Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la dezbaterea
Franta intre monarhie republicana si republica sociala
Blogul lui Adrian Năstase
Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la dezbaterea
Franta intre monarhie republicana si republica sociala
La felul in care arata, lumea nu pare a fi condusa prea bine. Dincolo de exercitiul reusit de PR, legat de grupul Bilderberg, eu nu cred intr-un singur centru de comanda in lumea de astazi. Asta, ca un comentariu general…
Am participat, vineri, la Conferinta de la BNR, cu tema “Uniunea Europeana, dupa criza datoriilor suverane”. Invitati – Etienne Davignon, presedintele grupului Bilderberg si Richard Haass, presedintele Consiliului pentru relatii externe din SUA, un influent think-tank american, unde am tinut si eu, in cateva randuri, conferinte pe teme internationale, nestiind in ce am intrat!
Expunerile de la BNR mi s-au parut interesante, in special abordarile lui Etienne Davignon, care – avand o indelungata experienta politica si bancara – a navigat usor printre subiectele delicate si si-a pus in valoare cultura si, evident, experienta.
Sigur, chiar tema dezbaterii porneste de la o premisa incerta. Aceea ca stim ca aceasta criza – a datoriilor suverane se va incheia (eventual in 2 decembrie) si ca de a doua zi (sau din 6 decembrie) intram intr-o perioada de normalitate. Personal, cred ca vom trece dintr-o criza in alta si ca va trece mult timp pana cand situatia economica mondiala se va re-echilibra. Sa le luam pe rand, privind si la situatia tarii noastre:
1. UE in etapa postcriza a datoriilor suverane
Este clar că nu numai UE se va schimba după criza pe care o traversăm, ci toate modelele economice globale. Criza datoriilor suverane va afecta destul de puternic modelul european de creştere economică sustenabilă. Fără o decizie unitară la nivelul UE si la nivelul grupului G20 din noiembrie, vom trăi într-o lume în care vom regăsi:
As vedea noul model economic din UE ca fiind fundamentat pe cativa piloni principali: mărirea calităţii finanţelor publice, ridicarea nivelului guvernanţei fiscale şi întărirea disciplinei fiscale. Schimbările instituţionale ar trebui să cuprindă:
2. România în valul doi al crizei?
Puncte tari ale României
Conform analizelor de risc (CMA Vision – CMA Global Sovereign Debt. Credit risk Report), în prezent, România are o probabilitate cumulată de încetare a plăţilor către creditori (CPD) de 15,3% (riscul de intrare în default), bazata pe:
– un curs de schimb stabil,
- un deficit de cont curent mai mic,
– un sistem bancar destul de stabil şi lichid.
Aceste puncte tari s-au obţinut insa cu costuri imense:
- reducerea puternică a ofertei interne – capacitatea productivă a României s-a redus la jumătate faţă de perioada pre criză,
– datorie publică triplata în ultimii ani,
- investitii străine foarte mici,
– reforma haotică a sectorului bugetar,
- pauperizarea unor mase largi de oameni si super- polarizare sociala.
3. Este Romania mai imuna la criza decat in 2008?
Răspunsul meu: pare mai imuna. In fapt s-au redus unele dezechilibre şi s-au acutizat altele, cel puţin la fel de grave.
Argumente
România nu şi-a construit mecanisme de imunizare. Bâlbâiala cu care s-a reacţionat în 2008 continuă şi acum (e criză… nu e criză…).
România iese din criză cu potenţialul economic redus la jumătate. Dacă în perioada 2005-2008 România a avut un ritm de creştere a PIB-ului potenţial de 5-6%, studiile arată că pe termen mediu acesta se va reduce la 2,5-3%.
Zero programe de creare de locuri de muncă. Statistica INS privind efectivul salariaţilor arată că din sept 2008 si pana acum au disparut 640.000 salariati din economie.
România iese din criză fără alternative de finantare. Cea mai ieftină sursă de finanţare – fondurile europene reprezintă o resursă irosită. Avem un grad de absorbţie efectivă de 5,4%; cu fonduri absorbite pe locuitor de 8 ori mai putin decat Estonia, de 5 ori mai putin decat Polonia si de 4 ori mai putin decat Cehia.
