Baroni cu telecomandă

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

About these ads

26 Responses to “Baroni cu telecomandă”


  1. 1 blogideologic aprilie 11, 2012 la 11:49 am

    Îmi place formularea din editorial : „au lăsat în nelucrare integrarea europeană şi infrastructurile româneşti”.

  2. 2 blogideologic aprilie 11, 2012 la 12:24 pm

    Ce extrage un proprietar de întreprindere din afacerea lui ? http://boss.blogs.nytimes.com/2012/02/01/what-i-take-out-of-the-business/ În acest caz particular, descris pe blog, e vorba despre un proprietar de IMM. În principiu, şi un IMM se conduce managerial tot întru “optimizarea profitului” ca şi o corporaţie. Bloggerul acesta întreprinzător afirmă, probabil într-un asentiment general, adică fiind crezut şi în USA şi în UE, că profitul înseamnă “banii care îţi rămân” după derularea unui ciclu al afacerii. Totuşi, totuşi, majoritatea proprietarilor întreprinzători cu IMM-uri, constată cel mai frecvent că ei nu obţin vreun câştig din întreprinderea lor, decât dacă au avut grijă şi spirit de prevedere să se treacă singuri pe statele de plată ale IMM-ului pe care l-au creat, şi pe care îl gestionează.

  3. 3 Gavrila aprilie 11, 2012 la 12:34 pm

    …Cand ma gandesc la multi din numitii ‘intelectuali’ PDL, cred ca trebuie umblat la definitia intelectualului, ce pare a retine doar nevoia absolvirii unei facultati; desi in general necesara, nu e nici pe departe suficienta.
    Dublarea studiilor cu un profil moral deasupra minimei exigente ar fi ‘de rigueur’.
    Un alt aspect al luptei impotriva inflatiei.

  4. 4 Bibliotecaru aprilie 11, 2012 la 12:37 pm

    @ Adrian Năstase

    Propunerea mea pentru votul uninominal este aşa:

    1. Partidul face o listă cu politicieni pentru SENAT
    2. Pentru Camera Deputaţilor participă politicieni susţinuţi de partide şi independenţi.
    3. Au loc alegerile pentru Camera Deputaţilor în sistem uninominal majoritar în două tururi de scrutin, aşa cum a mai rămas la alegerea preşedintelui.
    4. În primul tur de scrutin se contabilizează procentele obţinute de toţi candidaţii susţinuţi de fiecare dintre partide.
    5. Pe baza procentelor de la punctul 4 se califică, din cadrul listelor şi în ordinea înscrierii pe liste… senatorii.

    Astfel Camera Deputaţilor va constitui alegerea persoanelor şi Senatul alegerea politică pe baza alegerii deputaţilor. Prin această metodă se elimină şi problema eliminării deputaţilor care deşi sunt aleşi uninominal, chiar cu peste 50%, nu sunt aleşi pentru că partidul nu face 5%, se elimină numai din Senat partidele care nu fac 5%.

    Dacă sunteţi amabil să confirmaţi că aţi citit ce am scris (nu neapărat să oferiţi un răspuns)

  5. 6 blogideologic aprilie 11, 2012 la 12:50 pm

    “Iată punctul de vedere al Consiliului Legislativ al României referitor la proiectul de lege privind despăgubirea cetăţenilor României, pentru capitalul trecut, prin Legea 15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului, prescurtat, LEGEA COJOCARU (Vezi Anexa).
    Doctorul (cu siguranţă, doctor în drept, în domeniul legilor) Dragoş Iliescu, preşedintele Consiliului legislativ, mai întâi, ca şi Emil Boc, alt doctor în drept, NEAGĂ dreptul de proprietate al cetăţenilor României asupra capitalurilor ( mijloace de producţie – maşini, utilaje, fabrici, combinate, spaţii comerciale, bănci etc ) acumulate în timpul regimului comunist. Asta, deoarece, ne spune doctorul în drept, respectivele mijloace de producţie s-ar fi aflat în proprietatea statului şi nu a cetăţenilor. Altfel spus, acele capitaluri ar fi fost făcute din banii statului, din banii lui Ceauşescu, ai ministrilor săi, ai membrilor Marii Adunări Naţionale, ai securiştilor şi nomenclaturiştilor statului communist. Asta în ciuda faptului că, în Constituţia României din anul 1965, bine cunoscută studenţilor în drept, respectivele capitaluri s-au aflat în proprietatea comună, a întregului popor roman. Statul communist nu a avut tupeul să se declare proprietar asupra unor bunuri făcute cu banii cetăţenilor ţării. Statul communist este făcut proprietar de către doctoral în dreăt Dragoş Iliescu.
    Realizând că bate câmpii, doctorul Dragoş Iliescu, admite, mai apoi, că acele capitaluri s-au acumulat, totuşi, din banii cetăţenilor, dar că LEGEA COJOCARU nu poate fi acceptată pe motivul că “ar fi extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, de cuantificat” valoarea activelor preluate de la unităţile de stat de către regiile autonome şi societăţile comerciale constituite potrivit Legii 15/1990. Aici, îl invităm pe doctorul Dragoş Iliescu să studieze modul în care au fost evaluate activele confiscate de statul comunist de la capitalistul Malaxa şi cum a fost acesta despăgubit pentru capitalurile de care a fost deposedat. Pentru Malaxa s-a putut face “evaluarea activelor”, pentru poporul roman, nu. De ce doctore Dragoş Iliescu?
    Ultimul argument al doctorului Dragoş Iliescu împotriva LEGII COJOCARU este de-a-dreptul comic. Doctorul în drept ne spune că LEGEA COJOCARU, instituind obligativitatea investirii de către cetăţeni a sumelor băneşti primite prin aplicarea acestei legi, “echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate a acestora.” Extraordinar! De 20 de ani, de când acordă gratuit cetăţenilor Europei sume băneşti de ordinul miilor de miliarde, cu obligaţia ca aceste sume să fie investite, Uniunea Europeană încalcă drepturile de proprietate ale acestor cetăţeni! Un motiv foarte serios pentru care doctoral Dragoş Iliescu trebuie să meargă să-şi ridice Premiul Nobel. Sau, mai de grabă, un motiv foarte serios pentru ca acest doctor de paie să fie, imediat, destituit din funcţia publică pe ca o deţine şi pe care o face de râs.
    Dr. Constantin Cojocaru” http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2012/04/legea-cojocaru-consiliul-legislativ-al.html

  6. 7 Fragmentarium Politic aprilie 11, 2012 la 1:16 pm

    “Schimbul doi” (antologica sintagma!) al lui TB traieste, apropo de “telecomanda” cu care incearca sa-si faca zapping cu biografiile politice, intr-un fel de tehnomagie (acest termen compus l-am preluat dintr-un film vazut aseara, care vorbea despre recursul la tehnologie si magie in lupta pentru puterea galactica!), care cred ca pot resuscita o dreapta muribunda, si inca intr-una sanatoasa si puternica, ca si cand ar fi suficient sa-i spuna: Scoala-te si umbla!

    PS: Ati uitat sa nominalizati doi intelectuali, cu acelasi stapan si cu aceleasi tendinte evazionist-politice, pe Sebastian Lazaroiu si Sever Voinescu!

  7. 8 Fragmentarium Politic aprilie 11, 2012 la 1:42 pm

    Apropo de statul politienesc (pentru cei care mai au dubii), Legea Big Brother a primit aviz favorabil de la Comisia juridica din Camera Deputatilor, care este camera decizionala/Dezbaterea in plen urmeaza saptamana viitoare. Spre deosebire de Senat, unde Opozitia a devenit majoritara, in urma grevei parlamentare, la Camera Puterea se mentine inca tare pe pozitii…

    http://economie.hotnews.ro/stiri-telecom-11972610-legea-big-brother-primit-aviz-favorabil-comisia-juridica-din-camera-deputatilor-care-este-camera-decizionala-dezbaterea-plen-urmeaza-saptamana-viitoare.htm

  8. 9 Karakas aprilie 11, 2012 la 2:27 pm

    Despre capitalism, iata cit de pervers a ajuns (incepind cu 1990): speculantii care vind si cumpara ca intermediari petrol adauga la pret cam 40%. Un specialist american afirma ca acestor intermediari le-ar trebui interzis accesul sa mai tranzactioneze. Astfel, pretul la un galon de benzina ar scade cu $1.

    http://www.nytimes.com/2012/04/11/opinion/ban-pure-speculators-of-oil-futures.html?_r=1&ref=global-home

  9. 10 blogideologic aprilie 11, 2012 la 2:50 pm

    Nu mă interesează ascuţirea de săbii. Numai construirea de punţi. Iar materialele sunt metodologii conceptuale. Care aparţin ideologiei primare. În lumea virtuală de acum, putem chiar împrumuta şi verifica noi metodologii, tot la fel cum au procedat Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru la începutul secolului XIX. Este o dovadă de respect pentru universalismul cultural împrumutat din cetatea biblică Sais. Este o metodologie de integrare care se cheamă protocronismul românesc. Este o metodologie de integrare care începe cu zamolxismul.

  10. 11 blogideologic aprilie 11, 2012 la 3:07 pm

    „O călătorie fantastică de 26.000 de kilometri“ http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/eco/o-calatorie-fantastica-de-26-000-de-kilometri-260433.html Dar ştiinţa ucide. Problema este că însuşi “transmiţătorul de dimensiunile unei cutii de chibrituri care se află pe spatele păsării” constituie un handicap pentru pasăre şi îi periclitează supravieţuirea.

  11. 12 Ghita Bizonu' aprilie 11, 2012 la 3:39 pm

    Karakas

    iar sunt nevoit sa amintesc un mic amanunt ce este ignirat cu diabolica perseverenta (diavolul ascunzandu-se in amanunte!). Inainte de inceperea Olimpiadei de la Beijing oretu pertiolului crestea, cresta si economia , Hummeru se vindea bine .
    Dupa (ca urmare a actiunii cravatofagului Stupidashvilly) pretu petrolului a cazut de la 110-120 la 80 si duopa cateva luni a inceput criza .
    Cestie ce imi arata ca a fost si o speculatie masiva , care s-a fasait cu o pierdere uriasa …

  12. 13 Doru Coarna aprilie 11, 2012 la 4:10 pm

    Oricum s-ar desparti apele in pdl, asta nu se poate face decat intre “cei rai” si cei “cei mai rai”, a fost si ramane un partid al railor, mai exact “al raului”, ca sa precizam si contributia lui Basescu.

    Acest partid merita, de la primul pana la ultimul, solutia Ceausescu, daca acesta a meritat-o pe a lui.

    Problema este ca nu exista forta care sa faca asta, din pacate la 22 de ani dupa Revolutie, toti sunt culpabili intr-un fel sau altul, macar din coniventa. Nu putem forma nici completul, nici plutonul!

    Romania, oricare ar fi drumul pe care s-ar angaja, este pierduta! A risipit toate capitalurile posibile, de la cel uman pana la cele economice si resursele pe care se bazau, de la natalitate pana la zacamintele minerale.
    Ori, lucrarea asta demonica a fost unanima!

    Parca toti si toate, totul a fost blestemat de Ceausescu atunci, de Craciunul acela insangerat!

    M-as uita prin istorie sa vad cate natiuni ne depasesc la killerirea propriilor conducatori, dar mi-e lene, intuiesc rezultatul caci imi cunosc poporul.

    Acum, refuzul de a recunoaste dezastrul vine ca o ultima dementa, refuzam sa-l acceptam!

    Nu oameni buni, de abia de acum incolo vom incepe sa ne asumam ceea ce ar fi trebuit s-o facem demult, cand nu ne-a placut realitatea. Era mai placut sa ne imbatam cu capitalism, cu privatizare, cu chioscareala si buticaiala, cu europenizare, cu democratizare si alte asemenea drojdii ce ne-au luat mintile si ne-au facut sa vindem din casa ca sa mai bem un snaps…
    Acum ramas-a gardul…

    Scriu astea ca sa intelegem ca nu mai conteaza cine vine la putere, diferenta este ca vom dispare ca sclavi spune dreapta nebunului asta, sau demn, spune stanga fara s-o recunoasca public totusi.
    Legitatea economica si restul legitatilor, toate cate sunt ele pe pamant dincolo de vruta omului, ne sunt total si definitiv potrivnice! Am jucat tot sotronul asta pornindu-l cu stangul! Ne-am distrus genunchiul, ceea ce pentru niste infirmi…

    Cred ca adevaratii intelectuali ar trebui sa se ocupe doar de protocolul propriu fiecaruia de despartire, de departire de notiuni precum tara, viitor, progres, reusita, libertate, democratie si alte asemenea inutilitati tardive pentru Romania si romanilor, care mai sunt… Termenii raman doar a fi vanturati de politicieni pe la alegeri, pe la “numiri si listari” mai exact. Iar cultura se va rezuma la “Fefeleanga”, cu toata simtirea aferenta. Saracul scapa ca n-ai ce sa-i furi, sa-i retragi sau sa-i interzici in ultima instanta.

    Peste multi-multi ani, cand omenirea va termina concentrarea totala a capitalului din lipsa de altceva, de ratiune as spune, dar numita progres si dezvoltare, vom fi in situatia de a nu-i putea refuza saracului mondial nimic, atunci sa vezi Revolutie sau ce-o mai fi, cum s-o numi ea atunci.
    Dar astea toate fara Romania, sau cum s-o numi ea pe atunci…

    Izolarea de facto, intoarcerea la esenta si reconstructia pe un minim de directii fundamentale, asta ar putea fi ultima noastra zbatere intre natiunile si semintiile Pamantului. Oricine vrea altceva e nebun sau vandut, trust me.

  13. 14 d'Artagnan aprilie 11, 2012 la 7:18 pm

    “”schimbul doi” al lui Basescu, pregatit sa sara din barca fara perspective a PDL in barca unei noi constructii politice”

    Adrian Năstase nu stă degeaba, a pus mâna pe burghiu şi dă găuri şi la barca de rezervă…să fie sigur că nu există supravieţuitori.

  14. 15 d'Artagnan aprilie 11, 2012 la 8:11 pm

    “La începutul lunii viitoare, fostul premier Emil Boc va merge în Statele Unite pentru a primi titlul onorific de doctor în Drept, la Michigan State University (MSU), anunță site-ul msu.edu. La ceremonia programată pe data de 4 mai vor mai fi prezenți primul președinte femeie din istoria Irlandei, Mary Robinson, care va primi o distincție similară, precum și directorul National Science Foundation din SUA, Subra Suresh, care va primi un titlu onorific de doctor în Științe.

    Anunțul este însoțit de o scurtă prezentare a lui Emil Boc: „Ca primar și membru al parlamentului, a contribuit la aderarea României la Uniunea Europeană. Cariera politică a lui Boc este legată de prezența sa la MSU, ca «visiting scholar». În timp ce se afla în campus, a avut un stagiu la Michigan Legislature și a coordonat programul Michigan/Transylvanian Political Leadership, ce a inclus un parteneriat între MSU și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca”.”

    Ehee, mic-mic da’ forțos!

  15. 16 Marian Nicolae aprilie 11, 2012 la 8:29 pm

    Cine este în spatele firmei care urma să preia Cupru Min

    http://www.mediafax.ro/economic/cine-este-in-spatele-firmei-care-urma-sa-preia-cupru-min-9510136/

    Firma canadiană Valhalla Resources, ai cărei reprezentanţi au fost numiţi la conducerea Roman Copper, are active de 4,8 milioane dolari canadieni şi nu înregistrează venituri operaţionale, fiind deţinută de McLeod Williams Capital, cu activităţi în finanţarea şi managementul proiectelor miniere.

    În raportările financiare ale Valhalla sunt incluse inclusiv cheltuielile cu transportul, cazarea şi masa.

    Potrivit informaţiilor afişate pe site-ul bursei de la Toronto, acţiunile Valhalla au fost suspendate de la tranzacţionare la 26 martie, data la care a avut loc licitaţia pentru privatizarea Cupru Min. Într-un anunţ transmis două zile mai târziu, compania notează că acţiunile rămân în continuare suspendate, deoarece Valhalla se pregăteşte să achiziţioneze un proiect minier important.

    Anunţurile de la bursă nu fac referiri la Cupru Min sau la România, însă firma are ca obiect de activitate explorarea minieră în România şi Turcia.

    Roman Copper Corp. (Roman Copper) a fost înfiinţată în noiembrie 2011 la Toronto de către banca de investiţii Bayfront Capital Partners, pentru a participa la licitaţia cu strigare pentru privatizarea Cupru Min Abrud, cel mai mare producător de cupru din România.

    Roman Copper a câştigat la 26 martie licitaţia pentru Cupru Min la un preţ de 200,77 milioane de euro, de 3,5 ori mai mare faţă de preţul de pornire, de 57,3 milioane euro.

    Acordul de vânzare nu a fost însă semnat, iar încheierea tranzacţiei este pusă sub semnul întrebării de unele neînţelegeri apărute între partea română şi firma canadiană. Din ultimele declaraţii oficiale ale reprezentanţilor Guvernului român reiese că tranzacţia nu se mai poate încheia, iar procedura de licitaţie va fi reluată.

    Michael Williams, Joel Hayes şi Stacy Quinney, directori în cadrul Valhalla, au fost numiţi la conducerea Roman Copper, potrivit unui anunţ transmis marţi de compania din Toronto.

    Williams este cofondator la firma canadiană McLeod Williams Capital (McLeod Williams), alături de Robert McLeod, care ocupă de asemenea un post de director în board-ul Valhalla.

    Hayes şi Quinney fac afaceri în România de peste un deceniu şi s-au asociat recent cu fosta echipă de la Underworld Resources, formată din Williams, McLeod şi Adrian Fleming – CEO şi membru în boardul director al Valhalla – pentru a identifica şi dezvolta oportunităţi de investiţii miniere în România şi Turcia. Underworld, cu activităţi de explorare în nord-vestul Americii de Nord, a fost preluată în martie 2010 de grupul minier canadian Kinross Gold Corp. pentru 138 milioane de dolari.

    Hayes este prezentat pe site-ul Valhalla ca având o experienţă de peste 15 ani în domeniul investiţiilor şi pieţelor de capital din Europa Centrală şi de Est. Înainte de Valhalla, Hayes a fost vicepreşedinte şi director executiv de investiţii la Romanian-American Enterprise Fund (1995-2002), dar şi director şi preşedinte al Policolor SA (1997-2006) şi director general al Frontline Investment Managers (2003-2007).

    Quinney locuieşte în Bucureşti din 1996 şi are experienţă în afaceri şi proiecte pe pieţe emergente, ocupându-se din 2003 în principal de sectorul minier, iniţial drept consultant pentru companii americane şi canadiene listate la bursă.

    Hayes şi Quinney vorbesc fluent limba română, potrivit site-ului Valhalla.

    Williams este descris, pe site-ul companiei, drept o persoană cu numeroase contacte în rândul investitorilor instituţionali şi retail, precum şi în sectorul bancar.

    McLeod Williams Capital se prezintă drept o firmă de capital de risc specializată în structurarea, finanţarea şi administrarea de companii miniere de explorare aflate la început de activitate, în vederea sprijinirii proiectelor lor până în faza de dezvoltare, potrivit site-ului companiei canadiene.

    Din echipa McLeod Williams fac parte mai mulţi geologi, dar şi tehnicieni şi alţi specialişti, potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul companiei.

    McLeod Williams Capital (McLeod Williams) nu este listată la bursă, însă companiile din portofoliul grupului sunt tranzacţionate la bursa de la Toronto.

    Astfel, McLeod Williams deţine companii de explorare minieră în Alaska – Full Metal Minerals, simbol FMM la bursa de la Toronto şi Full Metal Zinc, indicativ FZ – Carolina de Nord (SUA) şi Mexic (Revolution Resources, RV), Ontario de Nord-Vest, Canada (Entourage Metals, EMT), Krasnoyarsk, Siberia de Vest, Rusia (White Bear Resources, WBR), respectiv România şi Turcia, prin Valhalla Resources, listată la Toronto cu indicativul VH.

    Astfel, Valhalla este unul dintre vehiculele McLeod Williams Capital, vizând oportunităţi de explorare minieră în România şi Turcia.

    Compania are active totale de 4,8 milioane de dolari canadieni (3,6 milioane euro), potrivit raportului financiar pentru perioada aprilie – decembrie 2011.

    În România, Valhalla explorează la Dealul Bratosin (judeţele Hunedoara şi Arad) prin intermediul companiei Transylvania Minerals SRL, controlată prin Valhalla Cipru. La explorarea perimetrului a participat şi gigantul Barrick Gold, în parteneriat cu Valhalla.

    Potrivit raportului financiar, compania canadiană avea la sfârşitul anului trecut active de 4,79 milioane dolari canadieni (aproximativ 3,6 milioane euro). Valhalla a înregistrat în perioada aprilie – decembrie 2011, primele nouă luni ale anului fiscal 2011-2012, pierderi de 1,33 milioane dolari canadieni (un milion de euro), în care sunt incluse cheltuieli de circa 85.000 dolari canadieni cu transport, cazare şi masă.

    La sfârşitul anului trecut, compania raporta un “deficit” de 7,17 milioane dolari canadieni (5,4 milioane euro).

    Valhalla Resources avea totodată lichidităţi de 3 milioane dolari canadieni (2,2 milioane euro), faţă de 474.277 dolari canadieni la finele anului 2010, şi capital de lucru de 2,32 milioane dolari canadieni.

    “Compania nu are venituri operaţionale şi a înregistrat o pierdere de 1,33 milioane dolari canadieni în cele nouă luni încheiate la 31 decembrie 2011 (…) Capacitatea companiei de a-şi derula afacerile planificate depinde de posibilitatea de a obţine finanţare adecvată de la creditori, acţionari şi alţi investitori”, se spune în raport.

    PROBABIL CA AICI AR FI TREBUIT SA FUNCTIONEZE PRINCIPIUL:

    CUI PE CUI SE SCOATE…

    ADICA ADUCI MANAGERI DE LA O FIRMA PRIVATA CANADIANA CARE nu are venituri operaţionale şi a înregistrat o pierdere de 1,33 milioane dolari canadieni în cele nouă luni încheiate la 31 decembrie 2011 (…) CA SA SCOATA DIN R…..T CUPRU MIN CU PROFIT DE 7 MILIOANE ANUL TRECUT…

    CURAT MURDAR !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  16. 17 Marian Nicolae aprilie 11, 2012 la 8:42 pm

    Intrare neaşteptată în cea mai disputată privatizare a anului, Cupru Min: îşi face apariţia Doamna de Cupru

    http://www.businessmagazin.ro/actualitate/intrare-neasteptata-in-cea-mai-disputata-privatizare-a-anului-cupru-min-isi-face-aparitia-doamna-de-cupru-9508713

    Maria Gherghe, 53 de ani, cumpără prin Ronefer SRL Voluntari tot cuprul de la Cupru Min şi îl vinde în China. Ea a fost funcţionar în Ministerul Metalurgiei şi apoi până în 2000 salariat al Conef, compania care preluase toate exploatările de metale neferoase.

    În pofida scandalului uriaş care a apărut ca urmare a privatizării Cupru Min, prin câştigarea de către o companie necunoscută din Canada şi apoi anularea licitaţiei, rămâne un element ignorat până acum: cine este firma care cumpără cuprul de la Cupru Min. Conform informaţiilor furnizate de Ministerul Economiei, este vorba SRL-ul Ronefer Voluntari, o firmă cu şase angajaţi care a înregistrat în 2011 venituri de 39,4 milioane de euro.

    “Principalul client către care S.C. Cupru Min S.A. comercializează concentratul de cupru şi cuprul metalic din concentratul cupros este S.C. RONEFER S.R.L. Voluntari România”, au transmis către ZF reprezentanţii Ministerului Economiei. Ziarul Financiar a stat de vorbă cu Maria Gherghe, 53 de ani, acţionarul principal al Ronefer, cu 95% din titluri, care a invitat ZF la o discuţie pe marginea afacerilor proprii, dar nu a acceptat să fie fotografiată.

    “Nu am nimic de ascuns. O să vă explic de ce o firmă de apartament poate să facă export şi de ce nu este nevoie să am un personal numeros”, spune Maria Gherghe. Întrevederea a avut loc într-un birou dintr-un apartament situat într-un bloc de locuinţe din apropierea pieţei Obor din Bucureşti, fără vreo siglă la intrare. Ea a ajuns prin intermediul firmei Ronefer SRL din Voluntari, pe care o controlează în proporţie de 95%, să preia toată producţia de concentrate de cupru de la Cupru Min, cel mai mare producător de cupru din România, care s-a aflat în ultima vreme în centrul atenţiei datorită procesului de privatizare şi rezervelor de cupru importante pe care le exploatează la Roşia Poieni. De aici s-ar putea extrage circa 0,9 mil. tone de cupru evaluat în prezent la 5,6 miliarde de euro şi 36 de tone de aur, evaluate la 1,5 mld. euro.

    Gherghe spune că vinde producţia de la Cupru Min către unii dintre cei mai importanţi traderi internaţionali, precum Trafigura, Marc Rich sau elveţienii de la Werco Trade, iar mai departe concentratele de cupru iau calea Chinei, prin portul Constanţa sau ajung în Bulgaria cu vagoanele. Marc Rich face afaceri de foarte mulţi ani cu România, fiind una dintre figurile cele mai puternice, dar şi controversate din businessul cu metale, cereale sau petrol. La un moment dat a fost acuzat de evaziune fiscală în SUA, dar a fost graţiat de preşedintele Bill Clinton.

    Gherghe mai spune că la licitaţiile organizate de Cupru Min pentru vânzarea de concentrate de cupru se lupta cu “bancherii cuprului”, Horia Simu şi Horia Pitulea, care deţineau Cuprom. Horia Simu şi Horia Pitulea sunt doi oameni de afaceri puternici din România care de asemenea au păstrat o prezenţă discretă în acest scandal al privatizării, nedorind să facă comentarii oficiale.

    Cei doi, foşti bancheri la Citi­bank, preluaseră în deceniul trecut Cuprom, care prelucra cuprul de la Cupru Min, aflată în reorganizare judi­ciară, de aici şi prezenţa în presă sub numele “bancherii cuprului”. Cei doi foşti bancheri au avut de asemenea şi un contract de asociere cu statul pentru exploatarea Cupru Min.

    Astfel, din toate datele de până acum reiese că “bancherii cuprului” şi-au disputat cuprul de la Cupru Min cu Maria Gherghe. Este foarte posibil ca răspunsurile la multe întrebări legate de această privatizare să se afle fie la Horia Simu şi Horia Pitulea, fie la Maria Gherghe, personaje care nu au ieşit până acum la lumină. Horia Simu nu a dorit să comenteze pe marginea acestei priva­tizări, spunând doar că nu are nicio legătură.

    Firma deţinută de Maria Gherghe, care are şase angajaţi, a înregistrat anul trecut ex­por­turi de 167 mil. lei (39,4 mil. euro), din care 149,3 mil. lei (35,2 mil. euro) au fost reprezentante de concentratele de cupru cum­părate de la Cupru Min, iar restul au fost concentrate de plumb şi cupru preluate de la Acumulatorul Bistriţa şi din zguri de cu­pru.

    Ronefer a avut un profit net de 612.000 de euro în 2011, în creştere cu circa 27% faţă de anul precedent. În 2010 compania a avut afaceri de 136 mil. lei (32 mil. euro) şi un profit net de 2 mil. lei (0,4 mil. euro), iar în 2009 afaceri de doar 11,1 milioane de lei şi 1,3 milioane de lei profit net. Creşterea de zece ori a afacerilor din 2010 se explică prin redeschiderea de către Cupru Min a pro­ducţiei şi încetarea contractului de aso­ciere a Cupru Min cu “bancherii” cupru­lui. Cum explică Maria Gherghe faptul că a ajuns să cumpere toată producţia de la Cupru Min?

    “Foarte multă vreme nu a interesat pe nimeni de Cupru Min şi probabil că de asta am reuşit eu să iau producţia pentru că nu am pe nimeni în spate şi n-am fost implicată politic cu nimeni. Nu am nevoie de mulţi angajaţi ca să fac exporturi pentru că am contracte încheiate cu firme specializate care se ocupă de transportul mărfii, în ca­mioane şi vagoane, de protejarea riscului pentru variaţia preţului la cupru, de pre­le­varea, inspectarea şi pregătirea probelor şi pen­tru protecţie. Nu este o acti­vi­tate uşoară şi este o responsabilitate foarte mare. Aproa­pe tot timpul sunt pe drumuri şi nu scap de responsabilitatea mărfii decât când aceasta ajunge pe vapor”, spune Maria Gherghe. Ea spune că a avut bani să-şi por­nească o afacere pentru că înainte de Re­voluţie în metalurgia neferoasă erau salarii mari. “Minerii erau cel mai bine plătiţi, mai bine chiar şi decât aviatorii, iar după revoluţie s-a păstrat acest lucru mai ales unde existau sindicate puternice. Eu de exemplu ca stagiar de pe băncile facultăţii câştigam echivalentul a 3.000 de lei înainte de Revoluţie. Legea salarizării din Ro­mânia permitea acest lucru”, îşi amin­teşte Gherghe.

    La început lucra ca inginer stagiar la Centrala industrială a metalelor neferoase din Bucureşti (în subordinea Ministerului Industriei), care la Revoluţie s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat Departamentul de metale neferoase, iar mai apoi în 1991 s-a tran­sformat în Conef prin hotărâre de guvern.

    “Eu lucram atunci ca asistentă a directorului general al Conef, Frumosu Ladislau”, spune Maria Gherghe.

    Ea povesteşte că firma Conef, aflată la început în proprietatea statului şi mai apoi a SIF Banat-Crişana, deţinea mare parte din companiile metalurgice româneşti, cum ar fi Alro Slatina (ALR), rafinăriile de cupru de la Baia Mare şi Zlatna (care au fost preluate ulterior de Cuprom) şi care purtau denumirea de Phoenix Baia Mare şi Ampelum Zlatna, producătorul de plumb şi zinc Sometra Copşa Mică, Alor Oradea, care prelucra bauxita din minele româneşti şi din import şi le transforma în alumină pentru combinatul de la Slatina, şi Laromet, care producea tablă şi bandă de cupru şi alamă.

    “Am fost în consiliul de administraţie şi ca reprezentant în AGA al multora dintre aceste companii. Pe atunci eu mă ocupam de elaborarea unei strategii a metalurgiei neferoase”, spune Maria Gherghe.

    Ea povesteşte că Phoenix dispunea de o tehnologie mai bună şi rafina cuprul în proporţie de 90%, în timp ce Ampelum nu putea să prelucreze cuprul decât până la stadiul de cupru convertizor, rafinat în proporţie de 70% -80%, iar după aceea era vândut la Phoenix care-l transforma în cupru electro, cel care de altfel este cotat pe bursa internaţională.

    “Fabricile care prelucrau concentratele de cupru s-au închis din cauza variaţiilor mari ale preţului la cupru în condiţiile în care costurile la energie şi la gaze au fost numai în creştere. Au fost perioade şi când preţul la cupru a coborât la 1.200 de dolari/tonă şi când a atins şi 10.000 de dolari/tonă, anul trecut. Ampelum, care avea o tehnologie veche, pe bază de topire pe vatră, a fost prima fabrică care s-a închis după Revoluţie. Phoenix era un mare consumator de gaze, al cărui preţ tot creştea, şi din cauza preţului mic la cupru s-a închis”, îşi aminteşte Maria Gherghe.

    În anul 2000 a părăsit Conef după ce SIF Banat-Crişana a vândut pachetul de control al companiei către Marco International, astăzi parte a grupului Vimetco cu acţionari ruşi.

    “Atunci tot managementul şi-a dat demisia, iar pentru că nu mai aveam de lucru m-am gândit să-mi fac o afacere (Ronefer – n.red.). Remin Baia Mare au fost mai deschişi şi au făcut export, după ce s-au închis rafinăriile din România, însă Cupru Min ajunsese să acumuleze datorii mari. Pentru că lucrasem în domeniu şi îi cunoşteam foarte bine pe cei de pe piaţa internaţională care se ocupă cu comerţul cu cupru m-am dus la Cupru Min. În 2002 am participat la prima licitaţie pentru concentratele de cupru ale Cupru Min, la care mai luau parte Cuprom sau Energomineral şi Metanef, fostă camera de comerţ din cadrul Conef. Avantajul meu a fost că eu am costuri foarte mici şi întotdeauna am putut să ofer un preţ mai mare”, spune Maria Gherghe.

    În 2006 statul a încheiat cu consorţiul Cuprom, Energomineral şi Ipronef un contract de asociere, prin care statul practic închiria activitatea Cupru Min, timp în care Ronefer nu a mai cumpărat concentrate, acestea fiind vândute de consorţiu tot la export.

    În 2008 Cuprom a intrat în insol­venţă, iar preţul scăzut al cu­prului nu a permis Cupru Min să-şi continue activitatea, însă din anul 2009, odată cu revenirea pre­ţu­lui la cupru, aceasta s-a redeschis şi de la acea vreme prin Ronefer s-a co­mercializat toată producţia de con­centrate a companiei, con­ducând la o creş­tere pu­ternică a afa­cerilor so­cietăţii.

    Ce spune despre privatizarea Cupru Min?

    Roman Copper Corp, un vehicul înfiinţat de Bayfront Capital Partners, a oferit 200,8 milioane de euro la licitaţie pe 100% din ac­ţiunile Cupru Min, dar în final a fost descalificată pentru că nu a făcut dovada banilor necesari reali­zării in­vestiţiilor de mediu, de 32 mil. euro.

  17. 18 M.Voicu aprilie 11, 2012 la 9:15 pm

    @blogideologic aprilie 11, 2012 la 12:50 pm. Cam asta am spus la World Economic Forum, în mai 1991 la Geneva; textul integral (2 pagini A4) a rãmas nepublicat de cãtre The Economist :wink:
    ”Never remain silent when a word might put things right” Ecclesiasticus/The wisdom of Jesus, son of Sirach, 4, 23
    The variety of problems to be practically solved in the former Comecon countries originate in the system of collective capital in economy, and subsequent contrasting random experiments overriding its corporate substance.
    The work was not paid here with real salaries (which in free economies allowed private investments too). Here “the retribution” was to cover only the costs for individual instant basic subsistence, and the difference up to the value of work was not paid individually, but that part of income was centralized, according to the philosophy of that system, by specific ruling in those times here, for socialized capital investments in joint possession of the contributors.
    It is nothing in common with privatization done in Western countries for the units built out from commercial activities of the state only, or appropriated by nationalization performed with reimbursement of the former owners, and consequently privatization is being done there against payment of the assets.
    A real privatization here has to consider the specific legislation to divide the accumulated common capital: the assignment of property in proportion with a practical assessment of the work of individuals who created it: “A property shall be given to each in proportion to its size as shown in the detailed lists” – Numbers 26, 54. The passed work done is not in the least to be denied, otherwise we see the decay of motivation for actual work (while the very lives lost and lives spoiled cannot be repaired anymore).

  18. 19 blogideologic aprilie 11, 2012 la 9:46 pm

    @ Doru Coarna
    Păi tu ai fost „revoluţionarul”, nu ceştilalţi ! Oricum, în decembrie 1989 ne-am întors iarăşi 1a modelul dezastrului nostru istoric din anul 1774. Dar Polonia, totuşi, a profitat. Anul 1989 pentru ei n-a însemnat ceva similar catastrofei din 1772.

  19. 20 socot aprilie 11, 2012 la 11:41 pm

    @ blogideologic
    aprilie 11, 2012 la 12:50 pm si aprilie 11, 2012 la 9:51 am

    Se pare că problema unor resurse calificate pentru a efectua evaluări (valuations) se exacerbeaza: nu numai cazul evaluatoarei din cazul CupruMin dar, iată, chiar şi la case mai mari, de doctori in drept! Pînă si expresia folosită, „evaluarea activelor” este revelatoare: dacă un evaluator ramîne numai la acest nivel, mai arătam undeva, atunci estimările sale vor fi aproape sigur greşite (subestimări) în afara unor cazuri extreme precum lichidări în insolvenţă sau bancrută. Aceasta este o perspectiva de tip Petre Roman–„fiare vechi.” Dincolo de conotaţiile termenilor, fiarele vechi au fost cîndva noi şi cineva a evaluat că for avea o anumită lungime a vieţii folositoare la un anumit nivel. Vîrsta „fiarelor” nu contează in mod direct atîta timp cît [de]-serveşte scopurile.

    Se pot face evaluări în domenii mult mai esoterice, precum valoarea vieţii omului „mediu” sau impactul vărsării a mii de barili de petrol in Golful Mexic, etc. Cu atît mai mult pentru întreprinderi care funcţionau: pentru activele lor–ca valoare la lichidare; iar pentru întreprindere qua întreprindere in sensul valorii ei „în funcţiune” (going concern value). Bineînteles că se pot face evaluări–ca în toate, voinţă să fie. Iata ca Doamna de Cupru pricepe oarecum valorile implicate aici.

    Problema principală din punctele de vedere ale politicii economice si economiei politice ale României pare a fi subestimarea pe varii nivele. Financiar vorbind, acelaşi procedeu din sorgintea calului troian este încercat şi în alte părţi–iată una foarte recentă tot din domeniul extractiv (petrol/gaze) din ziarul de azi in care aceeasi metoda de a cumpara o companie mica dar cu un “activ” foarte valoros (zacamint) pentru a obtine control asupra acestuia din urma. NGR ar fi iarăşi dovedit corect în emfaza lui asupra resurselor naturale: „Behind the Battle for Argentina’s Oil”, *The Wall Street Journal*, 11 aprilie 2012, p. B1:

    YPF originated as a state-controlled [Argentinean] company in 1922, before being partially *privatized by a conservative government in 1993*. Repsol YPF [a company from Spain] obtained control of the company in 1999 and now holds a 57% stake.

    In a kind of vicious spiral for YPF, the company’s shrinking market cap further fueled takeover talk. But some analysts say that if the government did seize YPF, *Repsol might well be expected to base its claim for an indemnity on the value of its reserves, not its market cap.*

    “*These companies are worth what they have under the ground, the number of barrels they have*,” says Daniel Montamat, a consultant who is a former Argentine energy secretary. (sublinierile mele)

    Nu e oare într-adevăr timpul ca românul să se…deştepte?

    Const.

  20. 22 Ghita Bizonu' aprilie 12, 2012 la 8:30 am

    Doru Coarna
    Ce patisi dom’le? Trecusi la pocaiti? Alta secta apocaliptica?! Devenisi vegan?!
    Ca de cand pusesi poza ai schimbat gama intr-una minora si funebra – deci nu e vorba de influenta Saptamanii Patimilor (cred ca a meniului vegan!! )

    Passons …

    Cestia cu omorarea conducatorilor. Pe bune ai dreptate! Ca daca o luam de la Vogoride incoa …. Gramada!! Oricum asta ne vine de la Imperiu in care intre 200 si Apostatu … imparatii erau precum gladiatorii ! Plus susbtratu dezbinarii trace.
    Insa stii ceva ? Se pare ca in dec 1989 ar fi trebuit sa zicem : atentie ! urmatoru va fi biciut si spanzurat!!
    Fiindca se pare ca suntem blagosloviti cu cel mai mare numar de genii si oameni providentiali pe metru patrat de Cabinetu 1 ! De abia am scapat (asupra tintei foc!) de ultimu Geniu Carpatin ca ne-am si procopsit cu un Mare Carmaci pbladuit cu o Providentiala Victorie si acu se incalzeste un nou Napoleon I care incepu deja sa ne faca Proasta Parte ….
    Cred ca ar trebui sa le strigam zilnic nu mememto mori ci suspendati-ii sus si iute!!

    Insa cum observa partial Cristian Parvulescu dezastrul de la noi e si unu motivat ideologic (sa ma lauz – io o zic de ani de zile!) si necazu e nu ca adevaratii intelectuali ar trebui sa se ocupe doar de protocolul propriu fiecaruia de despartire, de departire de notiuni precum tara, viitor, progres, ci ca unii “adevarati” sau nu s-au ocupat sa surpe dinlauntru orice idee de taram viitor , progres si “vocea” cea mai autorizata fiind HRP (indragi l-ar ciorile!!) :”urasc acest popor”. Si cand au ajuns la putere cei care apreciau zisa pata au distrus … (de ex de ce nu se trag fonduri europene: pai in 2004 cam asta era ideea votati-ne ca sa nu tragem!
    Sau cum zicea cateva luni in urma un neamt problema noastra este ca avem o slaba constiinta identitara.
    Legat de asta – cine zielele trecute sustinea ca romanu e bun doar la roaba ?!

    Si as mai zice ca e si o problema cu obsesia despre adevaratii intelectuali si subietce recepte. De ex zisa lu Stolo despre buget si modul bizar in carea fost proiectat … prea vulgara, Sau prea inalta ptr intelegerea unor minti ocupate doar de filozofie , literaura si demolat miturile nationale!!!

  21. 23 Doru Coarna aprilie 12, 2012 la 9:38 am

    @ blogi,

    revolutionarii autentici ca mine, adica animati de dorinta de mai bine pt Romania, au fost trasi pe dreapta din prima, a fost grija number one a astora! Au populat ierarhia cu toti dependentii, iar cine nu era deja dependent, l-au incurajat sa fure sau sa profite in vreun fel, ca sa devina. Acum situatia este una terminala, tara si poporul asta nu mai ponteaza prezent la apelul natiunilor, li se lasa doar speranta cea vesnica, le ajunge.

    Sigur ca regret, dar asta facem toti, nu?

  22. 24 Doru Coarna aprilie 12, 2012 la 9:46 am

    @ Ghita,

    intr-un cuvant, cu ticalosii nici nu te pui si nici n-ai ce astepta de la ei in afara de rau.

    Ah, poza: intr-o zi m-a somat sistemul sa-mi fac alt cont pe WordPress si apoi m-a fortat Gravatarul, habar nu am de ce, mi-a facut poza direct din laptop in timp real, le-am lasat ca-mi este indiferent.

    Apocalipsa insa nu-mi este indiferenta ci imi pare evidenta. Defapt nu imi reprim decat speranta de mai bine, restul ramane!

  23. 25 blogideologic aprilie 12, 2012 la 10:06 am

    @Const.

    Mulţumesc pentru comentariu.


  1. 1 Baroni cu telecomandă | Stiri Bloggeri Din Romania Trackback pe aprilie 11, 2012 la 1:44 pm

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s






Arhiva


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 826 other followers

%d bloggers like this: