Sistemul de partide creat dupa 1989 a avut o evolutie organica fireasca de la inflatia de structuri politice infiintate la inceputul anilor `90, la sistemul echilibrat, fixat mai ales dupa alegerile din 1996.
Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind inregistrarea și functionarea partidelor politice a permis infiintarea unui numar foarte mare formatiuni in conditiile in care erau necesari doar 251 de membri pentru inregistrare. Drept urmare, la alegerile din 20 mai 1990 existau oficial 80 de partide din care 71 au prezentat liste in alegeri, 18 fiind și reprezentate in Parlament, pentru ca in 1994 sa se ajunga la 161 de partide inregistrate in mod oficial. Introducerea pragurilor electorale de 3% in 1992 și 5% in 1996 a dus la o structurare mai buna a partidelor și la creșterea puterii politice a acestora, in beneficiul democratiei.
Depașirea fazei fragmentarii anarhice, tipice fervoarei inceputului democratic și trecerea la o etapa de concentrare și organizare solida a partidelor politice a ajutat democratia romaneasca prin structurarea ideologica a spatiului politic și fixarea competitiei politice intr-un cadru clar, pe care cetatenii il puteau intelege și la care se puteau raporta in cunoștinta de cauza.
Dupa aproape 15 de de functionare a acestui sistem de partide, asistam, de ceva timp, la o serie de mișcari care urmaresc diminuarea ponderii partidelor politice, cu implicatii negative asupra organizarii democratice a regimului politic romanesc. Aceasta mișcare este relevata prin doua strategii pe care le vedem la lucru de la o vreme: incurajarea spargerii partidelor mari și aparitia unor mini-partide. Efectul direct al acestei evolutii, stimulata și de votul uninominal, este fragmentarea politica prin impartirea voturilor.
Consecintele sunt mult mai profunde insa pentru stabilitatea politica și calitatea democratiei. Reintoarcerea la epoca fragmentarii partinice inseamna revalorizarea negocierilor excesive, a epocii algoritmului politic, prin urmare, se deschid larg portile instabilitatii. Un numar mare de partide mici care negociaza accederea la putere inseamna compromisuri peste limita normala care echivaleaza cu indepartarea partidelor de mandatul in baza caruia au primit votul. Deci, un sistem de partide mult mai putin democratic pentru ca nu mai reflecta vointa alegatorilor.
In fine, dupa cum o arata experienta istorica a democratiei, o societate de tip democratic fara partide puternice tinde sa se transforme intr-un regim autocratic in care deciziile sunt concentrate in mainile unui centru unic de putere care are parghiile de control și manipulare a partidelor mici.
Ce parere aveti? Cine doreste o astfel de evolutie a sistemului de partide din Romania?
Bună seara.
Un rateu care la dumneavoastră poate să apară a fost comentariul anterior în care spuneam: IO ca privitor de pe tuşă a scenei politice cred că cel care doreşte “spargerea” partidelor puternice este domul “şeful statului” care de pe vremea când era ministru al transporturilor şi telecomunicaţiilor s-a bazat pe principiul “dividae et impera” pentru că era mult mai uşor să manipuleze masele un “domnu’ şef” slugă la ministru.
va raspund cu o alta intrebare: cine are interesul sa dispara clanurile interlope Ghenosu, PSD, Gemenii, PNL, Camataru, UDMR, Duduianu, PDL, Chira, PC, Pietroi, minoritati, Butoane, Partida Romilor, UNPR, Cordunenilor, PRM, Pietroi ?
(indiciu: poporul roman)
@AN
Eu cred ca stiti raspunsurile la intrebarile pe care le puneti. Tema asta am mai discutat-o aici si nu va interesat aproape nici o sugestie.
Pragu de 5 % e prea mare, ar trebuii 3 % si vot pe liste cum era inainte.
Fragmentarea partidelor e opera Presedintelui si a oamenilor de slaba calitate din partide pusi tot de voi acolo ca parlamentari. Eu cred ca cineva va invata chestiile astea ca sunteti foarte incapatanat in a le urma, probabil la PES probabil altundeva. Democratia e si o chestie dinamica care trebe mereu imbunatatita. Si nu mai profitati de faptu ca sunteti singura alternativa la Basescu pt a ne educa cu tot felu de prostii.
Daca a-ti stii sa negociati mai bine poate ar fi un avantaj fragmentarea asta. Trebe sa va ganditi mereu si la revers. Un prag mai mic trebe, ca poate vreau eu sa fac un partid sau contele hahaha. Serios acum partidele cu timpul se schimba , apar altele, altele raman. Partidele in Europa fac cam acelasi caca maca nu se mai deosebesc decat la culoare nu si la actiune si poate e bine o stare de efervescenta. Si o sa vi le zic pe toate acum ca atunci cand o sa veniti la putere o sa fie mai greu hahahaha.
Guvernu Vacaroiu a fost destul de stabil. Sau nu ? De cativa ani incoace a-ti invatat tot felu de prostii. Eu stiu ca astia politicienii in Europa sunt retardati, ceea ce pe aici nu e cunoscut. In special PES e mare lozincar. Am inteles ca si CDU al grasunei sa dezis de traditie. Asa ca dreapta nu mai e dreapta si nici stanga stanga, e totul un mare caca maca cosmopolit givecist globalist.
Si va rog sa imi raspunde-ti !
Cat P.D.S.R mai e in P.S.D ?
P.S.
Daca USL face 52 % va ajunge 26 % aport in parlament ? Adica nu va autofragmentati ? Daca Crin va fi candidat la presedentie nu va atrage spre PNL membrii PDL ca sa fie si ei din nou la carnat ? Si ajungeti al doilea partid dupa PNL ! Si cate si mai cate se pot intampla.
Si daca face USL 48 % si nu ajungeti la guvernare, e bun 24 % ? Si daca mai pleaca vreo 10 parlamentari , e bun 22 % ? PSD = PRM 2000 = 0
Cred ca trebe sa beti un suc si sa va mai ganditi ca altfel o sa mancati ani de zile numa cartof prajit la oferta.
Nu cred ca altii decat niste anarhisti pot dori asa ceva, atat timp cat democratia directa participativa nu e in functie, si chiar si atunci cred ca partidele ar trebui sa ramana poate cu sarcini politice modificate .
O dizertatie pe o tema data:
Si fiindca maine poate se va alege noul presedinte al Senatului, si fiindca eu am mai tinut niste prelegeri pe acest blog pe aceasta tema publicand si un articol in revista 22, reiau cateva idei structurate dupa urmatoarele intrebari:
I. Are vreo sansa contestatia lui Geoana la CCR?
Personal consider ca nu, dar ptr asta trebuie sa analizam constitutional(Constitutia si decizia CCR 601/2005) si regulamentar(Regulamentul Senatului asa cum a ramas el dupa eliminarea de catre CCR a art 30 si 32) materia de drept:
1. Definitii ale revocarii in domeniul fuunctiilor(demnitatilor) eligibile:
-Incetarea calitatii de membru intr-un organ ales sau unui mandat obtinut prin alegere.
-Act prin care organul de stat competent hotărăste încetarea calităţii sale de membru într-un organ ales.
-Retragere de către alegători a mandatului încredinţat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului.
Nota : A se constata in aceste definitii ca pentru revocare ca nu este implicat in mod necesar un caracter SANCTIONATORIU desi este posibil;
2. Este functia de Presedinte al Senatului o functie conforma unui algoritm politic ?
Nu, intrucat alegerea acestuia nu decurge cu obligativitate dintr-o impunere politica, asa cum rezulta pentru numarul membrilor Biroului Permanent asa cum se vede in continuare;
3. Cum se alege presedintele Senatului si restul membrilor Biroului permanent?
Articolele din Regulamentul Senatului care reglementeaza problema sunt:
a) Art.24 Regulament.- (1) Preşedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordinea descrescătoare a mărimii grupului parlamentar, numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de liderii grupurilor parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere.
(2) Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul majorităţii senatorilor prezenti.(HS 22/2011)
(3) Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, la care participă primii 2 candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi sau, după caz, toţi candidaţii care s-au clasat pe primul loc, la egalitate de voturi ori primul clasat şi toţi candidaţii care s-au clasat pe locul al doilea, cu un număr egal de voturi. Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut votul majorităţii senatorilor prezenti(HS 22/2011)
Nota mea : Deci nu este o sinecura, un drept aprioric al unui partid, un drept ab initio a unui partid, ci al unui senator propus de un grup, oricare ar fi el , care intruneste un vot majoritar, desigur propunerea de persoane apartine grupurilor, dar dupa ce se face lista, candidatii concureaza uninominal.
Concluzie importanta : Nu apare nicio referire la vreo componentza dictata de alegeri, in afara unei ordonari a candidatilor pe o lista, ceea ce nu are nici-o semnificatie, decat doar eventual protocolara.
b)Art.26 Reg.-(1) Propunerea de repartizare a celorlalte funcţii din Biroul permanent se stabileşte, după alegerea preşedintelui, pentru toate sesiunile legislaturii, respectând configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri, prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare.
(2) Numărul de reprezentanţi în Biroul permanent ai fiecărui grup parlamentar, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să respecte ponderea numărului de senatori ai fiecărui grup faţă de numărul total de senatori,la inceputul fiecarei sesiuni ordinare .
Nota : Rezulta ca Presedintele apartine numarului membrilor Biroului la care are dreptul grupul din care face parte el si care l-a si propus si doar in ceea ce priveste numarul de membrii in biroul permanent joaca imediat dupa alegeri compozitia politica, cu remarca ca al (2) modificat prin HS 22/2011 precizeaza ca in permanenta, de la sesiune la sesiune, se tine cont de ponderea actuala a grupurilor parlamentare
4. Cum se revoca Presedintele Senatului.
Procedura de revocare in prezent nu mai contine cele doua articole 30 si 32 din Regulament care gestionau tocmai revocarea presedintelui Senatului anulate de decizia 601/2005 a CCR ramanand valabil doar art 31:
Art.31.-(1) Preşedintele Senatului căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa Biroului permanent sau pe cea de plen în care se discută revocarea sa.
(2) La conducerea şedinţelor prevăzute la alin.(1), preşedintele Senatului va fi înlocuit de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Biroul permanent.
Nota: exact asta s-a intamplat in sedinta in care Geoana a fost revocat, deci a fost o procedura corecta.
Intrucat art 30 si 32 sunt anulate de Decizia 601 /2005 a CCR, vom vedea ce se poate face corect si legal in baza articolelor din Regulament ramase ca operante:
a) Imposibilitatea revocarii oricarui membru al Biroului permanent deci si a Presedintelui, nu poate fi pusa in discutie, fiind prevazuta pentru ambele camere, in Constitutie art 64 al(2) teza a patra:
ARTICOLUL 64: Organizarea internă
(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.
Nota: Acesta prevedere precizeaza durata mandatului normal dar nu reprezinta nicio restrictie privind posibilitatea revocarii daca aceasta apare.
Acestor prevederi constitutionale generale li se adauga cele din regulamentul Senatului:
Art.29 Reg.-Calitatea de preşedinte al Senatului, de vicepreşedinte, secretar sau chestor încetează, înainte de expirarea mandatului, ca urmare a pierderii calităţii de senator, potrivit art.70 alin.(2) din Constituţia României, republicată, a demisiei din funcţie sau a revocării în condiţiile prezentului regulament.
Nota: Cu alte cuvinte nu se poate pune in discutie ca revocarea nu ar putea fi aplicata presedintelui senatului
Ramane sa vedem care este procedurea aplicabila in speta in masura in care cea recomandata in art 30 si 32 sunt anulate.
Desi nu mai sunt operante, efective, prezentam totusi aceste articole ptr a se vedea care sunt pasii de facut pe alte baze decat cele din aceste articole acum nule:
Art.30.Reg -(1) Revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puţin una din următoarele împrejurări:
a) încalcă prevederile Constituţiei;
b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului şedinţelor comune.
(2) Revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor.
3) Propunerea de revocare prevăzută la alin.(1) sau (2) se face în scris, sub semnătura iniţiatorilor, o singură dată într-o sesiune.
(4) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent care analizează, în prima sa şedinţă, îndeplinirea condiţiilor de la alin.(1) sau (2) şi decide, prin vot, introducerea acesteia în proiectul de ordine de zi a următoarei şedinţe de plen.
Art.32 .-(1) Propunerea de revocare se prezintă în plenul Senatului. Dacă propunerea de revocare este aprobată prin votul secret al majorităţii senatorilor, funcţia de preşedinte devine vacantă şi, imediat, se organizează alegeri, în conformitate cu prevederile art.24.
Vedem ca, din aceste articole nule, se precizeaza cine initiaza revocarea presedintelui Senatului in situatia de culpa si anume un numar mai mic de senatori, adica o treime fara a se vorbi de grupul caruia ii apartine, cat si fara sa fie necesar sa se invoce nici-o culpa, daca initierea revocarii de majoritatea senatului.
Propunerea de revocare se voteaza cu majoritatea senatorilor ceea ce este simetric cu majoritatea care l-a ales.
Nota. Daca aceste articole sunt anulate constatam ca ne raman operante doar principiile generale, motivele anularii lor de CCR si regulamentul prin ceea ce a ramas valabil in el cu privire la aceste aspecte,
In Regulament mai exista nefiind abrogate, art 33 si art 18, care in lipsa celor desfiintate vor reglementa cine poate declansa procedura de revocare:
Art.33.- (1) Revocarea oricăruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi solicitată de grupul parlamentar care l-a propus
(2) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care decide introducerea ei în proiectul de ordine de zi a următoarei şedinţe de plen.
Art.18.- (1) Liderul grupului parlamentar are următoarele atribuţii:
………………………………………………………………..
m) cere, în numele grupului parlamentar, revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor propuşi de grupul pe care îl reprezintă;
Din acest art 33(1) ramas constitutional, rezulta ca ptr ceilalti membrii ai Biroului permanent , fiind exceptat Presedintele senatului, membru si el al Biroului permanent, revocarea se face de grupul care i-a propus conditie simetrica prevederii art 26(1) din regulament.Trebuie sa interpretam ca sintagma „ceilalti” trebuie eliminata in consecinta eliminarii art 30 referitoare la revocarea presedintelui rezultand in acord cu art 18 (1) m) de mai jos ca numai liderul grupului parlamentar poate cere revocarea in numele grupului a oricarui membru al grupului inclusiv a Presedintelui Senatului ceea ce este simetric cu propunerea de candidatura la functie, mentionand ca apoi si alegerea si revocarea este nominala cu votul majoritatii senatorilor prezenti.
Acelas lucru rezulta si daca analizam Decizia 601/2011 in care constatam ca CCR impiedeca revocarea Presedintelui la propunerea unei majoritati a senatului anuland art 30 al(2), motivand aceasta anulare tocmai pentru a impiedeca ca revocarea sa fie facuta de alt grup decat cel care l-a ales.