4. Cum imunizam economia romaneasca impotriva unei noi crize?
Revin cu o propunere pe care Uniunea Socal Liberala a facut-o deja: crearea unui Comitet tripartit – Putere/ Opozitie/ BNR.
De asemenea, asa cum au aratat expertii nostri, ar mai fi necesare:
– Constituirea unei celule de criză la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, care sa implementeze un set de indicatori de fiscal stress / indicatori fiscali de avertizare timpurie, în conformitate cu metodologia internationala;
– Constituirea de urgenţă a unui tampon\rezervă la Trezorerie, care să acopere cu lichidităţi o perioadă de minim 6 luni de finanţare;
– Instituirea unei reguli fiscale 0,5% din PIB tinta de atins pentru deficitul bugetar structural până în 2016 + regulă privind plafonarea datoriei publice la maximum 40% din PIB, cu actiuni corective la anumite praguri.
- Prioritizarea investitiilor publice
– Reducerea evaziunii fiscale (numai din eliminarea mafiei graului/ returnari ilegale de TVA din Portul Constanta s/ar putea aduce venituri la buget de 4-7 miliarde euro pe an, cat bugetul Educatiei si Sanatatii la un loc)
Complementar, un Pachet de masuri pentru stimularea economiei. Spre exemplu:
– Cota 8% pana la 800 Ron;
– Cota 12% pentru ce depaseste 800 Ron pana la 1600 Ron,
– Cota 16% pentru ce depaseste 1600 Ron.
Asa cum v-am anuntat, va voi tine la curent cu termenele fixate la ICCJ, pentru fiecare saptamana. Pentru saptamana viitoare, s-au fixat – in conditiile in care exista graba deosebita – urmatoarele termene:
- marti, la ora 9, termen in Dosarul Melinescu (mai cunoscut sub denumirea “Matusa Tamara”, ca sa ne intelegem);
- miercuri, la ora 13, termen in Dosarul Zambaccian (bideuri, termopane etc);
- joi, ora 9, termen pentru prezentarea expertizei contabile in Dosarul Trofeul calitatii in constructii (afise electorale din 2004).
Doar atat, saptamana viitoare…
Ocupat cu diverse proiecte, nu vreau sa uit sa scriu cateva cuvinte despre dezbaterea de joi, 13 octombrie, cu tema Statul social responsabil, organizata de Institutul Social Democrat “Ovidiu Sincai”.
Dezbaterea s-a inscris in seria celor care pregatesc Consiliul Naţional. Alaturi de fosti ministri social democrati ai muncii, Catalin Zamfir ministrul muncii in Guvernul Roman, Smaranda Dobrescu, ministru al muncii in Guvernul Isarescu si Elena Dumitru, ministru al muncii in Guvernul PSD am incercat sa identificam problemele cu care se confrunta statul social in Romania, sa gasim cea mai buna formula de organizare a unui stat social responsabil si sa identificam care sunt condiţiile si premisele unui astfel de stat.
Este evident pentru toata lumea ca PDL si sateliţii sai politici, sub pretextul crizei economice si in dispreţul total al Constituţiei Romaniei si al tratatelor europene, doresc cu orice preţ sa distruga Statul social. Acesta pare a fi in fond, principalul obiectiv politic al actualei majoritaţi guvernamentale, conduse in mod direct de Traian Basescu.
Statul Social, ridicat in Romania si in Uniunea Europeana la rang de principiu constituţional, inseamna asumarea de catre noi toţi – prin intermediul Statului – a obligaţiei de a asigura prin masuri economice si sociale un nivel de trai decent pentru cetaţeni si, in acelasi timp, de a garanta ca drepturile fundamentale sunt respectate, fara discriminare.
Statul social are rolul menţinerii coeziunii sociale prin acţiunea permanenta de diminuare a inegalitaţilor existente in societate cauzate de riscurile inerente la care sunt supuși cetaţenii: imbatranire, boala, șomaj, accidente, saracie.
Prin Statul social se pastreaza legaturile de solidaritate intre cetateni. Opusul Statului social este starea de anarhie și de menţinere sau aruncare in saracie a milioane și milioane de oameni. Disputa dintre „Statul minimal” și „Statul maximal” este falsa: in Romania chiar existenta instituţiilor statului este pusa sub semnul intrebarii. Pentru PSD este important ca Statul sa existe, iar acesta sa fie in mod efectiv responsabil fata de cetatenii sai.
Guvernul Boc este singurul guvern din Europa, care – ca singura soluţie de criza – a ales taierile, fara nicio altfel de masura compensatorie si fara, de fapt, sa trateze criza economica. Sigur insa, in contextul actual, o revizuire a rolului CONCRET al statului se impune.
Impreuna cu participanţii prezenţi la dezbatere, parlamentarii PSD, profesori universitari, doamna profesor Elena Zamfir si academicianul Catalin Zamfir, presedintii departamentelor de munca si afaceri europene ale PSD, Ioan Cindrea si Cristian Dumitrescu, colegi de la Departamentele PSD am convenit ca una din primele sarcini care ne revin este sa intarim componentele statului social in Romania.
Trebuie sa insistam pe sentimentul de responsabilitate al tuturor, nu doar al statului, ci si al companiilor, al angajaţilor si al cetaţenilor.
Una dintre concluziile dezbaterii a fost ca, in prezent, statul s-a retras din atribuţiile sale de stat social si si-a pierdut parte din parghiile care l-ar fi putut face un stat social responsabil. Noi, ca social democrati, trebuie sa ramanem, in continuare, aparatori al valorilor solidaritaţii si justiţiei sociale.
Discuţiile pe tema Statului social responsabil vor continua in timpul si dupa Consiliul Naţional, pentru ca, in final, sa elaboram, pe aceasta baza, pe aceasta abordare, cele mai potrivite soluţii la problemele cu care ne confruntam.
La mijlocul acestei veri, Boc & co s-au gandit ca este interesant sa creeze o tema noua: aceea despre cum nu pot construi ei autostrazi din cauza mea! Si vorbeau despre cat de greu le este sa puna in aplicare contractul cu Bechtel, mintind cu nerusinare. Au ignorat cat de mult au scumpit ei aceasta autostrada, toate adaugirile facute la contract, cuantumul platilor realizate si care calificau respectiva constructie (nu ii pot spune inca autostrada) drept una din marile minuni ale lumii.
Am dat mai multe raspunsuri (aici si aici), si am subliniat ca initial se plateau cam 5,5 milioane euro pe kilometru dar si ca, sub regimul “competent” al lui Basescu, s-a ajuns chiar si la 30 de milioane euro pe kilometru. Mai mult, am publicat si raspunsul pe care l-a dat amabasadorul american la aceste speculatii, cand dl Gitenstein respingea orice acuza de coruptie, subliinind indirect ca raspunderea tine de ineficienta din ultimii ani.
In septembrie, am solicitat companiei Bechtel sa se pronunte il legatura cu acuzele formulate de Traian Basescu (chiar si in minunata sa vizita peste Ocean) atunci cand vorbea despre autostrada Transilvania (declansand un cor al ministrilor din subordinea sa). Basescu spunea atunci ca Bechtel a devenit, din nou, o companie care vrea “sa fure” Romania!
Mult mai interesant decat orice altceva mi s-a parut insa raspunsul pe care Bechetel trebuia sa-l dea. Firma Bechtel care, de sapte ani, nu s-a pronuntat niciodata in legatura cu aceste acuze, trebuia sa raspunda. Spuneam atunci: “Daca nu o va face, inseamna ca afirmatiile lui Traian Basescu ca au furat sunt corecte si atunci vom sesiza Parchetul General. Mutenia asta, pentru a-si vedea de interesele lor, nu mai tine. Noi nu avem nimic de ascuns. Daca ei au, cu atat mai rau pentru ei”.
Ei bine, Bechtel a raspuns!
Si afirma ca “este regretabil ca Bechtel si oficialii fostului Guvern au continuat sa fie criticati in mod eronat si injust pentru acest contract!”. Cam tarziu, dar mai bine decat deloc, nu? Raspunsul este dat de Walker Kimball, Prim Vice-Preşedinte şi Director General al Bechtel Aviation and Infrastructure.
Stiu, faptul ca acum Bechtel anunta ca acuzatiile lui Basescu sunt nefondate nu ma incalzeste prea tare. Ar fi fost utila o reactie a lor in 2004 si 2005, cand aceste acuzatii chiar contau. Dar, chiar si acum, ele arata ca am avut dreptate. Si ca, si in acest caz, cel care continua sa minta, ca de obicei, este Traian Basescu. Nimic nou, nu-i asa?
Pentru ca imi petrec, in baza hotararilor actualei conduceri de partid si de stat, o mare parte din timpul saptamanal la Inalta Curte de Casatie si Justitie (prescurtat, ICCJ), voi incerca sa va tin la curent cu ce se mai intampla pe acolo si cum isi face, sub ocupatie portocalie, justitia treaba.
Mai intai, o scurta recapitulare. De 7 ani, Basescu si PDL lupta cu coruptia din perioada guvernarii PSD dar, iata, coruptia, generalizata, i-a invins, precum Securitatea pe Emil Constantinescu. Cu ultimile puteri, aceiasi, vor sa convinga judecatorii de la ICCJ sa dea rapid niste verdicte, sa-l imbunam pe MCV si sa intram in Schengen.
M-am oferit, in urma cu ceva timp, sa ma sacrific pentru binele tarii, am cerut Parlamentului sa fie de acord cu DNA-ul, crezand ca, tratarea cu instanta a afiselor electorale din 2004, a bideurilor din China si a termopanelor din Zambaccian vor rezolva marile probleme ale tarii, inclusiv calificarea la campionatul mondial de fotbal. N-a fost sa fie asa…
Pentru ca aceste importante probleme sa ajunga la tribunal a fost nevoie sa se schimbe, pentru mine, legea responsabilitatii ministeriale (de catre Monica Macovei), apoi ea sa se schimbe la loc pentru ca schimbarea respectiva nu era constitutionala, a fost nevoie ca parlamentul sa vina din vacanta la solicitarea – reinnoita de trei ori – a lui Traian Basescu, pentru a da avizul de trimitere in instanta, s-au cheltuit sume imense de bani pentru a audia in trei randuri, la DNA, 1000 de martori adusi din toata tara ca sa explice ca Trofeul calitatii chiar a avut loc. A fost nevoie de adoptarea Micii reforme in justitie pentru ca, desi fusesera adoptate noile coduri, exista o mare nerabdare ca dosarele mele sa intre intr-o dinamica accelerata, chiar inainte de intrarea lor in vigoare, deoarece se apropiau alegerile…
Zis si facut. Asa cum stiti, multe din dosarele de la ICCJ au termene pentru anul 2012. Din grija pentru adversarii politici, si in special din grija pentru mine, s-a comprimat, in cazul meu, cercetarea judecatoreasca prin acordarea a cel putin patru termene lunar. Numai in dosarul cu afisele! In noiembrie, presedintele completului, Ionut Matei, a fixat, deja, 6 (sase) termene: in 10, 16, 22, 23, 25, 28. Sa nu-mi spuneti ca e vorba de presiuni politice asupra judecatorilor. Este, fara indoiala, bucuria lor de a ma invita si de a ma vedea mai des la ICCJ.
In acelasi dosar , la fiecare termen, sunt audiati intre 40 si 50 de martori, pe o perioada de timp ce depaseste 6 ore. Mi se pare interesant ca atunci cand un martor revine asupra unor declaratii de la DNA, sau le nuanteaza, declaratii date – cum au recunoscut unii dintre ei, sub presiune sau sugestionare din partea procurorilor sau ofiterilor de politie judiciara, i se atrage atentia martorului, cu insistenta ca daca isi schimba declaratia risca sa ajunga la puscarie pentru marturie mincinoasa. In conditiile astea, ce sa faca saracul martor…
De asemenea, mi se pare interesant cum se procedeaza cu expertizele. Inutil sa va spun ca DNA isi “trage” singur asa numitele “constatari”, care sunt niste comenzi realizate de anumiti clienti ai DNA, utilizati pentru operatiunile astea. La instanta e mai bine. Totusi, iata, in povestea cu afisele, expertii au “omis” timp de patru luni sa ia legatura cu expertul-parte propus de Irina Jianu (apropo, sotul ei e nepot al regretatului Ion Diaconescu), asa ca i-au trimis astazi textul iar judecatorii au hotarat ca pana joi acesta sa-si transmita observatiile. Graba mare. Vine MCV-ul si e nevoie de cateva kilograme de hotarari definitive …
Un alt lucru interesant: In dosarul cu afisele si trofeele, DNA si-a construit “acuzarea” pe 974 de martori – de trei ori mai multi decat cei audiati in Procesul de la Nurnberg. Firesc. Trebuia “bagata” mediatizare serioasa. Va dati seama, 974 de martori… Ce sa creada poporul? Un caz mai grav decat disparitia flotei. Mai grav decat jaful de la Banca nationala din 1959! Acum, insa, numarul lor mare deranjeaza “celeritatea”. Asa ca martorii au inceput sa fie citati pe sarite. Banuiesc ca e vorba doar de o scapare…Renuntarea la audierea unor martori nu se poate face fara a se pune chestiunea respectiva in discutia partilor.
Pe scurt, mi se pare deranjant faptul ca presa nu mai e interesata de aceste dosare despre care a scris, din dragoste pentru libertatea de expresie, sute de tone de articole. De aceea, imi propun sa va anunt toate termenele la care sunt citat la ICCJ, la fel cum anunt si evenimentele de la Fundatia Titulescu. Si sa va invit acolo. Intrarea este gratuita. Incepem de saptamana viitoare…
De asemenea, la Consiliul Național, Loja Bloggerilor va fi, asa cum v-am obisnuit, deschisa tuturor bloggerilor interesati de activitatile care vor avea loc in cele doua zile. Doritorii pot trimite la psdweb2.0@gmail.com, solicitările de participare, însoțite de datele de contact, până marți, 18 octombrie 2011.
Am primit cu tristete vestea stingerii din viata a lui Ion Diaconescu. Pentru ca, odata cu plecarea unui astfel de lider dintre noi, dispare si o parte necunoscuta a lumii noastre. Vorbesc de acea Romanie care isi ocroteste si se lupta pentru valorile si crezurile sale, indiferent de contrareactiile si agresiunile la care este supusa. Acea Romanie in care Ion Diaconescu a fost o institutie politica de netagaduit, timp de mai bine de jumatate de veac.
Sunt prea putini reprezentanti ai spatiului politic romanesc despre care poti spune ca s-au nascut in si pentru partidul din care fac parte. Destinul lui Ion Diaconescu a fost, din aceasta perspectiva, contopit cu cel al PNTCD. Un munte de om din punct de vedere moral, cu o cultura a dialogului si a consensului, rar intalnite in zilele noastre.
Taranistul care, alaturi de multi alti nedreptatiti, a facut ani grei de temnita, traind chiar si dupa eliberarea din puscarie cu sabia lui Damocles deasupra capului, a fost si va ramane un model al credintei in valorile democratice. Cu toate ca ne plasam, din punct de vedere ideologic, pe pozitii diferite, in toate discutiile pe care le-am avut cu Ion Diaconescu a primat respectul si decenta, schimbul de opinii civilizat, o consideratie reciproca rar sau deloc intalnita astazi pe holurile Parlamentului.
Mi-l aduc aminte, pe vremea cand eram presedinte al Camerei si dansul lider al grupului parlamentar taranist sau din perioada in care dansul era presedinte al Camerei si eu lider al grupului parlamentar. Ne intalneam in sedintele de plen sau in sedintele de Birou permanent. Erau infruntari politice, unele dure, dar intotdeauna cu respectul si caracterul civilizat pe care le dansul le impunea celorlalti. Imi mai amintesc ce spunea, la fel ca Ion Ratiu sau Corneliu Coposu, “nu am votat Constitutia, dar o respectam”. Cata diferenta fata de puterea de astazi…
Dumnezeu sa il ierte si sa se asigure ca plecarea sa dintre noi va fi evadarea spre lumea mai buna, in care coloana vertebrala si taria morala sunt respectate la adevarata lor valoare.
Comentarii Recente