Doresc sa raspund tuturor cu un mic detaliu din Regulamentul Camerei Deputatilor. Cu exceptia presedintelui, care este ales pe durata mandatului Camerei, toti ceilalti membri ai Biroului permanent (vicepresedinti, secretari, chestori) sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni ordinare. Prin urmare, functia de vicepresedinte nu era a mea, este o functie a partidului, rezultata in urma algorimului politic. La inceputul fiecarei sesiuni in interiorul grupului parlamentar se fac nominalizari pentru functiile din Biroul Permanent, iar eu am avut de ales intre a participa sau nu la aceasta procedura bianuala. De data aceasta, am ales sa nu candidez. In aceasta perioada este mai important ce se intampla in tara si actiunile noastre ca opozitie unita.

Oricum, sunt convins ca functia de vicepresedinte va fi ocupata de un coleg social-democrat ce o va exercita in interesul romanilor, cu buna credinta si responsabilitate.

Una din tehnicile de pregatire a “dosarelor” este “agatarea” unor pesti mici care sunt folositi ca momeala pentru a prinde adversarii politici sau persoane anume desemnate. Ei sunt pusi la fezandat, sunt anuntati ca sunt “faptuitori” (notiune care nu exista in Codul de procedura penala) – un fel de invinuiti -dupa care sunt pusi sa dea declaratii si, in cazul in care sunt “intelegatori” cu misiunea stabiliita de procurori – li se promite “neinceperea urmaririi penale”.

Statutul lor este deci incert pe perioada urmaririi penale, procurorii DNA fortand obtinerea unor declaratii cu promisiunea ca la finalizarea dosarului  se va dispune neinceperea urmaririi penale impotriva lor.

Tocmai de aceea, in dosarul “Trofeul calitatii”, mare parte din cei indicati, prezenti in fata completului de judecata, au nuantat declaratiile date la urmarirea penala, schimband nu numai sensul, ci si implicarea unor persoane in intocmirea sau elaborarea unor acte.

Dar va rog sa observati, in rechizitoriul DNA,  PESTE  100 DE PERSOANE,  propuse ca martori, au avut statutul acesta de “faptuitor” sau “invinuit”, si doar prin Rechizitoriu, pentru ca au fost “cuminti”,  li s-a dat NUP.

“RECHIZITORIU

Anul 2009, luna ianuarie, ziua 16 în Bucureşti, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, str. Ştirbei Vodă nr. 79 – 81, sector 1
Volintiru Dănuţ şi Moraru – Iorga Mihaela – procurori în cadrai Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie
…
DISPUNEM:

(pg. 749 Rechizitoriu)

în ceea ce-i priveşte pe coautorii înscrisurilor falsificate, respectiv Florea Luminiţa, Vodă Ion Costel, Timoce Doina Carmen, Dumitru Elena, Coman Luminiţa, Docef Petre, Rădulescu Emil, Imbri Angela, Coman Aurelia, Braica Liviu, Găitan Niculai, Neagu Mihai, Beldie Vătălin, Cristea Răzvan, Crivăţ Laurenţiu, Dobre Oana, Surdu Daniel, Petrescu Daniela, Udrea Floricica, Matyezuc Răzvan, Călin Ioana, Căprioreanu Constantin, Chiriac Doru, Ganea Corneliu, Nicolescu Dinu, Dumitrescu Mihail, Buciu Ionel, Olaru Cristian, Cioată Ovidiu, Avram Simona, Irzsa Isabela, Petrescu Florin, Lupşan Alin, Gabi Luminiţa, Bărdeanu Ioan, Blaş Alexandru, Perţea Viorel, Ioana Lidia Mihaela, Pomocit Angela, Stroe Dan, Volintiru Mihail, Cristea Sorin, Drăgan Radu, Mitu Nicoleta Reghina, Ion Nicoleta Dorina, Ilie Pompilia, Ganea Elena, Dragomir Radu, Irzsa Zsolt şi Cârciu Carlo se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru infr. prev. de art. 290 C.pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 întrucât au acţionat fară vinovăţie, fiind induse în eroare de înv. VASILE MIHAIL CRISTIAN şi convinşi că actele întocmite reflectă realitatea .

(pg. 787 – 788 Rechizitoriu)

2.    Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii:
-    Parashivescu Mircea, Vasile Ştefania, Radu Isabela Paula, Grigore Emil, Oprea Viorica, Marinescu Ada, Buzec Mihaela, Făgărăşanu Alexandra Sânziana, Bocşe Iulian pentru infracţiunea prev. de art. 26 C pen. rap. la art 248 C pen. comb. cu art.2481 C pen. cu referire la art. 17 litd din Legea 78/2000, întrucât au acţionat fără vinovăţie.
3.    Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii:
-    Isvoranu Gabriela, Hurezan Isabella-Barbara, Ungureanu Răzvan lon, Bălan Beatrice Livia, Bălan George, Negreanu Geanina Rita pentru infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin 1 lit. b şi c din Legea nr. 78/2002 rap. la art. 17 lit e din Legea 78/2000, întrucât au acţionat fără vinovăţie.
4.    Neînceperea urmăririi penale faţă de Vasile Mihail Cristian pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 260 C pen. , întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective.
5.    Neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii:
-    Florea Luminiţa, Vodă Ion Costel, Timoce Doina Carmen, Dumitru Elena, Coman Luminiţa, Docef Petre, Rădulescu Emil, Imbra Angela, Coman Aurelia, Braica Liviu, Găitan Nicului, Neagu Mihaela, Beldie Cătălin, Cristea Răzvan, Crivăţ Laurenţiu, Căprioreanu Constantin, Chiriac Doru, Ganea Corneliu, Nicolescu Dinu Octavian, Buciu Ionel Marian, 0laru Cristian George, Cioată Ovidiu, Auraşu Simona Cristina, Irsza Isabela, Petrescu Florin, Lupaşcu Alin, Gazi Luminiţa, Bărdeanu Ioan, Blaş Alexandru, Perţea Viorel, Ioana Lidia Mihaela, Panit Angela, Stroe Dan, Volintiru Mihail, Cristea Dorin, Drăgan Radu, Mitu Nicoleta Reghina, Ion Nicoleta Dorina, Ilie Pompilia, Ganea Elena, Dragomir Radu, Irsza Zolt, Cârnu Carlo, Bărdeanu Ion, Andrei George pentru infracţiunea prev. de art. 290 C pen. rap. la art. 17 lit c din Legea 78/2000, întrucât au acţionat fără vinovăţie fiind induşi în eroare de învinuitul VASILE MIHAIL CRISTIAN şi convinşi că actele întocmite implică realitatea.
6.    Neînceperea urmăririi penale faţă de Popa Cristina pentru infracţiunea prev. de art. 272 pct 2 din Legea 31/1990 rap.la art 17 lit h din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen., întrucât a acţionat fără vinovăţie, fiind constrânsă de înv. JIANU IRINA PAULA să folosească bani din patrimoniul SC VERTCON SA pentru sprijinirea campaniei prezidenţiale a învinuitului ADRIAN NĂSTASE.
7.    Neînceperea urmăririi penale faţă de Popa Cristina şi Oţel Alina Mihaela pentru infracţiunea prev. de art. 290 C pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 C pen., întrucât au acţionat fără vinovăţie.
8.    Neînceperea urmăririi penale faţă de Popa Cristina pentru infracţiunea prev. de art 37 din Legea nr. 82/1991 republicată cu referire la art. 289 C pen. comb. cu art. 17 lit. c din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C pen. întrucât a acţionat f[ră vinovăţie,
9.    Disjungerea materialului de urmărire penală cu privire la fapta prev. de art. 260 alin. 1 Cp. săvârşită de ALECSA ANGELA şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1.”

Guvernul promite cresteri cam tot de atunci de cand a taiat veniturile bugetarilor, iar pensiile, dragilor, trebuiau sa creasca tocmai prin Legea adoptata de actualul guvern. Lege a carei aplicare a fost amanata.

Semnalul dat acum de Guvern este absolut ridicol. Dincolo de faptul ca nu vorbim de cresteri salariale, ci de o reparatie infima a “taierilor” de acum aproape doi ani, nu exista nicio garantie ca acest lucru se va intampla. In plus, nu stim cat va fi inflatia…
Este un semnal de tip – popor, nu va pierdeti speranta, noi tinem cu voi si o sa se vada in viitor. Cam cum sta treaba si cu rezultatele masurilor de austeritate.

Daca tot ceea ce a inteles PDL din ce s-a intamplat in ultima perioada este ca poate cumpara linistea populara cu „5%”, atunci nu a inteles nimic. Dar asta este problema lor, a PDL si a lui Basescu.

Sa nu fiu inteles gresit, sa dea Domnul ca aceasta crestere sa aiba loc, ba chiar cu mai mult de 5%. Problema este ca,dupa ce minti ani de zile despre ce vei face tu, nu poti sa vii, din nou, cu aceeasi formula, si sa pretinzi ca este ceva spectaculos. 

Nicolae Titulescu si-a sustinut teza de doctorat la Paris,  in domeniul dreptului civil,avand ca subiect “Drepturile eventuale”. Nu cred ca a avut atunci  in vedere formula de acum, oferita de guvernul Boc.

PDL si  Guvernul trebuiau sa anunte  decizia atunci cand era  luata. In locul lor, a iesit astazi Basescu si le-a spus sa nu se mai joace in nisip. Asa se construieste o  diversiune…

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia penală

Dosar nr. 514/1/2009

DOMNULE PREŞEDINTE

          Subsemnatul ADRIAN NĂSTASE domiciliat în Bucureşti str. Muzeul Zambaccian nr. 16, et. 3, ap. 4, sector 1, inculpat în dosarul nr. 514/1/2009 formulez

NOTE SCRISE

solicitându-vă, pentru motivele de fapt si de drept prezentate oral cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 09.01.2012, reluate si dezvoltate în scris în cele ce urmează, ACHITAREA în conformitate cu dispozitiile art. 345 alin. 3, cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) Cod pr. penală, pentru acuzatia de a fi săvârsit infractiunea prevăzută si pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal.

I.      Acuzaţia formulată împotriva mea prin Rechizitoriul dat în dosarul nr. 27/P/2008 din 16.01.2009, substratul politic al acesteia şi lipsa de temeinicie a acuzaţiei

1. 1.            Prin Rechizitoriul DNA nr. 27/P/2008 (dosar înregistrat la Înalta Curte sub nr. 514/1/2009) am fost trimis în judecată pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, sub cuvânt că „în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timpul campaniei electorale prezidenţiale din perioada noiembrie – decembrie 2004 (în care am candidat din partea PSD + PUR la funcţia de preşedinte al României) m-aş fi folosit de influenţa şi autoritatea ce derivau din funcţia de Preşedinte al PSD pentru a obţine, cu sprijinul inculpatei Jianu Irina Paula (Inspector General de Stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii) şi al inculpaţilor Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana şi Vasile Mihail Cristian (reprezentanţii unor societăţi comerciale), precum şi al altor persoane, foloase necuvenite sub forma unor materiale de propagandă electorală în valoare de 34.223.906.475 ROL (33.841.734.455 ROL de la SC Eurografica SRL şi 382.172.020 ROL de la SC Vertcon SA Bacău)”.
2. 2.       Pentru fapta reţinută în sarcina mea în acest dosar am mai fost cercetat şi în dosarul DNA nr. 8/P/2006, finalizat, la acea dată cu trimiterea mea în judecată pentru pretinsa săvârşire a următoarelor infracţiuni:

                                            i)                      art. 254 alin. (1) cu aplic. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă în capitolul I, lit. A, B, C din rechizitoriu),

                                         ii)                      art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 (infracţiunea fiind descrisă în capitolul II – rechizitoriul nr. 8/P/2006),

                                      iii)                      art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (această infracţiune a fost descrisă în capitolul III din rechizitoriul dat în dosarul 8/P/2006 şi face obiect al urmăririi penale şi al sesizării instanţei în cauza de faţă.)

1. 3.             În dosarul nr. 8/P/2006, înregistrat la Înalta Curte – Secţia penală sub nr. 15083/1/2006, iar la Completul de 9 judecători sub nr. 11046/1/2007, au fost pronunţate Sentinţa penală nr. 611/2007, respectiv, Decizia nr. 219/2008, prin care s-a constatat nulitatea absolută a Ordonanţei de începere a urmăririi penale din 7.02.2005 şi a întregii urmăriri penale şi s-a dispus restituirea cauzei la DNA pentru refacerea, în întregime, a urmăririi penale.

Astfel:

- prin Sentinţa penală nr. 611/2007, Înalta Curte – Secţia Penală, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 300 alin. (2) şi art. 332 alin. (2) Cod pr. penală, precum şi a prevederilor art. 197 alin. (2) Cod pr. penală, a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale şi a rechizitoriului. În hotărârea primei instanţe, s-a reţinut că există cauză de conexitate şi de indivizibilitate în privinţa faptelor imputate şi a persoanelor trimise în judecată, acesta fiind temeiul pentru care s-a dispus restituirea întregii cauze la procuror.

- Prin Decizia nr. 219/2008, Înalta Curte – Completul de 9 judecători, a menţinut hotărârea dată în primă instanţă (Sentinţa nr. 611/2007), reţinând că „încălcarea dispoziţiilor referitoare la sesizarea instanţei, este sancţionată, potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu nulitatea absolută, care poate fi invocată în orice stadiu al procesului” şi că, aşa fiind, actele de urmărire penală efectuate în condiţiile de nelegalitate descrise, sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală – aşa cum a reţinut, de altfel, şi prima instanţă prin hotărârea atacată”.

1. 4.            În intervalul de timp dintre pronunţarea Sentinţei nr. 611/2007 şi judecarea recursului declarat de DNA şi soluţionat prin Decizia nr. 219/2008, DNA a deschis un nou dosar pe numele Irinei Paula Jianu şi Gasparovici Diana, inspector general de stat şi, respectiv, inspector general de stat adjunct la Inspectoratul de Stat în Construcţii, sub acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunile de abuz şi complicitate la abuz, constând în organizarea Trofeului Calităţii şi de direcţionare a unor sume de bani pentru susţinerea campaniei mele electorale pentru alegerile prezidenţiale (reprezentând foloase necuvenite obţinute de mine), activităţi în care ar fi fost implicate alături de societăţile Vertcon, Conimpuls şi Eurografica şi alte societăţi comerciale.

Este de remarcat însă că în contra mea, cu referire la această faptă acuzaţia a fost aceea de organizare a Trofeului calităţii în scopul obţinerii de bani pentru construcţia imobilului din Zambaccian. În realitate, imobilul din Zambaccian a fost ridicat de către un asociat (SC Conimpul SA, căruia i s-a succedat SC Vertcon SA) în baza acordului de asociere cu acesta, imobilul fiind finalizat anterior începerii Trofeului Calităţii, motiv pentru care acuzaţia a fost reformulată în sensul că Trofeul Calităţii ar fi fost organizat în scopul obţinerii de către mine de bani pentru campania electorală din 2004 (a se vedea în acest sens articolele de presă depuse de mine în faţa instanţei pentur termenul din 09.01.2012, în volumul 4, filele 1-3).

1. 5.   În pofida a ceea ce s-a dispus de către Înalta Curte prin Sentinţa nr. 611/2007 şi Decizia nr. 219/2008 (în care s-a reţinut existenţa conexităţii şi indivizibilităţii între faptele pentru care am fost cercetat şi trimis în judecată în primul ciclu procesual), în dosarul 8/P/2006, reînregistrat la DNA sub nr. 68/P/2008, prin Rezoluţia nr. 68/P/2008 din 19.06.2008 s-a disjuns din acel dosar fapta prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, imputată mie, precum şi faptele pentru care au fost trimişi în judecată, în acea cauză, Irina Paula Jianu şi Cristian Mihail Vasile şi s-a dispus conexarea lor la dosarul nr. 27/P/2008.
2. 6.  Disjungerea dispusă în privinţa acestei fapte a avut un singur scop, anume acela de a eluda dispoziţiile Legii nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială, respectiv necesitatea obţinerii unei decizii din partea Parlamentului de cercetare a subsemnatului, acuzaţia în contra mea fiind transferată dintr-o pretinsă faptă săvârşită în calitate de Prim Ministru, într-o pretinsă faptă pretins săvârşită în calitate de preşedinte al PSD.

Procedând în acest fel, Parchetul a invalidat practic şi a lăsat fără efecte nulitatea actului de începere a urmăririi penale, nulitatea urmăririi penale însăşi şi nulitatea actului de sesizare a instanţei, constatate de Înalta Curte prin Sentinţa nr. 611/2007 şi Decizia nr. 219/2008, nesocotind atât hotărârile Înaltei Curţi, cât şi dispoziţiile art. 272 Cod pr. penală, care prevăd că în caz de restituire, urmărirea penală se reia pe baza hotărârii prin care instanţa a dispus restituirea. A urmărit să se sustragă de la ceea ce instanţa a stabilit că trebuie să facă: să se adreseze Camerei Deputaţilor pentru ca aceasta să hotărască dacă este sau nu cazul să ceară urmărirea penală.

 Se demonstrează însă prin modul în care a acţionat DNA faptul că acest Parchet acţionează la comandă politică, autorul comenzii fiind preşedintele ţării însuşi, dar şi că dosarul ce aveţi a-l soluţiona este, în ceea ce mă priveşte pe mine, un dosar eminamente politic.

Nu este, desigur, o întâmplare faptul că, în această cauză, Parchetul a audiat nu mai puţin de 970 martori, că în primul ciclu procesual, lista martorilor începea cu Nicolae Ceauşescu şi continua cu Năstase Adrian, că în precedentul ciclu procesual (dosarul nr. 8/P/2006) pe aceeaşi situaţie de fapt s-a reţinut că valoarea foloaselor ar fi fost de 28.323.451.309 ROL (filele 428 – 429 Rechizitorul nr. 8/P/2006) în timp ce în cel de al doilea s-a reţinut că valoarea foloaselor ar fi de 34.223.906.475 lei.

Şi, desigur, nu este o întâmplare faptul că ancheta în cel de al doilea ciclu procesual, în această pricină, a avut ca momente importante (invitaţia pentru audieri, prezentarea materialului de urmărire penală, începerea urmăririi penale, aplicarea sechestrului şi trimiterea dosarului la instanţă), momente care au coincis cu alegerile în PSD pentru preşedinţia Consiliului Naţional, începerea campaniei electorale pentru alegeri europarlamentare, debutul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, neexistând în perioada anchetei în acest dosar nici un moment important al anchetei care să nu fi coincis cu un moment politic important pentru mine, pentru partidul din care fac parte, pentru campaniile electorale ce au avut loc în perioada în care s-a desfăşurat ancheta penală.

În fapt, acuzaţia şi ancheta ce s-a derulat împotriva mea atât în primul ciclu procesul cât şi în al doilea au avut ca principal scop discreditarea mea şi a partidului, obţinerea de avantaje politice de către orchestratorii acestui demers judiciar, având ca dirijor pe preşedintele României, cu care, precum bine se ştie, m-am aflat în dispută politică aproape în permanenţă în ultimii 20 de ani şi în confruntări de pe poziţii diferite, inclusiv în campania electorală din anul 2004 în care, pe atunci candidatul la preşedinţie, Traian Băsescu, formula public acuzaţii în contra mea în scop populist, propagandistic, de inducere în eroare a electoratului şi de obţinere pe această cale de avantaje electorale.

1. 7.  Că acuzaţia în contra mea este ridicolă şi politică este demonstrat şi de faptul că într-o pricină în care au fost audiaţi 970 de martori, referirile la pretinsele fapte de corupţie de care sunt acuzat sunt cuprinse în doar 5 pagini (filele 707 – 713) în care, în realitate, acuzaţiile sunt formulate la modul general, referirile la probele pe care se sprijină acuzaţiile sunt tot generale, într-o singură pagină, în celelalte 4 pagini fiind analizat conţinutul infracţiunii prevăzută în art. 13 din Legea nr. 78/2000, ce se pretinde că am săvârşit, demonstrându-se în acest fel lipsa de consistenţă a acuzaţiei, dificultatea în care s-au aflat anchetatorii în formularea unei acuzaţii lipsită de orice suport probator, parţialitatea anchetatorilor, partizanetul politic al acestora, împrejurarea că ei au executat, în realitate, o comandă politică, iar nu o adevărată anchetă penală.
2. 8.  În considerentele Rechizitoriului întocmit în condiţiile enunţate mai înainte se reţine, cu privire la fapta pretins săvârşită de mine:

8.1.    Că în perioada aprilie – mai 2004 ISC aş fi iniţiat organizarea evenimentului „Trofeul Calităţii în Construcţii”.

COMENTARII:

a)          Acuzaţia nu este doar absurdă ci şi lipsită de orice suport probator. În realitate, iniţiativa organizării Trofeului Calităţii a aparţinut doamnei Irina Paula Jianu, a fost exprimată şi formulată în toamna anului 2003, atunci când a discutat pe această temă cu coinculpatul Popovici Bogdan, acest lucru rezultând din probele ce s-au administrat (martori şi coinculpatul Popovici Bogdan). Trofeul a fost conceput ca eveniment aniversar (20 de ani de existentă a ISC), organizarea efectivă fiind încredinţată lui Popovici Bogdan (din raţiuni care au ţinut seama de cunostintele, experienţa, capacitatea, specificul de activitate al ISC şi al organizatorului), respectiv societăţilor deţinute de acesta şi al căror obiect de activitate este organizarea de evenimente.

b)           trebuie, totuşi, făcută distincţie între ideea organizării unui eveniment şi organizarea în sine, după cum trebuie reţinut şi că o instituţie publică cum este ISC, care se finanţează din resurse proprii, poate încasa taxe pentru acele servicii publice pe care le prestează conform actului de înfiinţare, iar taxe nu poate încasa decât pentru servicii efectiv prestate. Ideea organizării evenimentului nu valorează serviciu prestat şi nu putea aduce ISC nici un venit. Ideea pusă în operă, respectiv organizarea efectivă a evenimentului este aceea care poate genera un venit, dar acesta se cuvine celui care organizează efectiv evenimentul, în speţă organizatorul fiind Popovici Bogdan şi firmele sale. Obiectul de activitate al ISC era şi este extrem de restrâns, extrem de specializat. ISC nu avea nici cunoştinţe, nici experienţă, nici capacitatea de a organiza un astfel de eveniment. De aceea, apelul la un organizator cu experienţă în organizarea unor evenimente de amploare, apare ca una normală şi necesară pentru succesul evenimentului organizat. Dar, eu, Adrian Năstase, nu m-am implicat nici un fel în acest eveniment, nici în calitate de Prim Ministru şi nici în calitate de preşedinte al PSD. Adevărat, la faza finală a acestuia (16.10.2004) am participat, aşa cum au participat şi alte persoane publice, mie invitaţia de participare fiindu-mi adresată în calitatea mea de Prim Ministru.

8.2.    Rechizitorul reţine că atributia organizării evenimentului „Trofeul Calităţii în Construcţii” a fost prevăzută în Regulamentul de organizare şi funcţionare a ISC aprobat prin Decizia Primului Ministru nr. 125/23.06.2004, act normativ care prevedea şi obligaţia elaborării unui regulament specific pentru organizarea acestui eveniment;

COMENTARII:

a)        Este adevărat că în Regulamentul de organizare şi funcţionare a ISC aprobat prin Decizia Primului Ministru, aşa cum reţine rechizitorul, s-a prevăzut că ISC organizează Trofeul Calităţii o dată la 2 ani. La data adoptării acestui regulament, la care primul ministru nu a contribuit, Trofeul Calităţii îşi epuizase fazele teritoriale (aprilie – mai 2004);

b)        Regulamentul de organizare şi funcţionare nu a fost întocmit de Primul Ministru ci aprobat de acesta;

c)         Regulamentul ISC, în care s-a prevăzut că ISC organizează un Trofeu al Calităţii, fiind aprobat de Primul Ministru (aşa cum se arată în Rechizitoriu) se pune atunci întrebarea: a avut preşedintele PSD vreun rol în organizarea Trofeului Calităţii? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: NU, nu a avut nici o implicare. Pentru că dacă aşa cum reţine rechizitoriul însuşi, Primul Ministru s-a implicat în organizarea Trofeului Calităţii, prin aprobarea Regulamentului ISC, atunci este evident că nu Adrian Năstase în calitate de preşedinte PSD şi-a exercitat autoritatea sau influenţa pentru a se organiza Trofeul Calităţii în scopul obţinerii de foloase. Şi dacă aşa stau lucrurile este evident că:

• Eu, Năstase Adrian, în calitate de preşedinte al PSD nu m-am implicat în organizarea Trofeului Calităţii (în acest sens fiind, de altfel, întreg materialul probator administrat în cauză, pentru că nici unul dintre martori şi nici o altă probă nu susţine o acuzaţie de implicare), deci nu mi-am exercitat autoritatea sau influenţa în scopul arătat de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru a mi se putea imputa săvârşirea acestei infracţiuni;
• Acuzaţia însăşi este lipsită de sens şi de logică şi nu doar de suport probator de vreme ce rechizitoriul susţine, pe de o parte, că Primul Ministru a emis Decizia de aprobare a Regulamentului ISC în care este prevăzută atribuţia organizării Trofeului Calităţii, dar că influenţa sau autoritatea a fost exercitată de Preşedintele PSD (?!).
• Deşi, în Rechizitoriu se arată că Primul Ministru a emis Decizia de aprobare a Regulamentului ISC din 2004, care conţine şi prevederea referitoare la organizarea Trofeului Calităţii, se impută o pretinsă faptă penală, derivând din pretinsa implicare în organizarea Trofeului Calităţii, preşedintelui PSD;

d)        În realitate, nici în calitate de Prim Ministru nu m-am implicat în organizarea Trofeului Calităţii pentru că:

• Iniţiativa organizării Trofeului a aparţinut ISC şi Irinei Paula Jianu şi datează din toamna anului 2003;
• La data aprobării Regulamentului de organizare şi funcţionare a ISC (23.06.2004), Trofeul calităţii îşi consumase etapele teritoriale (desfăşurate în aprilie – mai 2004);
•  Eu, în calitate de Prim Ministru, nu am întocmit Regulamentul ISC, ci doar am aprobat un regulament întocmit de ISC (organul de conducere colectivă a acestuia);
• Ca orice act cu valoare normativă, decizia de aprobare a Regulamentului producea efecte pentru viitor şi cred chiar că asigura baza pentru viitoare organizări ale Trofeului chiar de către ISC.
• Prin Ordonanta de Urgenţă nr. 11/2004 (act aparţinând Guvernului), ISC rămânea în subordinea Autorităţii Naţionale de Control, Legea de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 11 a trecut prin Camera Deputaţilor al cărui membru eram în forma propusă de Guvern, abia Senatul, în calitate de cameră decizională, aprobând Ordonanţa cu modificări în sensul că ISC trece în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

8.3.    Rechizitoriul susţine că organizarea „Trofeului Calităţii în Construcţii” ar fi constituit o formă mascată de colectare a unor sume de bani pentru campania prezidenţială la care am participat în 2004;

COMENTARII

a)        Nici o probă administrată în faza de urmărire penală şi a instanţei nu susţine acuzaţia. Nici un martor, nici un înscris nu sunt în sensul acuzaţiei şi nu aveau cum să fie, de vreme ce nu am avut nici o implicare în organizarea Trofeului Calităţii nici în calitate de Prim Ministru şi nici în calitate de preşedinte PSD.

b)        în anul 2004 alegerile parlamentare şi alegerile prezidenţiale au avut loc în acelaşi timp, nu a fost o campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale şi o campanie electorală pentru alegerile parlamentare, ci a fost o campanie electorală comună, imposibil de separat prin modul de desfăşurare. Numai în campania pentru turul 2 al alegerilor prezidenţiale (pentru 2 săptămâni) a avut loc doar o campanie electorală prezidenţială.

c)Campaniile pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale au avut staff-uri de campanie, au avut trezorieri, contractele pentru materiale publicitare au fost încheiate de către staff-ul de campanie cu drept de reprezentare, iar de colectarea de fonduri s-a ocupat staff-ul şi trezorierul;

d)       Eu am fost candidatul PSD + PUR pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale, iar decizia de a candida pentru alegerile prezidenţiale a fost luată de mine în august 2004 şi hotărâtă şi aprobată de cele două formaţiuni politice (PSD + PUR) la 09.09.2004. Dar nici în calitate de candidat la alegerile prezidenţiale, nici în calitate de preşedinte al PSD, nu m-am implicat nici în organizarea Trofeului Calităţii şi în nici o altă acţiune de colectare de bani pentru susţinerea campaniei electorale. Campania a fost în permanenţă a partidelor în numele cărora am candidat, iar nu o campanie în nume propriu. Partidele, staff-urile, reprezentanţii desemnaţi ai partidelor au fost aceea care s-au ocupat de procurarea şi distribuirea materialelor de propagandă electorală.

8.4.    Rechizitoriul reţine că mi-aş fi „exercitat influenţa şi autoritatea decurgând din funcţia de preşedinte al PSD nu numai asupra inculpatilor Irina Paula Jianu, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana şi Vasile Mihail Cristian, ci şi altor persoane, care aveau calitatea de membru al PSD şi care deţineau functii importante în cadrul institutiilor publice, precum si asupra unor lideri ai organizatiilor locale ale PSD, primari, presedinti de consilii judeţene” şi că „instituţii, societăţi şi agenţii au achitat sume de bani cu titlu de taxe de participare pentru Trofeul calităţii în construcţii, deşi instituţional, în unele situaţii (sublinierea ne apaţine) nu existau interferenţe profesionale între activitatea acestora şi ISC”, precum şi că „unele tase de participare au fost achitate de participani în condiţiile în care inspectoratele teritoriale în construcţii exercitau un control direct asupra acestora” fiind date ca exemplpe de participare RNP Romsilva având ca director pe Ion Dumitru, ANSVSA având ca preşedinte pe Harbuz Liviu şi ANPC având ca preşedinte pe Rovana Plumb. (Rechizitoriu fila 710).

COMENTARII

a)  Autorul rechizitoriului face el însuşi o declaraţie atunci când susţine că mi-aş fi folosit influenţa sau autoritate în scopul menţionat. Declaraţia acestuia nu este însă probă, iar afirmaţia autorului Rechizitoriului nu este susţinută de nici o probă;

b)       Acuzaţia nu este confirmată nici de către persoanele nominalizate şi care au fost audiate ca martori şi nici de către coinculpatul Popovici Bogdan, care, ca şi mine, a dat declaraţie în faţa instanţei;

c) Mai mult chiar, afirmaţia autorului rechizitoriului este contrazisă de toţi cei menţionaţi în rechizitoriu. Astfel, Rovana Plumb, audiată în faţa instanţei aceasta a negat categoric că mi-aş fi exercitat influenţa sau autoritate în calitate de preşedinte al PSD pentru a determina participarea la eveniment. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului Harbuz Liviu.

d)   Nici din faptul că persoanele înainte menţionate ori alţi membrii ai PSD au participat ei înşişi, ori persoane din subordinea lor, la Trofeul Calităţii nu se poate deduce că eu mi-aş fi exercitat autoritate ori influenţa în organizarea Trofeului Calităţii. Cei audiaţi nu au confirmat susţinerea rechizitoriului, ci dimpotrivă, iar pe de altă parte este şi demonstrat că la Trofeul Calităţii au participat şi membrii PNL şi UDMR. Participanţii audiaţi ca martori nu confirmă nici ei acuzaţia de implicare a mea în iniţierea, organizarea, derularea Trofeului Calităţii ori exercitarea autorităţii sau influenţei derivând din funcţia de preşedinte al PSD pentru a obţine bani ori alte foloase

e)  Nu în ultimul rând, este de remarcat faptul că ANPC are atribuţii în ceea ce priveşte protecţia consumatorului, realizează control privind calităţile materialelor, elementelor de construcţii şi produsele destinate construcţiilor, iar ROMSILVA are în obiectul de activitate realizarea de produsele din lemn utilizabile în industria de construcţii, precum şi fabricarea caselor şi căsuţelor prefabricate din lemn şi a unor elemente componente ale acestora, cât şi executarea de lucrări de construire, întreţinere şi reparaţii ale drumurilor şi căilor ferate forestiere pe care le administrează, în regie proprie sau prin agenţi economici de specialitate.

f) Eu nu am cerut nici unui membru al PSD or membru al PSD ce deţinea vreo funcţie politică ori în administraţie, nu am cerut nici unuia dintre participanţi să participe la Trofeul Calităţii. Nu există nici o mărturie care să confirme acuzaţia de exercitare a influenţei sau autorităţii mele de preşedinte al PSD în scopul menţionat în rechizuitoriu.

8.5.    Rechizitoriul reţine că SC Eurografica ar fi achiziţionat cantităţi mari de materiale de propagandă electorală personalizate cu imaginea mea, că de la începutul campaniei electorale, Vasile Cristian ar fi trimis-o pe Elena Ganea, director de marketing în cadrul Eurografica, la sediul PSD, unde ar fi întâlnit-o pe Mihaela Nicola, persoană care se ocupa ca campania electorală.

COMENTARII

a)        În sine, afirmaţia din rechizitoriu nu demonstrează că aş fi săvârşit infracţiunea pentru care sunt trimis în judecată;

b)        Eu am candidat la alegerile parlamentare cât şi la cele prezidenţiale din partea PSD+PUR;

c)         Campaniile s-au desfăşurat în prima fază împreună, iar turul 2 al campaniei pentru alegerilor prezidenţiale separat;

d)         Partidele, staff-urile de campanie şi organizaţiile teritoriale ale partidelor au fost cele care s-au ocupat de procurarea şi distribuirea materialelor electorale, în care, desigur, în calitatea mea de candidat la alegerile prezidentiale am figurat, dar partidele şi organizaţiile teritoriale au fost cele care au intrat în raporturi contractuale cu producători, furnizori, transportatori ori distribuitori de astfel de materiale.

e)         Eu, Adrian Năstase, în calitate de candidat la alegerile prezidenţiale, m-am ocupat exclusiv de ceea ce se ocupă în mod normal un candidat, întâlniri cu alegătorii, conferinţe, dezbateri, analiză, proiecte, strategii, pregătire de evenimente, având concomitent şi grija executivului pe care îl conduceam.

8.6.              Rechizitoriul susţine că prezenta Irinei Paula Jianu la distribuirea materialelor de propagandă electorală, conducerea acestei activităţi în perioada campaniei prezidentiale din noiembrie 2004 în zona Moldovei şi legătura dintre ea şi organizaţiile PSD Bacău s-ar circumscrie pretinsei influenţe ori autorităţi exercitate de mine în calitate de lider politic al PSD.

COMENTATIU: şi aceasta este tot o declaraţie a autorului rechizitoriului, nesusţinută de nici o probă, iar pe baza declaraţiei anchetatorului nu se poate formula şi dovedi o acuzaţie în contra cuiva.

Nici unul dintre cei implicaţi în activităţile organizate la Vertcon (transport, depozitare, împachetare de materiale electorale în vederea distribuirii), societate aparţinând unui lider, ori fost lider important al PSD (Sergiu Sechelariu), nu confirmă susţinerea rechizitoriului şi nici nu ar fi putut să o facă, pentru simplul şi bunul motiv că nu am avut nici o legătură şi nu m-am implicat în activităţile acolo.

Campania electorală s-a desfăşurat şi la nivel teritorial iar în campaniile teritoriale s-au implicat liderii locali şi membrii organizaţiilor teritoriale şi nici în privinţa acestor lideri teritoriali nu mi-am exercitat influenţa ori autoritatea de preşedinte al PSD pentru că:

a)            Partidul şi alianţa aveau coordonatori ai campaniei electorale şi nu eu am fost acela;

b)           Organizaţiile teritoriale erau ele însele interesate în acţiuni din proprie iniţiativă, menite a conduce la câştigarea alegerilor şi oricum activitatea acestora era coordonată de şefii de campanie, iar nu de mine;

c)           Dacă la Vertcon există vreo neregulă în privinţa activităţilor acolo desfăşurate, eu nu am nici o legătură cu acestea şi în nici un caz nu se poate reţine că mi-aş fi exercitat autoritatea ori influenţa pentru a obţine pe această cale vreun folos din acele activităţi.

II.   Inexistenţa infracţiunii de care sunt acuzat derivând din lipsa elementului material

Prin rechizitoriu se pretinde că aş fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, în formă continuată, care încriminează „Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite (…)”.

Infracţiunea, în general, se defineşte ca fiind faptul material prevăzut şi pedepsit de lege care poate fi imputat autorului său. Iar în speţă, nu există infracţiunea de care sunt acuzat, pentru că nu există faptul material, nu există o faptă de folosire a influenţei ori autorităţii din partea mea, în calitate de preşedinte al PSD în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase. În alte cuvinte, lipseşte latura obiectivă, iar în lipsa laturii obiective nu există infracţiune.

Am arătat mai înainte, în comentariile formulate pe marginea acuzării din rechizitoriu, lipsa de suport probator a acuzaţiilor, lipsa oricărui act sau fapt al meu şi din care să se poată deduce şi reţine că eu mi-aş fi exercitat autoritatea ori influenţa în scopul menţionat.

Nici unul din martorii audiaţi în faţa instanţei nu a susţinut că m-aş fi implicat în organizarea Trofeului Calităţii, că prin influenţa ori autoritatea mea aş fi determinat organizarea acestuia şi implicit colectarea incorectă de bani pentru a fi folosiţi în campania electorală din 2004 în care am participat la alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Nu există aşadar un fapt material care să îşi poată fi imputat, care să susţină acuzaţia din rechizitoriu.

Elementul material al conţinutului specific al oricărei incriminări (elementul obiectiv) se înfătisează întotdeauna ca o activitate fizică prin care se produc consecinţe contrare legii, manifestări externe prin care se produc modificări în lumea exterioară.

În ce priveşte fapta ce mi se impută manifestarea exterioară nu poate îmbrăca decât forma unei acţiuni, a unei acţiuni concrete, pentru că legea însăşi, în norma de incriminare (art. 13 din Legea nr. 78/2000) vorbeste despre exercitarea autorităţii ori influenţei. Infracţiunea ce mi se impută nu poate fi săvârşită decât prin acţiune, prin comisiune. Faptul că o persoană din cele prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 se bucură de autoritate sau influenţă în partidul, asociaţia, organizaţia în care este lider, nu este suficientă pentru a se formula o acuzatie în contra sa. Întotdeauna liderul dobândeşte această calitate pentru că se bucură de autoritate, de influenţă în asociatia, organizaţia, partidul al cărui lider este. Pentru ca acestuia să i se impune săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca acea persoană să-şi exercite influenţa sau autoritatea, adică să comită, în concret, un act de manifestare exterioară.

Textul incriminează acţiunea „de folosire” a influenţei sau autorităţii, iar această activitate, această manifestare exterioară, prin acţiune concretă, identificabilă şi dovedită, reprezintă elementul material al infracţiunii (verbum regens).

Concret, prin „a folosi” influenţa sau autoritatea pe care le are subiectul activ, în speţă preşedintele PSD, se înţelege a le întrebuinţa, a le utiliza, a uza de acestea în scopul interzis de legiuitor prin norma de incriminare.

Prin „influenţă” se înţelege „actiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. Actiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evolutia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură)”. Prin „autoritate” se înţelege: „Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispozitii sau de a impune cuiva ascultare sau organ al puterii de stat competent să ia măsuri si să emită dispozitii cu caracter obligatoriu. Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat.”

Prin urmare, conform normei de incriminare şi a înţelesului ce trebuie dat termenilor utilizati, fapta de folosire a influenţei sau autorităţii nu poate fi realizată decât printr-o acţiune, infracţiunea fiind una exclusiv comisivă.

Acţiunea este forma de existenţă a manifestării exterioare a unei persoane, care constă într-o atitudine pozitivă, o comportare pozitivă prin care se face ceva, se promovează un proces cauzal, de natură să producă o schimbare în lumea externă.

În alte cuvinte, pentru a mi se putea imputa săvârşirea infracţiunii de care sunt acuzat, este necesar ca influenţa şi/sau autoritatea mea, în calitate de preşedinte al PSD, să se fi manifestat printr-o atitudine exterioară. Simplele afirmaţii, supoziţii, deducţii şi declaraţii ale procurorilor nu sunt probe pe baza cărora să se poată reţine că aş fi săvârşit infracţiunea pentru care sunt trimis în judecată. Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt cele prevăzute în art. 63 şi 64 din Codul de pr. penală, iar între acestea nu se află declaraţiile procurorilor, deducţiile acestora, supoziţiile pe care le fac şi care sunt lipsite de orice suport.

Este, desigur, inutil, dar şi imposibil să-ţi faci apărări împotriva unor afirmatii nedovedite. Este şi mai greu să faci apărări în faţa declaraţiilor procurorului care devine acuzator şi martor în acelaşi timp. Dar, judecătorul nu poate reţine vinovăţia celui trimis în judecată pe baza declaraţiei procurorului.

Este de altfel de observat că nicăieri în cuprinsul rechizitoriului procurorii nu arată care ar fi fost manifestarea mea exterioară, nu arată care a fost acţiunea concretă prin care mi-aş fi exercitat autoritatea sau influenta în scopul de care sunt acuzat, respectiv de obţinere de foloase necuvenite. Desigur, nici nu au putut să arate în ce a constat acţiunea concretă şi nu au putut-o identifica, pentru că nu a existat un astfel de act comisiv din partea mea. Nici un martor, nici un înscris, nici o altă probă administrată în cauză nu este de natură a permite a se trage concluzia că aş fi comis o acţiune concretă, o acţiune identificabilă, de exercitare a autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de foloase aşa cum fără temei susţine autorul rechizitoriului.

A admite că autoritatea, respectiv prestigiul de care se bucură o persoană într-un grup, colectivitate, organizaţie reprezintă argument suficient pentru a i se imputa fapta prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, aşa cum o face autorul rechizitoriului în cauza de faţă, este un lucru extrem de periculos sub multiple aspecte. Într-o astfel de concepţie oamenii ar trebui să fie uniform lipsiti de personalitate, grupurile ar trebui să fie lipsite de lideri, iar cei dotati intelectual ori cu calităţi organizatorice să se ferească pur şi simplu de a deveni lideri, iar dacă au devenit totuşi lideri să nu facă nimic din ceea ce, în mod obişnuit un lider face: organizează, conduce, acţionează în numele şi pentru binele comunităţii.

Desigur, liderul care îşi foloseşte influenţa spre a obţine foloase pentru sine ori pentru altul săvârşeşte un act reprobabil, incriminat chiar de legea penală. Dar spre a se putea reţine că liderul a săvârşit o faptă penală este necesar să se demonstreze nu că acesta are influenţă în general asupra grupului, asupra comunităţii, că se bucură de autoritate, nu că influenţa lui este una de tip ezoteric ori subînţeleasă. Trebuia să se demonstreze cu probe că liderul a înfrânt legea care îi impune o anume conduită printr-un act comisiv şi identificabil, un act de exercitare efectivă a influenţei sau autorităţii. Un act care este identificabil pentru că este dovedit şi este dovedit pentru că este perceput ca atare şi demonstrat ca atare, nu un act imaginar, un act pe care îl presupune acuzatorul ori pe care îl extrage ca o concluzie a sa din faptul că pe temeiul puterii deţinute şi a funcţiilor îndeplinite (Prim Ministru şi preşedinte al PSD, candidat la preşedinţie, menţionate în rechizitoriu la filele 707-708) mă bucuram de influenţă, de autoritate. Eu am devenit preşedinte la PSD şi am deţinut şi deţin funcţii politice şi în executiv pe temeiul autoritătii dobândite, iar aceasta este rezultatul muncii, al învăţăturii, al studiului, al implicării mele în activitatea politică, a experienţei dobândite, a rezultatelor obţinute, a calităţilor organizatorice.

Am devenit lider în partid pentru că am dobândit notorietate, prestigiu, autoritate şi influenţă, dar nu m-am folosit niciodată de autoritatea s-au influenţa mea pentru a obţine foloase pentru mine ori pentru altul. Eu mi-am pus cunoştinţele, calităţile în slujba comunităţii prin activitatea politică desfăşurată începând cu anul 1990 cu rezultate pe care chiar şi adversarii politici au fost siliţi să le recunoască că au fost notabile.

O acuzaţie de traficare a autorităţii sau influenţei nu poate fi formulată pe bază de supoziţii, fiind de principiu că dovedirea existenţei sau inexistenţei unei infractiuni şi a vinovăţiei constituie o obligaţie a organelor de urmărire penală. Or, în speţă, cu toate că au fost audiaţi 970 de martori în faza de urmărire penală, nici unul nu a susţinut că mi-aş fi folosit influenţă asupra lor sau că m-aş fi implicat în organizarea Trofeului Calităţii.

Toate aserţiunile din rechizitoriu sunt simple speculaţi, sunt un sir de afirmaţii/declaraţii ale procurorului nesusţinute de nici o probă.

Asa cum am arătat încă de la începutul anchetei în acest dosar, nu am întreprins niciodată, nici personal şi nici prin persoane interpuse, vreun demers prin care să urmăresc obtinerea de bani sau alte foloase necuvenite ca urmare a exercitării functiei de presedinte al Partidului Social Democrat.

Martorii audiati în prezenta cauza – membri PSD – implicati în desfăsurarea campaniei electorale prezidentiale, au declarat că, în calitate de presedinte al PSD, nu aveam atributii legate de organizarea campaniei electorale a partidului şi nici nu am emis niciun fel de decizie privind finantarea campaniei.

Astfel, martorul Roibu Aristide care a îndeplinit în anul 2004 functia de trezorier al partidului a declarat în fata instanţei la data de 22.03.2011: “arăt ca persoana care a coordonat din punct de vedere tehnic aspectele legate de campania electorală era dl. Octav Cozmâncă – Presedintele Executiv al PSD. Aceasta era persoana cu care se purtau discutiile legate de necesarul de material electoral. Nu l-am auzit pe candidatul Adrian Năstase să dispună asupra necesarului de materiale electorale. Inculpatul Năstase nu s-a ocupat personal de strângerea de fonduri pentru campanie în conditiile în care nici măcar nu avea timp de asemenea activitate tinând seama de campania electorală în care se găsea.”

La aceeasi dată martora Rovana Plumb – mandatarul financiar al campaniei prezidentiale a candidatului Adrian Nastase a declarat: “nu am comunicat candidatului Adrian Năstase date referitoare la partea financiară a campaniei, la veniturile realizate sau la cheltuielile efectuate. Nu am cunostintă să se fi implicat candidatul Adrian Năstase în chestiuni cu caracter organizatoric legate de campania prezidentială, inclusiv de materiale electorale. Nu am cunostintă să fi existat vreo discutie sau decizie la nivelul partidului pentru strângerea de fonduri legate de campania electorală”

Martorul Octavian Știreanu – Directorul de campanie pentru alegerile prezidentiale al cărui candidat am fost a declarat, tot la 22.03.2011: “nu am fost implicat în problemele legate de productia sau distribuirea de materiale electorale. Nu am participat la discutii legate de partea financiară a campaniei, de cheltuielile efectuate şi de veniturile realizate. Nu cred că, candidatul la presedintiale să fi fost la curent cu aspectele financiare ale campaniei, datorită programului foarte încărcat pe care îl avea în acea perioadă.”

Legat de aceasta ultima afirmatie a martorului, tin să vă reamintesc că, între înscrisurile depuse la dosarul cauzei, se afla şi o evidenţă a activitătilor de stat şi diplomatice pe care le-am avut în tot cursul anului 2004, activităţi focalizate pe eforturile intense depuse pentru aderarea României la UE, activităţi care prin numărul şi timpul afectat acestora mi-au redus foarte mult participarea efectivă la campania prezidentiala de la sfârsitul anului 2004.

În afara acestor declaratii luate chiar de instanţă, la dosarul cauzei, nu se regăsesc niciun fel de probe care să ateste contrariul. Sunt numai simple alegatii ale procurorului care construieste un scenariu şi care confectionează un dosar politic.

De altfel, procurorul a încercat să inducă confuzie în legătură cu evenimentele de la sfârsitul anului 2004 amestecând campania pentru alegerile locale cu campania pentru alegerile parlamentare şi cele prezidentiale, prezentându-va în actul de acuzare o sumedenie de aspecte legate de afisele electorale folosite în timpul acestor campanii, confundând în mod voit afisele electorale cu posterele folosite de PSD în sediile centrale, materiale comandate şi plătite de partid anterior acestei campanii. In acelasi context, procurorul v-a prezentat ca materiale electorale afise şi postere care nu corespundeau dispozitiilor legii electorale nici ca dimensiune şi nici ca imagine, întrucât cele folosite în sediile PSD mă prezentau în calitate de Presedinte al PSD, pe fundalul tricolorului şi al steagului UE, lucru interzis de legea electorală. Lucrurile au mers mai departe în sensul în care astfel de materiale de propagandă au fost incluse în categoria afiselor electorale desi nu contineau sigla PSD + PUR, sigla folosită în această campanie.

Este o confuzie, dar una voită, făcută cu scopul de a va induce în eroare şi de a crea impresia ca banii “sifonaţi” prin intermediul firmelor familiei Popovici şi ajunsi în conturile Eurografica ar fi fost folositi în campania mea electorală. Aceste lucruri au fost demontate prin declaratiile martorilor Ciuca Liviu Bogdan, Vasile Aurelia, Nica Dan şi Cozmâncă Octav care v-au explicat cu lux de amânunte care a fost succesiunea celor trei campanii electorale ale anului 2004 (locale – iunie 2004, parlamentare si primul tur prezidentiale – noiembrie 2004, prezidentiale turul doi – decembrie 2004).

        In concluzie, toti martorii au confirmat ca am fost candidatul PSD si ulterior al Uniunii Nationale PSD + PUR, iar verificarea Curtii de Conturi după aceste alegeri a confirmat ca toate fondurile campaniei prezidentiale au fost obtinute şi cheltuite în mod legal. Ca atare, nu există nici un act material săvârşit cu intenţia de a avea exista nici o intentie care sa se circumscrie infractiunii prev. de art. 13 din Legea 78/2000.

III.           Alte argumente în susţinerea lipsei de temeinicie a acuzaţiei

           În speţă, nu se poate reţine săvârşirea de către mine a infracţiunii de care sunt acuzat şi pentru argumentele prezentate în continuare:

1. 1.  Cu privire la lipsa subiectului pasiv.

La definirea acestei infractiuni legiuitorul roman a prevăzut că infractiunea presupune folosirea influentei ori a autoritătii decurgând din functia respectivă de conducere pentru a obtine bani sau alte foloase în mod ilicit. Întrucât este vorba de autoritatea pe care persoana respectiva ar folosi-o în scopuri ilicite, rezultă că subiect pasiv este entitatea pe care aceasta o conduce, entitate care suferă un prejudiciu patrimonial. Or, în aceasta cauză, acuzatia parchetului nu se referă la prejudicierea Partidului Social Democrat (PSD) sau la o pagubă produsă acestui partid, ci la o pretinsă prejudiciere a Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC).

În ce priveste această institutie a statului, nu se poate retine însă vreo posibilitate de exercitare a influentei sau autoritătii, întrucât subsemnatul nu aveam nici o functie în cadrul ISC si Parchetul si-a construit întreaga acuzatie pornind de la functia mea de Presedinte al PSD, delimitând în mod expres activitatea mea de sef de partid de activitatea mea, în calitate de Prim Ministru al României.

In mod evident, societătile comerciale private care au fost implicate în organizarea evenimentului (grupul de societăti apartinând familiei Popovici) si SC Eurografica se exclud de plano întrucât nu fac parte dintre entitătile expres si limitativ prevăzute de lege ca posibili subiecti pasivi.

De altfel, niciuna dintre persoanele acuzate în acest dosar (Irina Paula Jianu – inspector general în cadrul ISC, Gasparovici Diana – inspector general adjunct în cadrul ISC, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana si Vasile Mihail Cristian) nu era si nu este membru PSD, pentru a se putea măcar presupune ca m-as fi prevalat de autoritatea pe care mi-o conferea functia de presedinte al acestui partid pentru a le determina sa efectueze vreun demers ilicit.

1. 2.       Cu privire la lipsa dreptului ISC de a încasa taxele de participare la Trofeul Calităţii şi cedarea acestui pretins drept către societăţi private şi desfăşurarea licită a Trofeului Calităţii.

Am arătat deja că ISC a avut doar ideea organizării Trofeului Calităţii şi că ISC nu a avut şi nu are cunoştinţele experienţa, dotarea necesară pentru organizarea unui astfel de eveniment am arătat că între ideea ce a aparţinut doamnei Irina Paula Jianu şi punerea în operă a unei idei este o diferenţă, o diferenţă uriaşă.

Ideile nu sunt protejate decât cel mult printr-o acţiune în concurenţă neloială, dar concurenţa neloială este proprie activităţii comerciale, iar nu a instituţiilor publice.

Ideile nu sunt protejate pentru că ele trebuie să fie un teritoriu al nimănui şi al tuturor în acelaşi timp. Recunoaşterea unui monopol asupra unei idei ar fi dăunătoare pentru toţi, pentru că ar îngreuna până la a face imposibilă activitatea de cercetare, ar împiedica până la a face imposibilă activitatea de producţie, implicit comerţul, ar împiedica desfăşurarea activităţilor de învăţământ, medicale, ar bloca practic toate activităţile creative. Legea nr. 8/1996 exclude de la protecţie ideile prin art. 9, şi excluse fiind de la protecţie ele nu pot genera în principiu venit, remuneraţie, recompensă.

Apoi, instituţiile publice nici nu au ca obiect de activitate furnizarea de idei şi nu pot percepe taxe pentru un astfel de serviciu pentru că nici o instituţie publică în lume nu are un astfel de obiect de activitate, iar dacă o instituţie publică ar furniza idei pentru cei în slujba cărora lucrează, atunci tot nu ar putea percepe tase pentru un astfel de serviciu atât timp cât ideile nu sunt protejate de lege.

Ceea ce legea protejează este forma de exprimare a ideii, este idea pusă în practică. În speţă, ideea ISC de a organiza un eveniment aniversar a fost pusă în practică de către Bogdan Popovici şi societăţile comerciale ale acestuia, iar nu de către ISC. În consecinţă. ISC nici nu putea să perceapă taxe de participare la acest eveniment.

Taxa este definită în art. 2 alin. (1) pct. 40 din Legea nr. 500/2002 ca fiind „sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public”.

În cazul instituţiilor publice care se finanţează din resurse proprii, taxele pentru serviciile prestate sunt venituri ale acestora, dar în cazul lor numai pentru servicii prestate se pot percepe taxe.

Ideile nu reprezintă serviciu public, ele nu pot fi furnizate ca utilităţi publice, iar pe idei nu se pot pune taxe, nu se pot plăti taxe. De aceea, în opinia mea, sumele plătite de către participanţi la Trofeul Calităţii se cuveneau organizatorului efectiv al evenimentului, respectiv lui Bogdan Popovici şi firmelor sale, iar nu celui care a avut ideea, respectiv ISC.

Sub acest aspect urmează a se constata că ISC nu a fost şi nu putea fi vătămat în interesele sale pentru că sumele încasate de la participantii la Trofeul Calităţii nu reprezintă taxe în sensul Legii nr. 500/2002, iar ISC nici nu avea dreptul să încaseze astfel de taxe, legea determinând expres şi limitativ sursele de venit. Iar în veniturile ISC nu intră decât taxe pentru servicii publice şi pentru utilităţi publice furnizate de către ISC în conformitate cu actele normative care îi reglementează activitatea, respectiv OG nr. 63 din 30.08.2001.

Cercetarea judecătorească, deosebit de laborioasă, efectuată în cauză a confirmat faptul ca “Trofeul Calităţii în Constructii” a fost un eveniment real, de o amploare necunoscută până la acel moment pentru acest gen de evenimente, apreciat ca benefic de către toţi participanţii şi reprezentantii din domeniu.

Toţi participanţii au confirmat în faţa instanţei ca evenimentul a reprezentat un stimul profesional şi, prin faptul organizării lui ca un concurs, a creat o competitie între societăţile de profil.

Totodată, manifestările au dat posibilitatea specialistilor în domeniu să facă schimb de informaţii şi să prezinte tehnologii noi, aspecte de asemenea apreciate unanim în mod pozitiv.

Dacă ar fi să fac trimitere la declaratiile celor 741 de martori audiati în şedinţă publică, aş fi nevoit să mă refer la toate aceste declaraţii care au confirmat aspectele mentionate anterior. În plus de aceasta, un număr impresionant de martori, în special cei care lucrau în cadrul ISC, au arătat ca initierea acestui eveniment a avut şi un caracter aniversar întrucât în anul 2004 se împlineau 20 de ani de la crearea acestui organism. Cu această ocazie au fost premiati cei mai vechi angajati din cadrul ISC, precum şi specialisti, cadre didactice şi reprezentanti ai firmelor de profil, pentru activitatea stiintifică depusă în domeniu.

Şi la acest subpunct trag concluzia că organizarea evenimentului a avut cauze obiective, dovedite pe deplin în cursul cercetării judecătoresti, care nu au avut nici o legătură cu organizarea şi finantarea campaniei electorale prezidentiale de la sfârsitul anului 2004.

Taxele plătite de participanţii la seria de evenimente “Trofeul Calităţii în Construcţii” au fost încasate de firmele organizatoare (grupul de firme apartinând familiei Popovici), pe baza de documente justificative şi nu de ISC, PSD sau Adrian Nastase.

Aceasta realitate a fost constatată prin expertiza contabilă efectuată în cauză, care a infirmat în totalitate raportul de constatare tehnico – stiintifică efectuat de specialistii DNA în cursul urmăririi penale. Astfel, expertiza a stabilit: “nu se reţine ca prejudiciu în bugetul ISC cuantumul taxelor colectate de către cele 5 societăţi comerciale întrucât acestea nu puteau fi aprobate în baza bugetului de venituri şi cheltuieli şi, deci, nu puteau fi angajate, lichidate, ordonantate şi plătite de către ISC.” Explicatia şi raportarea acestei situaţii la normele legale în materie este făcută la fila 55 a expertizei – Obiectiv nr. 1.b) – mentionându-se prevederile art. 22 alin. 1 din Legea 500/2002.

Concluziile raportului sunt întregite şi prin Nota depusă de experţii contabili desemnati de instanta la 09.01.2012, în care s-a precizat că şi plata făcută de ISC pentru serviciile prestate de societătile familiei Popovici a fost corecta şi că: “prejudiciul cauzat bugetului ISC este zero”.

Cercetarea judecătoreasca a dovedit realitatea activitătilor desfăsurate (s-au tipărit pliante, materiale promotionale specifice, au fost realizate cheltuieli cu organizarea evenimentului – închirieri de săli, catering, comunicate de presă, angajarea de hostess şi moderatori). Toate acestea au fost confirmate de analiza financiar contabila făcută la cele 5 firme private, organizatoare ale evenimentului.

Asertiunea procurorului de caz potrivit căreia, de logistică organizării manifestărilor s-au ocupat de facto structurile locale ale ISC şi a altor autorităţi ale statului, a fost infirmată de probele administrate în cauză. S-a dovedit că participarea la eveniment şi deci justificarea plăţii taxei de participare a fost reală şi participantii au fost oameni specializaţi pentru activitatea în construcţii, chiar dacă făceau parte din structuri guvernamentale sau non-guvernamentale cu un obiect specific de activitate (Romsilva, Autoritatea Natională pentru Protectia Consumatorilor, Autoritatea Natională Sanitar Veterinară). Aceasta categorie de participanti a confirmat interesul profesional având în vedere ca toate aceste structuri aveau lucrări de investitii care presupuneau lucrări de constructii civile.

Concluzia este evidenta şi în aceasta situatie în sensul în care ISC a initiat un eveniment real care a necesitat logistică şi operatiuni plătite din taxele de participare care nu au intrat niciun moment in bugetul ISC, lucru acesta fiind interzis prin lege. Aceste sume de bani nu au putut fi asadar dirijate pe cai oculte către campania electorala prezidentiala.

Circuitul banilor între firmele familiei Popovici şi S.C. Eurografica a fost unul licit, lucru confirmat de expertiza financiar – contabilă efectuată în cauză, precum şi de controalele ANAF şi Garda Financiară efectuate chiar pe perioada desfăşurării urmăririi penale.

Toate aceste circuite au fost evidentiate de expertiza contabilă, iar suplimentul acesteia făcut tot din dispozitia instanţei a stabilit cu certitudine ca “prestarea efectivă a unora dintre servicii respectiv: conceptie, text, design, pregătire pentru tipar, realizare multimedia eveniment şi multimedia juriu, a fost justificată prin: materialele cuprinse în mapele de participare, fotografii şi print-uri pentru ecusoane, bannere, diplome, plachete, invitatii şi CD-uri, aferente desfăşurării fiecărui eveniment”.

De altfel, realitatea circuitelor financiare şi verificarea lor din punct de vedere al legislatiei fiscale a fost confirmată de ANAF şi Garda Financiara încă în cursul primelor cercetări desfăsurate în anul 2006 printr-o succesiune de controale fiscale, repetate la diferite intervale de timp, la firmele familiei Popovici, care au confirmat respectarea dispozitiilor legale în materie. Aceste constatări nu au convenit procurorului de caz care le-a înlăturat din dosar, neatasând decât o mică parte dintre ele şi care a dispus începerea urmăririi penale împotriva inspectorilor financiari, dispunând disjungerea şi continuarea cercetărilor legate de aceste aspecte.

De aceea a dispus efectuarea unei constatări financiar – contabile de către specialistii subordonati direct procurorului, constatări care nu au respectat dispozitiile legale privind conditiile în care se pot dispune, conditii prev. de art. 112 C.pr.pen. care releva existenta vreunui pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt, cazuri care nu aveau corespondent in realitatea dosarului.

Este un exemplu de manipulare din partea procurorului în ideea confectionării unui dosar politic împotriva mea.

Concluzia se impune este ca aceste circuite financiar contabile au respectat legea şi nu au avut nici o legătură cu finantarea campaniei prezidentiale.

1. 3.   Alte argumente ce demonstrează neimplicarea mea în organizarea Trofeului Calităţii

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, acest eveniment a fost organizat la initiativa conducerii ISC, discutii pe această temă între Irina Paula Jianu şi Popovici Bogdan având loc în toamna anului 2003, evenimentul derulându-se în fazele teritoriale în primăvara anului 2004, iar faza finală la 1.6.10.2004.

În materialul probator administrat atât pe parcursul urmăririi penale cât si al cercetării judecătoresti, nu se regăseste nici un element din care să rezulte că eu as fi avut initiativa organizării acestui eveniment, cu atât mai putin că mi-am exercitat autoritatea ori influenta asupra organelor de conducere ale PSD să organizeze manifestarea respectivă.

Mai mult, la momentul initierii evenimentului (toamna anului 2003) şi a derulării celei mai mari părţi ale acestuia, respectiv fazele teritoriale (aprilie – mai 2004), Inspectoratul de Stat în Constructii era subordonat Autoritătii Nationale de Control – institutie condusă de domnul Ionel Blănculescu, si nicidecum de Primul Ministru, astfel încât nu se poate retine că as fi avut vreo autoritate asupra acestei institutii, nici în calitate de Prim Ministru si, cu atât mai putin, în calitate de presedinte de partid – functie în legătură cu care se retine ca as fi săvârsit infractiunea de care sunt acuzat în dosar.

Cu privire la modul în care a fost numită Irina Paula Jianu ca inspector general al ISC, relevantă în cauză este declaratia martorului Mitrea Miron, Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei în anul 2004, cel în subordinea căruia s-a aflat mai întâi Inspectorul General ISC.

Astfel, în declaratia dată în fata instantei la 22.03.2011 martorul a arătat: “numirea inc. Jianu în functia de Inspector General de Stat în cadrul ISC am făcut-o eu, cunoscând-o anterior, fiind unul dintre cei mai buni constructori din punct de vedere tehnic…aceasta decizie de a o numi în functie a fost a mea personală si am luat-o fără a mă consulta cu cineva din partid sau guvern… Arat faptul ca, initial, inc. Jianu s-a opus numirii.”

Aceasta declaratie se coroborează cu înscrisurile depuse, referitoare la succesiunea actelor normative privind organizarea si functionarea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuintei, precum si a ISC-ului începând cu OG nr. 63 din 30.08.2001, cu Ordinul 1398/2001 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a ISC, cu OUG nr. 64 din 2003, Legea 194/2004 de aprobare a OUG mai înainte amintita, cu OUG nr. 11 din 23.03.2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare în cadrul administratiei publice centrale si de Legea nr. 11/2004 de aprobare, cu modificări, a OUG nr.11/2004 care, în art.3 alin. 2 la lit. n) a stabilit “trecerea ISC, institutie publică, cu personalitate juridică, finantată integral din veniturile proprii, din subordinea Autoritătii Nationale de Control (ANC) în subordinea Guvernului.”

Înscrisurile mai contin nota de fundamentare a acestei legi precum si Raportul Comisiei de Administratie Publică si Organizarea Teritoriului a Senatului (N.B. comisia avea ca presedinte un membru UDMR), prin care se propunea modificarea OUG nr. 11/2004 în sensul trecerii ISC din subordinea ANC în subordinea Guvernului. Pentru edificarea completa în legătură cu acest subiect vă rog să cititi si stenogramele sedintei Senatului din 19.05.2004.

Rezultă, fără putintă de tăgadă, că trecerea ISC în subordinea Guvernului a fost decisă la Senat, din initiativa comisiei mentionate, Ordonanta de Urgentă dată de Guvern fiind modificată de camera decizională, Senatul României, prin introducerea literei n) la alin. 2 al art. 3.

Este demn de relevat si faptul ca ulterior “guvernării Nastase” ISC a trecut în ordinea altor institutii ale statului, dar în scrisoarea Băncii Mondiale adresata Guvernului României la 15.06.2011 se regăseste recomandarea expresa ca: “ISC – ul să fie reorganizat ca o agentie independenta în subordinea Cancelariei Primului Ministru sau a Secretariatului General al Guvernului”.

Singura concluzie care poate fi trasa este că, desi am aprobat printr-o decizie a Primului Ministru nr. 125/23.06.2004 Regulamentul de organizare si functionare a ISC în care era mentionată si organizarea evenimentului “Trofeul Calitătii”, eveniment demarat deja în martie-aprilie 2004, nu am avut cum să influentez pe linie de partid pe Irina Paula Jianu, în contextul în care aceasta nu era si nici nu este membră a PSD.

Asa cum s-a dovedit pe parcursul cercetării judecătoresti, banii încasati de Eurografica de la firmele familiei Popovici nu au fost folositi pentru finantarea campaniei prezidentiale a subsemnatului din 2004.

In pledoaria orala a avocatilor mei s-a pus în evidenta şi un fapt semnificativ legat de calendarul celor doua evenimente – Trofeul Calităţii în Construcţii pe de o parte şi campania prezidenţială pe de alta, calendar diferit ca segmente de timp.

Astfel, ideea initierii evenimentului “Trofeul Calităţii în Construcţii” a apărut în iarna anului 2003 – 2004, lucru confirmat de martorii audiaţi în cauza. Prima faza a acestui eveniment, desfăsurata la nivelul celor 11 inspectorate teritoriale, s-a desfăsurat în perioada martie – iunie 2004.

Evenimentul final şi acordarea Trofeului Calităţii în Construcţii a avut loc la data de 16.10.2004, eveniment desfăsurat la Bucuresti, în prezenta Presedintelui României, a mea în calitate de Prim Ministru, a numeroşi membri ai cabinetului şi a peste 3000 de constructori.

Campania electorala prezidentiala s-a desfăsurat conform legii, în perioada noiembrie – decembrie 2004, timp de o luna de zile.

Semnificativ este şi faptul că, în vara anului 2004, datorita unei neîntelegeri majore cu o parte din membrii conducerii PSD şi cu Presedintele României, având în vedere şi rezultatele unor sondaje de opinie care indicau erodarea imaginii mele ca urmare a exercitării actului de guvernare, am intentionat să demisionez din functia de presedinte al partidului şi de premier. Am fost convins, până la urmă, de ceilalţi colegi din cadrul structurilor de conducere ale partidului şi din teritoriu, să continui activitatea în calitate de prim ministru, având în vedere imperativele acelei perioade de aderare a României la Uniunea Europeana şi să devin candidatul PSD la alegerile prezidenţiale.

In aceste conditii, la data de 27 august 2004 (numai la 3 luni înainte de alegeri) a avut loc Congresul Extraordinar PSD care a luat hotărârea privind desemnarea mea ca şi candidat al partidului pentru functia de Presedinte al României.

Intre înscrisurile depuse la dosar se numără şi cele privind Congresul de constituire al Uniunii Nationale PSD + PUR care a avut loc la data de 9 septembrie 2004 care a hotărât desemnarea mea ca şi candidat al acestei uniuni pentru functia de Presedinte al României.

In sfârsit, la data de 17.10.2004, la o zi după consumarea fazei finale a evenimentului “Trofeul Calităţii în Constructii”, a fost înregistrata la Biroul Electoral Central candidatura mea pentru functia de Presedinte al României la alegerile din anul 2004.

Concluzia este una singura si anume ca nu a existat nicio legătura între Presedintele PSD Adrian Năstase şi organizarea, derularea şi finantarea acestui eveniment care se referea strict la domeniul constructiilor.

Concluzie finală

Lipsa tuturor elementelor constitutive ale infractiunii nu poate conduce decât la concluzia inexistentei faptei.

Având în vedere toate cele mai sus amintite, apreciez ca solutia care se impune cu privire la acuzatia din Rechizitoriu este achitarea mea sub aspectul săvârşirii infractiunii prev. de disp. art. 13 din Legea nr. 78/2000, in conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la disp. art. 10 lit. a C.pr.pen., întrucât fapta nu există.

                                                                             Adrian Năstase

Prin avocat Viorel Roş

Textul raportului poate fi citit aici

Avand toate acestea in vedere, nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca Guvernul Romaniei a semnat ACTA in numele tarii noastre, adica in numele meu, al tau, al nostru, al tuturor. Fara dezbatere, fara nicio consultare sau informare, in dulcele stil clasic al „asumarii raspunderii”. Europarlamentarii PDL au votat pentru acest document, tot fara sa discute cu nimeni. Europarlamentarii socialisti si liberali s-au opus. Urmeaza un vot decisiv in vara. Sper ca, inainte de vot, sa fie totusi o dezbatere.
In forma sa actuala, mi se pare foarte clar ca ACTA nu poate fi sustinuta de niciun politician conectat la realitate, care are un minim de intelegere despre ce inseamna internetul in anul 2012. Sigur ca exista niste reguli interesante, unele chiar utile. Dar multe nu sunt. In ceasul al 13-lea, Guvernul Romaniei vrea sa le ia romanilor, fara sa ii consulte, pana si dreptul de a naviga liber si a se folosi cum vor de internet. Iar acest lucru este profund gresit. Motivul cred ca se afla tot in Piata Universitatii, respectiv in replicile seismice pe care protestele de strada impotriva PDL inca le au printre internautii romani. In faptul ca romanii, departe de viscol, e drept, inca cer demisia lui Traian Basescu si a Guvernului, pe internet.
Toti cei care trebuie convinsi pot fi gasiti aici. Va invit sa le scrieti si sa le transmiteti ambasadorilor libertatii de opinie, in viziune basesciana, la Bruxelles,  adica lui Cristian Preda, Monica Macovei & Co. sa se gandeasca de doua ori inainte de a vota pentru ACTA. Pentru ca aici nu mai vorbim despre ascultatul telefoanelor unor inamici politici, ci de controlul si chiar pedepsirea tuturor romanilor care indraznesc sa fie liberi pe internet.

Theodora Marinescu, daca ai dovezi suplimentare sau exista martori care sa certifice abuzurile facute de jandarmi in cadrul protestelor din Arad ar trebui sa le prezinti mass media. Este revoltator ca jandarmii sa impuna limita in decibeli a scandarilor. Si de-a dreptul inacceptabil sa recurga la violente fizice. Tocmai de aceea, recomandarea mea este sa incerci sa iei contact cu un reprezentant al presei pentru a face cunoscute toate aceste abuzuri.

Lostun Vasile, am mai spus-o, din punctul meu de vedere este penibila orice tentativa a domnului Boc de a drege busuiocul cu lopata prin troiene. Sigur, analistii vor spune ca premierul Romaniei a incercat o actiune de imagine. O greseala speculata rapid, daca este sa vedem unele reactii aparute online. Pragmaticii, pe de alta parte, pot spune fara grija unei erori ca este destul de greu sa te redresezi in plan imagologic in contextul in care esti invizibil. Pentru simplul motiv ca nu ai de la ce te redresa. Si, totusi, se ridica un semn de intrebare: unde e Traian Igas?

George Serban, una din posibilele solutii pentru a evita astfel de dezastre este o “lepadare” de tot ceea ce inseamna modelul Basescu de a face si a intelege politica. O noua paradigma, creata in jurul unor lideri si principii noi. O mai mare aplecare spre vocea de astazi a strazii. USL a lansat in spatiul public un astfel de manifest, Angajamentul pentru Romania. Promovarea si respectarea sa cred ca vor oferi tarii speranta unui nou inceput si o lectie invatata despre ceea ce urmeaza sa se sfarseasca. Foarte subiectiv, ma bucura fiecare comentariu al tau…

Karakas, daca CCR ar fi mandatata sa judece si spete umane, cred ca ar fi o obligatie pentru USL sa il reclame la Curte pe constitutionalistul Emil Boc. O decizie in aceasta cauza ne-ar feri pe toti de multe alte neplaceri. Lasand gluma la o parte, am  o curiozitate:  are de gand, oare, profesorul Boc ca, dupa motivarea Curtii si demisia de rigoare, sa revina la catedra? Si, daca da, ce universitate l-ar mai accepta si cati studenti i-ar mai calca pragul la cursuri?

Alex, nu doar ca ti-am citit comentariul, dar am si un raspuns la observatia ta. A te gandi la lovituri de stat in Romania anului 2012 inseamna, fara suparare, sa nu fii un om al timpurilor tale. Suntem parte a comunitatii europene, nu membri ai unei zone obscure din lume unde juntele militare fac legea. Singura solutie o reprezinta alegerile anticipate, nu reprimari violente si alte scenarii care ne-ar plasa cu 50 de ani in trecut. Sigur, exista si posibilitatea sa nu-ti fi inteles eu prea bine interventia.

Bumerangul prins in lasou, mie nu mi se pare ca protestul este calea cea mai usoara, ba din contra. Pentru ca niciodata nu vei avea certitudinea ca vei schimba ceva. In cazul nostru, concesiile facute de putere sunt, raportate la cerintele romanilor, minimale. Pe de alta parte, trebuie sa ai in vedere ca proteste au loc si in Germania si in orice alta tara civilizata. Modelul german al protestelor, daca vrei, iti spune ca in momentul in care iesi in strada vei fi ascultat. Iar dupa ce va afla care iti sunt cerintele, guvernul va discuta cu tine si va incerca sa ajunga la un numitor comun. Modelul roman este unul mult mai simplu, care bypaseaza o serie de etape, si merge de la protest la refuzul direct al autoritatilor, fara nicio schimbare de fond.

Flavia, printre lucrurile care – sper – ma caracterizeaza as enumera si aprecierea fidelitatii colaboratorilor, faptul ca oamenii de care ma simt apropiat nu se schimba in functie de bataia vantului. Pe de alta parte, inca ma mai bazez pe memoria mea, respectiv pe capacitatea de a-mi aduce aminte de cei care (mult mai putini, desi poate mai cunoscuti)  au trecut, la un moment dat,  in partea cealalta a baricadei. Si pe care nu am cum sa-i uit.

Mirela, atat in ziua protestului USL din Bucuresti, cat si in celelalte zile, multi membri si simpatizanti USL au fost in strada si au protestat impotriva actualei puteri. Cu toate ca nu s-au vazut la televizor, trebuie sa stii ca ei au fost si inca sunt  acolo (dovada mitingul de ieri de la Timisoara),  motiv pentru care le si multumesc si le respect taria de care dau dovada.

Bibliotecaru, cu speranta ca ti-am raspuns la intrebare si in partea introductiva a acestui articol, recunosc ca nu am nicio idee cum are de gand politica externa a Romaniei sa protesteze impotriva acestui abuz. Sigur, poate si pentru ca nu am nicio idee despre cum arata politica externa actuala a Romaniei, in general.

Radu, criza politica sta in faptul ca, in fata neincrederii populare, puterea actuala a incercat pana ieri sa isi creeze cadrul legal care sa le ofere un plus considerabil de voturi la viitoarele alegeri. Ba mai mult, chiar sa amane democratia pentru a castiga timp. Criza de legitimitate este si faptul ca doar 1 din 10 romani crede ca tara se indreapta intr-o directie buna, iar el este, fara doar si poate, si singurul (pedelist sau sustinator al puterii) care “traieste bine”. Criza politica este cand tu, guvern, dupa ce ti-a fost declarata o asumare neconstitutionala nici macar nu iei in considerare posibilitatea de a-ti da demisia. In fine, criza politica pentru ca, la adapostul si argumentul fals al majoritatii din Parlament, guvernul si-a asumat raspunderea pe o serie de legi cu un puternic impact social. Conflictul nu este intre Presedinte si Parlament, ci intre putere si propriii cetateni.

Gazetarul, am incercat si eu sa accesez petitia de pe site-ul uslonline.ro si a functionat perfect. Probabil a fost o eroare de moment. Iar cei peste 100.000 de semnatari ai petitiei care doresc ca Traian Basescu sa plece tind sa-mi dea dreptate!

Traim intr-un efort de supravietuire de pe o zi pe alta. Un fel de joc pentru copii.  Si un efort perpetuu al guvernantilor de a impune televiziunilor agenda zilei.  Atat. La sfarsitul zilei, ramane imaginea unui premier care da cu lopata, inutil, zapada de langa o masina de lux, avariata. Sau un elicopter cu demnitari ingrijorati de blocarea autostrazilor  si a drumurilor vitale. Nu imi aduc aminte ca, pana acum, DN1 sa fi fost vreodata inchis! 

Vorbim, deocamdata, despre cei patru morti din aceste zile dar nu realizam ca cel putin la fel de grav este faptul ca in 2011, pentru prima data, numarul copiilor nou nascuti a scazut sub 200 de mii. Sa nu intelegem ca distrugerea statului social va afecta grav chiar statul?  Masurile de “reforma” au afectat familia, increderea tinerilor in societatea in care traiesc…Vorbim de situatia grea a pensionarilor acum? Vom vedea in cativa ani mai incolo, atunci cand actuala putere nu va mai putea sa le multumeasca “romanilor” pentru sacrificiile lor.

Observam acum efectele inchiderii a sute de spitale, care cheltuiesc stupid dar necesar sume considerabile de bani cu incalzirea pentru ca echipamentele si cladirile respective sa nu se distruga, in timp ce ambulantele nu pot parcurge distante din ce in ce mai mari pentru a deplasa pe sute de kilometri pe cei in situatii de urgenta. In timp ce, puterea actuala se ocupa sa “selecteze” viitorul rector de la Medicina.

Imi aduc aminte cum ma injurau, atunci cand am introdus sistemul centralizat pentru apeluri de urgenta 112, cei care voiau sa pastreze avantajele unor monopoluri existente. Ma bucur ca aceasta masura a fost validata in timp. Dar APELUL trebuie sa fie urmat de MASURI  de urgenta. S-a vazut in aceste zile ca, in lipsa unor masuri preventive si a unor actiuni hotarate – in timp real – este nevoie de interventia – cu costuri materiale deosebite – a armatei.

Lipsa de organizare la nivelul guvernului nu inseamna doar probleme in Sanatate ci, din pacate, si efecte economice grave. Paralizarea transportului de marfuri – in special a TIRurilor cu produse  perisabile – a transportului feroviar, inchiderea unor unitati de productie, cheltuielile suplimentare cu combustibilul, inchiderea a sute de scoli vor avea si efecte imediate si efecte in timp.

Scaderea puterii de cumparare a creat deja probleme imense pentru multe din intreprinderile romanesti. Unele dintre ele s-au inchis. Altele se vor inchide.  In zona produselor alimentare, spre exemplu, cifra de afaceri a scazut cu 50-70% fata de ianuarie, anul trecut. Mai castiga lanturile marilor magazine straine care, in schimbul know how-ului pe care il aduc, preiau profitul din aceasta zona. Traian Basescu spunea ca nu trebuie sa ne facem griji anul asta, pentru ca probleme vor avea tarile din zona euro, pentru datoriile lor suverane. Ceea ce nu spune insa Basescu este  ca desi Romania nu este in zona euro, bancile din Romania sunt.

Unii dintre cei care au urmarit ce s-a intamplat in Piata Universitatii si in alte zone din tara au pus accentul pe mesajele de revolta imediata sau pe diferite frustrari concrete. Mult mai grav este ce se petrece in adancime, in magma tot mai fierbinte a nemultumirilor combinate, gata sa produca masa critica a revoltei sociale.

Am trait, in cei 22 de ani de cand sunt in politica, astfel de momente. Atunci cand guvernul a fost insensibil la astfel de semnale, rezultatul a fost devastator. Uneori, a fost posibil, in ultimul moment, un dialog politic. In mod paradoxal, acum cand in mod evident este nevoie de deschiderea unei supape pentru a reface increderea populatiei si credibilitatea in exterior, reprezentantii PDL (in special cei din guvern) sunt incapabili sa inteleaga importanta unei solutii politice radicale – in interesul tarii. 

Pentru Traian Basescu acest lucru este, probabil, evident. Paradoxal, si-ar dori sa fie in situatia lui Ion Iliescu din toamna lui 1991, cand, prin formula guvernului Stolojan, Iliescu a reusit sa detensioneze situatia sociala. Dificultatea lui Basescu este aceea ca acum el este considerat, de cea mai mare parte a populatiei, “parte a problemei”  si nu “parte a solutiei”. 

Ce se va intampla saptamana viitoare, odata cu deschiderea noii sesiuni parlamentare? Vom vedea, probabil daca avem si oameni de stat sau numai politicieni…