Cine face politica externă a ţării

În multe declaraţii politice şi comentarii de presă se afirmă că preşedintele României ar avea rolul principal în orientarea şi stabilirea politicii externe sau chiar că politica externă a ţării ar fi de resortul şefului statului.

Aceste afirmaţii sunt gratuite şi nu au nici o bază în Constituţia României, care atribuie preşedintelui anumite competenţe, strict limitate, în planul relaţiilor externe ale ţării.

Potrivit articolului 80, aliniatul 1, din Constituţie, „Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.”

Este, deci, o funcţie de reprezentare, pe care o au toţi şefii de stat, inclusiv regina Marii Britanii.

Examinând, în continuare, prevederile Constituţiei, rezultă următoarele competenţe ale preşedintelui României în materie de politică externă:

Articolul 87, aliniatul 1: „Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.”

Acest articol arată clar că sediul tuturor acestor probleme, inclusiv cele privind politica externă, se află la guvern.

Articolul 91 este cel care, de fapt, stabileşte atribuţiile preşedintelui României în domeniul politicii externe, fiind şi intitulat ca atare şi enumerând precis aceste atribuţii:

„(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României.”

Atribuţiile sunt deci strict limitate iar textul nu dă posibilitatea nici unei extinderi. De remarcat aici este că şi în privinţa atribuţiilor prevăzute în aliniatele 1 şi 2, rolul principal revine guvernului: preşedintele nu poate încheia decât tratate negociate de guvern; el poate acredita şi rechema reprezentanţi diplomatici, ori aproba înfiinţări sau desfiinţări de misiuni diplomatice sau schimbări de rang ale acestora numai la propunerea guvernului.

Atribuţiile de la aliniatul 3 ţin de funcţia de reprezentare a preşedintelui şi constituie o funcţie tradiţională şi generală a şefilor de stat, inclusiv a monarhilor.

Articolul 92, care stabileşte atribuţiile preşedintelui României în domeniul apărării ţării, conferă de asemenea unele prerogative de politică externă preşedintelui în măsura în care unele probleme ţinând de apărarea ţării sunt şi probleme de politică externă.

În această categorie s-ar înscrie, spre exemplu, anumite decizii legate de apărarea ţării decurgând din apartenenţa României la NATO.

Textul Constituţiei este deci precis şi în nici un moment cu caracter general atunci când este vorba de a enunţa atribuţiile preşedintelui României în domeniul politicii externe.

Spiritul şi litera Constituţiei arată că politica externă a ţării este atributul guvernului, iar politica externă a guvernului se stabileşte prin Programul de guvernare aprobat de Parlament. Articolul 102, aliniatul 1 este fără echivoc: „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.”

The Money Channel – ora 18.15

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Radu Soviani la emisiunea The Money Show - The Money Channel, ora 18.15.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Azi in Lumea Justitiei

Am citit astazi un articol foarte interesant al lui Razvan Savaliuc in Lumea Justitiei, articol pe care vi-l recomand.

Comunicatul CSM anti-Nastase – dementa politizarii Justitiei la varf

Sâmbătă, 19 mai 2012 19:10 | Scris de Razvan SAVALIUC

Derapaj institutional incalificabil la Consiliul Superior al Magistraturii. Printr-un comunicat, care nu poate fi catalogat altfel decat o instigare publica la linsaj judiciar, CSM s-a pronuntat cu maxima iresponsabilitate la adresa acuzatului Adrian Nastase: “Afirmatiile potrivit carora judecatorii cauzei nu s-au bucurat de independenta conferita de lege, in pronuntarea hotararii de condamnare a inculpatului Adrian Nastase, au avut drept consecinta scaderea increderii cetatenilor in sistemul judiciar si implicit a scaderii prestigiului magistratilor, in aceasta maniera fiindu-le afectata independenta.”

Comunicatul de infierare in piata publica a fost lansat cu cateva zile inainte de data de 23 mai 2012 cand, la Inalta Curte, se va judeca recursul din dosarul “Trofeul Calitatii”, care daca va fi respins va parafa definitiv condamnarea la 2 ani de inchisoare a fostului premier. Practic, CSM a pus la zid un om in timpul unui proces aflat pe rol, pentru simplul fapt ca acesta a facut niste declaratii privitoare la anomaliile din dosarul sau de la DNA si la prestatia vadit dubioasa a unor judecatori de la ICCJ!

In ce tara europeana, care se pretinde democratica, membra a UE, s-a mai vazut ca institutii pilon ale statului sa condamne public un cetatean, instigand intregul sistem judiciar impotriva lui, in conditiile in care respectivul isi declara nevinovatia? De cand este interzis unui justitiabil sa se apere si spuna presei ca este abuzat de magistratii care il judeca, dupa ce a fost subiectul unor anchete-spectacol cu perchezitii televizate saptamani in sir la resedintele lui? De cand s-a interzis in Romania dreptul la libera exprimare? Comunicatul CSM intitulat “Admiterea cererii de aparare a independentei si impartialitatii sistemului judiciar” nu este altceva decat expresia aservirii politice a unor persoane aflate vremelnic in fruntea acestei institutii. Care nu mai gandesc cu propriile creiere…

Dupa un asemenea comunicat, oricine se poate intreba ce sanse mai are Adrian Nastase sa fie achitat, cand CSM l-a aratat cu degetul ca atentand la independenta intregului sistem judiciar. Ce aiureala de acuzatie… Cum ar fi oare posibil ca un inculpat, fara nicio functie in Executiv sau in puterea judecatoreasca, condamnat deja la fond la inchisoare, sa atenteze la independenta si impartialitatea sistemului judiciar?

Este sau nu vinovat de vreo fapta de coruptie fostul premier Adrian Nastase? Asta trebuie sa o stabileasca doar instanta investita cu dosarul acestuia, la adapost de orice influente, in niciun caz membrii CSM, Traian Basescu – PDL sau alte persoane cu functii in stat.

Pana atunci sa devoalam fariseismul unora din CSM, care pretind ca apara drepturile cetatenilor care se plang de abuzurile unor magistrati. Si mai sunt si platiti pentru asta!

