nu stapanesc nici eu , asa de bine ca mata, ” principiile constituitonale elementare „. Teza domniei voastre m-a facut mat. Adicatelea noi nu avem decat ” vointza intregului popor ” care desemneaza niste cetateni. Eu , in neastiintza mea, cred totusi ca dumneavoastra sunteti cel care se incurca in termenii si principiile constitutionale si nu domnul Nastase.
    Domnule Mangu ,
    in fata electoratului se prezinta Partidele . Punct. Aceste partide prezinta oferta de guvernare sub forma unui program. Electoratul alege. Acel partid care are majoritatea ( asta in tzarile democrate , nu la noi, la noi e metoda Basescu ) va forma guvernul. Acel partid isi va pune in opera programul sau de guvernare fiindca a fost votat de MAJORITATEA alegatorilor. Lui (partidului castigator ) i se pot alatura si altele care nu au obtinut majoritatea. Avem de a face cu o coalitie postalegeri. Si elemente din programul acestora vor fi cuprinse in programul de guvernare, mai multe sau mai putine. Aceste partide care fac Guvernul se numeste ca SUNT LA GUVERNARE. Celelalte, cele care participa la actul de guvernare, se cheama ca sunt in OPOZITIE, adica ca ele ( in general ) au un program diferit fata de cele ce formeaza guvernul. Normal ca partidele sunt formate din oameni , dar asta nu inseamna ca ” boborul ” alege pe x, pe y sau pe z care , dupa alegeri , vor cauta prin tara persoane pe care sa le puna sa guverneze.

  18. 18 Sandu august 3, 2007 la 10:34 am

    @Radu
    Imi pare curios sa sustii ca americanii nu sunt interesati de viata personala a politicienilor si numai romanii au pacatul asta. Nu am fost in SUA, dar se pare ca tocmai de acolo am importat curiozitatea nesatula pantru picanterii. Dupa cate stiu, discernamant in privinta asta au francezii. Daca Basescu are sau n-are farmec, eu pot spune, dar nu pot sa stabilesc acest lucru. Trebuie sa recunosti ca marinarul a gasit calea de a accede la simpatia oamenilor.
    Comportamentul lui Basescu are un efect ciudat. Orice natarau care a citit doua, trei carti, se crede indreptatit sa intrebe: de ce el si nu eu ? Daca Basescu poate atunci oricine poate. Din fericire nu sunt prea multi din astia. A citi o carte , e lucru mare!

  19. 19 Sky-Hunter august 3, 2007 la 10:52 am

    @Sandu … prea multzi de „-iiiiii”

  20. 20 Valeriu Mangu august 3, 2007 la 12:30 pm

    Domnule Klaus Steinberg,
    Ma vad silit sa abuzez din nou de generozitatea dlui Adrian Nastase, dar probabil ca tocmai aceasta este ratiunea blogului domniei sale – de a fi un forum de discutii interactive.
    La considerentele domniei voastre am onoarea sa fac urmatoarele precizari:
    Potrivit dispozitiilor art. 37 din Constitutia revizuita, nelegitim si neconstitutional, in 2003, au dreptul de a fi alesi (in organele reprezentative) doar cetatenii care indeplinesc anumite conditii aratate de text. Asadar, la alegeri au dreptul sa participe doar oameni – deci persoane fizice -, nu persoane juridice, cum sunt partidele. De altfel, un candidat depune la Biroul Electoral, odata cu candidatura, si o declaratie prin care accepta functia in cazul in care va fi ales.
    Asadar, cu ocazia alegerilor se aleg oameni, nu partide. Castigatori nu sunt deci partidele, ci unii dintre candidati. Ei sunt investiti (cu i de dupa i) sa exercite functii in organele de putere ale poporului, nu partidele.
    Partidele constituie doar suportul tehnic de desemnare a castigatorilor. Pentru a se intelege mai bine rolul lor in procesul alegerilor, ma voi rezuma la un exemplu.
    Astfel, exista, dupa cum bine stiti, societati comerciale care gestioneaza forta de munca. Sa luam cazul constructiilor. Daca dvs. doriti sa incadrati la firma dvs. de constructii personal, puteti apela la o astfel de firma, care va poate livra ingineri, dulgheri, zidari, contabili, chiar un administrator. Nu mai alergati dvs. prin comunele limitrofe.
    Pentru livrarea acestei forte de munca, evident, veti plati firmei care gestioneaza forta de munca. In plus, daca firma respectiva mai livreaza si scheme de organizare, tehnologii de lucru, le puteti achizitiona si pe acestea, contra cost.
    Cand tehnologiile au fost livrate, evident, ele va apartin, de vreme ce ati platit pentru ele. Cat ii priveste pe specialisti, din momentul in care v-au fost livrati, ei se afla sub comanda dvs.
    Asa si cu partidele. Ele sunt platite de la bugetul de stat pentru a face o treaba publica. Aceasta treaba publica este indicata de art. 8 din Legea fundamentala: sa contribuie la definirea vointei politice a cetatenilor, deci sa ofere proiecete de viitor program politic al cetatenilor, sa se implice in alegeri, precum si sa ofere forta de munca – specialisti -, din care noi sa selectam.
    Cand intregul colectiv de specialisti a venit la firma dvs., evident, specialistii trebuie sa execute ceea ce le dati dvs. de lucru, nu ce cred ei. Mai mult chiar, nu cred ca veti fi de acord ca ei sa lucreze dupa o tehnologie aleasa de ei, ci de dvs. In plus, nu veti fi de acord cu o simpla livrare de functii, ci de specialisti, asa incat ii puteti refuza pe unii, care nu corespund criteriilor dvs.
    Apoi, cand cumparati tehnologia si achizitionati specialistii, nu o faceti de regula la pachet – tehnologia poatesafie foarte buna, dar specialistii, nu. Puteti alege ce specialisti doriti.
    Dar in cazul alegerilor pe lista de partid nu se poate intampla asa – ca alegatorul sa refuze vreun candidat din „pachet”, din motive lesne de inteles. Mai mult, tehnologia (programul) si specialistii (executantii) se livreaza „la pachet”. Iata care este rostul votului uninominal – de a putea selecta om cu om.
    Dar ce s-ar intampla daca, intr-o buna zi, veti constata ca specialistii livrati nu lucreaza pentru firma dvs., ci tocmai pentru firma care vi i-a livrat? Ca asculta de ordinele celui care i-a gestionat pana cand si-au gasit de lucru la dvs? Asa se intampla si cu candidatii gestionati de partide: in loc sa asculte de dispozitiile celui care i-a achizitionat, adica poporul, asculta de patronul firmei furnizoare, deci de conducerea partidului.
    Cand un cetatean alege, el trebuie sa stie ca, de fapt, trebuie sa slecteze un program (tehnologia), apoi executanti ai lui. Cand se intampla, de exemplu, ca trei proiecte de program sa obtina, fiecare, 33,33%, nu inseamna ca specialistii livrati, deci executantii, au si caderea de a stabili ei programul final. Pe exemplul nostru, daca dvs. veti cere o solutie tehnologica de la mai multe firme de specialitate si va convine numai parti din trei dintre ele, nu inseamna ca veti lasa firmele sa stabileasaca ele solutia finala, pe care apoi s-o aplice in firma dvs – doua dintre ele, de exemplu, daca nu chiar toate trei, trebuie sa se adune, sa se alieze deci, si sa va ofere o soluti finala, pe care aveti libertatea s-o acceptati sau nu. Este, in acest sens, posibil, sa alegeti in final solutia „outsider”-ului.
    Rezulta asadar ca, de fapt, alegerile (selectarea) pentru programul politic final trebuie s-o faca tot beneficiarul, adica cetateanul. Asta presupune inca un tur al alegerilor – pana cand iese un proiect de program cu mai mult de 50% din sufragii.
    Apoi, nu-i obligatoriu ca sa achizitionati specialistii de la firma care v-a furnizat tehnologia; interesul dvs. este sa alegeti cei mai buni specialisti, cei mai buni executanti.
    Iata ca, de fapt, ar trebui sa avem de-a face cu un proces complex de alegeri: intai partidele trebuie sa propuna proiecte de program politic, sa se alieze pana cand ofera un program care sa intruneasca mai mult de 50 la suta din sufragii. Apoi, dupa ce se cunoaste programul politic al cetatenilor, partidele sa ofere candidati, din care noi sa-i alegem pe cei mai buni, selectand si oferta lor de executare – cum anume se poate executa programul, cu ce resurse etc.
    Actualul sistem electoral permite executantilor sa speculeze dispozitiile constitutionale si sa stabileasca ei programul politic. Dar aceasta este echivalent cu confiscarea vointei politice a cetatenilor. Cand cetateanul alege – mai precis, selecteaza – el nu trebuie sa-si abandonexe vointa, lasandu-l pe cel ales sa hotarasca in numele – ori in locul – lui. Mandatul este, prin natura lui, o imputernicire spre executare, nu spre substituirea mandatarului, mandantului. Cand dvs. mandatati un avocat sa va reprezinte la tribunal, avocatul exprima vointa dvs., nu a lui. Exprimarea este tot un act de executare. Ceea ce fac astazi liderii partidelor este sa hotarasca ei forma finala a programului politic, apoi sa ordone deputatilor si senatorilor, care altfel trebuie sa fie in serviciul poporului, si nu al partidelor, sa voteze programul stabilit de ei, peste capul cetatenilor.
    In sfarsit, Guvernul are rolul de a transforma dispozitiile programului politic al cetatenilor, nascut prin procedura de mai sus, dupa ce a fost acceptat de Parlament ca se poate executa si, respectiv, impune, in proiecte de lege. Guvernul este asadar un organizator; el nu are de ce sa fie „politic” – si aici trebuie gasiti de catre Presedintele Romaniei cei mai buni specialisti, consultandu-se cu partidele, care, prin functia lor de gestionari de cadre, pot oferi oameni pentru posturi, fara insa ca Presedintele sa fie obligat – ori conditionat – de vreo „majoritate” in optiunea sa. Este, in orice caz, trist pentru un om ca dvs. daca accepta un sistem care ii livreaza, de exemplu, un ministru al Culturii, cum a fost Constanta Craciun, fosta textilista la Tricodava, care a refuzat donatia lui Brancusi pe motiv ca nu serveste cauzei socialismului. Sistemul in care un partid guverneaza, conduce s.a. este neconstitutional si nelegitrim. Poate dl. Adrian Nastase, gazda noastra generoasa, cu care, marturisesc, am fost dur in epistola pe care i-am adresat-o, imi va oferi ocazia sa arat care este ratiunea originara, fundamentala, a suveranitatii nationale.
    Al dvs., Valeriu Mangu

