Preşedinţia daneză a Uniunii Europene

Într-un mod aproape surprinzător, la prima vedere, dată fiind poziţia specială a Danemarcei în interiorul Uniunii Europene, preşedinţia daneză a debutat într-un context marcat de o evidentă lipsă de promovare şi de vizibilitate a proiectelor elaborate la Copenhaga.

Există doi factori care pot explica lipsa unui veritabil proiect danez pentru viitoarele şase luni.

1.     Pe de o parte, date fiind modificările instituţionale ce se impun a fi adoptate pentru gestionarea efectelor crizei financiare şi economice, în care state mai importante, precum Franţa, Regatul Unit şi Germania vor juca un rol important, iar funcţiile de mediere au fost preluate indirect de preşedinţia permanentă a Consiliului (condusă de van Rompuy), Danemarca nu poate lansa proiecte instituţionale de mare anvergură.

2.     Pe de altă parte, extrem de disputatele alegeri din Danemarca, ce au avut ca rezultat schimbarea formulei de guvernare (un Executiv socialist a înlocuit Executivul de centru-dreapta), nu au permis conturarea unui consens asupra politicii europene a ţării (mai ales în condiţiile în care politicieni eurosceptici sunt activi atât în interiorul coaliţiei de guvernare, cât şi în interiorul opoziţiei).

Trebuie observat în acest context că unul dintre obiectivele fundamentale pentru care Danemarca a militat în interiorul NATO şi al altor organisme internaţionale – lupta împotriva pirateriei – nu se regăseşte printre propunerile pe care Guvernul de la Copenhaga le face statelor europene.

În condiţiile în care 10% din valoarea mărfurilor transportate naval este făcută de nave sub pavilion danez, Copenhaga este direct interesată de blocarea piraţilor din Oceanul Indian. Pentru moment, guvernul danez pare a încerca remedierea acestei probleme la nivelul altor organizaţii – ceea ce indică faptul că încrederea noilor autorităţi în potenţialul de securitate şi militar al UE este redusă.

În acelaşi timp, „programul danez” pentru viitoarele şase luni este unul dezamăgitor. Dincolo de promovarea culturii daneze şi a rezultatelor precedentei preşedinţii (din 2002), singurele informaţii publice au mai degrabă caracterul unui slogan: Danemarca vrea o Europă mai „responsabilă, dinamică, verde şi sigură”. Date precise nu există decât în legătură cu subiectul cel mai puţin probabil a genera controverse – politica de mediu.

Europa „responsabilă, dinamică şi sigură” va face obiectul unor politici ce vor fi prezentate de Helle Thorning-Schmidt „la începutul lui ianuarie 2012”.

Practic, cel mai puţin conflictual aspect – politicile de mediu – sunt singurele detaliate. Danemarca are drept obiective conlucrarea către instituirea unui proces european de standardizare a activităţilor de producţie, conform normelor naţionale, oferirea unui sprijin companiilor care vor să testeze şi să implementeze soluţii tehnice şi industriale cu impact redus asupra mediului şi promovarea Danemarcei drept stat capabil să asigure medierea şi coagularea intereselor în problema negocierii reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.