Unitatea si dublul limbaj

Pentru prima oara, dupa mult timp, l-am auzit pe Traian Basescu vorbind despre necesitatea „unitatii” in fata crizei economice. Nu a spus acest lucru de 1 Decembrie. L-a spus in fata prietenilor din Partidul Popular European, vorbind despre criza zonei euro. Nevoia de unitate in plan european nu cred ca fost negata de cineva, si este regretabil faptul ca, in acest moment, nu despre asa ceva este vorba, in urma reuniunii Consiliului European.

Aceleasi Traian Basescu, in tara,  incurajeaza insa divizarea in societate, prin aruncarea unor categorii sociale asupra altora; izoleaza puterea politica – pe care o tine in propriile maini – de orice dezbaterea despre solutii sanatoase, care vin de la altcineva decat de la propria persoana samd.

Unitatea pe care o clameaza in UE nu o vede ca necesara in tara. Mai mult, o prezinta ca fiind nociva si iresponsabila. In tara nu discutam despre solutii, ci despre cum a decis presedintele ca trebuie sa procedeze  Guvernul. Asa, spre exemplu, Emil Boc si ministrul de Finante au ajuns sa respinga propunerile USL pentru bugetul de anul viitor cu argumente aberante.  O adevarata “deschidere” catre unitate din partea actualei puteri.

Iar exemplele ar putea continua, cel mai flagrant din ultimele zile fiind chiar prezenta presedintelui la Consiliul European, unul dintre cele mai importante ale ultimilor ani, angajand Romania, intr-o chestiune deosebit de importanta,  fara sa intrebe pe nimeni. Pozitia Romaniei nu a fost definita prin unitate, ci prin vointa unei singure persoane. Iata ca avem bani, multi se pare, sa contrubuim la rezervele financiare ale FMI!!!, dar nu avem bani de pensii si salarii.

Este acelasi dublu limbaj folosit de Traian Basescu, un limbaj ce confirma pana la urma ca ce se intampla in Romania nu are legatura cu criza din plan european si nu solicita aceleasi solutii. Este o criza in primul rand interna.  Solutia la o astfel de criza este politica si nu economica.

 

 

Sarbatoare de sfarsit de an la ISD

Ieri seara, a avut loc la Institutul “Ovidiu Sincai”  sarbatoarea traditionala de sfarsit de an. Au participat zeci de membri ai Institutului, profesori si cursanti. O atmosfera calda, influentata si de invitatii nostri care au interpretat colinde minunate. Ne-a facut multa placere sa-l salutam, alaturi de noi, si cu acest prilej, pe profesorul Oliviu Gherman.

Cat de usor ar trebui sa fie de schimbat Constitutia?

Zilele acestea s-au implinit 20 de ani de la aprobarea primei Constitutii a Romaniei de dupa 1989, in 1991, prin referendum popular. Momentul este extrem de important, pentru ca el marcheaza, fara a-mi fi teama ca folosesc cuvinte prea mari, o refondare a republicii, pe baze democratice, dupa o lunga perioada de totalitarism.

In aceasta perioada insa, cand spun perioada ma refer la ultimii 2-3 ani, discutam mai mult despre modificarea Constitutiei, decat despre ceea ce inseamna sau ar trebui sa insemne pentru noi Legea fundamentala.

Avem un regim pentru care schimbarea Constitutiei ar trebui sa fie, conform propriei filozofii, realizata chiar si prin angajarea raspunderii Guvernului. Cu alte cuvinte, raportarea la Constitutie este aceeasi cu raportarea fata de alte legi, oricum nerespectate de catre actuala putere.

Bagatelizarea si „normalizarea” anormalului ne-a adus in situatia in care putem accepta o astfel de discutie despre Constitutie, in acest termeni. Nimeni nu spune ca Legea fundamentala este intagibila. Anul 2003 dovedeste cat se poate de limpede ca nu este.