  21. 21 ALEXANDRA, ALEXANDRIA august 3, 2007 la 2:10 pm

    Poporul roman nu este interesat de ideologii, doctrine,etc. Important este ca cei care guverneaza sa o faca in mod profesionist cu rezultate pozitive pentru tara. Mi s-a parut ridicol domnul Ludovic Orban, care tot o tinea intr-una cu ideologia de dreapta, de parca i-ar fura-o cineva!!! Trebuie sa ne obisnumi sa gandim altfel, european. Prea multa ura, invidie, rautate, se revarsa din politica noastra. Am obosit sa toto vedem circ. E pacat pentru ca nu ducem lipsa de inteligenta, dar ne-am pierdut complet sistemul de valori, moralitatea si mandria de a fi roman. Sa aiba dreptate Brian Pickrell, cand spune ca” Prostia este, de cand lumea, majoritarea, agresiva si eficienta ?”

  22. 22 Radu august 3, 2007 la 2:26 pm

    @ Sandu

    Nu stiu ce sa zic legat de americani, pe undeva sigur ca ai dreptate, pe de alta parte nu cred ca e similar. Americanii nu cred ca stiu numele sau indicii despre o posibila amanta a lui Bush… Jurnalistii americani nu vorbesc de 10 ori pe zi despre spontaneitatea lui Bush; despre simtul umorului al lui Bush; nu il filmeaza pe Bush mergand undeva la munte si tutuind doua babute care ii cer bani si carora le spune ca ar trebui sa si munceasca. Daca dezbaterile din Romania ar avea acelasi grad de tehnicitate ca cele din America, acum la alegeri nu s-ar prezenta peste 20% din alegatori.

    RECUNOSC: Basescu a gasit calea de a accede la simpatia oamenilor.

    Nu vad insa relevanta; daca asta e pretul, eu cred ca e mult prea mare. La acest pret, mi se pare ca a fi presedintele Romaniei este o functie neatractiva. Aceasta functie este interesanta in masura in care accederea la ea ramane compatibil cu comportamentul oamenilor de bun simt.

    Dar cred ca ocolesti esentialul: tu crezi ca Basescu ar castiga in orice alt stat occidental? Si, ca sa fiu si mai general, nu ti se pare ciudat ca ultimii 5 presedinti ai Romaniei au au avut, pe rand, urmatoarele meserii inaintea intrarii in politica : electrician cfr-ist, cizmar, inginer (nu a practicat cred), geolog profesor universitar, ofiter de marina/ofiter de altceva… Desi Iliescu si Constantinescu imi par ok, daca iei aproape orice alta tara vei vedea cu totul alt background.

