Ieri, am participat la vernisajul tinerei artiste, Ana Stefania Andronic, la Sala de expozitii a Palatului Parlamentului. O tehnica remarcabila, o lume virtuala, compusa din personaje- alter ego ale artistei, izvorate din pop art, benzi desenate si traditia art nouveau.
Daca aveti timp, treceti pe la Palatul Parlamentului…
Inteleg ca domnisoara este aschia domnului ANDO , si ce as putea sa spun, ca totusi talentul se mosteneste , ca si in politica , de exemplu Elena Basescu la mostenit pe Traian.!
Citeam de dimineaţă în ziarul RL, lângă fotografia domnului Adrian Năstase, titlul : “Coruptie. Raport SAR privind „Fetele justitiei române Cum scapa marii corupti de condamnari” http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/cum-scapa-marii-corupti-de-condamnari-237535.html M-am întrebat imediat de ce au organizat SAR şi RL această diversiune ? Acum vreo oră l-am auzit pe Traian Băsescu declarând eufemistic : „Am semnat contracte prin care va fi adusă tehnologie americană pentru economia românească”. Atât. Să lămuresc. Este vorba despre tehnologie de hydrofracking (fracturare hidraulică) pentru extracţia gazului. Se injectează sub mare presiune în rocile care conţin gaz în pori o soluţie de apă plus vreo 500 de substanţe chimice, dintre care câteva zeci sunt cancerigene dovedite. În Franţa, metoda hydrofracking a fost recent interzisă. Şi în USA, agenţia EPA acordă autorizaţii cu mare dificultate, doar în respectul principiului precauţionar.
http://luptadeclasa.wordpress.com/
Dom’le, chiar aţi vernisat-o pe “tânăra artistă”?
Wow!
@ blogideologic,
Pana azi acest personaj, dorit de grupuri tot mai mari de oameni unul de trista amintire, nu a adus nimic bun pe unde a umblat. Dara existentei lui a serpuit, se pare, numai la marginea societatii dominata de ura, minciuna, discordie, faradelege. Acest mediu l-a promovat, la el s-a adapat fara teama ca v-a trebui candva sa dea socoteala. Acum, din pacate, decontul actiunilor lui primare il suporta un neam, o tara. Caci asta culegem acum din atitudinea Frantei, a Europei fata de noi. Si totusi peronajul, in ciuda unei eveidente strigatoare la cer, este lasat in continuare sa zburde in folosul lui si al camarilei. Ati vazut, dupa ce a jucat tara la ruleta pentru inca un mandat, i s-a nazarit sa scormone adancurile sacre pentru un pumn de arginti datorati unor aventurieri de aiurea. Vorbeste despre tehnologii avansate, dar marsav fiind, nu sufla o iota despre urmarile aplicarii astora pentru prezent si viitorime. Si asta pentru ca i-a mers, ii merge. Dl asta de la pesede si copresedinte al Uniunii, imi scapa numele, zice ca face opozitie. Saracu’ de el nu stie ca este la fel de vinovat pentru politica vadit antinationala promovata de basisti. El crede ca numai zgomotul si incaierarile verbale pot inlocui eficient, si cu urmari in mediul social imediat, actiunea energica cu participatie de masa. I-a spus-o nu odata chiar Nenumitu, ca nu se sperie decat de niste milioane de oameni prezente in strada, si ca abia atunci asculta vocea multimii. De bine dle. Citesc blogul zilnic, dar tot mai greu ma hotarasc sa-mi ordonez ideile stapanite de revolta.
@ Ioan
Numai bine, mulţumesc sincer pentru comentariu. Poate vor veni curând vremuri mai bune pentru bieţii români. Şi aceasta datorită cârmaciului om politic Adrian Năstase (chiar nu glumesc!).
Mi se pare ca domnisoara are un desen curat, ceea ce e bine – asta este baza – si ca abordeaza in expozitie citeva teme, iar a gindi tematic iarasi este bine. Mai departe mi se pare sub influenta desenelor animate japoneze, iar aici nu mai vreau sa ma pronunt, deoarece imi este foarte greu sa zic ceva despre rolul picturii acum si despre cum ar trebui sa fie ea: traim o epoca in care cite 2-3 fraze rostite pentru jocurile pe computer intra in biografiile profesionale oficiale ale actorilor, chiar si ale marilor actori, tot asa cum desenele animate au devenit obiect al automatizarilor numerice. In destui de putini ani, arta plastica, ca preocupari si locuri de munca, pare sa fi suferit mutatii importante, asa incit crearea de caractere ar putea fi astazi un adevarat reper artistic si profesional.
Se simte influenta japoneza.
Sa ma reintorc dupa 2012…12 ani am fost acolo…si sa o va pe Dezbracata din poza 6…Hi,hi,hi…..
@blogideologic septembrie 14, 2011 la 4:33pm
Într-o economie de piaţã a cumpãrãtorului nu e nici-o scofalã de fãcut importuri – dacã cererea ar fi solvabilã (altfel, vernisajul este de nuduri) şi, mai ales fãcute de stat tre’ sã nu întineze idealurile capitalismului 
Parcã Ronald Wilson Reagan sau George H.W. Bush (40th and 41-st Presidents of USA) în China în delegaţie a leşinat în strãdania de a obţine contracte de export pentru ţara lor.
Frumos, dar seamana cu vernisajul fiicei domnului Octavian Andronic.
Blogi,
Deoamdata Nastase cârmeste pe o mare care nu exista, si de aici probabii si ideea ca nu face valuri!!
A.Nastase,
Undeva apare un domn in adidasi , acum nu ca-i la opera dar parca-i
ceva asemanator, legat de opere…!
Seamana cu domnul Stefan Cazimir , si daca-i dansul si mai este inca amic cu dl. O.Andronic putea totusi sa-si traga niste cizme ca sa fie intradevar de tot Caragiale!