Constitutia reflecta insa, dincolo de orice, vointa poporului de a apara principiile democratice. Prin urmare, modificarea Legii fundamentale nu poate fi niciodata doar subiectul unei discutii la nivel politic. In acelasi timp, ea nu poate, in mod obligatoriu, sa fie calul de bataie al unei persoane frustrate de faptul ca, prin Constitutie, i se impun limite in exercitarea propriei puteri. Adica, Legea fundamentala nu se modifica in functie de capricii, ci de necesitati reale. Prea des discutam, ca urmare a propagandei basiste, despre limitele Legii fundamentale – care ar impiedica „reforma” – si deloc sau, oricum, mult prea putin despre incapacitatea unui sef de stat de a se supune regulilelor definite de Constitutie, prin votul popular.

Încălcarea repetata a Constitutiei de catre Traian Basescu, un fapt deja considerat banal si parte din viata de zi cu zi, nu poate fi echivalata cu o trecere pe rosu in urma careia poti ramane fara carnet, ci, daca imi este permis, cu o blasfemie la adresa democratiei, care ar trebui sa te lase fara mandat.

Eu cred ca marea problema a lui Traian Basescu, la aceasta ora, nu este ca nu poate modifica Constitutia dupa cum doreste, ci ca este mai usor de schimbat el decat Constitutia pe care o detesta. Si va fi. Mai devreme sau mai tarziu.

Amendamentele mele la Buget

Alaturi de amendamentele principale ale USL, la proiectul de buget, am preluat de la mine din colegiu unele solicitari de finantare a unor proiecte in derulare sau necesare a fi incepute, asa cum sunt ele percepute ca importanta la nivelul localitatilor respective. Aceste amendamente pot fi citite aici.

Despre Buget…

Revizuire descendentă semnificativă a proiecţiei iniţiale de creştere economica pentru anui 2012; balanţa riscurilor este mai degrabă înclinată în direcţia unei creşteri economice mai reduse

Bugetul general consolidat pentru anul 2012 {şi implicit proiecţia bugetară pe termen mediu) este construit pe un scenariu macroeconomic semnificativ mai nefavorabil comparativ cu Strategia fiscal-bugetară 2012-2014 în forma aprobată de Guvern, în condiţiile în care creşterea economică prognozată a fost reevaluată pentru anul 2012 la un nivel de 1.8%-2.3% comparativ cu o estimare iniţială de 3.9%. Centrul intervalului de prognoză aferent creşterii PIB (2,1%) corespunde cifrei aferente ultimei prognoze a Comisiei Europene. Trebuie însă precizat că aceasta din urmă nu include impactul măsurilor suplimentare de consolidare fiscală prevăzute în proiectul de buget al anului 2012 (în principal îngheţarea salariilor din sistemul public şi cea a pensiilor), în condiţiile în care proiecţia de deficit bugetar a Comisiei Europene este de 3.7% din PIB (ESA95). Faţă de prognoza Comisiei Europene, proiectul de buget include practic un efort suplimentar de ajustare a deficitului structural (impuls fiscal negativ adiţional) de cel puţin 1,1% din PIB, care implicit ar trebui să se regăsească într-o prognoză de creştere economică mai redusă (o estimare cantitativă a impactului pe termen scurt al consolidării fiscale asupra creşterii economice realizată de FMI poate fi găsită în World Economic Outlook din Octombrie 2010)…

 Forma Strategiei fiscal – bugetare adoptată de Guvern nu mai este de actualitate şi trebuie revizuită

Revizuirea cadrului macroeconomic şi noile măsuri de politică bugetară fac ca Strategia Fiscal-Bugetara 2012-2014 (SFB), în forma adoptată în august 2011 de Guvern, să nu mai fie de actualitate…

Lipsa unui angajament ferm faţă de ţinta mai ambiţioasă de deficit bugetar anunţată; ambiguitate în formularea politicilor

 Proiectul bugetului general consolidat aferent anului 2012 îşi propune un obiectiv de deficit bugetar de 1.9% din PIB (standarde cash), semnificativ mai ambiţios decât nivelul de 3% asumat în strategia fiscal-bugetara aprobată de Guvern în luna august 2011, în pofida revizuirii descendente semnificative a cadrului macroeconomic.

Mai mult, o eventuală revizuire ascendentă a acestei ţinte în timpul anului 2012, chiar la un nivel care să asigure îndeplinirea obiectivului de eliminare a deficitului excesiv, ar submina credibilitatea cadrului fiscal-bugetar bazat pe reguli statuat de legea responsabilităţii fiscal-bugetare. în plus, o creştere a ţintei de deficit bugetar în timpul anului 2012 ar putea avea potenţialul de a fi perceput ca un derapaj (şi penalizat ca atare) de pieţele financiare, mai ales în condiţiile în care revizuirea acesteia s-ar datora unor majorări de cheltuieli sociale şi de personal într-un an electoral, anulând astfel beneficiile stabilirii unei obiectiv iniţial mai ambiţios de consolidare fiscală.

Aceeaşi ambiguitate se regăseşte şi la nivelul parametrilor politicii bugetare. Astfel, raportul aferent proiectului de buget ia în calcul eventualitatea majorării cheltuielilor de personal pe parcursul anului, în limita unui plafon de 7,2% din PIB (nivelul cheltuielilor de personal prevăzute în forma curentă a proiectului de buget este de 6,9% din PIB). De asemenea, este prevăzută şi posibilitatea indexării pensiilor pe parcursul anului 2012 conform noii legi a pensiilor, cu impact negativ asupra deficitului bugetar (spre exemplu, în condiţiile în care indexarea ar fi operată începând cu luna iulie 2012, impactul suplimentar estimat la nivelul cheltuielilor ar fi de circa 0.3% din PIB)…

Reducerile de cheltuieli sunt localizate la nivelul cheltuielilor de personal, asistenţă socială şi investiţii

Nivelul cheltuielilor totale prevăzut în proiecţia bugetară a anului 2012 care asigură realizarea ţintei de deficit bugetar de 1.9% din PIB este de 206,6 miliarde lei (35.6% PIB), cu 10,8 miliarde lei mai redus faţă de nivelul prevăzut de SFB 2012-2014, parţial pe seama economiilor prognozate la nivelul cheltuielilor de personal (2.8 miliarde lei) şi a cheltuielilor cu pensiile (3.6 miliarde lei), pe seama ipotezei aferente proiectului de buget conform căreia salariile din sectorul bugetar şi pensiile în anul 2012 sunt îngheţate. în plus, faţă de nivelul programat prin SFB 2012-2014, în proiectul de buget pe 2012, cheltuielile de natura investiţiilor sunt revizuite descendent cu aproximativ 5 miliarde lei.

Comparativ cu execuţia programată pentru anul 2011, cheltuielile totale ale bugetului general consolidat în 2012 ajustate cu impactul schemelor temporare de stingere în lanţ a arieratelor faţă de bugetul de stat cresc cu 0.6%…

Ipoteze mai ambiţioase cu privire ia absorbţia fondurilor UE

Proiectul de buget al anului 2012 prevede venituri aferente fondurilor europene de post-aderare de 12,5 miliarde lei ( aproximativ 3 miliarde Euro) în creştere cu 60% faţă de anul 2011…

Un plus de transparenţă este necesar în ceea ce priveşte fundamentarea unor categorii de cheltuieli

Raportul proiectului de buget nu enunţă explicit ipotezele cantitative privind numărul de salariaţi şi câştigul salarial mediu din sectorul public ce fundamentează traiectoria pe termen mediu a capitolului „cheltuieli de personal”. în lipsa acestor ipoteze, este dificil de evaluat consistenţa proiecţiei de cheltuieli de personal.