In concluzie propunerea de candidatura sau de revocare a Presedintelui Senatului este o actiune libera a grupului senatorial din care face parte respectivul senator, numirea in functie sau revocarea realizandu-se prin votul secret a majoritatii senatorilor si credem ca senatul a procedat legal la revocarea dlui Geoana si deci plangerea sa la CCR ar trebui respinsa.
va multumesc pt raspuns dar e numai pe jumatate.va rog dlogul lui dan nica
D-le Nastase
Raspunsul la intrebarea dv.este f. clar pentru mine,este evident.:
USL ameninta sa castige alegerile detasat si solutia cotrocenista este formarea de partide-satelit (UNPR.,partidul DD, partidul Miron Cosma,Partidul tiganilor) al caror unic scop este sa erodeze procentele USL.Intrebarea corecta era cum trebuie sa reactioneze USL ? Dar la aceasta problema nu vedem deocamdata un set de contramasuri ale opozitiei.Daca va veti rezuma sa postati pe blog asemenea materiale fara a identifica cu claritate cauzele evolutiilor si mai ales daca nu veti lua contramasuri viitorul nu arata bine.Eu am propus si revin asupra ideii de a constitui o formatiune politica noua sub conducerea d-lui Petre Roman
fondator PDL)a carei misiune ar trebui sa fie atragerea pedlistilor cinstiti din
tabara puterii.
@Adrian Nastase
Am fost astazi la Gaudeamus. Aglomeratia , publicul numeros si diversitatea ofertei spun multe. Nu stiu daca ar trebui sa cred ca exista o sete de culturalizare, sau vizitatorii sunt doar o minoritate, sau pur si simplu e vorba de curiozitate. Cateva edituri aveau standuri foarte bine realizate.
Am cumparat si cartea d-voastra. A trebuit sa o caut special, nu stiam la ce editura , astfel ca a trebuit sa intreb la info. Nu stiu daca se epuizase la raft chiar cand am ajuns eu, dar la standul editurii a trebuit sa o cer, si mi-au adus-o din spate. Imi pare rau ca nu am reusit sa vin ieri, v-as fi cerut o dedicatie. Am ratat ocazia. Banuiesc ca ati fi scris: “lui LePrince, unul dintre cei mai interesanti comentatori pe blogul meu…”, nu-i asa?
S-auzim de bine.
Bună seara!
Evident, evenimentele din Italia și Grecia au dat idei și politicienilor români. Este foarte clar că însumând câteva partide mici poți ajunge să guvernezi relaxat, polarizând puterea în jurul unuia ceva mai puternic. Politicieni cu notorietate, dar neadaptați în partidele mari, înființează partide noi și se victimizează, punându-și cenușă în cap.
Ne vom trezi în 2012 și vom constata că vrem tehnocrați, fără să știm că multinaționalele vor influență și implicare în luarea deciziilor. Astefel, vom avea de ales între:
* candidați cu expertiză profesională ce nu fac parte dintr-un partid, dar care servesc interesele marilor corporații;
* candidați foarte pregătiți, cu experiență politică, membri ai partidelor mari;
* candidați fără nicio experiență sau cu o experiență tristă în partidele mari, inițiatorii înființării de partide mici, dar cu potență financiară copleșitoare.
Dacă vom alege prima categorie, slugi mai mari ale europei nu vor exista sub soare. A doua categorie, o cunoaștem deja, deci măcar știm la ce ne putem aștepta. Cea de-a treia categorie devine periculoasă: pe acolo pe undeva e ”albă ca zăpada” actualei puteri.
Români, fiți vigilenți!
http://www.realitatea.net/cozmin-gusa-a-cumparat-petromservice_890472.html
@ Adrian Năstase
Eu m-aş simţi mai apărat de un Parlament incapabil să se constituie, împotriva Constituţiei, în “Putere” şi “Opoziţie”. Aş opta pentru foarte multe partide de 1-5% cu condiţia ca acestea să reprezinte expresii distincte ale voinţei cetăţenilor şi nu ca până acuma partide ce reprezintă toţi cetăţenii.
De exemplu ar fi utili un partid al crescătorilor de şeptel, un partid al cultivatorilor de grâu, un partid al micilor comercianţi, un partid al producătorilor de alcool, un partid al transportatorilor, un partid al profesorilor, un partid al cadrelor din sănătate, un partid al pensionarilor… şi aşa mai departe… toţi cetăţenii să fie membrii de partid. După alţi 20 de ani aceste partide pot deveni apoi partide mari prin comasări inteligente.
Desigur, există şi varianta ca cele câteva partide de astăzi să se definească foarte serios din punct de vedere doctrinar, să-şi facă o şcoală de cadre, să-şi despartă structura de partid de funcţiile în afara partidului… Dacă membrii de partid şi-ar aduce aminte că nu trebuie să facă “jocuri politice” ci democraţie, totul ar fi OK.
Uniunea Europeană pregăteşte un cadru legislativ împotriva practicării agriculturii de subzistenţă? Acest lobby împotriva seminţelor naturale (noua lege va înterzice în mod expres folosirea lor pentru re-însămânţarea grădinii şi ogorului), este un lobby finanţat de firme precum Monsanto, se dovedeşte a fi deosebit de eficient şi de restrictiv http://www.liberation.fr/terre/01012374010-on-engage-l-humanite-dans-un-hold-up-legalise
Fragmentarea cred ca e un proces care are atit ramificatii interne, cit si externe. Judecind dupa anumite declaratii recente ale liderilor unor mini-partide (gen UNPR) desprinse din PSD pentru a sta la butoane cu inamicul in pat (inamicul fiind dreapta), cit si ale proaspatului exclus, probabil este un scenairu cu o componenta externa. Daca Basescu il scarpina pe unchiul pe spate, si unchiul il scarpina pe Basescu. De ce ar vrea americanii ca stinga sa vina la putere in tari ca Romania, si sa inceapa sa vorbeasca de social, despre inechitate si despre bunastare pentru popoarele lor? Tot sistemul asta global este facut pentru a lua de la saraci, acum din alte tari, si a transfera bogatia spre cei care conduc lumea. Un altfel de Imperiu, dar in final aceiasi Marie, cu scopuri pur pragmatice, si metode inselatoare.