Am mai scris aici că istoria României, pentru a fi înţeleasă, trebuie să fie privită prin lentila doctrinelor economice. Aplicat, domnul Mircea Cosma de la Prahova crede că această legătură între istorie şi economia ţării se întâmplă încă de pe vremea lui Mihai Viteazu (fondatorul oraşului Ploieşti). Eu văd interferenţele acestea întâmplându-se cam de pe vremea lui Ştefan cel Mare. De la Mohamed al II-lea şi până la Soliman Magnificul, adică de la căderea Stambulului (în 1453) şi până la victoria de la Mohaci (din anul 1526), Imperiul Otoman a înregistrat totodată o creştere economică prodigioasă! Această putere economică transformată într-o putere armată (foarte adesea se întâmpla şi invers) a contribuit ca factor la victoria otomană în bătălia de la Valea Albă (Războieni, 1476). Şi citesc în Cronica lui Grigore Ureche propoziţia care mă înfioară : “Viteajii cei buni au pierit cu totul atunce”. Să mai spun apoi că mitropolitul Dosoftei, înalt educat la şcoala academică poloneză, vedea originile sistemului economic răzeşesc în Strateghikonul împăratului Mavrichie (şi poate că avea dreptate). Dar, să nu uităm noi, răzeşul generic era chiaburul generic şi sistemul său de management ! Regimul economic din România condusă de comunistul Nicolae Ceauşescu s-a prăbuşit pentru că acesta luptase, încă din tinereţe, foarte eficient împotriva chiaburilor ! Iată că nu trebuie vreodată să uiţi modelele economice vechi ! Am mai scris aici despre profesorul universitar Ion C. Popescu de la Craiova. Un fiu de chiabur. Trimis cu o bursă Fulbright de comunistul rutean Emil Bodnăraş în America, domnul Ion C. Popescu îmi povestea uimit cum a participat la o disertaţie de economie agrariană ţinută special lui de către un profesor de la facultatea de agronomie din Kansas City, în statul Missouri. Profesorul american din Kansas City i-a demonstrat domnului Ion C. Popescu, în date istorice, calcule, cifre, faptul că agricultura românească fusese tot timpul mai performantă decât agricultura americană ! Şi nu era acea disertaţie o mostră a „defetismului” american. Apoi, să amintesc faptul că „distrugerea creativă” (ori principiul lui Schumpeter) nu a fost urmată nici măcar de către managerii moderni de la firma americană IBM unde fusese inventat PC-ul. Managerii de la IBM au lăsat totuşi firma Microsoft să aplice invenţia lor (nu înţeleg de ce, poate ştie cineva de pe blog) ! Mai vorbim uneori mândri despre „victoria revoluţiei române de la 1989” ! În realitate, revoluţiile est-europene ale anului 1989 au fost doar un fenomen de suprafaţă care masca, refuza să spună pe nume, fazei din istoria europeană reală întâmplată atunci : constituirea celui de „al patrulea Reich” (apud Dinu Patriciu). Pentru noi, pentru istoria noastră citim şi interpretăm acum, evenimentele care au precedat decembrie 1989 intră în aceeaşi categorie sinistră ca şi pactul Ribbentrop-Molotov ori Diktatul de la Viena. De ce uităm ce a fătat în România „vaca neagră” a lui Bela Kun înaintea lui decembrie 1989 ? În primul rând să nu-l uităm pe Virgil Măgureanu, atunci profesor la şcoala de partid PCR „Ştefan Gheorghiu” şi ofiţer de securitate (oferind siguranţă absolută pentru cei care lucrau la distrugerea României!). Să recunoaştem sincer, în 1989, pe tot parcursul anului 1989, România era controlată de urmaşii ideologici ai bolşevicului internaţionalist Bela Kun ! Stupiditatea liderului comunist român Nicolae Ceauşescu rezidă şi în faptul că permisese dezvoltarea şi impunitatea participanţilor exogeni la acel fenomen care nu era doar un fenomen anti- România, ci chiar şi un fenomen anti-Romania ! Apoi, unii culturnici români laudă cu absolută delectare rolul jucat de liderul sovietic Mihai Gorbaciov la forjarea „revoluţiilor est-europene” din anul 1989. Repet, acesta a fost doar un fenomen de suprafaţă ! De la Miron Costin şi Fernand Braudel am învăţat că trebuie să privim realist către fenomenele petrecute în istoria noastră numai pe intervale de timp foarte lungi, de care „se sparie gândul” ! Din acest motiv eu amintesc mereu aici anul 1774, adică anul tratatului de la Kuciuk Kainargi prin care Occidentul european manevrat de Britania a decis să dea ţarinei Caterina cea Mare teritoriul nord-pontic din Romania Orientală. Prin politica delocalizărilor în Romania iniţiată de marele împărat Mihail al VIII-lea Paleologul, acest teritoriu fusese transferat de jure către împăratul Alexandru cel Bun (acesta a fost singurul dintre domnitorii români căruia i se recunoscuse efectiv titlul de împărat, împărat de Romania, bineînţeles !) Jocurile în favoarea Rusiei au fost decise la 1774 de un lobby european organizat de ilustrul Voltaire, un lobby unde participa de asemenea un remarcabil om de „ruptură intelectuală”, vorbesc despre matematicianul francez Jean-Baptiste le Rond d’Alembert. Opera matematicianului d’Alembert era foarte bine cunoscută şi apreciată de profesorii universitari de mecanică şi matematică de la Politehnica din Bucureşti, să îl amintesc în primul rând pe ilustrul Ioan Plăcinţeanu ! Nu ştiu de ce d’Alembert nu era, şi nu este, preţuit la Universitatea BB din Cluj ! În fine, regele Prusiei, Frederic cel Mare, întreţinea relaţii epistolare cu iluminiştii Voltaire şi d’Alembert. De la ei vroia să afle, şi chiar afla!, cum avansa acel lobby pro-Rusia spre ţintă. Din acele informaţii utile, regele Frederic cel Mare a modulat politica externă a Prusiei. Nu înţeleg eu deloc motivul pentru care istoria românească a epocii fanariote întunecate se face acum, –chiar împotriva evaluărilor foarte realiste ale paşoptistului liberal Ion Brătianu!–, întru glorificarea domniilor fanariote ! Dacă eu am într-adevăr foarte, foarte mult respect faţă de falsul fanariot Grigore Ghica al II-lea, pe vremea căruia a fost încheiată Capitulaţiunea de la 1740 prin care se recunoştea internaţional legitimitatea frontierei răsăritene a principatului moldovenesc pe Bugul pontic, nu trebuie să nu demasc perspectiva pozitivă falsă în care sunt prezentate acum de culturnicii „de elită”, domniile fanarioţilor Nicolae Mavrocordat, Constatin Mavrocordat şi Alexandru Ipsilante. Este evident că în „revoluţiile est-europene” ale anului 1989, au fost afectate atât România, cât şi Polonia, trebuie să insistăm ! Dar au fost afectate în chipuri foarte diferite ! Anul 1989 a fost foarte pozitiv pentru Polonia, pentru economia Poloniei, şi foarte negativ pentru România, pentru economia României. Să nu uităm evaluarea magnatului Dinu Patriciu, anume că în anul 1989 au fost puse bazele celui de „al IV-lea Reich”! Tot la fel, mergând înapoi în istorie, trebuie să insistăm că pe intervalul de timp centrat pe anul 1774 şi tratatul de la Kuciuk Kainargi, regele prusac Frederic al II-lea a reuşit să construiască pe atunci Prusia Mare ce va fi premergătoarea unui Reich! Într-adevăr, din datele aflate prin schimb epistolar cu Voltaire şi d’Alembert, Frederic cel Mare a putut manevra profitabil Prusiei pentru încheierea primului tratat de împărţire a Poloniei, acela din 1772. Nu prea înţeleg eu de ce diplomaţii, dar şi istoricii!, români şi polonezi nu se unesc pentru analizarea corelaţiilor (care trimit şi către o cauzalitate valabilă pe termen lung, în sens Fernand Braudel măcar, pentru a rămâne în termeni moderni, dar şi Miron Costin, adaug, să nu uităm, Miron Costin fusese bine educat la şcoala academică leşească) dintre tratatul anti-Polonia (inevitabil şi anti-Rutenia !) de la 1772, şi tratatul anti-Romania de la 1774 (bizar, sau poate că nu, de vom citi cu mare atenţie romanele istorice ale lui Henryk Sienkiewicz, vedem că la acesta, Romania şi Polonia se confundă, în mitologia construită de Henryk Sienkiewicz, Polonia este parte din Romania !). Dar să revin la cel de al IV-lea Reich şi la doctrinele economice. În perioada discuţiilor din 1988-1989, discuţii pregătitoare pentru „revoluţiile est-europene”, cancelarul vest-german Helmut Kohl şi preşedintele socialist francez François Mitterrand au încercat să se păcălească reciproc. Uriaşul corporal Helmut Kohl vroia să meargă pe urmele uriaşului corporal Bismarck şi să transforme Germania într-un nou Reich. Tind să cred că Helmut Kohl avea o viziune geopolitică mai limpede decât François Mitterrand ! În cel de al IV-lea Reich, nu doar România, Iugoslavia şi Grecia erau subiecte de pradă ! Fireşte, tot ceea ce era teritorial european şi mediteranean a devenit subiect de pradă supus dorinţei şi lăcomiei celui de al IV-lea Reich. Franţa lui François Mitterrand era într-o anumită măsură dispusă la acceptarea unei heghemonii germane peste Italia, Spania şi Portugalia. Dar ceea ce preşedintele socialist francez nu a perceput a fost colosala dorinţă germană de a stăpâni Franţa ! Sigur, preşedintele François Mitterrand avea percepţia corectă a dorinţei germane de a repeta pactul Ribbentrop-Molotov şi diktatul de la Viena ! Adică, imediat, după 22 decembrie 1989, serviciile de informaţii franceze au perceput dorinţa Germaniei lui Helmuth Kohl şi a vacii revoluţionare create de Ungaria sovietică a lui Bela Kun, de a sfâşia teritorial în multe bucăţi România post-Ceauşescu. Să recunoaştem, Franţa ne-a salvat atunci de la multe necazuri, inclusiv prin sprijinul arătat de François Mitterrand regimului FSN-ist al lui Ion Iliescu. Totuşi, nenumăratele reticenţe monetariste germane au reuşit să păcălească atunci politica externă franceză. Ş trebuie să spun, abia foarte recent francezii s-au trezit din dulcele lor vis economic şi monetarist, un vis bazat de fapt, trebuie să spunem, pe o monedă euro fiat! construită printr-o metrică proastă ! O metrică proastă pentru toţi cei din UE, cu excepţia Germaniei.
Ioan
“Să lămuresc. Este vorba despre tehnologie de hydrofracking (fracturare hidraulică) pentru extracţia gazului. Se injectează sub mare presiune în rocile care conţin gaz în pori o soluţie de apă plus vreo 500 de substanţe chimice, dintre care câteva zeci sunt cancerigene dovedite. În Franţa, metoda hydrofracking a fost recent interzisă. Şi în USA, agenţia EPA acordă autorizaţii cu mare dificultate, doar în respectul principiului precauţionar.”
Iata ce spune comisarul european pentru energie:
“Eu cred că gazele neconvenţionale au nevoie de un înalt nivel de acceptare. Trebuie să avem exigenţe serioase în materie de securitate şi de norme de mediu”, a declarat Oettinger, citat de AFP.
“Cea mai bună metodă de a face acest lucru este să europenizăm normele. Aşadar, le vom prezenta statelor membre câteva propuneri în acest sens primăvara viitoare”, a adăugat comisarul european.
La momentul acesta, dependenta de gazul rusesc face ca foarte multe state europene sa caute febril alternative. Iar gazul de sist este una foarte serioasa. In SUA, exploatarea gazelor de sist a dus la sistarea importurilor de gaz si la reevaluarea masiva, in sus, a rezervelor.
Franta se opune, intrucat se opun “nuclearele”. Vorbind despre riscuri, este greu de determinat ce este mai riscant. Personal, inclin catre energia nucleara ca solutie de viitor, insa pozitia Frantei nu este dictata, cu siguranta, de problemele de mediu invocate, ci mai curand de interesele specifice in aceasta chestiune.
@Adrian Nastase
Am lipsit un timp, nu stiu in ce masura va incanta o scurta revenire pe blog. Vad ca amicii cu care eram obisnuit sunt “retinuti” sau absenti. Imi pare rau de Harabula , am vazut ca ceva l-a determinat sa “plece”. Pacat.
S-auzim de bine.
@ Adrian Nastase
Nu auzisem de Ana Andronic, dar faptul ca ati vorbit la vernisajul sau (va stiu un cunoscator in domeniu), o face frecventabila, chiar inetersanta.
@dlnimeni
@All
Comentariul d-voastra mi-a dat ocazia sa fac urmatorul text, pe care doream de fapt sa-l postez dupa bac, dar lipsa de timp m-a impiedicat.
Am vazut la un moment dat, la Euronews ,un top al accesarilor pe Google in UE. La pozitia 1 si 3 erau “rezultate bacalaureat” si “rezultat bac”. Este o dovada a faptului ca acest examen starneste multa curiozitate si probabil emotii in randul populatiei. Cunoscuti, rude, vecini, prieteni, se uita sa vada rezultatele lui “Gigel” la bac, fie si pentru simplul amuzament,sau urmaresc stirile despre bacalaureat.. Faptul in sine nu este o surpriza. In fiecare an, bacalaureatul produce cam acelasi corolar de evenimente, diferenta fiind doar de nuanta, contestatiile, plangerile, nemultumirile, reprosurile, bacalaureatul in sine, replicile celor responsabili, fiind doar variante pe aceeasi tema. Anul acesta s-a diferentiat probabil prin mai mult adevar in ceea ce priveste rezultatul. Sigur ca avand acum concluziile finale, e un adevar trist. Dar acelasi adevar , ar fi fost valabil in fiecare an, daca vointa politica nu ar fi ascuns realitatea. Dezvaluirea nudei realitati a fost doar amanata. Nu vreau insa sa vorbesc despre bacalaureat in limitele dezbaterii actuale, nici aceasta foarte diferita de alte dezbateri, din alti ani, poate ceva mai violenta. Nu vreau sa intru in spirala acelorasi idei pro si contra, discutii pe marginea regulamentelor, a legislatiei, a greselilor ministrului actual sau a celor din trecut. Ar fi repetitiv, in acelasi timp neconstructiv ( la un moment dat, Baronul propunea o dezbatere). Ar fi ca si cum , intrand intr-o piata aglomerata in care toata lumea vorbeste cu toata lumea si nu se intelege om cu persoana, as incepe sa vociferez si eu. As spune doar ca mi s-ar parea correcta reintroducerea admiterii la facultate si ca nu mi se pare corect actualul sistem de comparatie de dosare , in conditiile in care liceele mai slabe dau note foarte mari unor elevi de la mediocru in jos, iar liceele foarte bune dau note mai realiste, uneori severe, unor elevi de la mediocru la exceptional.
Cred ca ar trebui sa putem patrunde in profunzime problemei. Problema reala a educatiei in Romania este de mentalitate, de paradigma educationala. Ca in multe alte domenii, romanii cara inca in spate un bagaj de prejudecati, de cutume si de reflexe invechite, unele venite din mentalitati formate in perioada comunista, unele dintr-o anchiloza mentala data de o expunere sociala redusa, altele sunt pur si simplu arivisme, sau dorinta de “a fi la fel”, de a se incadra in curentul social majoritar. Mai sunt si alte motivatii pentru starea de fapt.
Dar pana la urma care este scopul educatiei scolare? Ce valoare adauga individualitatii cuiva o scoala absolvita? Ce greutate are o facultate sau un liceu terminat pentru unul care a copiat la examene sau le-a platit pentru a trece( ce sediment a lasat o scoala unui astfel de individ, ce valoare sociala are un astfel de exemplar, posesorul unei diplome golite de continut, o tinichea care face doar zgomot?)
Pana la urma , pentru ce face omul o o scoala?