  23. 23 Sandu august 3, 2007 la 2:56 pm

    @Radu
    In privinta relatiilor americanilor cu oamenii politici, chiar ca nu esti informat. Daca stii franceza, n-ai decat sa cauti pe Google „anecdotes bush”. Daca stii engleza, cu atat mai bine. In argumentatia d-tale omiti alegeri bizare, ca gemenii Poloniei sau Berlusconi al Italiei.
    Nu cred ca se poate face un portret robot al unui sef de stat.
    Noi nu vorbim despre respectarea codului manierelor elegante. Nici n-as fi in stare, intrucat nu-l prea cunosc.
    Am incercat sa demonstrez ca nu exista nici o primejdie de totalitarism, din partea lui Basescu. Masele simt asta, iar intelectualii stiu asta. Chiar si acei care il acuza de cezarism (Severin) sunt convinsi, dar mizeaza pe prostia cititorilor.
    Cred ca gresesti evaluand oamenii in functie de studii. Procentul de ticalosi este acelasi printre cei cu licenta ca si cel printre analfabeti.

  24. 24 Aya august 3, 2007 la 3:04 pm

    @
    Sandu

    Farmecul lui Will sta, pentru mine, in spiritualizarea frontierei intre afect si judecata, intre simtire si intelepciune, intre suflet si spirit.
    Nimeni, in afara lui, nu a reusit (dar, oare va fi ajuns sa ajunga la punctul de a incerca?) sa realizeze „inlantuirea devenirii” iubire-cuget.
    Doar el a stiut ca, pentru cei pe care cineva (il stii foarte bine!) ii numea „ames bien nees”, „dorul” naste „gandul” si „gandul” (re)devine „dor”.
    Asculta (in loc de pledoarie):
    Citez din memorie inceputul Sonetului 151 in traducerea lui Frunzetti
    „Prea-i prunc Iubirea, Cuget sa ii ceri
    Dar, Cugetul, e pruncul ei, vezi bine”

    Poate, mai putin melodioasa, dar mult mai clara ca mesaj (in sensul celor afirmate de mine) este traducerea lui Tudor Dorin:
    „Prea tzanc e Amor spre a fi-ntelept,
    Desi, din el intelepciunea vine”.

    Daca in Sonetul 151 totul este EXPLICIT- Will parand a dezvalui „ascultatorul” taina semnificatiilor- in Sonetul 135 jocul superb al indestructibilei impletiri de sensuri este unic si fascinant
    (de la nume- afect, dor la re nume- constient, gand; subliniez: uneori, apare „Will”- cu litera mare; alteori, „will”- cu litera mica).

    Poate, sunt cu atat mai apropiata de Sonetul 135 cu cat a fost, in mod evident, destinat unei femei (desi, asa cum am propus ieri, parafraza este perfect valabila!):

    Asculta (fara parafraze!)
    „Whoever hath her wish, thou hast thy Will,
    And Will to boot, and Will in overplus;
    More than enough am I that vex thee still,
    To thy sweet will making addition thus.
    Wilt thou, whose will is large and spacious
    Not once vouchsafe to hide my will in thine?
    Shall will in other seem right gracious,
    And in my will no fair acceptance shine?
    The sea, all watter, yet receives rain still,
    And in abundance addeth to his store;
    So thou, being rich in Will, add to thy Will
    One will of mine, to make thy large Will more.
    Let no unkind, no fair beseechers kill;
    Think all but one, and me in that one Will.”

    Dintre toate talmacirile in romaneste, cea mai inspirata imi pare a lui Teodor Bocsa (prin care ai inceput si tu).
    Inceputul si finalul sunt absolut remarcabile pentru discretia transmiterii fundamentalului mesaj shakespearian la care m-am referit, in pornire.
    „Au toate-un dor, tu pe-al tau Will il ai
    Si-un Will mai mult, si-un Will iti da tarcoale;
    Eu sunt in plus si totusi ma tin scai
    Venind cu un adaos vrerii tale.
    (…)
    Tu, cu-atati Will, la Will al tau aduna
    Si voia mea, sa fii de Will mai plina.
    Sa nu-i tai pe curtenii tai gentili;
    Din ei, fa unul: eu, un singur Will”.