Din comunicatul pe care il puteti citi integral la finalul prezentului editorial, se poate observa ca CSM a creat intentionat “evenimentul” pretinzand ca “urmare a sesizarii din oficiu la data de 1 februarie 2012, cu privire la declaratiile dlui Adrian Nastase”, Serviciul de Inspectie Judiciara a facut verificari si ajuns la concluzia ca “afirmatiile potrivit carora judecatorii cauzei nu s-au bucurat de independenta conferita de lege, in pronuntarea hotararii de condamnare a inculpatului Adrian Nastase, au avut drept consecinta scaderea increderii cetatenilor in sistemul judiciar si implicit a scaderii prestigiului magistratilor, in aceasta maniera fiindu-le afectata independenta. Acest gen de afirmatii, exprimate public, in cadrul unor interventii televizate, preluate si in mai multe publicatii nationale sunt de natura a induce in randul cetatenilor ideea unei complicitati a autoritatii judecatoresti cu puterea politica, dar si existenta unei conivente intre judecatori si procurori, cu consecinta subminarii independentei judecatorilor si procurorilor, dar si a sistemului judiciar in ansamblul sau.”

Deci, CSM vrea sa ne faca sa credem ca niste inspectoare de la mult blamata Inspectie a CSM (organism care si-a batut mereu joc de justitiabili si a musamalizat cele mai flagrante cazuri de incalcare a drepturilor justitiabililor) s-au trezit indignate de declaratiile de la televizor ale fostului premier, s-au autosesizat si au facut “verificari”. Bineinteles ca in cadrul “verificarilor” n-a fost nimeni verificat. Niciun magistrat din tara asta n-a fost intrebat daca s-a simtiti cumva lezat, nici macar judecatorii de la Inalta Curte din dosarele lui Nastase… Apoi niciun cetatean al tarii n-a fost intrebat daca si-a pierdut increderea in Justitie ca urmare a declaratiilor lui Nastase. Nici macar Adrian Nastase n-a fost vreodata intrebat daca are vreo proba sau intelege sa dea vreo declaratie mai detaliata. Dupa care Plenul CSM a fost sesizat subit printr-o simpla hartie de catre inspectoarele pline de zel, care “au descoperit” cum cetateanul Nastase a subminat intreaga Justitie prin faptul ca a declarat ca in dosarul lui se intampla lucruri care tin de domeniul absurdului.

In fond ce a aratat Adrian Nastase? Ca in dosarele lui una din judecatoare (promovata peste noapte de la DNA judecator la Inalta Curte) a fost chiar consiliera sefa a lui Daniel Morar, seful DNA, parchet care l-a trimis in judecata. Ca instanta a acceptat sa audieze 970 de martori ai DNA, fata de numai cinci martori ai apararii lui. Ca procurorii DNA au dictat martorilor continutul declaratiilor lor. Ca Inalta Curte, dupa ce a ordonat o expertiza pe prejudicii, care nu a iesit cu un rezultat acuzator, expertii respingand in totalitate afirmatiile procurorilor referitoare la daunele financiare provocate, aceasta expertiza a fost ignorata, iar judecatorii l-au condamnat la fond. Si multe altele. Declaratiile lui Adrian Nastase sunt 100% reale, dar CSM nu a cautat o clipa sa elucideze aceste aspecte, pentru ca la Consiliu dreptul la un proces echitabil nu conteaza nici cat negrul de sub unghie. Pentru ca in Romania, DNA si judecatorii de serviciu ai acestui parchet sunt intangibili, cel putin cat va dura regimul Basescu.

Si uite asa, Adrian Nastase a fost deferit opiniei publice de catre CSM in chip de subminator al Justitiei. Cu cateva zile inainte de termenul fatidic de 23 mai, cand Completul de 5 al ICCJ urmeaza sa judece ultima faza a recursului. Hai ca aflaram in sfarsit de ce nu mergea bine Justitia pe lupta anticoruptie! Si de ce nu au fost independenti si impartiali judecatorii pana acum! Uite d-aia n-au putut cativa judecatori de la Inalta Curte sa-l condamne la fond, cu inchisoarea pe Adrian Nastase, dupa ce i-au respins toate probele in aparare! Astia de la CSM chiar ne cred tampiti, chiar cred ca s-a rasturnat caruta cu prosti in fata casei noastre?

In fapt, ce a demonstrat CSM prin comunicatul sau? Ca el contribuie nemijlocit, prin presiuni la adresa magistratilor, la condamnarea lui Adrian Nastase. Ca CSM, garantul independentei Justitiei, potrivit legii, a instigat sistemul judiciar impotriva unui inculpat, aflat in stare de judecata, acuzandu-l in mod aberant, fara niciun temei, ca este autorul subminarii independentei si impartialitatii Justitiei. Ca in Romania prezumtia de nevinovatie nu mai exista!

Ca Justitia lui Basescu isi dovedeste impotenta si nu mai poate condamna un adversar politic pe probe, rezulta fara echivoc din folosirea si deturnarea institutiilor statului de la adevarata lor menire. Mai are vreo sansa Adrian Nastase sa scape de condamnare definitiva? Dupa episodul CSM cred ca sansele sale sunt infime! Dar chiar daca recursul i se va respinge si va deveni un “puscarias“ definitiv, condamnarea sa va fi in viitor anulabila de pe scaun la CEDO. Va reusi sa castige la CEDO, pentru ca va demonstra demonstra ca in Romania, institutiile statului in loc sa-i garanteze un proces echitabil, au instigat de la presedintele Romaniei – via DNA, la CSM, la infierarea lui in piata publica in timpul judecatii.

PS – Daca Romania a devenit tara tuturor posibilitatilor, ce-ar fi ca CSM sa propuna de lege ferenda ca propriile comunicate sa aiba putere de proba in procese? N-ar fi mai simplu?

Cu ocazia Sfintilor Imparati Constantin si Elena, La Multi Ani!

Astazi sarbatorim ziua Sfintilor Constantin si Elena, o zi cu o deosebita insemnatate pentru aproape 2 milioane de romani. Sarbatoritilor care poarta numele (sau derivatele numelor) imparatilor bizantini le doresc multa sanatate si, din inima, La Multi Ani!

Unul din rolurile jucate de imparatul Constantin cel Mare in istorie este cel de “eliberator” al crestinismului. Semnul crucii a fost, atunci, in anii 312-313, simbolul sub care armata sa a invins ostile lui Maxentiu, reusind astfel sa reuneasca sub autoritatea sa intregul Imperiu. Astazi, in spatiul public romanesc traim un alt tip de eliberare, de sub un alt jug ideologic. Sper ca, si de acum inainte, sa ne ghidam pasii sub semnul si principiile sfintei cruci.

Mama lui Constantin, Elena, aflata in permanenta in umbra fiului ei, a contribuit la randul sau la temeliile acestei perioade de reviriment, considerata ca o adevarata “Epoca de Aur” a crestinismului. Ea a fost, de altfel, creditata cu gasirea crucii pe care a fost rastignit Iisus Hristos, precum si a mormantului in care acesta a fost ingropat. Una din marile femei ale istoriei, care a reusit sa ofere intotdeauna cel mai intelept sfat fiului sau.

Tuturor sarbatoritilor le transmit multa speranta, dar si intelepciune. Iar mamei mele, sarbatorita si ea in aceasta frumoasa zi, pretuire si ganduri calde, asemeni sufletului ei.

La multi ani!

Obiectivele reformei in justitie nu trebuie transformate in paravan pentru rafuieli politice

Daca Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) considera ca nu am dreptul sa vorbesc liber, atunci imi voi apara dreptul moral de a ma revolta.

Consider insa  ca libertatea cuvantului este esentiala atunci cand suntem confruntati cu incalcarea atat de brutala a legii si a drepturilor civile de catre Directia Nationala Anticoruptie, atat in interiorul instantelor, cat si in afara lor.

Voi lupta, in continuare, pentru  dreptul fiecarui cetatean, de a vorbi deschis si liber. Contrar celor afirmate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), libertatea cuvantului  nu poate fi ingradita, in afara Constitutiei.

Afirmatiile CSM nu schimba faptele, anume  ca judecatorul Ioana Bogdan a fost adusa in pozitia pe care o ocupa la Inalta Curte de Casatie si Justitie direct din pozitia de consilier superior al sefului Directiei Nationale Anticoruptie, Daniel Morar, adica organismul care a instrumentat dosarul cu probe falsificate impotriva mea. (vezi www.codulzambaccian.ro).

Acesta este, cu adevarat, un caz clar de ingerinta si infiltrare brutala a justitiei de catre procurori ai DNA si care a avut drept rezultat obstructionarea justitiei –  probabil  obiectivul sau concret.

Acest fapt este fara precedent in lumea libera. Iar daca CSM era atat de ingrijorat de respectul pe care publicul trebuie sa il poarte justitiei, atunci ar fi trebuit  sa impiedice, inainte de toate, aceasta nefericita desemnare in complet a doamnei Ioana Bogdan.

Dacă ne preocupă cu adevărat viitorul sistemului nostru judiciar…

Oricine este îngrijorat de atitudinea mea publică recentă ar fi trebuit sa-şi exprime îngrijorarea cu mult inainte, anume exact atunci cand seful DNA, Daniel Morar, respectiv fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, criticau public judecătorii pentru faptul ca nu “furnizau” suficiente decizii de condamnare.

Oricine este îngrijorat de încrederea publicului în sistemul judiciar, ar fi trebuit sa exprime o critica dura a tacticilor DNA,  de inselare a instantelor, de santajare a martorilor si de falsificare a probelor prezentate judecatorilor – fapte dovedite deja fara putinta de tagada. (vezi www.codulzambaccian.ro).

Oricine este îngrijorat de încrederea publicului în sistemul judiciar, ar fi trebui să se exprime şi atunci când judecatorii Ionut Matei si Ioana Bogdan au permis DNA sa aduca in instanta 970 de martori ai procurorilor, in timp ce mie mi-au permis audierea a doar 5 martori in aparare. Considera CSM ca aceasta conduita respecta accesul la un proces echitabil?! (vezi www.codulzambaccian.ro).

Cei preocupati acum de aspecte de prescriere a faptelor ar fi trebuit sa-i ceara explicatii procurorului sef al DNA pentru ca a permis o asemenea mascarada judiciara, prin trimiterea in instanta, pentru a fi audiati ca martori ai acuzarii, cele 970 de persoane, audiate pe “plutoane”  de cate 30-50 de martori intr-o sedinta. Unde a fost CSM-ul atunci?

In aceste conditii, sunt greu de inteles afirmaţiile recente care deplâng faptul că as fi „agitat la lumina zilei” datele unui proces, astfel incat publicul sa traga propriile concluzii, inainte ca instanta sa emita judecata sa finala.  Este adevarat, am decis  sa-mi spun public punctele de vedere in aceste ultime saptamani  pentru a oferi celor indoctrinati, in acesti ani, de procurori ai DNA, prin calomnii, propria mea versiune asupra faptelor, dupa ce, timp de sase ani, DNA a facut publice datele dosarului, potrivit propriilor interpretari si interese.

Nu mai departe de joi, 17 mai 2012, fostul procuror, Monica Macovei, intr-o emisiune tv, a nominalizat, a criticat public şi a pus presiune directă asupra judecătorilor din completul care judecă, in aceste zile, recursul meu. Nu e rolul CSM să protejeze judecătorii de un astfel de comportament? Exista cumva o auto-sesizare in aceasta chestiune?

Unde au fost apărătorii justiţei în ultimii şase ani, când un ministru al Justitiei si procurori ai DNA au scurs in mod sistematic dezinformări catre presa, condamnandu-ma, în fapt, public, inainte ca instantele sa ajunga la vreo concluzie?

Timp de sase ani, am luptat pentru dreptatea mea doar in cadrul sălii de judecata, in timp ce DNA era angajata intr-o campanie de demonizare si condamnare publica a mea, chiar inainte ca dosarul sa ajungă in instanţa si audierile sa înceapă. Ce a făcut CSM atunci? Altceva decât sa ignore complet plângerile pe care i le adresam privitor la aceasta conduita a DNA?!

Oricine era ingrijorat pentru prestigiul si reputatia sistemului judiciar, ar fi trebuit să se exprime si atunci când judecatorii Ionuţ Matei si Ioana Bogdan au transformat procesul meu intr-un proces politic. Au facut acest lucru atunci cand cei doi judecatori au avut indrazneala sa scrie, in ceea ce ma priveste, ca “se impune eliminarea temporară din societate” (pagina 132 din motivarea sentintei) si “corupţia clasei politice din România, personificată cel puţin la nivelul anului 2004 de inculpatul Adrian Năstase, reprezintă un fenomen care nu mai poate fi tolerat de către societatea românească …”. Si au facut aceste afirmatii in timp ce, in acelasi document, au scris ca “…în acest caz nu există nici o probă directă care să incrimineze acuzatul …” (pag 117).

Motivarea politica a sentintei data, in prima instanta, de catre cei doi judecatori a fost facuta publica, incalcandu-mi-se, prin afirmatii incalificabile, fara legatura cu dosarul, dreptul constitutional  la propria imagine.

În ciuda faptului că nu au existat niciun fel de probe care să confirme în vre-un fel acuzaţiile fabricate de DNA în acest proces, judecatorii Ionuţ Matei si Ioana Bogdan au ignorat acest lucru în totalitate şi s-au lansat in afirmatii extrem de periculoase, care pot fi regasite doar in sentintele din procesele politice ale anilor ’50 si ’60.

Daca Consiliul Superior al Magistraturii  considera ca nu am dreptul sa vorbesc liber, atunci imi voi apara dreptul de a protesta in scris si de a-mi exprima indignarea fata de aceste metode de hartuire a adversarilor politici. Consider  ca liberatea cuvantului este esentiala atunci cand te confrunti cu o incalcare atat de brutala a legii si a drepturilor civile de catre DNA, atat in interiorul cat si in afara instantelor de judecata (vezi www.codulzambaccian.ro).

Este vremea ca CSM sa nu se mai ascunda  in spatele unei astfel de retorici, tot asa cum este vremea sa iesim din starea de colonie judiciara, condusa de o capuchehaie cu sinecura la Bruxelles.  Comportamentul si afirmatiile fostului ministru al Justitiei, Monica Macovei, si ale sefului DNA, Daniel Morar, au provocat mult mai multe daune increderii pe care publicul o poarta (sau nu) justitiei, decat comportamentul si afirmatiile oricarei alte persoane ce s-a exprimat pe aceleasi teme, inainte sau dupa ei.

Şi nu în ultimul rând…

La 31 mai 2006, titlurile senzationaliste, de pe prima pagina a unui ziar, citau “surse judiciare”, pentru a afirma  ca proiectul Trofeul Calitatii ar fi fost folosit ca “metodă de colectat şpagă pentru ridicarea casei lui Năstase”, din Strada Zambaccian, Bucureşti. Mai tarziu s-a dovedit că era vorba despre o grămadă de minciuni..(vezi www.codulzambaccian.ro).

Dar, la 19 iunie 2006, am adresat o plangere catre CSM, in care aratam ca nu am fost informat pe cai oficiale sa fi fost deschis un dosar penal impotriva mea, si ca aflasem despre caz din presa care cita “surse judiciare”. Am cerut, la acel moment, CSM sa investigheze aceasta campanie, premeditata si bine orchestrata, de dezinformare indreptata impotriva mea de “sursele judiciare”, ce scurgeau, in mod deliberat, informatii false catre presa. Dar această plângere nu a fost luată în considerare de CSM, la fel ca multe altele pe care le-am adresat in decursul timpului;

Nu pot sa nu ma  intreb ce anume a stat in spatele anuntului atat de surprinzator si partinitor pe care Consiliului Superior al Magistraturii (din care face parte – ca membru de drept – si un judecator din completul de recurs!) l-a facut in ceea ce priveste recenta mea atitudine publica, chiar inaintea judecarii recursului, afectand astfel independenta judecatorilor a caror independenta dorea sa o apere…

Nu am probe de nici un fel, dar ma intreb daca nu cumva aceasta atitudine a CSM are legatura cu faptul ca judecatorul Ioana Bogdan, care a fost implicata in dosarul meu, a ocupat, pana acum cativa ani, pozitia de sef al Serviciului de Inspectie Judiciara al CSM– organism care a emis, intr-un moment bine calculat, un raport partinitor, in baza caruia CSM si-a formulat afirmatiile la adresa mea.

Spre deosebire de alte persoane, eu am proprietatea cuvintelor, mi le asum si, daca va fi cazul, sunt gata sa ma prezint in fata reprezentantiilor CSM, pentru a-mi sustine punctul de vedere. Sigur, am inteles ca “celeritatea” -poate justifica orice – lecturarea a 37000 de pagini de catre completul de recurs in cateva zile, evaluarea si respingerea a 20 de exceptii referitoare la problemele mersului justitiei in mai putin de 20 de ore…Totusi, nu ar fi fost normal sa fie prezentate si argumentele mele inainte de luarea unei decizii? De vina sa fi fost lipsa de timp?

Mergand de 200 de ori la ICCJ, in ultimii trei ani, am ajuns la unele concluzii in legatura cu problemele legate de imbunatatirea starii de fapt in justitia din tara noastra si de conditiile realizarii unui proces echitabil. Prima concluzie, deocamdata:  obiectivele reformei in justitie nu trebuie  transformate in paravan pentru rafuieli politice.

Co-abitare sau contra-abitare

Continui sa ma intreb daca formula co-abitarii poate functiona in actualele conditii din Romania. Am observat si dupa despartirea la guvernare a PD de PNL dar si acum, dupa schimbarea majoritatii, ca Traian Basescu nu se pregateste pentru rolul sau constitutional de mediator, ci se pregateste pentru a fi parte in confruntarea politica. 

El a preluat din vechile guverne reprezentantii PDL sau ai aliatilor lor, ii aduce la Cotroceni si ii recicleaza pentru un viitor joc politic. Exemplele sunt numeroase – Monica Macovei, Cristian Preda, Cristian Diaconescu, Bogdan Dragoi, Tomac si altii. Se formeaza un fel de mini-guvern din umbra. Cei care merg sa-l consilieze pe presedinte sunt insa numai din tabara PDL. Cum ar putea el,  in aceste conditii,  sa fie considerat un presedinte impartial si un partener corect al guvernului USL?

Raspunsuri

La precedenta interventie de acest tip va povesteam despre utilitatea proiectelor prin care orasele se deschid publicului, iubitorilor de istorie si frumos, exemplificand cu o initiativa din Bucuresti, in care diverse case memoriale au avut o zi a portilor deschise. De aceasta data, as vrea sa promovez una din initiativele salutare (interpretat in orice sens doreste publicul cititor)referitoare la promovarea mostenirii cultural-istorice din muzeele romanesti, care se petrece in seara aceasta. Ma refer la Noaptea Muzeelor, unul din demersurile cu traditie deja in tara noastra, in cadrul caruia romanii sunt invitati la un maraton de vizite in cele mai importante institutii de acest gen din localitatile lor.

Pe langa dimensiunea profund sociala a acestei initiative (oamenii care, in restul anului, nu isi permit sa plateasca un bilet la muzeu au, o data pe an, aceasta ocazie), ma bucura sa vad ca de la an la an din ce in ce mai multe muzee participa la acest eveniment. Si, de asemenea, odata cu trecerea timpului nu scade interesul publicului fata de acest moment. Ba din contra, vad din ce in ce mai multi tineri interesati de obiectivele si colectiile care le ofera un plus de cunoastere.

Daca este sa ma uit la ultimele zile, nu cred ca dau gres cand spun ca Romania se schimba. Iar directia pe care o luam noi, ca natie, tine in primul rand de traseul si obiectivele pe care si le seteaza fiecare. Iar busola, astazi, indica  directia corecta. Corectati-ma, va rog, daca credeti ca gresesc. Suntem, in opinia voastra, pe drumul cel bun sau sunt eu prea optimist?

 

Porthos, actualul guvern a spus inca de la inceput ca lua in considerare mai degraba scaderea CAS-ului, pentru a stimula crearea locurilor de munca si a combate munca la negru. Daca tu nu ai aflat, asta nu inseamna ca realitatea este altfel decat este. Pe de alta parte, trebuie sa ai in vedere ca exista obligativitatea returnarii banilor luati abuziv de PDL de la pensionari si bugetari. Iar actualul guvern lucreaza pe bugetul croit in jurul „prioritatilor” PDL pe care le stii, cred, si tu.Este vorba de investitiile acelea „ultraproductive” in patinoare sau partii de schi de trei sau patru ori mai scumpe decat suratele lor din occident. Tunuri care trebuie stopate. Ma bucur insa ca ti-ai asumat identitatea de ungurean. Te rog, insa, sa nu faci confuzie intre populism si popularitate, pentru ca o astfel de eroare nu face bine dezbaterii democratice.

Demneura, exista subiecte pe care jurnalistul Tapalaga sa nu aiba curajul necesar sa se exprime? Eu nu prea cred... Uita-te in portofoliul sau si vei vedea ca, pe langa condei, are si adevarul in slujba sa. Motive suficiente pentru a imparti, a priori, verdicte si vinovatii. Nu e nevoie de curaj, este suficienta „inspiratia macoveiana” pentru a primi iluminarea. Restul e (trecut sub) tacere.

iulia M., scrisul este un mod de a scapa din timpul prezent si a incerca sa ramai, tu cu tine, captiv undeva intre viitor si trecut. Scrisul functioneaza, de asemenea, ca o memorie externa spre care este indicat sa revii, ori de cate ori ai tendinta sa uiti unele mici aspecte ale vietii. Tocmai de aceea, tie si tuturor celor care nu mai au rabdarea cititului, va recomand calduros un astfel de exercitiu. Ajuta in limpezirea mintii si a clarificarii problemelor si  a temelor personale, dar si externe de gandire. Secretul acestui mecanism sta in seriozitatea si buna organizare a reprizelor de scris. Si, evident, la promisiunea ca nu vei renunta niciodata sa te exprimi, mai ales cand stii ca ai cate ceva de spus.

d’Artagnan, i-am vazut cu totii pe cei din PDL cum vroiau sa plece cu mobila din casa. Acum, ignorand situatia externa Romaniei, cred ca putem spune fara risc de eroare ca situatia este sub control. Sau, mai bine zis, nu mai este sub controlul clientelei portocalii care a facut atat de mult rau Romaniei. Pe masuratori sociologice, daca vrei, directia spre care se indreapta tara a inceput sa fie perceputa ca fiind una buna abia dupa plecarea lor, a pedelistilor. Schimbare care vorbeste de la sine despre actiunile unui guvern aflat in functie – nu trebuie sa uitam asta! – de numai doua saptamani.

Dlnimeni, cei care ii cauta nod in papura lui Sorin Oprescu se prea poate sa confunde personajele, sa creada ca au de-a face cu un oarecare. Sorin, in comparatie cu toti contracandidatii din jurul sau, este un stejar, nu se pleaca la orice adiere sau atac anemic. A-l acuza de accidente provocate si recunoscute ca atare de vatman este inca un exemplu din absurdul pe care PDL este in stare sa-l serveasca, nonsalant, opiniei publice. Ei inteapa, ataca, lovesc in continuu, in speranta ca se va lega ceva de tinta pe care si-au setat-o. Intre timp, primarul Oprescu schimba Bucurestiul la fata. Diferenta, in toata aceasta ecuatie, o fac faptele, iar bucurestenii cunosc toate faptele primarului lor din ultimii patru ani.

Epolitikon, Romania are, intr-adevar, nevoie de o strategie inteligenta de promovare turistica, in cadrul careia sa fie, obligatoriu, bifata si dimensiunea turismului cultural. Ma gandesc, doar, cate muzee ar fi putut fi reabilitate din zecile de milioane de euro pe care PDL i-a cheltuit, in acesti ani, pe proiecte de tipul telegondolelor portocalii pe care astazi nu le foloseste nimeni.

Gabriela Savitsky, in Bruxelles exista statuia le Petit Julien, imbracata anual in diverse tinute conform unui calendar prestabilit. Este unul din obiectivele pe care trebuie sa le bifezi cand vizitezi capitala Belgiei, o statuie care a devenit, in timp, un adevarat brand. Am vazut ca statuia lui Traian de pe scarile Muzeului National de Istorie a starnit o adevarata miscare sociala, vizibila mai ales pe Internet. Trecand peste ironiile punctuale, eu cred ca executia in sine s-a transformat, in cel mai scurt timp si fara voia sa, intr-una dintre cele mai faimoase lucrari in bronz din Bucuresti. Exploatata inteligent de municipalitate, aceasta are potentialul de a se transforma intr-un obiectiv turistic per se din centrul vechi. Este o opera contemporana care a reusit sa faca ceea ce multe alte creatii de genul acesta nu au reusit: sa-l implice – nu conteaza in ce fel – pe privitor. Macar, asa, vor afla mai multi romani ca noi suntem urmasii adevaratului Traian…Sau vor vedea altceva la statuie?

Marian Nicoale, Europa Unita nu este o utopie, este o posibilitate care tine exclusiv de cei care o compun. Eu nu spun ca in conditiile socio-economice si chiar geopolitice actuale spiritul acelei Europe se poate declara invingator. Ceea ce spun este ca tine de noi, ca natie, membri ai familiei europene, dar si ca indivizi sa impartasim visul parintilor fondatori si, cu acea proiectie bine impamantenita, sa facem tot posibilul spre a ajunge la acea proiectie. Pentru ca dezvoltarea, prosperitatea si viitorul intr-o lume ferita de conflicte armate sunt sinonime cu aceasta Europa Unita.

Mihaela si Theodora, cred ca discutia a mers mai degraba spre potentialul pe care retelele sociale, de tipul Facebook, il au in miscarile sociale ale acestor ani, cu exemplu concret pe Piata Universitatii. Iar daca ne raportam la evenimentele din ianuarie si februarie, trebuie sa recunosc ca au fost multi sustinatori ai PSD si USL care, inclusiv pe conturile mele, au dus o adevarata lupta cu Regimul Basescu. Prin urmare, mi se pare ca acele declaratii au fost rastalmacite si scoase voit din context de unele media, cu scopul de a infierbanta publicul cititor, dar si pe protestatarii de atunci.

augustinradescu, niciuna din fortele care formeaza USL nu s-au lepadat de dimensiunea lor ideologica si doctrinara. Nu am cum sa nu salut victoria stangii reprezentata de Hollande in Franta, pentru simplul motiv ca este un motiv de bucurie nu doar pentru stanga din Romania, reprezentata de PSD, ci si pentru toti cei care nu cred in panaceul austeritatii. Iar daca ii vei chestiona pe colegii din PNL cu privire la aceasta viziune economica, vei observa ca si ei impartasesc principiile promovate de Francois Hollande pentru relansarea economiei in spatiul european. Asta nu inseamna ca sunt de stanga. Acest semnal inseamna ca nu sunt de acord cu politicile promovare de PPE in Europa, respectiv austeritatea si abuzurile extreme facute de PDL in Romania.

Fragmentarium Politic, sineguristii cu baston sau condei, care se confunda cu justitia populara (cunoscuta si sub numele de s.c. justitia TV srl), formeaza una dintre cele mai de temut specii de indivizi platiti degeaba. Pentru ca in fluxul lor de verdicte date „la botul calului” distrug vieti, destine, familii. Si partea cea mai proasta este ca, in goana lor dupa aprecierea stapanului, constienti ca lasa urme de limax colorat politic, nu le pasa. Viata lor merge mai departe si trecutul le arata ca vor avea si un viitor. Sper, doar, ca pe viitor sa vorbim despre ei numai la timpul trecut.

Doru Coarna, din analizele mele, discursul executiv al ultimelor zile a fost construit in jurul a doi piloni actionali: cuvant dat si responsabilitate. Daca nu luam pe nemestecate atacurile prin care PDL ne dovedeste ca nu se poate obisnui cu statutul de opozant, eu cred ca am avut rezumatul acestor zile scurse ne duce pe toti cu gandul la un singur cuvant – normalitate. Intre cuvant dat si exotism mov, cred ca romanii vor alege in baza lucrurilor facute si vazute.

Felicia Doleanu, citisem un articol in care opiniile tuturor celor pe care i-ai enumerat tu au convers spre aceeasi concluzie, anume ca nimeni nu i-a manipulat sau scos cu forta in strada.Toata reactia populara a fost una cat se poate de sincera, de naturala, cauzata in primul rand de abuzurile si nesimtirea unei puteri care a uitat ca Romania este o democratie, nu o dictatura a celor putini si portocalii. Iar argumentul final, din punctul meu de vedere, apartine „protestatarilor tacuti”, adica milioanelor de romani care, chiar daca nu au fost fizic in piete, au protestat si s-au declarat impotriva guvernarii PDL. Singura manipulare in ceea ce ii priveste s-a petrecut, pe rand, in 2008, 2009 si 2010, cand au fost trasi pe sfoara de Traian Basescu si PDL.

Analist, dupa alegerile locale ma gandesc sa organizez o intalnire dedicata exclusiv celor de aici, de pe blog, precum si tuturor celor implicati in activitatile online ale PSD. Am promis de mult timp o astfel de intalnire degajata si ma gandesc care ar fi cel mai potrivit cadru in care sa ne vedem.

Tiberiu Cretu, aceasta tehnica a pamantului parjolit au aplicat-o si pana acum, deci nu este o noutate. Sincer, dupa ce am citit articolul, nu m-ar mira ca in cinismul lor dus la extrem sa mizeze pe un vot negativ al elevilor care nu isi vor lua BAC-ul. Pe de alta parte, eu te invit sa nu speculam, sa vedem exact cati isi vor lua examenul de anul acesta de la bacalaureat. Pentru ca, in opinia mea, aceasta trebuie sa fie logica in care sa functionam, sa ne intereseze cei care reusesc sa treaca peste acest examen, nu sa ii asteptam la colt pe cei care nu l-au trecut. Oricum, de la PDL ma astept la absolut orice in materie de opozitie murdara. Vorba aia, ei faceau opozitie desantata si atunci cand erau la putere…

 

“Perenitatea spiritului titulescian”

Am participat si am moderat cu mare placere, joi, la Fundatia Europeana Titulescu, un eveniment de elogiere a unor distinse personalitati ale diplomatiei si ale culturii romanesti.

Evenimentul a avut loc cu prilejul lansarii volumului „Premiul International NICOLAE TITULESCU 2006/2007/2008/2009/2010”. Un volum realizat de Fundatia Europeana Titulescu in editie limitata, fiecare exemplar fiind numerotat – de la 1 la 250.

Lucrarea cuprinde discursurile tinute cu ocazia primirii premiilor de catre  distinse personalitati:  George G. Potra, reputat istoric si directorul Fundatiei Europene Titulescu,  precum si de catre ambasadorii  Constantin Vlad, Nicolae Ecobescu, Ion M. Anghel si  Ion Diaconu.

In mod cert, acest volum are si o valoare bibliofila deosebita, dar asa cum am afirmat si in cadrul interventiilor mele de ieri: „Nu este vorba aici despre o carte, este vorba de continut, de ceea ce se afla intre coperti.” Si asta pentru ca „ramanem in continuare adeptii unor forme foarte clar identificate, solide, ce vor ramane ca marturii pentru generatiile viitoare.”

Am avut placerea sa reamintim subiecte si oameni interesanti. Am vorbit despre constantele dreptului, despre universalitatea principiilor de drept in democratia moderna si in general, in dinamica internationala.

Traian Ionascu, Edwin Glasser, Alexandru Bolintineanu, Mihai Ghelmegeanu sunt doar cativa dintre „maestrii” pe care i-am amintit. Activitatea lor ramane valoroasa si ne dezvaluie solutii inca actuale.

Am amintit repere, oameni si idei fundamentale. Toate cu o utilitate ce trebuie pretuita si mai mult, cunoscuta si recunoscuta. Pentru ca prin cunoastere putem gasi solutii la problemele si provocarile contemporane.

Mergem de fiecare data spre Titulescu pentru a-l folosi ca pretext, ca pilon, ca reper pentru proiectele noastre de acum. Facem lucrul acesta cu multa consecventa si astfel, il omagiem, dar in acelasi timp, il luam si “complice” la multe dintre proiectele pe care le realizam.

Evenimentul desfasurat joi, 17 mai, la Casa Titulescu a fost mult mai mult decat un eveniment editorial. A fost o revedere cu prietenii marelui diplomat, a fost un regal intelectual.

 

Cine, cand si unde reprezinta Romania?

Zilele recente au adus in prim-plan o mai veche dezbatere politica generata de pretentia presedintelui Traian Basescu de a reprezenta in exclusivitate Romania la reuniunile externe. De o parte si de alta a disputei politice s-au situat mai multe personalitati, mai mult sau mai putin (dez)interesate de miza intregii dezbateri si de efectele ei asupra politicii externe a Romaniei.

Cred, cu toate acestea, ca unele lucruri trebuie subliniate si ca unele elemente politice si institutionale sunt dincolo de interpretare sau de „maretia dreptului”, ca sa citez o declaratie recenta a unui specialist in constitutionalism. In primul rand, trebuie spus raspicat faptul ca nu exista reglementare europeana, fie in tratate (inclusiv Lisabona), fie in regulamentele interne ale Consiliului, care sa ceara prezenta exclusiva la Consilii a presedintelui sau a premierului. De aceea, reuniunea este a “sefilor de stat SAU de guvern. Fiecare stat a fost liber sa isi stabileasca practica reprezentarii (cine participa la Consiliu) sau a deciziei sale – Slovacia, de exemplu, nu a avut nicio problema sa sustina in fata partenerilor ca decizii majore nu pot fi adoptate in lipsa unui aprobari exprese, ulterioare, a Legislativului national.

Simplul fapt ca Traian Basescu a construit, dupa alegerea sa ca presedinte, o practica a reprezentarii Romaniei la nivel european – care nu a adus insa cele mai bune rezultate pentru Romania -, nu este un motiv ca aceasta stare de lucruri sa fie institutionalizata si mentinuta.

In aceeasi masura, chiar daca politicile discutate la nivelul Uniunii Europene nu sunt la fel de familiare in spatiul intern precum politica nationala de investitii sau cea din domeniul sanatatii ori educatiei, ele au in mod cert caracteristici care le separa de politica externa propriu-zisa. Nu negociem sau incheiem acorduri bilaterale, ci in acord cu parteneri ai aceleiasi organizatii luam decizii comune, care privesc toate cele 27 de state.

Mai mult, aceste decizii sunt incorporate in legislatia nationala prin votul suveran al Parlamentului si sunt implementate de catre Guvernul sustinut de majoritatea parlamentara. Unele se aplica, in baza Constitutiei noastre, in mod direct. Pe altele trebuie sa le adoptam intr-un anumit interval de timp. Aceasta dinamica poate sa nu fie considerata o politica interna tipica – in orice caz ea impune un grad de coordonare si cooperare majora al autoritatilor romane. Mai mult, in conditiile in care ministrii de resort participa la Consilii alaturi de omologii lor europeni, iar premierul nu ar putea sa participe la Consiliul sefilor de stat sau de guvern, premierul ar deveni, practic, singurul membru al Executivului care sa nu participe nemijlocit la dinamica europeana.

Nu in ultimul rand, cred ca trebuie sa ne gandim si la valentele profund simbolice ale conceptului de reprezentare – la negocierea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana nu a participat presedintele. Acesta a fost prezent doar la semnarea Tratatului de aderare. A mai semnat, in numele Romaniei, Tratatul fiscal (incurcand data) dar negocierea acestuia nu putea fi facuta decat de catre guvern. Si mandatul in astfel de situatii se da tot de guvern (nu vorbesc de deplinele puteri ci de mandatul de negociere). Una este sa reprezinti Romania la inmormantarea unei mari personalitati europene, de exemplu, cand nu e nevoie de un mandat din partea guvernului si este altceva daca e vorba de semnarea unui tratat. Atunci, mandatul de la guvern este necesar.

Este evident insa ca, in conditiile in care o practica politica eficienta nu a reusit sa se impuna, discutarea atributiilor concrete ce revin fiecarui membru al Executivului este o prioritate institutionala pentru Romania. Preluarea modelului finlandez sau a celui polonez sau a celui bulgar – in care presedintele are in vedere reprezentarea statului la evenimente ce tin de prioritatile strategice ale politicii nationale (precum summit-urile NATO sau activitatile ONU), iar premierul este cel responsabil de dinamica europeana – poate fi o solutie optima, ce are atat avantajul transparentei, cat si pe cel al claritatii.

Ar fi stupid ca credem ca participarea Romaniei la Uniunea Europeana ar putea fi eficienta in conditiile in care presedintele Romaniei, participand, alaturi de sefi de guvern din majoritatea tarilor europene si discutand despre coordonarea activitatilor guvernamentale, s-ar intoarce in tara sa povesteasca premierului ce a inteles (sau nu a inteles) el din problemele discutate iar premierul sa transfere, folosind telefonul fara fir, aceste informatii obtinute indirect catre ministere. In plus, nu este normal sa existe o comunicare directa a premierului roman cu premierii celorlalte state – cu care poate sa discute, la aceste intalniri, ca intre colegi de
“clasa”, si alte probleme ce tin de relatiile bilaterale?

Cred ca dincolo de orgolii si practici construite neinspirat la Palatul Cotroceni, este timpul pentru a clarifica “diviziunea” muncii intre presedinte si premier, mai ales in conditii de coabitare politica.

Hollande si revirimentul democratiei orizontale

Democratia locala, democratia cetateneasca si democratia sociala sunt pilonii in jurul carora proaspatul presedinte Hollande s-a angajat sa conduca Franta in urmatorii cinci ani. M-a suprins extrem de placut sa disting, in primul discurs al lui Francois Hollande, in calitatea de presedinte al Republicii, un indemn sincer si mobilizator indreptat catre toate categoriile sociale din Franta, o reconciliere cu trecutul si o orientare hotarata catre viitor.

Nu se poate ca increderea exprimata de Hollande in revitalizarea unui anumit tip de democratie sa nu atraga atentia. Prin aducerea in centrul preucuparilor viitoare a celor trei dimensiuni ale democratiei, Hollande se pune practic in slujba, deloc usoara, a garantarii unui mod de a face politica care sa aiba la baza o serie de principii ignorate in ultima vreme, dar atat de importante in restabilirea legaturii cu natiunea.

O mai mare descentralizare pentru colectivitatile locale, o colaborare stransa atat cu organizatiile sindicale cat si cu cele patronale si o sustinere a societatii civile care apara valorile Frantei sunt toate instrumente prin care noul presedinte vrea sa mobilezeze fortele si atuurile tarii sale. Si este, cred, un foarte bun punct de pornire pentru restabilirea a ceea ce numim dimensiunea orizontala a politicului. Am vazut in perioada lui Nicolas Sarkozy ce inseamna sa ignori, ca presedinte, componenta aceasta orizontala, indepartandu-te de popor si canalizandu-te doar pe excercitarea pe verticala a puterii. De aceea spun ca este un (re)start bun pentru Hollande si pentru Franta, pentru ca ceea ce consolideaza si vitalizeaza o democratie este tocmai aceasta capacitate de a stabili sau restabili componenta orizontala a politicului, legatura cu cei care te-au ales si care te-au legitimat.

De restabilirea sau de stabilirea acestor trei dimensiuni ale democratiei ar avea nevoie si Romania dupa mai mult de 7 ani de „regim Basescu”, axat pe o politica a conflictului si a distrugerii, pe ignorarea aproape totala partenerilor sociali, a societatii civile si a cetatenilor Romaniei. Cel mai recent si cel mai elocvent exemplu de ignorare a acestui tip orizontal de democratie a fost indiferenta totala fata de protestele cetatenesti de la inceputul anului 2012. In lungul sau mandat, Traian Basescu, nu numai ca a lovit, rand pe rand, toate categoriile sociale ale Romaniei (salariati, functionari, pensionari, artisti, jurnalisti, cercetatori etc.), dar le-a si refuzat dreptul de a avea un cuvant de spus in lucrurile de care erau direct afectati. Or, Hollande, a venit cu un mesaj extrem de mobilizator, exprimandu-si increderea in atuurile Frantei si in capacitatile sale. El i-a chemat pe toti (muncitori, agricultori, antreprenori, cercetatori, functionari, profesori etc.) sa faca parte din noul proiect al Frantei. Si exact asta este treaba unui presedinte sa mobilizeze, sa reconcilieze, sa adune si sa faca totul pentru redarea increderii in institutii, nu sa le discrediteze si sa le anatemizeze.

Pentru cine doreste sa fie “presedinte jucator”, dar mai ales pentru cine intelege ca trebuie sa ramana in limitele constitutionale ale “presedintelui mediator” Francois Hollande este deja un exemplu. Nu imi fac iluzii ca mesajul sau va avea ecou pe holurile si cabinetele din Palatul Cotroceni, cel putin nu acum.