Va recomand sa urmariti pe John Perkins, un fost hit-man economic, un om al sistemului, desprins de sistem:
http://youtu.be/TFC18pFvo1g
“regiunea Transnistria era administrată de români” http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/deportatii-din-transnistria-viata-cu-400-de-grame-de-paine-pe-zi-246085.html De ce nu citeşte pseudo-istoricul Viorel Achim memoriile lui Winston Churchill din cel de al doilea război mondial ? Acolo politicianul britanic scrie în mod expres că Anglia şi America acceptaseră frontiera răsăriteană pe Bugul pontic pentru România condusă de Ion Antonescu ! Winston Churchill mai spune că existau documente din secolul XVIII care legitimau totalmente acele drepturi. Deoarece memoriile erau publicate după WWII şi relaţiile între UK şi URSS erau încă destul de bune, Churchill nu furnizează detalii documentare despre sursa acelor drepturi vechi ale noastre. Le spunem noi. Este vorba despre Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol. Sigur, în acel document nu-i consemnată România, ci Moldova, şi Capitulaţiunea se referă la frontiera răsăriteană a principatului moldovenesc. Pe vremea aceea, Moldova era condusă de bunul prinţ Grigore Ghica al II-lea, care era un fals fanariot, în realitate era un aromân de pe Via Egnatia. Capitulaţiunea din anul 1740 era garantată şi de Franţa, cea mai mare putere a lumii la acel moment. Politica Franţei era ghidată de cancelarul – cardinal André Hercule de Fleury (1653 – 1743), ale cărui preocupări orientaliste sunt bine cunoscute. Mai departe, “C’est la faute à Voltaire”. Acesta, fiind plătit de ţarina Caterina cea Mare, organizează în Occident un lobby pro-Rusia pentru încheierea unui război ruso-turc. Dar încheierea tratatului durează mult, şi regele Prusiei Fredric cel Mare, un predator oportunist de geniu, profită de ocaziune pentru a forţa împărţirea Poloniei din 1772. Abia la anul 1774 se încheie acest război ruso-turc, prin tratatul de la Kuciuk Kainargi. Prin acel tratat, Rusia primea drept cadou de la Occident, Romania Orientală nord-pontică. Unde Rusia declanşează genocidul populaţiei autohtone româneşti. Să nu uităm că Romania Orientală nord-pontică fusese inserată oficial în Imperiul Roman la anul 62 înainte de Hristos.
Imperiul milezian nord-pontic se alipeşte de jure Imperiului Roman la anul 133 înainte de Hristos, odată cu metropola, Miletul. Romania Orientală nord-pontică devine efectiv o provincie romană la anul 62 după Hristos.
sunteti vinovat ca ati facut imposibil crearea unui nou partid cand 6 milioane de oameni nu merg la vot din 16 inscrise pe liste.
Nu faceti politica buna intrucat nu permiteti opozitia in fiecare partid. Aparitia altor partide de stanga, de exemplu, ar insemna aducerea politicii pe scena ideologiei si abandonarea oamenilor providentiali. mai multe partide de stanga pot da un program complet care sa satisfaca toate asteptarile populatiei, ar exista sansa implicarii cetatenilor in politica printr-un mod nou de organizare astfel incat sa nu mai existe posibilitatea cumpararii constiintelor, dar succesul stangii ar depinde de valoarea liderilor care trebuie sa formeze un bloc ideologic prin inchegarea partilor mari si mici.
de ce va e frica?
Orice putere doreste sa-si fragmenteze adversarii politici, iar puterile totalitare vor sa si isi afilieze adversarii odata fragmentati.
Problema este deci slabiciunea partidelor din opozitie iar cauzele sunt multiple: migratia, tradarea (ambele incurajate de puterea nedemocratica), lipsa resurselor (datorita crizei prelungite), lipsa interesului populatiei (datorita pervertirii doctrinelor), si tot asa.
Cauza profunda insa tine de insasi mecanismul pluripartid care, cred eu, a fost gresit inteles si aplicat, din interese de imbigatire imediata, bineinteles: in toata lumea asta, cu exceptia democratiilor consolidate, odata ce un partid vine la putere castigand niste alegeri, incepe sa conduca tara. Pare firesc, insa nu-i asa! Tara trebuie condusa in modul cel mai responsabil de catre un organism economic independent politic, pur tehnic. Ii puteti spune bursa, consiliu de dezvoltare, comisie de securitate, grup de strategie nationala, ansamblul sistemului bancar, comiisie pt politica economica, de la caz la caz. Partidele au insa rolul mentinerii democratiei, adica ele trebuie sa aduca permanent mesajul alegatorului, fara a-l distorsiona, in forul de dezbatere, care poate fi parlament, camera, adunare nationala, divan, etc.
Functie de mesajul majoritar adus din teritoriu de catre partide, acel consiliu elaboreaza deciziile, le supune parlamentului sau conclavului respectiv spre aprobare, iar cu rezultatul se mandateaza guvernul pt a-l transpune in practica.
Acesta trebuie sa fie mecanismul politic si rolul fiecaruia.
Daca insa lucrurile stau ca acum, se aleg unii si apoi fac tot ce le trece prin cap pt a se imbogati si a mentine puterea, rezultatul este acesta, praful si pulberea. Astfel, fragmentarea partidelor este rezultatul gandirii lor defectoase si a lipsei de cultura politica a maselor. Nimeni nu are interesul sa le lumineze creierii… nu s-ar mai putea fura, nu?
O alta problema o reprezinta Constitutia care este prost croita din start, nu prevede acest mecanism descris mai sus si asta datorita faptului ca a fost preluata de forma din cine stie ce sursa, fara a fi inteleasa la nivel functional, s-a facut totul de forma, la ora aia Romania trebuia doar sa mimeze democratia si economia de piata. Rezultatul este ca nu le are nici acum!
Daca USL vine la putere, sper eu ca va statua in Constitutie acest mecanism, care de altfel ar descarca si partidele de raspunderea situatiei economice imediate si viitoare. Si mai mult, in acest caz FMI-ul si UE pot canta la alte mese, de fapt nici nu vor mai incerca sa-si impuna politicile daca vor vedea democratie consolidata. Deocamdata insa trebuie sa platim banii papati de Basescu si gasca lui de boci retardati.
Concluzia e ca in toata tara asta nu s-a putut remarca un singur om serios si bine intentionat vis-a-vis de prioritatile Romaniei, care sa vada limpede si sa creeze un sistem corect, functional.
Eu vad lucrurile putin altfel, si anume: cu cat vor exista mai multe voci, cu atat efectul asupra democratiei este benefic. Vorbiti de compromisuri, dar sa nu uitam ca pentru a realiza astfel de compromisuri exista o marja de actiune delimitata strict: bugetul statului. Si atunci cate compromisuri va putea face un partid mare, in limita bugetului statului?!
Pericolul este extrema cealalta: reducerea numarului de parlamentari! Atunci da, putem vorbi de compromisuri – un grup de interese poate negocia om cu om si poate schimba balansul de putere la nivelul parlamentului.
Noi trebuie sa ne ferim cu orice pret de modelul american: 2 partide si 535 de parlamentari la o populatie de peste 300 de milioane de oameni. Acolo e dictatura, acolo grupurile de interese controleaza Camerele fiindca folosesc profituri imense dintr-o economie de 300 de milioane de consumatori pentru a influenta o mana de oameni.
Chiar daca din punct de vedere al eficientei, un sistem cu multe partide si cu multi parlamentari este mai slab, din punct de vedere al democratiei un astfel de sistem este mult mai de dorit decat extrema opusa.
Dau raspunsul corect?Mutanta genetica de la Cotroceni.
@Dragos
PSD si PNL clanuri interlope ?! Te plateste bine Tatucu pentru puroiul portocaliu cu care vrei sa infestezi blogul lui AN ?!
Daca vroiai sa faci o lista ADEVARATA a clanurilor interlope, trebuia sa începi cu PDL cea mai mare belea cazuta pe capul României.
Nu PSD si PNL au distrus tara ci tagma jefuitorilor porto-calici, asa ca, fa-te mic si du-te acasa !
LePrince,
imi pare rau. Ramane pentru data viitoare…
“Imperiul milezian nord-pontic se alipeşte de jure Imperiului Roman la anul 133 înainte de Hristos, odată cu metropola, Miletul. Romania Orientală nord-pontică devine efectiv o provincie romană la anul 62 după Hristos.”
Titus Filipaş
Vă jur, că primaşdată, fiind sub Imperiul postării “Din nou, la Mizil”, am citit IMPERIUL MIZILEAN, în loc de Imperiul milezian… Curat Caragiale!
Dragos: va rog, nu fiti penibil. Infratirea clanului Basescu cu clanul Bercea Mondial, hora comuna sunt notorii.
@ Adrian Năstase
1. Nu are nimeni un interes real pentru o astfel de involuţie politico-socială. Este doar o perversă opţiune a “strategilor” de tip băsescu-looseroiu de a încerca astfel să diminueze ecartul faţă de USL. Însă, ca de obicei în viaţă, o stratagemă perversă poate avea şi efecte adverse – pletora de partiduleţe de 1% s-ar putea să smulgă mai multe voturi de la năucii care încă mai cochetează cu lozincile PD-ului decât de la cele 2 partide ale USL, care au un procent foarte important de electorat “captiv”, fidel datorită unei bune structurări doctrinare, pe când sintagma “doctrina PD” e deja un oximoron. Câteodată mi se pare că, pentru a-i pierde, zeii le iau minţile. După care mă corectez – aşa au fost ei întotdeauna, cu minte puţină şi rătăcită.
2. Pe de altă parte, sunt (inclusiv în postările de mai sus) şi opinii de bună credinţă ce susţin o coborâre a pragului electoral. Motivaţia unora e că, pur şi simplu, n-au acordat atenţie experienţei politice europene din ultimii zeci de ani, şi nici măcar celei autohtone – una din explicaţiile succesului guvernărilor Năstase şi Tăriceanu se regăseşte în ideile pe care le-aţi sintetizat mai sus.
Motivaţia celorlalţi, care au studiat aceste elemente de istorie recentă (cum ar fi amicul Bibliotecaru’) merită atenţia dvs. E vorba de o percepţie conform căreia partidele mari s-au cam anchilozat, că accesul în politică al “prospăturilor” e dificil, deşi într-o perioadă frustrantă ca aceasta, probabil că tot mai mulţi îşi reconsideră opţiunea de a face sau nu politică activă. (Deşi alegerea celor 2 – tineri şi cam outsideri – în fruntea celor mai importante partide româneşti – PSD şi PNL – ar trebui să-i încurajeze). Şi iar ajungem la discuţia cu resursa de cadre …
Cred ca sunt trei planuri aici: partidele satelit, partidele mici si mentinerea partidelor mici. Fiecare plan corespunzind unei etape politico-sociale. Partide satelit pot fi formate in numar foarte mare si cu actuala legislatie, datorita prevederii ca un membru al unui partid isi inceteaza automat calitatea de membru al acelui partid de indata ce devine membru al altui partid. Printre efectele acestei prevederi se afla aceea ca nici un membru al vreunui partid nu mai trebuie sa isi anunte partidul daca se inscrie in alt partid – trecerea de la un partid la altul fiind dezincriminata – si, mai ales ca aceiasi 35000 de fondatori pot intemeia oricite partide doresc “ei” (adica aceia care au deja tabelate semnaturile lor). Daca tin bine minte ceea ce mi-au zis batrinii liberali, in perioada interbelica un partid putea fi format de catre 25 de membri fondatori si nu era deloc inflatie de partide, desi pare ca existau totusi mai multe decit cele indeobste cunoscute ( social democrati, taranisti, liberali). Importanta unui partid era – deci – si un rezultat al abilitatii de a atrage si asocia – in mod liber – membri, militanti, simpatizanti – si de a participa la guvernare. Discutam acum, in ceea ce priveste partidele satelit, de o pervertire: membri la ordin, militanti platiti, simpatizanti fraieriti, categoria fraieritilor fiind ceva mai mare, ea incluzind parte din membri si militanti, asta ca sa nu mai zic de cetateni). Nu stiu daca presedintele, deoarece de el este vorba, urmareste disparitia partidelor: el face pe presedintele totusi intr-un context, insa se poate discuta de o forma de dictatura cu multe partide mici, fiecare la ciuguleala din palma prezidentiala, pe un fundal de cetateni scirbiti de politica. Si ce daca? Cred ca, din punct de vedere al presedintelui, important e sa plateasca taxele, am asa o senzatie ca presedintele uraste statul, dar iubeste banii acestuia si puterea oferita de stat. O mare problema nu ar fi fragmentarea partidelor mari in partide mici, ci mentinerea unui numar mare de partide mici. Ambele situatii presupun actiunea temporara a unor forte oculte, de tip servicii secrete. Diferenta este aceea ca fragmentarea partidelor presupune o actiune temporara, in timp ce mentinerea acestei fragmentari necesita o actiune permanenta. Aceasta actiune in conditiile unei vieti politice si unei organizari interne de partid alienate in toate partidele. In mod normal, partidele sunt rezultatul unor asocieri libere, iar dimensiunea lor este – tot in mod normal – un rezultat al atractivitatii lor. Ele nu sunt, natural, echidistante fata de electorat, tot asa cum guvernarea unora este mai buna ori mai proasta. De aceea mentinerea lor in procente electorale prestabilite fara falsificarea rezultatelor alegerilor nu este posibila. Altfel, daca mi se permite o gluma, ce ar zice lumea vazind un lider de partid la televizor, declarind: alo, rugam ultimii 100000 de electori sa nu ne mai voteze, ca sa nu trecem de 10%! Sigur ca presedintele poate visa, el dispunind de unele instrumente necesare in tentativa sa de a se perpetua la putere. Depinde si de noi ca el sa ramina cu visele in mina.
Ion Adrian: rau trebuie ca a ajuns revista 22! Dumneavoastra, prelegeri pe acest blog? Poluare, poate.
Nu cred ca se poate vorbi de un interes anume al disparitiei partidelor, pentru ca partidele chiar sunt ceea ce sunt, niste vehicule care duc catre putere. Si, apoi, vedem bine, puterea odata castigata chiar nu ar putea fi mentinuta fara ajutorul unor asemenea gasti, mai mult sau mai putin portocalizate. De o tendinta de multiplicare partidistica, da, deja am auzit cateva strigari, din zone “progresiste” si “proclamatice”… Scopul este de a contrabalansa si scurtcircuita anumite partide/aliante mari, pentru a le face indisponibile in formarea viitorului guvern, de dupa alegeri. Insumarea procentajelor unor astfel de partidulete ar putea tine la pamant (in afara guvernului) orice partid/alianta mare care nu a obtinut scorul de 50%+1…
Uite cum se doresc capatuiti chiar si printii !