    Deloc discret- mai carnal transmis- apare, foarte clar, mesajul in varianta lui Tomozei:
    „Au toate-un jind, tu-l ai pe-al tau, pe Will
    Si alt Will de pofte prisosit te cere,
    E-un Will pentru oricare si ostil
    Preadulcei linisti, el e numai vrere.
    (…)
    Si tu, atatia Will in Will i-aduni
    Visez sa fii in Will si mai bogata.
    Toti cati sunt Will tu jinduie-i mereu
    C-un singur Will pentru-al tau Will, doar eu. ”

    In schimb, in opinia mea, Tudor Dorin nu a inteles- sau nu a putut pune in vorbe talmacitoare- mesajul shakespearian al „impletirilor”, din Sonetul 135. Traducerea lui este, poate, cea mai frumoasa- dar, din pacate, atat!
    „Ca orice doamna, tu ai Dorul tau
    Belsug de dor, dor mult afar’ din cale;
    Deci prisosesc si chiar te sacai rau
    Cand varf mai pun la dorul dumitale.
    (…)
    La fel, ia si tu dorul meu in tine,
    Marind cu-un Dor belsugul tau de dor.
    Sa nu spui nu acelor ce te vor:
    Iti dau eu singur Dorul tuturor.”

    P.S. Referitor la lamuririle pe care ai dori sa ti le aduc, dupa cum mi-ai transmis in a doua postare:
    L-am votat totdeauna pe Adrian Nastase. Desigur, se afla pe o lista.
    La prezidentialele din 2004 nu s-a aflat pe o lista (firesc, caci nici unul dinttre candidati nu se afla pe vreo lista). Si in acea situatie l-am votat tot pe Adrian Nastase.
    Il voi vota totdeauna pe Adrian Nastase.

    Daca am convingeri de stanga?
    Prietenii meu de stanga imi spun ca „bat dreapta”.
    Prietenii mei de dreapta imi spun ca „bat stanga”.

    In concluzie: il voi vota totdeauna pe Adrian Nastase.

    P.S.2 Afirmi ca, pentru mine (citez):”(…) intelectualismele vibrante, functioneaza ca un afrodiziac. Justificarile politice vin dupa aceea.”

    In prima parte (dincolo de usora ironie) daca ai vrut sa spui ca, pentru mine, „determinarea shakespeariana” dor-gand-dor functioneaza ca reper maximal, ai avut dreptate. Acel reper maximal este continut. Pe cale de consecinta, adaugarea, in final, a cuvantului „afrodiziac”, face ca formularea ta sa fie, intr-un fel (si metaforic, desigur) tautologica.
    Justificarile nu ma impresioneaza. Argumentele, da. Nu doar cele politice.

    P.S.3 Cea de a doua postare a ta (cea in care te refereai la votul meu si la Adrian Nastase) este tot o replica la prima mea postare („Farmecul discret al intelectualului”) sau la cea de a doua („Sondajul si evidenta tentativa de manipulare”)? As dori sa-mi raspunzi la aceasta intrebare. Te rog!
    (Sper ca nu-mi vei raspunde ceva de genul „a fost un raspuns global vizand ambele postari”. Chiar astept un raspuns clar.)

  25. 25 Aya august 3, 2007 la 3:13 pm

    @
    Klaus Steinberg

    Ce Dumnezeu sa mai vrem dupa magistrala replica a domnului Mangu?
    Sper ca nu mai ai nevoie de explicatii suplimentare.
    Eu, sigur nu!
    Imi este totul foarte, foarte, clar.

  26. 26 Aya august 3, 2007 la 4:27 pm

    @
    Sandu

    Ma vei ierta!
    Rectific: „Farmecul tainic (nu „discret”, cum am scris, gresit, in precedentul meu raspuns n.A.) al intelectualului”.

  27. 27 Sandu august 3, 2007 la 4:31 pm

    @Aya
    Sa-ti mai spun oare, ca o postare de genul celei cu sondajul si manipularea, o parcurg superficial, pe cand atunci cand este vorba de Shakespeare citesc de doua ori?
    Postarea a doua este simptomul bolii, prin postarea intai am pus diagnosticul.
    Singurul sonet pe care-l stiam pe de rost (in traducerea lui Bosca si nu Bocsa, cum ti-a scapat) este 57. Dar… mi-am dat seama ca am inceput sa uit. Si bineinteles pesimismul infantil : „Satul de toate chem odihna mortii…”

  28. 28 Aya august 3, 2007 la 7:15 pm

    @
    Sandu

    Totusi, nu mi-ai raspuns la intrebare.
    Poate, implicit (sau, mai bine spus, incriptat).

    Stii de ce voiam sa aflu raspunsul?
    Pentru ca, „Farmecul tainic al intelectualului” era pentru tine.
    Tu esti precum cel de acolo.

    In rest, pe fond poti avea dreptate. Cu nuantari- aspect esential.
    Dincolo de asta, desigur, Adrian Nastase are un deosebit un farmec personal.
    Si, multa forta a farmecului.
    Asa cum sigur vei fi constatat!

    P.S.
    „Ne-om stradui, de-avem ingaduinta,
    Ce n-am brodit, sa dregem prin silinta”.

    (Sa-ti spun ca e tot Will?- nu sonet!)

  29. 29 Sandu august 3, 2007 la 9:09 pm

    @Aya
    Eu dimpotriva, nu gasesc nimic tainic la intelectuali. De exemplu as prefera oricand compania unui ins gen Nastase in locul unuia ca Basescu. Dar votez cu Basescu. In cazul femeilor chiar ma feresc de cele excesiv intelectualizate. Vreau sa spun ca sunt foarte bun prieten cu cateva nebune, dar nici intr-un caz n-am fost prea intim. Desigur ma simt in largul meu printre scrantitii intru literatura.
    Orice ai spune Aya intelectualii n-au nimic enigmatic. Pe cand prostia !!
    Prostia e surprinzatoare, e profunda si nesfarsita. Stii exact cat valorezi numai atunci cand moneda asta, cultura, nu are nici o trecere. Cele mai mari satisfactii le-am avut, cand am iesit viu din preajma prostiei.

  30. 30 Aya august 4, 2007 la 3:57 pm

    @
    Sandu

    Il ne faut jamais dire, jamais (sper ce esti de acord).
    Prin urmare, poate parea excesiva zicerea care a facut cariera, legata de faptul ca un bun discurs (ii) poate schimba opiniile politice dar nu votul.

    Afirmi „stii exact cand valorezi numai cand moneda asta, cultura, nu are nici o trecere”. In opinia mea, cutura este o moneda care are totdeauna trecere, in orice mediu. Important este sa stii CUM sa o folosesti. Cu riscul de a debita truisme: un personaj cultivat nu trebuie neaparat sa faca dovada culturii sale prin referiri – de exemplu- la Shakespeare. Dar, in mod sigur, cultura (am certitudinea ca nu abordezi ideea reductionist!) este singura care te poate face in stare sa depasesti majoritatea situatiilor critice, chiar agresive, sa gasesti calea intelegerii, sa-ti stapanesti firea atunci cand este nevoie. Dac ai iesit viu din preajma prostiei inseamna ca esti un tip cultivat (ceea ce, oricum, se vede cu ochiul liber).

    Nu gasesti nimic tainic la intelectuali? Sa fim seriosi! De ce vrei sa te autoamagesti? Crezi ca esti limpede ca apa de izvor? Limpede, in primul rand, pentru tine insuti?
    Nicidecum. Esti exact asa cum am scris.
    Te cauti si te (re)gaesti printre randuri (la prorpiu dar, mai ales, la figurat).
    Cand te recunosti in spusele cuiova, te negi imediat- nu pentru ca respectiva persoana nu ar avea dreptate.
    Ai ganduri care se prefac in doruri si acestea, apoi, se prefac in ganduri (inlantuirea shakespeariana).
    Citeste-ti, „instrainandu-te, textele postate si vei vedea ca am dreptate.
    Si exagerezi total cand afirmi ca intelectualii nu au nimic enigmatic.

    M-ai amuzat grozav.
    Te feresti de femeile (citez) „excesiv intelectualizate”?
    De ce?
    Sa stii ca tipele astea nu fac „bau”, nu musca, nu sparg geamuri, nu-ti dau vant pe scari cand nu esti atent. In general, nu fac nimic de speriat.
    Cat despre enigme: mai apare cate una mica, dar fuge cat ai clipi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s






Arhiva

Comentarii Recente

diasporean la Anunt!
fostă basarabeancă la Anunt!
Ce scriam acum exact… la Anunt!
De ce n-am criticat… la Anunt!
Cum e posibil asa ce… la Anunt!

%d blogeri au apreciat: