NICOLAE IORGA–NICOLAE TITULESCU. INTERFERENŢE
Lucrarea ce urmează să apară sub egida Fundaţiei Europene Titulescu reprezintă o cercetare personală şi originală, semnată de George G. Potra.
Activitatea laborioasă aflată la baza acestui volum a implicat cu prioritate investigaţii în biblioteci şi arhive din ţară şi străinătate.
Studiul consistent şi cele 93 de documente, din care o parte sunt inedite sau puţin cunoscute, deschid noi perspective asupra relaţiilor publice şi personale dintre cele două personalităţi ale primei jumătăţi a secolului XX.
Informaţiile şi consideraţiile din acest volum vor facilita înţelegerea unor preocupări şi proiecte, unor atitudini de partid şi a unor acte de guvernare atât în politica internă, cât şi în politica externă.
Paginile lucrării deschid noi orizonturi privind conlucrarea celor doi savanţi şi oameni politici în promovarea şi apărarea în străinătate a valorilor şi intereselor româneşti, la catedrele universitare sau la tribuna publică, în presă şi prin cărţi.
Cele două personalităţi politice au avut puncte de vedere şi acţiuni politice convergente, dar şi serioase deosebiri şi confruntări publice, la tribuna parlamentară şi prin presa română şi străină.
Scrisă fără partizanat, lucrarea relevă marile calităţi, dar şi nu puţinele scăderi ale acestor personalităţi, concluzionând obiectiv că orgoliile au avut un efect dăunător pe scena politică românească.
Dincolo de ceea ce i-a despărţit, Nicolae Iorga şi Nicolae Titulescu se proiectează în istorie ca personalităţi dominante în prima jumătate a sec. XX, iubitoare de neam şi ţară.
Paginile lucrării răspund unor posibile întrebări ale specialiştilor din domeniul istoriei, dreptului, sociologiei, politicii externe, dar şi întrebărilor marelui public.
Cele 250 de pagini ale lucrării coagulează pentru prima dată asupra unei relaţii care nu s-a ocolit în mod deliberat, dar s-a trecut din păcate pe plan secundar.
Cititorii – seniori sau tineri – se vor bucura să citească pagini până acum necunoscute, contribuţii oneste la descifrarea şi evocarea istoriei aşa cum a fost ea.
Figuri legendare ale istoriei naţionale, părinţi fondatori ai României moderne, oameni care au trăit şi au murit pentru Ţară, Iorga şi Titulescu n-au mai avut timp să se împace.
Au slujit amândoi neamul românesc fără rezerve, cu totală dăruire. S-au înfruntat şi s-au confruntat doar din dorinţa de a face mai bine, mai repede, mai durabil.
România ar fi avut nevoie de ei atunci când tenebrele războiului au îndoliat Europa şi mai ales atunci când, după suferinţe fără margini, încercam încă o dată speranţe de pace. Gesturi criminale ni i-au răpit pe amândoi, lăsând ca invalizi politic şi infirmi moral să ne reprezinte şi să ne apere interesele.
S-au născut şi au murit români, creştini, amândoi având la căpătâi câte o candelă în Panteonul recunoştinţei naţionale.
Publicarea acestei lucrări în 2011, la 140 de ani de la naşterea lui Nicolae Iorga şi la 70 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Nicolae Titulescu, înscrie în societatea românească un act cultural semnificativ adus memoriei celor doi titani.

Spuneti:
‘Gesturi criminale ni i-au răpit pe amândoi, lăsând ca invalizi politic şi infirmi moral să ne reprezinte şi să ne apere interesele.’
Pe Iorga stiu ca l-au omorat legionarii dar de Titulescu stiam ca a murit, in exil, in Franta, fara a fi ajutat de o mana criminala!?
O lucrare interesanta, pentru ca cele doua personalitati pot fi puse atat in paralela cat si in antiteza. Ultima si-ar putea afla o explicatie si in diferentele temperamentale dintre cei doi, Iorga fiind cunoscut ca foarte viforos, motiv pentru care si-a atras si multi dusmani… Imi amintesc, de pe vremea cand eram student, una dintre picanteriile, aflate de la un renumit profesor de istorie, referitoare la relatiile dintre Nicolae Iorga si Armand Calinescu, in care primul il opreste pe cel de-al doilea pe scarile Palatului, interpelandu-l intr-un mod cu adevarat memorabil: “Nu stiu cine ma tot barfeste la rege, ca daca as sti, i-as scoate si celalalt ochi!”.
oare cati isi aduc aminte de cei doi titani
@ N Claudiu
Permiteti o completare?
: oare, cati dintre cei cu varste pana in 30 de ani, au auzit macar de numele lor?
@ teostanc
un pic de arsenic pe o perioada mai lunga de timp, arsenic de care, se pare, nu ar fi fost straine persoane foarte apropiate; oricum, arsenicul a servit “multumitor” interesele marimilor vremii
Observator
Trebuie să recunosc că am avut emoţii aşteptând să vină recenzorul. Dar, zic eu, am făcut faţă. N-am avut emoţii când mi-am dat CNPul dar mi-a tremurat puţin vocea când m-a întrebat de capul familiei. Noroc că nevastă-mea nu era acasă…
Mie mi-a plăcut când m-a întrebat de dimensiunea toaletei…
« Popor alege-ţi şefi, nu stăpâni ! » – Niculae Titulescu
« Să fii mândru că stai sus numai atunci când nu-ţi e ruşine să-ţi aduci aminte cine te-a adus acolo « – Nicolae Iorga
Brad bătrân
de Nicolae Iorga
A fost tăiat un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Şi-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgân.
O, voi ce-n soare cald trăiţi
Şi ati răpus strămoşul vostru
Să nu vă strice vouă rostul,
De ce sunteţi aşa grăbiţi ?
În anii mulţi cât el a fost
De-alungul ceasurilor grele
Sub paza crengilor rebele
Mulţi au aflat un adăpost.
Moşneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi ursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu
Şi mort acuma, când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu.
Cei de sub 30 de ani – care ar fi trebuit să prindă dragostea de carte după revoluţie – nu citesc NIMIC.
@Iluminatu
Multumesc pentru postare. La ea ma gandeam citind avanpremiera….
cutremuratoare premonitie ? cred ca da…
Trăim în umbra maşinilor ? http://www.nytimes.com/2011/10/30/opinion/sunday/our-unpaid-extra-shadow-work.html?ref=opinion
Pe relaţiile dintre Nicolae Iorga si Armand Calinescu [@Fragmentarium Politic octombrie 29, 2011 la 4:25pm], socrul meu îmi povestea cã, student fiind la ASE – unde Nicolae Iorga ţinea un curs de istorie, a venit într-o dimineaţã în ţinuta de galã şi, observând cã toate privirile studenţilor se focalizau pe decoraţii, le-a spus cu un ”amar activ”, arãtând spre ele: ”Vã uitaţi la astea ? Sã ştiţi cã este unu’ care are o decoraţie mai mult decât mine, da’ i-aş scoate şi ochiul celãlalt !”
Am reluat aceastã relatare cãci s-a reflectat aice’ de multe zile asupra perioadelor: antebelic/postbelic, monarhie/republicã, hedonistic unipolar.
Şi totuşi… (alt)cineva a avut atunci o decoraţie mai mult decât Iorga, da’ acu’, cã funcţionarii parlamentari primesc salarii compensatorii chiar la pensionare, se avanseazã mai mult în rezervã decât în activitate, se face chetã pentru tratamentul unui poliţist care a fost rãnit cã ne apãra aici pe noi şi nu în teatrele…
I am speechless …
n-am auzit de salarii compensatorii la pensionarea functionarilor parlamentari… nu cred ca este reala afirmatia respectiva…
Si totusi vorbele mi-au revenit:
http://prezidenta.wordpress.com/2011/10/30/henry-kissinger-dominique-moisi-interferente/
o conceptie net inferioara fata de lucrarea dlui Potra .
@aceeasi octombrie 30, 2011 la 11:45am scrie: ”n-am auzit de salarii compensatorii la pensionarea funcţionarilor parlamentari… nu cred cã este realã afirmaţia respectivã…”
► Ce percepem poate sã nu fie adevãrat, ce nu percepem poate sã fie !
Un oficial parlamentar motiva deunãzi creşterea bugetului lor prin prevederea unor asemenea salarii compensatorii pentru pensionãri din rândul lor în 2012 – cã z’ce cã aşa ar scri’ în contractele lor de muncã
Nimic despre iMpleMentarea rezultatului referendumului care a decis reducerea numãrului de parlamentari, pentru care parcã-am plãtit de sanchi – din care reducerea numãrului de funcţionari parlamentari trebuia fãcutã prompt, cã nu necesita modificarea Constituţiei
@ M.Voicu
Cred ca sau dvs confundati notiunile, sau deputatul respectiv – la lejeritatea cu care ar fi dat un atare raspuns e de prin partile puterii.
In contractele colective de munca sunt prevazute, in caz de concedieri, clauze de acordare a salariilor compensatorii.
Aaaaaa, daca acum concedierile se numesc pensionari, ma inclin in fata “izvorului de intelepciune”
@aceeasi octombrie 30, 2011 la 11:07pm
“Vedeţi” ce-au auzit şi alţii (n-am înţeles ce legãturã are asta cu “izvorul de intelepciune”). Când am auzit eu ştirea vorbea un bãrbar, nu o femeie
Quote: V.M. HotNews.ro Marţi, 25 octombrie 2011, 17:54 Actualitate | Politic
Sefa Comsisiei Sociale din Camera a spus ca au crescut cu 1 milion lei cheltuielile sociale ale Camerei pe 2012 deoarece mai multi functionari publici de la Camera se vor pensiona in 2012 si primesc la pensionare 7(SAPTE!!!) salarii compensatorii!!! Asta e REGULA !!!! Asa e LEGEA !!! Unquote
Cei care doresc să descarce cartea în format pdf o pot găsi online aici:
http://cutiacuvechituri.wordpress.com/2012/02/01/nicolae-iorga-nicolae-titulescu-interferente/