Cheltuielile de asistenţă socială ale bugetului de stat sunt prevăzute a se diminua cu 593 milioane de lei (0.1% din PIB) faţă de anul 2011, în special pe seama reducerii cu aproximativ 400 milioane iei a “ajutoarelor sociale în natura”, fără ca motivul unei asemenea reduceri să fie argumentat, mal ales având în vedere că această poziţie de cheltuieli revine în anul 2013, conform proiecţiilor, la nivelul anterior acestei reduceri…

Decizia recalculării pensiilor speciale s-a dovedit a fi, contrar aşteptărilor, foarte costisitoare pentru buget

Cu toate că iniţial exerciţiul de recalculare a pensiilor speciale anticipa conform calculelor Ministerului Muncii, economii bugetare substanţiale la nivelul cheltuielilor cu pensiile, în cele din urmă putem constata că acest demers s-a concretizat în cheltuieli suplimentare cu pensiile aferente celor 159 de mii de pensionari din această categorie (aproximativ 1 miliard de lei cheltuială anuală suplimentară), în condiţiile în care pensia medie corespunzătoare creşte în urma recalculării de la 1755 lei (nivel utilizat pentru fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011) la 2289 lei în anul 2012 (o creştere medie de 30.4%)…

Este necesara clarificarea impactului la nivelul execuţiei bugetare conform ESA95 a Programului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii

OUG 105/2010 pentru aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii prevede angajarea unor cheltuieli bugetare de aproximativ 20 miliarde lei (aproximativ 4% din PIB) pentru efectuarea unor proiecte de investiţii în anii următori. Conform prevederilor ordonanţei, angajarea acestor cheltuieli este autorizată în perioada 2010-2013 iar plata efectivă a acestora urmează a fi făcută eşalonat, şi deci reflectată în execuţia bugetară în bază cash, abia începând cu anul 2013.

în acest context, cu toate că în perioada 2011-2012 nu sunt prevăzute a fi realizate plăţi efective aferente acestor proiecte de investiţii, şi deci deficitul bugetar în bază cash din aceşti ani nu ar fi afectat, este foarte probabil ca la nivelul raportărilor în bază ESA95 creditele de angajament deschise (care la finele lui 2012 acoperă aproape în întregime suma totală alocată) să aibă un impact semnificativ încă din perioada 2011-2012…

 

Cui credeti ca apartin aceste aprecieri?  Parlamentarilor PSD, rau intentionati? Expertilor din departamentele partidului? Nu. Este vorba de Opinia Consiliului fiscal cu privire la Legea bugetului de stat si la legea bugetului de asigurări sociale pentru anul 2012, din care am ales mai multe fragmente…

Partidele de stanga au castigat alegerile in Slovenia si Croatia

Rezultatele alegerilor din acest sfarsit de saptamana desfasurate in Slovenia si Croatia au adus in prim-plan un nou set de victorii ale partidelor de stanga. In Slovenia, partidul Slovenia Pozitiva, condus de actualul primar al Ljublianei, Zoran Jankovic, a obtinut pluralitatea de voturi, intrunind 28,54% din preferintele electorale. Rezultatul este unul cu atat mai impresionant cu cat Slovenia pozitiva este un partid format abia in luna octombrie a anului curent, de catre Jankovic. Acesta este deja una dintre personalitatile proeminente ale politicii slovene, fiind singurul politician care a reusit sa obtina doua mandate consecutive de primar al capitalei fostei republici iugoslave.

Slovenia Pozitiva este cel mai recent exemplu de inovatie, creativitate si deschidere ideologica la nivelul stangii europene. In timp ce alte guverne, conservatoare, isi demonstreaza calitatile prin inventarea de noi masuri politice si economice de agravare a calitatii vietii, in vederea atingerii unor tinte de crestere economica anemice, Slovenia Pozitiva a reusit sa convinga alegatorii asumandu-si din start un set de obiective ambitioase: atingerea unui nivel de 4% al cresterii economice pentru a face din Slovenia un stat „sigur, social si eficient”. Aparent, in state fost-comuniste mai dezvoltate decat Romania statul social nu a murit si nu este nici un stat „de mamici” sau de cetateni care nu vor sa munceasca.

In Croatia, coalitia de centru-stanga Kukuriku, condusa de presedintele social-democratilor croati, Zoran Milanovic, a obtinut in urma alegerilor 81 de mandate din totalul de 151 de mandate ale legislativului croat. Victoria aliantei de centru-stanga din Croatia vine pe fondul incapacitatii guvernului conservator de a face fata efectelor crizei economice, datorate intr-o masura semnificativa politicilor economice adoptate in ultimii opt ani. Coalitia de centru-stanga a reusit sa obtina aceasta victorie in alegeri si ca urmare a modului inovativ in care propriul program economic – Planul 21 – a fost dezbatut in fata cetatenilor in urma mai multor reuniuni publice. Victoria stangii in alegerile parlamentare din Croatia completeaza astfel victoria categorica a lui Ivo Josipovic, candidatul social-democrat, in alegerile prezidentiale de anul trecut .

Dictatura bugetelor poate naşte bugetele dictaturilor

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Raspunsuri

In ultimele zile, chiar in preajma lui 1 Decembrie, mi-a atras astentia o campanie online interesanta, care isi propune promovarea valorilor nationale. Pe unul dintre afisele folosite in campanie, mesajul anunta ca un roman face posibil ca un miliard si jumatate de oameni sa se intalneasca in fiecare an. Este vorba despre Henri Coanda, romanul care a inventat primul avion cu reactie. Sa fim sinceri, insa, si sa recunoastem ca putini sunt concetatenii nostri care cunosc intreaga mostenire lasata de Coanda.

Mi-am adus aminte de o emisiune dedicata acestuia in 2010, cand s-au implinit 100 de ani de la lansarea faimosului avion. Am gasit inregistrarea emisiunii si va invit sa il cunoasteti pe savantul roman, sa ii ascultati teoria legata de apa (da, de H2O). Si, poate cel mai important, sa il descoperiti pe romanul Henri Coanda, un geniu mandru de originile sale oltenesti.

Mostenirea lui Henri Coanda
http://www.trilulilu.ro/embed/raduku1945/f70b29eced3eaf

Bibliotecaru, USL a lansat saptamana trecuta Angajamentul pentru Romania, un contract politic – daca vrei – prin care candidatii nostri isi asuma o serie de principii de buna guvernare incepand cu 2012. Este vorba despre acea paradigma politica pe care si tu o sustii si o promovezi. Acel nou model de societate de care Romania are atat de multa nevoie, si care trebuie sa porneasca (si) de la factorul politic.

Teostanc, da, si eu cred ca exista o anumita influenta „cotrocenista” asupra unei anumite parti a mass media. Daca ma gandesc bine, chiar asupra unei parti „bune” din media. Dar, vorba lui Doru Buscu, lumea s-a schimbat. La fel si criticii care, in vremuri parca de mult apuse, protejau presa de orice ingerinta inchipuita. Acum… sunt fruntasi in oastea puterii.

Socrate, pot sa fiu de acord cu rationamentul tau pana la un punct. Da, partidele politice din opozitie poate nu s-au folosit de toate parghiile de actiune posibile pentru a protesta la adresa Regimului Basescu. Dar mi se pare cel putin nedrept sa spui ca toate miscarile de strada, asa cum au fost ele, nu ni se datoreaza si noua. Am fost in strada si, crede-ma, stiu ce iti spun. De acord, insa, ca de acum inainte trebuie intrat pe o logica de campanie si sa dezvoltam noi mitinguri, noi strategii si actiuni de protest.

Dlnimeni, ideea promovata in Marea Britanie in prezent referitoare la stagiile de internship pentru tineri a fost practicata, sub o alta forma, e drept, si de Tony Blair la sfarsitul anilor ‘90. In alta ordine de idei, si USL are o propunere similara, cu un mare potential, in opinia mea. Este vorba despre zero taxe pentru angajarea cu jumatate de norma a tinerilor sub 25 de ani. Si in cazul acesta, daca angajatorul va fi multumit de munca prestata de acel tanar, il poate angaja ulterior cu norma intreaga.

Adrian B., am renuntat sa mai ascult opiniile sociologului Lazaroiu dupa ce s-a angajat ca sef peste Ministerul Muncii (ce vremuri…). Sa spunem ca, de atunci si pana acum, se confrunta cu o profunda criza de legitimitate in spatiul public. Faptul ca, intre timp, am avut de-a face si cu o defenestrare a sa de pe acea functie nu ma face sa imi modific receptivitatea fata de mesajele domniei sale. Prefer sa traiesc in afara lor.

Contele, de dragul istoriei, trebuie sa fim corecti cu noi insine. Mircea Geoana a castigat alegerile din 2009, cumuland in tara mai multe voturi decat Basescu. Diferenta a facut-o, in cazul domnului Geoana, diaspora sau, spun unii malitiosi, un anumit domn Baconschi prin „metoda Paris”. Ceea ce i s-a reprosat lui Mircea Geoana este ca, in urma vizitelor sale nocturne, a tras frana de mana scazand ecartul la care se afla fata de Basescu in ultima curba, inainte de linia de finish. Iar cele doua perspective nu trebuie confundate.

Marius Aldea, menirea conferintelor este sa ne apropie pe unii de ceilalti. Noi, cei mai in varsta, sa avem ocazia sa impartasim cu cei prezenti din experienta noastra. Iar tinerii sa ne adreseze intrebari, sa se implice in dezbateri si sa gaseasca, fiecare pentru el, raspunsurile asteptate. In esenta, vrem sa demonstram ca suntem capabili sa dialogam, ca vrem sa lasam ceva in urma noastra.

Nicu, cred ca vorbim de doua realitati diametral opuse. PSD-ul in 2009 nu a „cedat” Ministerul de Interne, ci a fost dat afara de la guvernare pentru ca Dan Nica a exprimat o serie de suspiciuni cu privire la mecanismul de frauda electorala pe care PDL il pregatea. In rest, sa fim seriosi, capacitatea puterii de a trece toate acele legi nu statea in contrareactia unui singur om. Ba, indraznesc sa spun, situatia se prezenta chiar din contra.

Cenacluldinbar, nimeni nu impiedica aparitia vreunui nou partid de stanga in Romania. Din cate stiu eu, exista chiar foarte multe formatiuni de acest tip inscrise. Este insa de datoria lor si a liderilor lor sa vina cu un mesaj care sa convinga cetatenii si care sa le ofere asigurari ca ating pragul legal. Or, realitatea electorala arata ca PSD este si va fi singurul partid de stanga din Romania. Asta daca nu o sa scada Basescu si ai lui pragul electoral pana sub marja de eroare a sondajelor, pentru a face loc in Parlament si prietenilor progresisti si altor posibili sateliti de stanga.

La multi ani de Sfantul Nicolae!

Cu ocazia zilei de Sfantul Nicolae, urez La multi ani! celor peste 800.000 de mii de romani care isi serbeaza astazi onomastica. Nicolae, Nicu, Nicusor, Nicoleta… Tuturor va urez sa aveti o zi calduroasa si luminoasa – macar in spirit, daca nu si fizic (de dimineata, ploua marunt, nespecific pentru o zi de iarna).

Bucurati-va de aceasta zi alaturi de familie si de persoanele dragi, mai ales ca este ziua in care intram, mai mult sau mai putin oficial, in perioada frumoasa a sarbatorilor de iarna.

Sper ca, pentru copii, Mosul sa fi fost darnic asta noapte.

Sa ne amintim insa ca sunt si copii la care cadourile ajung mai greu, familii pentru care aceasta zi, ziua de Craciun sau orice alta zi de sarbatoare sunt la fel de cenusii ca cerul innorat pe care il vad pe fereastra cand scriu aceste randuri.

Inca o data, sarbatoare fericita si multa dragoste!

PS Mosul nu a fost foarte darnic cu Dinamo, aseara. Din pacate. Le-a pus plumb in pantofi jucatorilor. Am fost aseara la stadion si am fost foarte dezamagit… Ramane pentru data viitoare.

“Rezistenta la opresiune si dreptul la insurectie”

Nu este un indemn pe care il fac eu. Statul de drept are regulile sale pentru schimbarea regimurilor politice…

Mi-am amintit insa de teza de doctorat a lui Grigore Geamanu, intitulata “La resistance a l’oppression et le droit a l’insurrection”, publicata in 1933, la Paris. Cu Grigore Geamanu am pregatit, la randul meu, teza de doctorat dar, niciodata in anii’80 cand ne vedeam la dansul acasa (pe strada Muzeul Zambaccian – ce coincidenta!) nu mi-a raspuns la intrebarea ce tema a avut lucrarea sa de doctorat. Va imaginati ca lucrarea publicata pe acest subiect,  in Franta, inainte de razboi, a fost interzisa in Romania, dupa razboi. Mai tarziu, dupa 1990, am reusit sa gasesc un exemplar din lucrarea profesorului Geamanu. Ramasese uitata in biblioteca lui Mihail Ghelmegeanu – pe care il cunoscusem la Institutul de cercetari juridice, unde alaturi de alti eminenti juristi constituiau un nucleu de reflectie juridica intr-o perioada in care dosarele lor nu le permiteau sa predea in universitati. Proiectul acela, intelept, i s-a datorat lui I.Ghe. Maurer care a creat Institutul in 1954 si unde si-au gasit “adapost” Traian Ionascu, Eugen Barasch, Dongoroz, Vantu, Octavian Capatana, Yolanda Eminescu, Glaser, Ghelmegeanu si multi altii.

Cartea lui Geamanu defineste conceptele de revolta si revolutie, pune in raport evoltia si revolutia, cauta sensurile politice dar si pe cele juridice ale acestor concepte. Pentru el, legitimitatea unei revolutii, adica a unei insurectii care a reusit sa dobandeasca puterea politica, nu se pune din punct de vedere legal. Triumful sau sterge eventualele incalcari ale legilor . Existenta unui “drept la revolutie”, considera in 1933, Grigore Geamanu, “este astazi unanim recunoscut”!

Analiza istorica a doctrinelor politice  explica “tiranicidul” (avand ca obiectiv schimbarea conducatorului si nu regulile cetatii) si ajunge la Contractul social al lui Rousseau si la complementul sau – suveranitatea populara. Pe sute de pagini, sunt examinate teoriile dreptului natural si solutiile preconizate de J.Locke, in sensul legitimitatii dreptului la insurectie contra autoritatii politice atunci cand aceasta deturneaza scopul politic pentru care a fost investita.  In opinia lui Lock, acest drept nu poate fi exercitat decat dupa utilizarea tuturor cailor legale si numai daca corpul social este amenintat.

Locke este categoric in a considera ca daca executivul, prin manevre incorecte, afecteaza puternic rolul legislativului,, poporul are dreptul de a restabili rolul legislativului iar daca acest lucru nu se poate face pe cai legale,  atunci el poate recurge la forta.. Intr-o astfel de situatie, poporul are dreptul de a actiona in calitate de suveran si de a exercita autoritatea legislativa sau sa decida o noua forma de guvernare. “Astfel, atunci cand puterea legislativa este suprimata sau alterata de catre executiv, poporul are dreptul de a alege un alt corp legiuitor. (p. 101)

Interesante prezentarile  doctrinelor lui Jurieu, Puffendorf, Mably, Vattel (care subliniaza ca nu este permis sa creezi probleme statului printr-o revolta doar pentru a razbuna niste vexatiuni personale), Montesquieu, Voltaire, Diderot, Helvetius, D’Holbach (destul de cinic:”Singura crima in politica, este sa nu reusesti!”).

Profesorul Geamanu analizeaza Revolutia americana si Revolutia franceza, fundamentata  pe Declaratia din 1789, care prevedea, intre altele, “dreptul la rezistenta contra opresiunii”. Mai tarziu, raportorul la Conventia Nationala din 1793 nota “Insurectia este un drept sacru, imprescriptibil si deasupra legii” si, ca atare, in art 33 mentioneaza “Rezistenta la opresiune este consecinta celorlalte drepturi ale omului” iar in art 35 “Atunci cand guvernul violeaza drepturile poporului, insurectia este pentru popor si pentru fiecare segment al poporului cel mai sacru dintre drepturi si cea mai indispensabila datorie”.

Revolutia, considerau filozofii secolului 19, nu inseamna anarhie pentru ca ea nu lupta impotriva ordinii, in general, ci impotriva unei anume ordini si stari politice.. De aceea, cunoscutul profesor de drept international, Bluntschli, justifica revolutia bazandu-se pe un drept de necesitate.

Intre doctrinarii secolului 20, profesorul Geamanu ii analizeaza pe L. Le Fur, Fr. Geny, Houriou etc.

A doua parte a lucrarii prezinta fundamentul JURIDIC al dreptului la insurectie, pornind de la hipoteza contractului, examinand doctrina auto-limitarii, doctrina solidarista, ajungand la concluzia ca “insurectia, ca sanctiune ultima a regulii de drept, ramane singura modalitate de constrangere juridica impotriva detinatorilor puterii politice, atunci cand acestia o incalca intr-un mod sistematic…” (p.240)

A treia parte a lucrarii se refera la Organizarea rezistentei revolutionare, spre exemplu  rezistenta pasiva (opinia publica, presa, reuniuni publice, manifestatii, refuzul de a plati impozite, nesupunerea civica), considerata nu doar legitima dar si utila, conforma spiritului democratic modern. O a doua forma de organizare, in opinia lui Grigore Geamanu, o constituie rezistenta defensiva (rezistenta  violenta fata de o lege injusta, rezistenta defensiva fata de agentii de ordine).

In fine, forma ultima de organizare, remediul ultim, o reprezinta, in opinia sa, rezistenta agresiva sau insurectia. Intrebarea pe care si-o pune Geamanu este daca se poate sustine legitimitatea unei miscari insurectionale in fata cadrului legal. Concluzia generala a lucrarii este aceea ca se confirma existenta incontestabila, in teorie si in fapt, a dreptului de revolta impotriva autoritatii existente care, gestionand de  maniera nedemna afacerile publice, duce natiunea la ruina.

Interesanta aceasta lectura in zilele noastre, DUPA Revolutia din 1989 dar si in conditiile de acum, in care executivul decide arbitrar, inclusiv regulile pentru exercitarea dreptului de vot, pregatind o masiva masinarie de fraudare, inclusiv prin eliberarea, in aceasta perioada a zeci de mii de titluri de calatorie prin consulatele la care sunt trimisi reprezentantii de partid. Poate reactiona “statul de drept” la aceste incalcari brutale ale regulilor democratice traditionale (comasarea alegerilor, re-desenarea colegiilor, atributii sporite pentru prefecti etc)? 

Va reactiona Uniunea Europeana, a carui membru suntem – la acest deficit democratic sau va considera ca doar deficitul bugetar sub 3% dovedeste atasamentul Romaniei la valorile comune?