2012, pentru cei care nu cred in sfarsitul lumii :)

Cu bune si cu rele, a trecut si 2011. Zilele acestea, zilele de sfarsit de an, le petrec la Predeal, impreuna cu familia. Ieri, am urcat la Susai, unde o ceata deasa ne-a impiedicat sa vedem foarte clar viitorul. Il auzeam insa foarte bine pentru ca, in apropiere, in ciuda temperaturii de -4 grade, un grup entuziast de cetateni ascultau manele de la niste difuzoare imense, legate cu sarma intr-o Dacie papuc.

Altfel, nu pot spune ca am facut lucruri deosebite. Am vazut mai multe filme, dar nu remarcabile si am citit mai multe carti – interesante. Una dintre ele este semnata de Eugen Mihaescu, “Intre linii”, publicata recent la Editura Rao.  Mihaescu explica titlul  la sfarsitul cartii – un unchi al lui a murit pe front, in zona de no man’s land, “intre linii” si nu se stie daca l-a rapus focul inamicului sau gloantele trase de camarazii lui…Interesanta metafora. Volumul este interesant in primul rand pentru ca prezinta – subiectiv, desigur – culisele politicii romanesti din ultimii douazeci de ani dar si ecouri din diaspora. Poate ca este si un mod de a explica ultima lui decizie politica – cea din primavara lui 2004 – aceea de a se alatura PRM, dupa cei cincisprezece ani petrecuti alaturi de Ion Iliescu. Nu vreau sa comentez mai mult. Unele lucruri eu le-am vazut altfel, pe altele nu le-am stiut. Cartea insa merita citita…

Mai sunt cateva ore pana cand vom trece intr-un An Nou. Urarile mele calde pentru anul care vine – unul despre care sper sa fie mai bun decat acesta, dincolo de prognozele deloc optimiste din aceasta perioada – se indreapta catre toti romanii, indiferent unde ii gaseste aceasta trecere dintre ani. Speranta de mai bine este cea care ii determina pe oameni sa reziste peste vicitudinile vremurilor, acum si in istorie. Nu va indemn sa va faceti iluzii, ci doar sa gasiti puterea de a merge mai departe, pentru familiile fiecaruia dintre voi, pentru prieteni, pentru ca, in definitiv, viata merita traita, oricat de grea ni se poate parea in anumite momente.

Stim, in fata noastra sta un an greu. Desi nu stim inca destule despre ce va urma, iar aici nu ma refer la politica. Sa o lasam astazi deoparte. Ma refer la incertitudinile care afecteaza o lume in  schimbare dramatica, o lume care isi traieste propria criza, nu doar economica, ci si identitara. Valori pe care s-a cladit aceasta lume in ultima suta de ani sunt zdruncinate din temelii. Principii de a caror imobilitate nu se indoia aproape nimeni ( sau o faceau pe la colturi)  incep sa isi arate limitele. Uneori foarte brusc si chiar brutal. Asperitatile pe care le credeam ingropate pentru vesnicie, fracturile sociale specifice unor perioade triste ale istoriei incep din nou sa iasa la vedere.

Nu vreau sa fim pesimisti. Eu va indemn doar atat: sa ne cautam fiecare resursele interne si motivatia de a continua, gandind, in acelasi timp, ce trebuie sa schimbam.

Toate gandurile mele bune pentru un An Nou fericit, cu sanatate si implinirea dorintelor! La multi ani!

Preşedinţia daneză a Uniunii Europene

Într-un mod aproape surprinzător, la prima vedere, dată fiind poziţia specială a Danemarcei în interiorul Uniunii Europene, preşedinţia daneză a debutat într-un context marcat de o evidentă lipsă de promovare şi de vizibilitate a proiectelor elaborate la Copenhaga.

Există doi factori care pot explica lipsa unui veritabil proiect danez pentru viitoarele şase luni.

1.     Pe de o parte, date fiind modificările instituţionale ce se impun a fi adoptate pentru gestionarea efectelor crizei financiare şi economice, în care state mai importante, precum Franţa, Regatul Unit şi Germania vor juca un rol important, iar funcţiile de mediere au fost preluate indirect de preşedinţia permanentă a Consiliului (condusă de van Rompuy), Danemarca nu poate lansa proiecte instituţionale de mare anvergură.

2.     Pe de altă parte, extrem de disputatele alegeri din Danemarca, ce au avut ca rezultat schimbarea formulei de guvernare (un Executiv socialist a înlocuit Executivul de centru-dreapta), nu au permis conturarea unui consens asupra politicii europene a ţării (mai ales în condiţiile în care politicieni eurosceptici sunt activi atât în interiorul coaliţiei de guvernare, cât şi în interiorul opoziţiei).