Printul nostru se vrea calificat ca comentator elita ,cu o simpla dedicatie a lui Adrian Nastase.
Si cind te gandesti la cit se straduieste Dragos sau Ion Adrian sa primeasca aceiasi dedicatie de la Traian.
Printule era un bank ,recunosc vechi cu un aspirant la postul de primar,din textul tau se subintelege ca dumneata doresti sa fi apreciat doar de AN , eu as dori totusi sa-ti precizez ca ar trebui sa primesti dedicatii de la comentatori mai pamanteni, precum, Victor V, Bogiciteodatafoartelogic,bibliotecarul,augustin, sau sa inveti sa deshiri un ghem precum Ghizonul , sau de ce nu si supusul dumitale Contele!
Iertata sa-mi fie omisiunea altor nume care sunt intradevar cei mai interesanti comentatori pe blogul lui Adrian Nastase!
Domnule presedinte Nastase, nu cumva doriti sa va mutati in organizatia PSD Cluj?Va astept cu drag si prietenie.
“Avem timp pentru toate.
Sã dormim, sã alergãm în dreapta şi-n stânga,
sã regretãm c-am greşit şi sã greşim din nou,
sã-i judecãm pe alţii şi sã ne absolvim pe noi înşine.
Avem timp sã citim şi sã scriem,
sã corectam ce-am scris, sã regretãm ce-am scris.
Avem timp sã facem proiecte şi sã nu le respectãm. ………………
Am învãţat cã oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede …
Am învãţat cã este prea greu sã-ţi dai seama
unde sã tragi linie între a fi amabil, a nu rãni oamenii şi a-ţi susţine pãrerile.
Am învãţat sã iubesc
ca sã pot sã fiu iubit.” ( O Paler)
si eu mai spun: unde este clujul domnule presedinte?
Presa. Si blocul de putere “Eurasia”. Insa ss dori sa ma insel.
Domnule profesor, Adrian Năstase.
Întrebarea domniei voastre e pur retorică întrucât nu numai noi ci şi toţi cititorii blogului dumneavoastră cunosc răspunsul ; este vorba de stilul de conducere al şefului Statului care “devide et impera” şi tocmai de aceea nu m-aşi obosi prea mult să caut un răspuns adecvat .Altele sunt opţiunile mele : 1. Lipsa de coerenţă şi eficienţă a mesajelor partielor politice a “golit de conţinut” fondul doctrinar astfel încât toate abundă în principii şi norme fără acoperire în praxisul cotidian, ele devenind o formă mascată a promovării cercurilor de interese în economia subterană ; 2. Niciunul din partidele politice existente nu răspunde imperativelor vitale ale poporului român, toate contribuind la debusolarea cetăţenilor, a lipsei de coeziune şi unitate, iar “in extremis” la “extravazarea” poporului în afara graniţelor României. Câţi mai suntem din cei ce-am fost odată ? ; Domenii majore ale existenţei sociale (agricultura, economia, sănătatea, cultura,etc.) nu constituie obiect de atenţie şi acţiune ale niciunui partid ori, un popor ce aspiră la progres şi bunăstare nu va excela nicicând în promovarea nejustificată a “zilelor de repaus, de odihnă, de rugăciune şi reculegere” ci va fii mai preocupat pentru muncă şi crearea de bunuri materiale. (A propos : sunt creştin ortodox din tată-n fiu şi nu mă dezmint de propria-mi conştiinţă şi religie) Spuneţi-mi vă rog dacă a luat cineva atitudine împotriva excesului de sărbători religioase în România ? Îi vedem pe toţi prosternându-se la icoane , îngrămădindu-se la hramuri şi biserici dar nu-i vedem pe şantiere, la munca ogoarelor, îngrijind animale şi păsări de curte pentru hrana lor şi a românilor muritori de foame. În tot acest timp, “întindem mâna, aşteptând pomană” sau încurajăm importul de alimente contra unor comisiane grele iar pământurile noastre sunt în paragină. De 20 de ani dumneavoastră ori alţi lideri de partid au avut vreo iniţiativă obiectivată în aceste domenii ? Mă tem că nu. 4. Lipsa de strategie ori manegementul prost au contribuit decisiv la sfărâmarea partidelor politice care nu au acceptat dialogul intrapartinic considerând că e mult mai propice “cuvântul şefului” decât promovarea opiniilor constructive. Vezi cazul Geoană prin care PSD a pierdul funcţii importante în ierarhia Statului. Şi altele …Aştept să văd şi eu eficienţa social-economică a luptei acerbe pentru putere care excede realitatea şi interesul românilor şi al României. Sunt un om de Stânga şi dumneavoastră ştiţi aceasta, dar faptul că nimic din ceeace interesează Stânga ţăcută nu se promovează la nivelul elitelor ci doar asidua luptă pentru putere, ne demobilizează şi anticipez că veţi rămâne o piramidă fără bază întrucât poporul vrea fapte şi nu vorbe. “Primum vivare, deinde filosofarii”. Pe curând domnule profesor.