In tarile la care ne place sa ne uitam, exista tot felul de variante de raspuns la interbarea de mai sus. In general e o mixtura de necessitate, utilitate, scop si tinta de viata profesionala, pe scurt un vehicul, un mijloc prin care fiecare individ incearca sa-si asigure un trai cat mai prosper si mai multumitor professional, moral si material, adaptat desigur la competentele innascute si dobandite ale respectivului individ, si o pozitie sociala pe masura. La acest vehicul , se adauga accesoriile, reprezentate de traditie(inclusive familiala), de snobismul atasat individualitatii, de putina sansa si conjunctura favorabila, de influenta anturajului si familiei, plus multe altele. Toate acestea nu reprezinta totusi ( ma refer la acesorii) principala motivare sau masura prin prisma careia se alege un parcurs scolar si professional. Exista diferente de la o tara la alta, dar alegerea scolii, si a parcursului professional ulterior este determinat pragmatic, logic si cu mult mai putina emotie si mai putin sentimentalism decat in Romania. Vorbesc aici de marea majoritate, nu de cei care abandoneaza scoala la o varsta mica(minoritari, dar prezenti in toate tarile UE) si nici de cei bogati, care fac o scoala doar pentru a-si asigura o pozitie sociala sau o insertie in societate (si) prin educatie. In Romania exista doua bariere emotional-motivationale majore care impiedica modernizarea educatiei si a sistemului, pana la urma adaptarea sa la prezent:
1. Sistemul educational romanesc s-a schimbat putin din’90 si pana acum. Formal este diferit desigur, dar ca mentalitate si ca modalitate de abordare a educatiei de catre politic si corpul profesoral schimbarea este minora. Sistemul communist a pus accentul pe acumularea masiva de informatie din domenii foarte diferite, lipsite insa de support practic si mai ales de finalitate practica. Dezvoltarea emotional a indivIdului, insertia sociala, raporturile cu semenii si stimularea ambitiei si vointei de crestere personala, erau ignorate. Corpul profesoral era format in acest sens , fiind rare cazurile de profesori deosebiti, care sa marcheze si sa-si puna amprenta asupra elevilor sau studentilor. Relatia elev\student-profesor era, in marea majoritate a cazurilor , distanta si rece, reducandu-se la transmiterea de informatii si date, o relatie mai mult statistica decat umana. In acest sens lucrurile s-au schimbat putin. Autoritatea corpului profesoral a scazut, fie din cauza incompetentei, fie din cauza trecerii la extrema cealalta in care profesorii, fie din fronda, fie din dorinta de a schimba, au “liberalizat” relatia si au ajuns sa se bata cu elevii in clasa sau sa tina orele doar pentru a bifa, a face norma.Vointa politica si formarea unor noi generatii de profesori, cu o alta mentalitate, sunt factori cheie. Atat politicienii, cat si corpul didactic vor trebui sa inteleaga pana la urma, ca traim, si vom fi expusi din ce in ce mai mult intr-un sIstem global (mai ales la nivel UE) de invatamant. Ramanerea in aceleasi tipare, ar putea slabi si mai mult, prin self consumption, sistemul educational din Romania.
2. Mentalitatea subiectilor, a scolarizabililor si a familiilor acestora (care au o influenta ce merge de la puternica la totala asupra parcursului scolar) s-a schimbat putin, spre deloc. Motivatiile alegerilor tin destul de rar de finalitatea practica si nu contin o viziune sau o proiectie in viitor . Motivatia alegerii este de multe ori data de moda momentului (vezi Dreptul) sau de “ce spune lumea” sau de explicatii gen “da’ce Costel e mai destept decat Gigel al meu, si uite Costel a terminat …..”. Tipologia aceasta de motivatii duc de multe ori la un parcurs professional perfect parallel cu scoala absolvita. Mai intervin uneori nevoia imediata de bani, sau alte probleme. Cea mai caraghioasa si pana la urma mai trista situatie este atunci cand copilul\tanarul provine dintr-o familie in care parinti\bunici au avut un parcurs professional de success. Este considerat “a failure” copilul de professor universitar care a ajuns de exemplu barman, chiar daca e un barman de exceptie care castiga de doua sau trei ori cat un professor si caruia ii si place meseria aleasa. E fie “oaia neagra”, fie “rusinea familiei”, fie “ rad vecinii de noi”. Personal, cred ca un barman de success, un profesionist care ajunge sa fie cautat si apreciat este de preferat unui asistent sau lector universitar “facut” pe barba lui tata, care mai apoi se va tarai prin viata ,nefericit sa mearga la slujba in fiecare zi. Romanii trebuie sa invete ca o meserie\profesie facuta cu placere, asigura 50% din success. Indiferent ca esti sudor, medic sau trapezist la circ. Si mai trebuie sa inteleaga ca nici o meserie nu e o rusine daca e practicata onest si competent.
Cred ca pana paradigma educational si mentalul nu se va schimba radical, vom discuta in fiecare an despre bacalaureat. Cam in aceeasi termeni si cu aceleasi cuvinte.
S-auzim de bine.
Clarificare : Gazul de şist extras prin hydrofracking poluează ireversibil aquiferele cu substanţe cancerigene. Este clar că există idiota care nu ştiu ce înseamnă “aquifere” şi “substanţe cancerigene”. Idiota ce cred că politica lui Traian Băsescu de a invita aici firme americane pentru hydrofracking vatămă în vreun fel Rusia ! Nu, politica iresponsabilă a lui Traian Băsescu vatămă numai populaţia din România, inclusiv pe aceşti idiota care îl laudă, direct sau indirect !
@ Vasile spune : “Nastase cârmeste pe o mare care nu exista”
Nu, mă refeream la alegerile personale, la judecăţile sale de valoare pentru decizii corecte.
@ LePrince,
Nu-mi pare rău, ai revenit tu, s-a-ntors Aya. Tu eşti de umplutură bre, credeai că nu m-am prins?
Wow! Greu mai ie!
Chireac Bogdan, Acest Pupinbasist “Sub Acoperire”
Cand vad de cat parsivism imbracat in aere de obiectivitate dau dovada unii dintre pupincuristii “sub acoperire” ai chiombalaului de la Cotroceni, imi vine pur si simplu (iertata sa-mi fie expresia) sa vomit pe ei de analisti politici, chipurile independenti, in fapt niste slugoi ordinari ai uratului. Si aici fac referire la numitul Bogdan Chireac. Acest autodeclarat “Mester Stie-Tot” al politichiei internationale, acest Paganel al mediei de specialitate din Romania basista, acest santajist ordinar dovedit si cu dosarele in fiset la Cotroceni, acest imbogatit din afacerile cu Serviciile basescului, acest “sine-qua-non al tocsoaielor” politice etc. are tupeul, sub masca criticului basescului pe motiv de atentat la democratie, sa vina si sa emita niste judecati care mai de care mai probasite menite sa incube la nivel subliminal ideea invincibilitatii uratului, mai nou cu girul administratiei americane, a lui Obama personal.
Degeaba a incercat Mircea Geoana sa-i explice cu frumosu’ ce si cum e cu implicara americana in politicul romanesc, adica ii doare exact in fund pe americani cine conduce la Bucuresti atata timp cat le merg lor treburile, el se tinea cu dintii de textul dictat de la Cotroceni cum ca Nosferatu, prin intrarea pe usa servitorilor in Biroul Oval, a obtinut de fapt un cec in alb de la americani sa faca ce vrea muschiuletu’ lui pe malurile Dambovitei, deoarece este vegheat si sustinut cu tarie de pe malurile Potomacului, inscriind astfel caricatura de intalnire Obama-Basescu in galeria capodoperelor intrevederilor la nivel inalt si facandu-se ca nu intelege ca, de fapt Obama si-a platit o datorie fata tributul de sange dat de romani ca aliati loiali in teatrele de lupta deschise si patronate de americani, plata acestei datorii constand intr-o sedinta foto care sa-i mai ofere chiombului o gura de oxigen inainte de a se scufunda din nou in butoiul de rahat in care s-a si ne-a bagat pana peste cap.
Daca in cazul Elenei Udrea, autodeclarata enciclopedie ambulanta de politica externa, Bogdan Chireac, ii face pe fata lobby tigancii, declarandu-se un fan fara frontiere al frumusetii, dar mai ales inteligentei acestei loaze vopsite, in cazul Basescu, omul incearca sa se dea subtil, adica el pe fata este anti-basescu si astfel judecatile lui atunci cand emite la nivel subliminal sunt cu atat mai valoroase si mai credibile.
Practic el zburda din post de televiziune in post de televiziune ubicuitatea sa in acest domeniu tinand deja de Cartea Recordurilor (la un moment dat, daca nu esti atent, ai senzatia ca omul are capacitatea de autoclonare si de a fi prezent simultan in mai multe locuri) unde, sub travestiul antibasismului, trage in schimb spuza pe turta acestuia de nu se vede om cu persoana.
Ceeea ce este mai naspa, in toata aceasta mascarada, este faptul ca acum toti pupinbasistii si-au insusit teza cu culoarea verde aratata de semaforul Casei Albe Cotroceniului, in materie de alegeri viitoare, si-si construiesc discursurile adresate prostimii in acest registru doar, doar i-or mai fraierii o data pe manelisti.
Cu asemenea perversi si parsivi Opozitia trebuie sa fie foarte atenta,sa tina conferinte de presa cat mai dese si sa explice romanilor, in cuvinte simple, ce si cum e cu “maimutica cu pozaru’” care mai mult de cateva poze pe care sa le distribuie prin sediile pedele pentru a mai indulci din disconfortul morcovului adanc infipt de catre USL in posterioarele mafiotilor, nu a obtinut altceva de la american, nici macar o partida de sex oral la licurici, fiind scos afara cu forta de catre garzile acestuia tocmai cand se indrepta spre slitzul sau mai ceva ca Monica spre cel al lui Bill.
Le Prince,
Dupa o serie de caderi , sau de decaderi cei obisnuiti cu dumneata pentru a demonstra ca sunt intelectuali cu staif au intrat in greva intelectuala, de unul se zice ca ar fi mai rau!
Supusul Domniei Voastre , Contele asisderea , Baronul care nu-i , doreram sa spun ca nu-i baron , este ,asa ca alaturi de domn Nastase si Marcus are cine sa te citeasca,
Na zisis………. che na prokopsis!
Care-i conjunctura economică europeană actuală ? Vorbeam pe un fir precedent despre dificultăţile unor bănci europene care deţineau în portofoliu obligaţiuni de stat ale Greciei. Bizar, fără ca Grecia să fi adoptat măsuri serioase de redresare economică, aceste bănci europene din zona euro şi-au revenit brusc! Să reamintesc că această instabilitate financiară a fost provocată de notaţii ale mult celebratelor, şi temutelor, trei agenţii de ranking americane, nu le mai spun numele. Am mai comentat că acesta era un atac american premeditat asupra monedei euro. Cum au reacţionat monetariştii europeni ? Trebuie să recunosc că ei sunt realmente foarte buni ! Băncile centrale puternice ale naţiunilor europene au început să refinanţeze băncile din zona euro, vorbesc despre băncile aflate în dificultate, să le refinanţeze deci, însă nu în moneda euro!, ci cu foarte mulţi dolari. Şi acele bănci care păreau că se prăbuşesc, şi vor putea astfel să fie cumpărate ieftin, şi-au revenit ! Totodată ţările puternice din UE au început să lanseze ameninţări abia volate că statele europene vor lansa acţiuni energice asupra finanţei oculte. Chiar că nu înţeleg de ce situaţia periclitată a economiei europene s-a ameliorat brusc! Este nevoie, sau nu este nevoie, de state europene puternice care să acţioneze asupra finanţei internaţionaliste oculte?
@ M.VOICU
Era Chaban-Delmas cel care a lesinat la Beijing, dar se si imbatase putin cu ceva bautura dulceaga.
@ All,
In sfarsit, Base ne trece la Euro! Le-a rezolvat admirabil pe restul, asta mai ramasese!
Motivul? Pai e unul simplu, el este optimist, spusele lui!
Acum, din moment ce s-a hotarat, jigodiile vor sari imediat cu propaganda pro.
Ideea reala e ca zona euro va avea o inflatie in cazul iesirii Greciei, ramane prea multa masa monetara pe piata, deci l-au fluierat pe al nostru si gata, s-a rezolvat, imbecilii de romani vor folosi ei moneda, indiferent de pret…
Asta nu face decat sa arate stilul la care Base se pricepe la politica, economie, si la tot restul, cum bine stim si vedem! E prima coada de topor din Romania, executa orice, prompt si la timp. Asa a facut si cu aurul, si cu imprumuturile, si cu spitalele, etc. Baiatul executa, e de fapt un Boc al puterii externe, precum Boc e un boc al celei interne. De asta il si prefera, cei doi se identifica.
Normal, noi asteptam evolutia ungurilor…
Iata primele efecte ale targuielilor americane, tupeu maxim, articole amenintatoare in enational.ro la adresa lui Adrian Nastase , Victor Ponta si Ctin Nita…ce sigur pe el si pe “prietenii” sai este marele patriot nationale our president. Acest individ este atat de orbit de suverana “protectie” pentru el si fetele sale incat nu vede deloc, dar deloc viitorul. Parca si Noriega a fost odata un aliat si prieten
@Marele gremlin ideologic, nea’titi
Trebuie sa-ti spun ca mie imi place salata. Este unul dintre putinele meals-uri pe care il prepar uneori cu multa placere. Cu imaginatie, reusesc uneori sa compun salate realmente apetisante. Fiind un fel de mancare pe care il apreciez, am fost intotdeauna interesat de retete noi sau de idei inedite.
Avand rabdarea sa-ti ingurgitez (cu noduri, dar amuzandu-ma) salata reteta proprie de la 12:14pm, sept.15, pot sa-ti spun ca nu te pricepi si ar fi bine ca astfel de insailari sa le servesti eventual singur. Nu e nici macar comestibila. Ingredientele atat de variate puse laolalta, si dressing-ul expirat fac salatele tale chiar respingatoare. Singurele elemente pe care le-am inteles sunt ,desigur, Kucuk Kainarji, si abominabilii fanarioti, elemente vinovate de orice este rau pe masa numita Romania.
LePrince,
bine ati revenit. Sper acelasi lucru si in cazul lui Harabula.
Le Prince: bine ati revenit sau, in stilul meu de exprimare, bine ca ati mai revenit. Foarte multi romani ar putea discuta despre invatamint si foarte multi dintre acesti foarte multi ar avea partiala dreptate in ceea ce ar spune. Cu doua yile in urma, am discutat un pic pe tema invatamintului cu un cunoscut al meu profesor universitar, intelectual de tinuta. Iata, foarte foarte pe scurt, opinia sa: situatia actuala a invatamintului se datoreaza conventiei tacite, care a functionat mai bine de doua decenii, dintre guvernantii si guvernatii romani privind furtul generalizat, fiecare la nivelul lui. Desigur ca denumim furt si obtinerea nemeritata a diplomelor ori absolvirilor de cursuri. Cind a inceput sa nu mai fie de furat, tipii au inceput sa “roiasca” peste granita. Incercarea de a indrepta situatia in invatamint ar putea incepe, a zis el, cu un astfel de moment. Ieri s-a intimplat sa ascult lamentatia unui coleg de ocupatie: acesta, un aparator infocat al cauzei profesorilor, a transmis, in interes profesional, un mesaj la unele licee si organizatii de invatamint echivalente, vreo douazeci la numar. Dupa trei saptamini nu primise nici un raspuns si nici o confirmare de primire a mail-urilor. A pus mina pe telefon si a contactat unitatile respective, bob cu bob, comunicindu-le ca, fie negativ, fie pozitiv, elegant, politicos, este sa raspunda la mesaje. A primit vaicarelile secretarelor ca directorii au fost foarte foarte ocupati si asigurari ca va primi raspuns in 1-2 zile. De atunci, mi-a zis omul, a trecut mai mult de o saptamina si nu a primit nimic. Sigur ca omul, co-ocupationalul meu, este facut foc si zice ca nu va mai consuma energie in viitor in apararea unora care nu raspund la buna ziua. Din partea lui, deci, scolile si profesorii, incepind de ieri, se pot duce dracului. Aici, as comenta eu, vedem o tendinta care se va generaliza: societatea romaneasca tinde sa devina o societate in care nu te mai poti prezenta singur. Poti fi oricit de instruit, valoros, politicos, daca nu poti spune ori scrie “ma trimite X” atunci esti pierdut, poti sa dai buna ziua in dreapta si in stinga, nu vei fi bagat in seama. Unele opinii pe care le-ati expus nu sunt aceleasi cu ale mele. De exemplu, cea privind “abundenta” de materie. Mult timp am avut o opinie similara, numai ca, in cariera mea profesionala, s-a intimplat sa am nevoie de un capitol de materie la 11 ani dupa ce il invatasem – inutil, credeam eu – si s-a mai intimplat sa nu fi avut timpul sa fi acumulat respectivele cunostinte daca nu le-as fi avut. Prin urmare, mi-am salvat si piinea si obrazul. Urmare este aceea ca de atunci mi-am schimbat opinia pe respectivul subiect. Fiindca ati abordat si aspectul emotional, sa ne reamintim de evolutia cursului leului la mineriada din 1990 si, reamintindu-ne, sa ne intrebam: oare nu a fost nimic similar in spatele emotionalului exemenelor? Cam care ar fi, de exemplu, volumul afacerii cu supravegherea cu camere? Ca sa supraveghezi mii de sali de clasa si peste 100K candidati, ai nevoie de la citeva mii la citeva zeci de mii de camere. Acestea nu pot fi chiar de orice calitate, adica de orice cost, deoarece, altfel, candidata acuzata de utilizare de fituica va afirma ca ea s-a scarpinat pe sub fusta si nici vorba sa-si fi consultat copiuta. Aceste camere trebuie incluse intr-un sistem on line, pe mai multe niveluri, fapt care cere un mare numar de calculatoare, poate mai mult de o mie de bucati. Trebuie sa existe si supraveghetorii respectivi, ca sa nu mai vorbim de software al aplicatiei. As putea sa pariez ca placinta asta a fost adjudecata de una din cele 3-4 firme de soft apropiate de pedelisti si o banuiesc pe una dintre ele care, de cind e pedeleul la putere, cam rade tot prin invatamint. Una peste alta, cred ca acela care va lua creionul ca sa socoteasca nu va socoti degeaba.
Ati pus citeva probleme, tot asa cum cred ca problemele expuse de mine stau in picioare. Si, ca sa inchei discutind transant o chestiune, eu cred ca, la limita, e mai bine sa dai o sansa unei generatii sa mai invete cite ceva, cit o putea printre copieri si fraude, decit sa o arunci in sant. Pina la urma, tinerii respectivi sunt cel mai putin vinovati. Oricum, indiferent decizia, reorganizarea trebuia inceputa. Oare citi ani ne trebuie noua ca sa organizam ceva? La citi ani dupa razboi au putut zice romanii ca invatamintul mergea? As putea paria ca la mai putin de 7 ani, perioada de guvernare a nenorocitilor astora.
Blog Ideologic constata ca desi economia Greciei nu progreseaza, (corect), bancile europene si-au revenit brusc. Ca de obicei, nu explica afirmatia, dar nu este important, intrucat nu are de-a face cu realitatea, ci doar cu ce are omul de demonstrat: teorii din zona crepusculara.
Desigur, opinia unor experti, cum sunt agentiile de rating, influenteaza mult comportamentul investitorilor. Dar sa presupui ca acestea fac intotdeauna jocuri de interese si doar manipuleaza, inseamna sa reproduci in analiza un model propriu de gandire si actiune, nimic mai mult.
Pentru cei care vor sa ramana in contact cu realitatea: anumite banci si-au micsorat expunerea fata de statul grec, vanzand creante, alte creante au fost achitate de catre insusi statul grec la scadenta, din imprumuturile acordate intre timp. Desigur, acele active toxice au fost preluate in alta parte si atarna din ce in ce mai mult asupra contribuabilului european, insa, asa cum insusi Blog recunoaste explicit, SITUATIA GRECIEI NU S-A IMBUNATATIT, IAR RATINGURILE NU S-AU IMBUNATATIT NICI ELE, (in mod firesc, de altfel). Iar situatia generala a bancilor creditoare ramane tensionata, dovada scaerile inregistrate de actiunile principalelor banci creditoare.
Grecia rostogoleste datorii, ca de altfel si alte tari europene, dar in cazul ei, capacitatea de reducere a datoriei este practic nula. Grecia este un debitor falit, si doar contextul european si constienta riscurilor structurale in caz de abandon determina evolutia sovaielnica si inalt conjuncturala in privinta ei.
Principial vorbind, in caz de incapacitate de plata, solutia cea mai sanatoasa este intotdeauna falimentul. Rostogolirea datoriei prin antrenarea unor noi credite, este determinata intotdeauna de dorinta creditorilor actuali de a-si micsora expunerea proprie, pe seama altora noi. In cazul prezent, exista doua categorii mari de interese care se confrunta:
- creditorii privati. Daca acestia sunt lasati sa cada odata cu Grecia, statele se tem de tulburari pe pietele financiare care sa antreneze o prabusire generala a acestora. Din acest motiv, exista tendinta si dorinta statelor de a actiona ca si creditori de utima instanta si a transfera in acest fel o parte a creditului si riscului catre
-creditori publici. Problema este insa ca acesti creditori sunt ei insisi indatorati, inclusiv cei mai puternici, (Franta, Germania), iar opinia publica devine si ea din ce in ce mai mult ostila ideii, sesizand ca asa zisa salvare inseamna de fapt o amanare pe costul contribuabililor.
Aceasta dinamica releva ca guvernele se gasesc intr-un conflict de interese, neputand actiona in vreun sens, fara a vatama o parte. Este inevitabil, in modelul politic actual. Grecia a reusit de altfel sa se indatoreze intr-un asemea hal cu incurajarea tacita a UE si BCE, Blog are dreptate cand spune ca Grecia nu a facut nimic special fata de alte tari. Dar este ca si cum ai spune ca Popescu a cheltuit la fel de mult ca si Ionescu. Problema este ca Popescu isi permitea asta in mult mai mica masura decat Ionescu.
Este “Războiul lumilor”. Ştiu că aborigenii tasmanieni au murit.
Agregarea este operaţiune mentală dificilă. I-am atras atenţia şi lui @Harabula pe tema aceasta. De nu reuşim această operaţiune intelectuală pe româneşte, nu mai avem viitor. Ce ne aşteaptă atunci pe noi, „bieţii români”? Inevitabilul. Destinul aborigenilor tasmanieni. Sînt excesiv de pesimist ? Încerc să mă opun creşterii bulei entropice.
@Mihai ANDREI septembrie 15, 2011 la 5:02 pm îmi spune: ”Era Chaban-Delmas cel care a lesinat la Beijing…”
Ce relevanţã are la subiect ce-aţi spus Dumneavoastrã (care poa’ sã fi fost aşa), faţã de ce-am scris eu – cã ştiu bine !
Istoria românească este extrem de complexă. Alogenilor care nu aplică agregarea, istoria românească li se pare „salată”.
@ blogi,
gresesti din naivitate abordand astfel bula aia: nu se face asa, cand corul voinicilor ataca prima strofa, tu o canti cu aplomb si in avans direct pe cea care iti convine cel mai mult astfel ca 1. ii dezorganizezi, 2. ii faci sa te urmeze, 3. te vor aprecia ca-i salvezi tu stiind cuvintele si 4. iti vor ramane recunoscatori pt ca ii usurezi scurtand interpretarea…
Nimeni nu accepta adevaruri absolute desi toti le cauta mimat sau real.
Deci militeaza direct pt globalizare, dar asa cum vrei tu!