Trebuie observat în acest context că unul dintre obiectivele fundamentale pentru care Danemarca a militat în interiorul NATO şi al altor organisme internaţionale – lupta împotriva pirateriei – nu se regăseşte printre propunerile pe care Guvernul de la Copenhaga le face statelor europene.

În condiţiile în care 10% din valoarea mărfurilor transportate naval este făcută de nave sub pavilion danez, Copenhaga este direct interesată de blocarea piraţilor din Oceanul Indian. Pentru moment, guvernul danez pare a încerca remedierea acestei probleme la nivelul altor organizaţii – ceea ce indică faptul că încrederea noilor autorităţi în potenţialul de securitate şi militar al UE este redusă.

În acelaşi timp, „programul danez” pentru viitoarele şase luni este unul dezamăgitor. Dincolo de promovarea culturii daneze şi a rezultatelor precedentei preşedinţii (din 2002), singurele informaţii publice au mai degrabă caracterul unui slogan: Danemarca vrea o Europă mai „responsabilă, dinamică, verde şi sigură”. Date precise nu există decât în legătură cu subiectul cel mai puţin probabil a genera controverse – politica de mediu.

Europa „responsabilă, dinamică şi sigură” va face obiectul unor politici ce vor fi prezentate de Helle Thorning-Schmidt „la începutul lui ianuarie 2012”.

Practic, cel mai puţin conflictual aspect – politicile de mediu – sunt singurele detaliate. Danemarca are drept obiective conlucrarea către instituirea unui proces european de standardizare a activităţilor de producţie, conform normelor naţionale, oferirea unui sprijin companiilor care vor să testeze şi să implementeze soluţii tehnice şi industriale cu impact redus asupra mediului şi promovarea Danemarcei drept stat capabil să asigure medierea şi coagularea intereselor în problema negocierii reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

De sarbatori, impreuna cu primarii din Prahova

Ieri, am participat, impreuna cu Victor Ponta si Mircea Cosma, la o intalnire – la Ploiesti – cu primarii PSD din judet. Intr-o atmosfera destinsa, la unul din restaurantele din Ploiesti, am simtit ca exista un sentiment de solidaritate  si dorinta de a determina o schimbare politica in anul viitor.

La Cornu, intre colindatorii traditionali, din comuna, au sosit – la fel ca in fiecare an – si colindatori din Mizil. Vremea este ciudata. Ca un fel de inceput de primavara. Un soare bland incalzeste ireal pentru decembrie. Alaturi, un vecin umbla la stupi. Se vede fumul pe care il imprastie. Neobisnuit sa deschizi stupii in decembrie. Probabil, caldura agita albinele…Nu stiu ce efect va avea asupra oamenilor.

Nu prea m-am uitat la televizor. Inmormantarea lui Havel s-a petrecut relativ discret. In schimb, cea a dictatorului nord-coreean umple ecranele cu revolta unor invitati, care ne spun precum  „stiristele”, „va avertizam, urmeaza imagini socante”. Cu alte cuvinte, sa nu plecati la  un alt post, pentru ca va dam ceea ce va place. Dupa episodul local cu vrajitoarele si Oana Zavoranu, dupa serialele TV coreene de istorie medievala, iata rezultatul delirant  al  „despotismului” - e adevarat, dus la extrem. Poate sub acest aspect, inmormantarea lui Kim Jon-Il poate fi o lectie.

La Multi Ani de Sfantul Stefan!

In fiecare an, imediat dupa Craciun, este praznuit primul mucenic al crestinismului, Sfantul Stefan. Primul dintre „slujitorii” comunitatii crestine, arhidiacon printre cei sapte diaconi numiti de Sfintii Apostoli la inceputurile bisericii, Sfantul Stefan a predicat valorile crestinismului si a sfarsit fiind lapidat pentu convingerile si predicile sale. Jertfa sa a reprezentat un exemplu pentru crestinii acelor timpuri, dar si pentru cei ce au urmat pana in zilele noastre, pentru ceea ce inseamna sa ramai fidel propriilor convingeri, mai ales cand acestea sunt nobile, chiar si atunci cand pare ca toti se indreapta impotriva ta.
Un exemplu de statornicie, de consecventa si de credinta, Sftantul Stefan este un excelent sprijin pentru cei care, in momente de criza si de dificultate, isi pierd reperele, se departeaza de valorile in care cred si renunta la speranta.
Tuturor celor care ii poarta numele le doresc o zi frumoasa, alaturi de familie si de prieteni. Sa dea Domnul ca anul care vine sa fie mai plin de impliniri si de intelepciune!

Raspunsuri

Incep prin a va multumi  pentru urarile voastre calde. Recunosc, nu am cum sa ma desprind de atmosfera placuta a Craciunului. Si adevarul este ca nici nu imi doresc, deocamdata,  acest lucru. A fost un an incarcat, asa ca zilele petrecute in afara politicii imi prind  foarte bine. Perioada aceasta din an ne permite sa ne intoarcem spre ceea ce conteaza cu adevarat, spre familie spre prieteni. Si pentru ca am primit numerosi colindatori si zeci daca nu chiar sute de urari, vreau sa va dedic si eu o colinda, interpretata in cel mai pur spirit romanesc.

http://youtu.be/rhnu7VtIDqk

Victor V., cele mai recente trei volume din ”Romania dupa Malta„ vor fi lansate in ianuarie si vor putea fi achizitionate de la sediul Fundatiei Titulescu. Nu stiu, insa, daca mai sunt disponibile toate cele sapte volume deja tiparite…

Miraj, de acord cu tine ca Traian Basescu a avut intotdeauna nevoie de vinovati. Cand nu i-a avut, i-a cautat. Sau i-a fabricat. De altfel, intregul sau discurs public si ascensiunea in politica s-au realizat pe logica aceasta dihotomica, in care el reprezenta solutia, iar toti ceilalti puteau fi catalogati ca antieroi. Dar dupa 7 ani de stat la carma, singurul vinovat  este cel care nu este capabil sa se uite in oglinda pentru a vedea   ca adevarata problema e la el, nu la toti ceilalti.

Radu, asa e, se prea poate sa fi intins un pic coarda cu titlul acelui articol. Si eu cred ca Dan Tapalaga a scris din suflet acel articol, revoltat fiind de intruziunea presedintelui Romaniei in actul de justitie. La fel cum, ori de cate ori Traian Basescu i-a atacat pe judecatorii din Romania, de pilda, acelasi autor a sarit in ajutorul lor, invocand acelasi principiu. Bine, poate nu ori de cate ori, ci ori de cate ori a fost nevoie…

Taranul, uitandu-te la metodele folosite si la eficienta dovedita in instrumentare, ti se pare cumva ca Monica Macovei nu se afla la conducerea DNA? Nu este o regula sa conduci personal o organizatie pentru a reusi sa-ti impui „modelul” managerial. Si, asa cum a dovedit-o in ultimii ani, DNA este un instrument creat dupa chipul si asemanarea sa, intru promovarea si ajutorarea discursului electoral al lui Traian Basescu.

Doru Coarna, exact viitorul distrus al acestei tari, asa cum il vedeai tu, va condamna actuala putere. Copiii de astazi care vor fi pusi in situatia neplacuta de a achita nota de plata a celei mai nepasatoare si ineficiente clici politice varsate vreodata peste Romania, ce va ramane in istorie ca „mostenirea portocalie”. Trebuie  sa ne asumam ca vom face tot ceea ce sta in puterile noastre pentru ca PDL si aliatii sai sa plece de la guvernare in 2012. Eu, tu si oricine este de acord ca asa nu se mai poate. Ca directia actuala este gresita pentru noi, dar si pentru cei ce urmeaza dupa noi.

Analist, in orice organizatie, nu doar in PSD, exista o piramida decizionala. Sigur ca, la nivel teoretic, oricine are posibilitatea si chiar este incurajat sa isi spuna parerea. Dar, in acelasi timp, trebuie sa fii constient ca unele directii trasate de conducere trebuie respectate de catre toata lumea. Nu este imposibil ceea ce sustii tu, dar este foarte greu de realizat la nivel macro.

Bibliotecaru, sincer, nu cred ca exista trei politicieni romani in viata pe care sa ii putem asemana, din punct de vedere al impactului si modelului national promovat, lui Vaclav Havel. Nu este, insa, „vina” noastra, ci este meritul lui Havel. Pentru ca, daca  ma gandesc bine, raportandu-ma la prezent, imi este greu sa identific trei politicieni la nivel international de amploarea spirituala a fostului presedinte al Cehoslovaciei.

Mirela, eu zic ca ar trebui sa le oferi o sansa celor doi lideri USL, doua personalitati care, cu siguranta, nu sunt ancorate in trecut. Romania are astazi la conducere politicianul crud cu poporul sau si foarte slippery atunci cand vine vorba de convingerile sale. Dar asta se intampla si pentru ca ii este permis. Nu mai aduc in discutie declaratia directorului Erste, referitoare la tacerea sociala in fata taierilor salariale ale  guvernului. La fel cum nu vreau sa vorbesc despre „martirii” esicherului politic. Ii stii si tu, sunt cei care sprijina Regimul Basescu nu dintr-o nevoie pur personala ci, chipurile, din si pentru „ interesul national”.

Ingineru, sfatul meu este sa incerci inca o data la organizatia Sectorului 2. Perioada in care ai vrut tu initial sa te inscrii in PSD, intre cele doua tururi de la prezidentiale, nu a fost tocmai cea mai propice, toata lumea fiind probabil implicata in activitatile de moment. Pentru ca este nevoie de o recomandare, am mai spus-o, vino singur sau cu alti colegi de blog care doresc sa ni se alature cu documentul respectiv la una din intalnirile noastre de la Fundatia Titulescu sau la una din reuniunile Departamentelor PSD, in Ion Ionescu de la Brad.

Orasan Ioan, Armata Rosie in `46 era mai prost pregatita din punct de vedere legislativ decat armata portocalie din 2012. Gandeste-te doar ca, pe langa controlul total al institutiilor statului, PDL si-a creat si cadrul legal necesar fraudarii masive a votului. O alta diferenta, bineinteles, este ca, de data aceasta, nu Stalin va fi cel care numara voturile, ci camarila lui Traian Basescu. Si, sper eu, ca in 2012 Europa si lumea intreaga nu vor mai inchide inca o data ochii in fata furtului generalizat.

George Serban, cred ca este meritul amandurora. Faptul ca, fiecare in felul sau, a reusit sa transmita si sa preia mai bine informatiile, sa treaca peste perceptiile de moment, sa fie mai intelept, mai deschis sa asculte ce are celalalt de spus…

Aya, de acord cu tine ca diaspora, in general, va fi mult mai sceptica in a-si da votul catre PDL. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca romanii din strainatate nici nu trebuie, in practica pregatita de actuala putere, sa se prezinte la urne pentru a vota partidul portocaliu. Pentru ca rolul de „postas” nu va fi jucat de diaspora, ci de PDL. Cel ce pune „timbrele” votului prin corespondenta poate pune si votul propriu-zis. In fond, are grija domnul Baconschi sa scoata la numaratoare garantatul milion de voturi.

Sa aveti un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!

Craciunul inseamna, pentru fiecare dintre noi, pretextul de a renaste in speranta, de a gandi viitorul cu ranile trecutului vindecate. Asteptam, fiecare separat sau in familie, un  inceput care sa nu mai insemne  durere si nostalgii, ci doar recunostinta. 

Am ajuns aseara la Cornu, lasand in urma un an plin de incercari si de batalii – carora uneori nu le mai stiu rostul – regasind linistea armistitiului cu mine insumi. Alaturi de Dana, de Andrei, de Mihnea, de prietenele lor si de cativa apropiati cu care vom petrece sarbatorile.

L-am regasit pe Aramis – labradorul nostru nascut in 2004 - dar mi-am amintit de faptul ca l-am pierdut in urma cu doua luni pe Ralph, maidanezul, despre a carui moarte nu am vrut sa va scriu. In urma cu trei saptamani a murit si cainele pe care i l-am oferit mamei mele acum 17 ani. Singuratatea, la o anumita varsta, devine apasatoare. Simti nevoia sa ai grija de cineva si cineva sa aiba nevoie de tine. Am gasit un catel de trei luni si i l-am oferit in urma cu doua zile. Va accepta oare sa incerce din nou sa nu mai priveasca in trecut?

A aparut soarele. Am facut o plimbare prin aerul rece, care pare de sticla. Este ireal de multa liniste aici. In casa  miroase a  tuica fiarta si a brad.

Ma intreb, totusi, ne place oare sa ne imbatam, in fiecare an, cu iluzia ca sarbatorile de iarna se aseamana cu tasta delete a calculatorului ce sterge intr-o fractiune de secunda ceea ce nu ne place din trecut, dandu-ne sansa de a privi cu speranta viitorul? Probabil…

Va doresc, dragi prieteni, sa aveti sarbatori fericite, alaturi de cei dragi, sa uitati lucrurile rele din anul care se incheie si sa renasteti in speranta, in credinta si in iubire!

“Taifas” la FET, inaintea sarbatorilor de iarna

Ieri, am organizat un mic eveniment la Fundatia Titulescu. Pretextul a fost o prezentare a cartii mele, “Batalia pentru viitor – sezonul 2″. Domnul profesor Potra a spus ca era vorba de un taifas, un prilej de a ne intalni pentru a intampina impreuna sarbatorile de iarna. Cred ca a avut dreptate. Au participat numerosi colegi (aproximativ 150) – si mai in varsta si mai tineri – dornici sa discute despre subiecte diverse: primavara araba si influentele sale in lume, raportul intre democratie si stabilitate economica, intre drepturile politice si obligatiile bugetare, etc.

Imagini – avanpremiera editoriala “Romania dupa Malta”

30 ianuarie 1992, Praga. Adrian Năstase, ministru de Externe al României, se salută cu Václav Havel, preşedintele Cehoslovaciei.

31 ianuarie 1992, Praga. „Poza de familie“ la încheierea Reuniunii Consiliului ministerial al CSCE.

5 februarie 1992, Madrid. Regele Juan Carlos îl primeşte pe Adrian Năstase, ministrul Afacerilor Externe al României, aflat în vizită oficială în Spania.

22 februarie 1992, Bucureşti. Adrian Năstase, ministru de Externe al României, salută pe Manfred Wörner, secretar general al NATO, la sosirea la Ministerul Afacerilor Externe.

6 aprilie 1992, Chişinău. Conferinţa de presă a miniştrilor de Externe ai României, Republicii Moldova, Federaţiei Ruse şi Ucrainei prezenţi la Reuniunea cvadripartită consacrată căilor de soluţionare politică a conflictelor din stânga Nistrului. De la stânga la dreapta: Adrian Năstase, Nicolae Ţâu, Andrei Kozîrev, Anatoli Zlenko.

17 aprilie 1992, Chişinău. Adrian Năstase, ministru de Externe al României, împreună cu Andrei Kozîrev, ministru de Externe al Federaţiei Ruse.

21 aprilie 1992, Bucureşti. Ceremonia semnării de către Adrian Năstase, ministru de Externe al României, şi Hans-Dietrich Genscher, vicecancelar şi ministru federal de Externe al Germaniei, a Tratatului între România şi Republica Federală Germania privind cooperarea prietenească şi parteneriatul în Europa.

21 aprilie 1992, Bucureşti. Conferinţa de presă a miniştrilor de Externe român şi german, Adrian Năstase şi Hans-Dietrich Genscher.

28 mai 1992, Bucureşti. Adrian Năstase, ministru de Externe al României, are convorbiri cu Lawrence Eagleburger, adjunct al secretarului de Stat al SUA.

9 iulie 1992, Helsinki. George Bush, preşedintele SUA, Ion Iliescu, preşedintele României, Adrian Năstase, ministrul Afacerilor Externe al României, Brent Scowcroft, consilier al preşedintelui SUA pe probleme de securitate naţională.

10 iulie 1992, Helsinki. Ion Iliescu, preşedintele României, şi Adrian Năstase, ministru de Externe, conferă cu Boris Elţîn, preşedintele Federaţiei Ruse, şi Andrei Kozîrev, ministru de Externe al Federaţiei Ruse.

3 septembrie 1992, Bucureşti. Adrian Năstase, ministru de Externe al României, şi Anatoli Zlenko, ministru de Externe al Ucrainei, semnează Acordul de colaborare în domeniile culturii, ştiinţei şi învăţământului între România şi Ucraina şi Acordul consular.

14 septembrie 1992, Roma. Ion Iliescu, preşedintele României, şi Adrian Năstase, ministrul Afacerilor Externe, au o întâlnire cu Papa Ioan Paul II.

24 septembrie 1992, New York. Adrian Năstase, ministru de Externe al României, se întâlneşte cu Boutros Boutros-Ghali, secretar general al ONU.

S-a suparat Monica Macovei pe Traian Basescu

In mai multe randuri, Dan Tapalaga – fostul consilier al Monicai Macovei, din vremea cand era ministru al justitiei – a preluat pe site-ul Agentiei de presa HotNews diverse comentarii ale mele de pe blog. Mi se pare corect sa actionez, pe baza de reciprocitate. Iata comentariul sau de ieri:

Schimbarea urata a presedintelui Basescu. Despartirea de anticoruptie

de Dan Tapalaga HotNews.ro Joi, 22 decembrie 2011, 9:09 Actualitate | Opinii

Atacul presedintelui Traian Basescu impotriva procurorilor DNA, lansat miercuri, 21 decembrie, la postul public de radio, atac reluat in forta seara la TVR, reprezinta o tentativa clara de intimidare a anchetelor si o lovitura grea data luptei anticoruptie, mascate sub aparenta unor reprosuri legitime. Raul facut de seful statului este enorm, cu efecte distrugatoare pe termen lung. Din cateva vorbe iresponsabile, varsate putin inaintea raportului Comisiei Europene, determinant pentru aderarea Romaniei la Schengen, seful statului se dezlantuie impotriva unei institutii care si-a castigat respectul la Bruxelles si credibilitatea in plan intern.

Presedintele Basescu s-a folosit in mod incorect de toate armele diversiunii pentru a discredita activitatea Directiei Nationale Anticoruptie. A prezentat cifre false, reprosandu-le procurorilor un numar prea mare de achitari. “Cam jumatate din sentinte au aratat oameni nevinovati: din 8 sunt 4 si 4 (…) 50% nivel de eroare la dosarele de mare coruptie; prea mult ”, zice seful statului. Fals. Din 8 sentinte recent pronuntate, inventariate de HotNews.ro, doar doua sunt achitari, restul sunt condamnari cu suspendare, una cu executare. In cazul condamnarilor cu suspendare, nu inseamna ca esti nevinovat.

E posibil ca, pronuntand condamnari cu suspendare, decizia judecatorului sa fie gresita, dar la fel de bine poate fi corecta. Daca e proasta, poate fi din cauza fricii judecatorului de a trimite politicieni la inchisoare. Ce treaba are procurorul care a probat vinovatia? Ce treaba are cu modul in care un judecatorul individualizeaza pedeapsa? Perfect adevarat ca avem de-a face cu suspect de multe condamnari cu suspendare, dar cum a stabilit seful statul atat de repede vinovatul? Reprosul adresat exclusiv procurorilor, denota rea credinta, mai ales prin manipularea grosolana a cifrelor.

Si inca ceva: pana acum, Traian Basescu scotea toporul la judecatori. Acum taie capete de procurori. Ar fi cazul sa se hotarasca. Nu pot fi, chiar toti, o apa si un pamant, numai politicienii “distrusi”, gen Morega, niste ingerasi jumuliti pe nedrept.

Traian Basescu se foloseste apoi de un dialog intre doi procurori si un om de afaceri pentru a demoniza DNA-ul, exprimandu-si suspiciunea ca unele denunturi sunt obtinute prin santaj. Dialogul, plimbat  acum vreo doua saptamani exclusiv in medii de presa ostile DNA, nu dovedeste nimic, fiind un banal episod din timpul unei anchete. Culegand acest caz din noroiul aruncat metodic de opozitie si Antena 3 in DNA, presedintele Basescu  mai ridica o falsa problema: “metodele nedemocratice” utilizate de procurori.

Una e sa auzi asta de la Victor Ponta si Antena 3, alta e cand insusi seful statului isi asuma astfel de banuieli inepte intemeiate pe continutul unor interceptari despre care, atentie, procurorii erau avizati, fiind chiar cei care le-au cerut. Exprimate insa de la inaltimea institutiei prezidentiale, suspiciunile ca procurorii DNA si-ar obtine probele prin santaj capata dintr-o data alta greutate. Pana mai ieri, presupusul caz de procurori-santajisti era prezentat exclusiv de corul istericilor anti-Morar, de aparatorii marilor penali, restul presei ignorand cu gratie un non-subiect evident.

Declansand acest injust atac impotriva DNA, Traian Basescu nu e deloc inocent: ofera gratis munitie  penalilor in razboiul lor cu procurorii.  Arunca un colac de salvare oricarui penal care are ocazia, de azi incolo, sa explice publicului ca procurorii care il ancheteaza sunt niste santajisti si incompetenti, dupa cum  bine le-a zis insusi presedintele Traian Basescu.

Insa cel mai mare rau comis miercuri seara la TVR de seful statului este invitarea Parlamentului de a cere probe suplimentare in cazul dosarelor trimise de DNA spre avizarea inceperii urmaririi penale. Cu asta, Traian Basescu probeaza din nou, in acest caz, rea credinta. Seful statului stie bine ca nici presedintele, nici Parlamentul nu au voie, teoretic, sa judece fondul unui dosar, sa se pronunte asupra probelor, deoarece s-ar transforma in Tribunale Extraordinare, astea fiind interzise prin Constitutie. Justitia se face in instanta, nu in Parlament. Punct.

A fost nevoie de zeci de cazuri de fosti sau actuali ministri trimisi in judecata pentru ca Parlamentul sa inteleaga, intr-un tarziu, ca avizul sau este pur formal, ca rolul de filtru se refera strict la verificarea unor eventuale abuzuri flagrante. Traian Basescu face un urias pas inapoi legitimand blocarea politica a dosarelor penale (de regula cu ministri) care au nevoie de avizul Parlamentului. Cine se mai indoieste astazi, dupa tot circul si amanarile din cazurile Nastase, Mitrea, Pasat, Ridzi etc, ca judecata parlamentarilor va urma de fapt un criteriu strict politic, camuflat in tone de artificii juridice?

Nu mai vorbim de amenintarea adresata procurorilor “care distrug cariere”  si care trebuie sa stie “ca si tu iti inchei cariera in momentul in care faci un abuz asupra unui om”. Un astfel de mesaj lansat de presedinte, adica de cel care numeste procurorul general si procurorul sef  DNA, va genera un puternic efect de inhibitie  pe scara ierarhiei procurorilor. Ce sa inteleaga ei din aceste amenintari? Ca daca incep cumva o ancheta si nu obtin obligatoriu o condamnare la inchisoare vor zbura din sistem? In felul asta, nici un procuror nu va mai deschide dosare penale deoarece niciodata nu va avea garantia ferma ca va putea strange toate probele, astfel incat sa mearga la sigur.
Desigur, o achitare e o bila neagra pentru orice procuror. Dar ea rezulta, pana la urma, din batalia argumentelor, din confruntarea dintre acuzare si condamnare sau din alte aranjamente aparute in timpul unui proces penal. Unele probe pica, unii martori isi pot retrage declaratiile initiale cum se intampla deseori etc. Pentru asta, procurorul nu poate fi tras la raspundere. Ce te faci insa cu amenintarea presedintelui? Te mai apuci, tu, simplu procuror, de dosare cu primari PDL sau cu ministri din Guvernul Boc? Nu-ti mai prea vine. Dar cu politicieni din opozitie? Nici atat, ca azi maine ajung la putere iar Basescu s-a aratat milosiv si cu ei. Acest grav si sinistru mesaj demobilizator nu va lovi doar DNA, ci va fi prost receptat si de alte institutii cu atributii de investigare, gen ANI sau ANAF.

De ce a lovit Traian Basescu atat de brutal, mai rau ca un Iliescu sau Nastase, in DNA-ul pe care se lauda ca-l apara de influenta politica? Ce l-a determinat sa-si distruga din cateva vorbe imaginea de presedinte preocupat sincer de independenta justitiei? E posibil ca de vina sa fie apropierea anului electoral, cand seful statului nu mai are nevoie de procurori independenti care sa rascoleasca in afacerile ministrilor, parlamentarilor, primarilor sau directorilor din tabara puterii. E posibil ca de vina sa fie cateva anchete in curs care pur si simplu il scot din minti. E posibil sa fi cedat presiunilor PDL, distrus intre altele si de imaginea oamenilor sai plimbati tot mai des cu catusele pe la televizor.
E posibil sa-l fi dezgustat momentul in care un procuror DNA a cerut in dosarul Matusa Tamara condamnarea la inchisoare cu suspendare, netezind astfel calea achitarii lui Adrian Nastase, marele sau adversar politic. Dar la fel de bine e posibil ca, tot din ratiuni electorale, Traian Basescu sa pregateasca terenul inlocuirii lui Daniel Morar in februarie, cand ii expira mandatul, dupa ce tot el a anuntat ca se gandeste sa-l mai tina interimar inca sase luni in fruntea DNA. Posibil sa fie din toate cate putin, dar nimic nu poate justifica sacrificarea unei institutii functionale, apreciate mai mult afara decat in tara.
E de asteptat ca CSM sa apere reputatia DNA, terfelita de presedintele Traian Basescu care a sacrificat de dragul unor socoteli politice neclare inca o intreaga institutie, si sa denunte atacul sefului statului drept o imixtiune in treburile justitiei, la fel cum a procedat in cazurile liderilor opozitiei atunci cand au exercitat presiuni si au lansat amenintari impotriva procurorilor anticoruptie.

Greu de aflat acum cauza acestei schimbari radicale de atitudine. Traian Basescu s-a despartit simbolic de anticoruptie si integritate odata cu noile revelatii avute miercuri, 21 decembrie, in legatura cu procurorii DNA. O schimbare urata, care a inceput sa se manifeste odata cu apropierea slinoasa de tot ce reprezinta mai toxic in politica romaneasca: Vanghelie (decorat) de penibilul Oprea, de Piedone, in fine, toata fauna adunata in jurul Elenei Udrea ca sa-i vegheze luminosul viitor politic.

:

Avanpremieră editorială – “România după Malta. 875 de zile la Externe”

Trimit astazi la tipografie ultimele trei volume – 8, 9 şi 10 – ale cărţii mele România după Malta. 875 de zile la Externe, lucrare apărută sub egida Fundaţiei Europene Titulescu.

Închei astfel un proiect pretenţios şi costisitor ca preocupări şi eforturi, după cinci ani de activitate. Volumele 1 şi 2 au apărut în 2006, volumele 3, 4 şi 5 în 2007, volumele 6 şi 7 în 2009.

Cele 5.890 de pagini şi 784 de ilustraţii, cât însumează cele 10 volume, acoperă cele 875 de zile la Externe, mandatul meu de şef al diplomaţiei româneşti în perioada 28 iunie 1990–19 noiembrie 1992.

Paginile lucrării oferă specialiştilor, dar şi marelui public, o panoramă larg cuprinzătoare a politicii externe şi diplomaţiei româneşti, văzute în contextul internaţional dramatic al unui sfârşit de secol tulburător, care a modificat geografia politică pe importante suprafeţe ale Planetei şi destinul a sute de milioane de oameni.

Am adus în prim-plan proiecte, poziţii, iniţiative, demersuri politico-diplomatice, negocieri bilaterale şi participări la negocieri multilaterale, conferinţe de importanţă istorică şi întâlniri memorabile cu lideri din zeci de ţări ale lumii, cu figuri reprezentative ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor instituţionalizate din sistemul acesteia, dosare complexe, momente tensionate, reuşite, dar şi neîmpliniri, declaraţii de poziţie şi tratate de bună vecinătate, ce ne fixează locul în sfârşitul de secol, dar şi deschiderea unor noi orizonturi.

Paginile acestei lucrări atestă că în promovarea cu energie a orientărilor de politică externă, orientări consecvente, în jurul cărora s-au solidarizat toate forţele politice majore ale ţării, am avut alături un corp de profesionişti, bine pregătiţi, cu privirea orientată exclusiv spre viitor.

Eşichierul politic ne-a obligat în acei ani, nu de puţine ori, să ne confruntăm cu evenimente neaşteptate, care, prin complexitatea şi gravitatea lor, ne-au pus la grea încercare, verificând întreaga noastră capacitate de analiză şi de reacţie.

Recunosc că am cunoscut combustia unor momente de mare satisfacţie, dar am resimţit şi presiunea extremă a unor momente limită. Am orgoliul bine temperat de a spune că mi-a fost dat să fiu martor şi actor într-una din etapele cele mai dificile ale istoriei diplomaţiei româneşti.

Istoria europeană a sfârşitului de secol va consemna faptul că vocea României s-a adăugat constant glasului raţiunii. Ne regăsim cu satisfacţie în victoria diplomaţiei, care a continuat să se confrunte, după încetarea Războiului Rece, cu focare de conflict, cu zone de incertitudine, cu presiuni generate de persistenţa sau recrudescenţa unor atitudini revizioniste sau cu zăngănitul armelor unor forţe care n-au cunoscut demobilizarea.

Preluând ceva din testamentul intelectual şi moral al lui Nicolae Titulescu – dincolo de orice vicisitudini, m-a ţinut credinţa în dreptatea cauzei româneşti.

Anul 1992, acoperit de aceste ultime trei volume – 8, 9 şi 10 – ale lucrării România după Malta, a consfinţit o rescriere a hărţii Europei. Imperiul sovietic s-a scindat în 14 republici; drama iugoslavă a cunoscut începutul sfârşitului prin desprinderea Sloveniei şi Croaţiei; Cehoslovacia şi-a trăit ultimele clipe; Trasnsnistria a alternat momentele de confruntare militară sângeroasă cu momente de acalmie. Toată această dinamică s-a răsfrânt şi asupra structurii şi funcţionării Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Am înţeles atunci, aşa cum declaram într-un interviu acordat Agenţiei Naţionale de Presă „Rompres“, că „Dacă în perioada Războiului Rece sau chiar în perioada de după Helsinki (Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa) politica externă europeană era relativ simplă, fiind în mare măsură o ecuaţie cu o singură necunoscută, şi aceasta ţinând de domeniul ideologic şi al raportului de forţe, în prezent, această politică este «o ecuaţie cu extrem de multe necunoscute şi fiecare dintre ele este, ea însăşi, într-o schimbare extraordinar㻓. […] „Politica europeană va fi marcată în mai mare măsură de dimensiunea multilaterală, dar pentru noi dimensiunea bilaterală contează la fel de mult. Noi trebuie să reacomodăm relaţiile cu unii dintre foştii vecini sau cu noii vecini. Deci, pentru noi, lucrurile încă sunt complicate în acest spaţiu extrem de dinamic şi uneori chiar periculos, ţinând seama de focarele de tensiune din Iugoslavia şi din fosta URSS. Noi ne aflăm, într-un fel, la marginea Europei tradiţionale, acum când se încearcă extinderea valorilor europene asupra unei zone care a fost în mod tradiţional închisă. Maniera de a aborda această complexitate de probleme trebuie să se bazeze pe moderaţie, pe înţelepciune şi o cât mai bună informaţie, pe cât mai multe consultări cu alte ţări pentru a armoniza interesele noastre în spaţiul mai larg de interese.“

Cele 10 volume ale lucrării România după Malta. 875 de zile la Externe reprezintă „raportul“ meu către naţiunea română, cronica unui „război paşnic“ purtat împreună cu colegii mei pentru “intrarea” României în Europa, în structurile comunitare, pentru racordarea ţării noastre la civilizaţia occidentală, pentru reglementarea problemelor litigioase ce persistau de ani buni sau pentru contracararea provocărilor în imediata vecinătate sau la nivel continental/global, pentru deschiderea de noi orizonturi politice, economice şi culturale.

În mod simbolic, această lucrare apare ca un omagiu adus „Patronului“ diplomaţiei româneşti, Nicolae Titulescu, la împlinirea a 70 de ani de la trecerea sa în eternitate.