Navigand printre scandalurile zilnice, incerc sa mai scriu cate ceva despre problemele economice. Iata cateva chestiuni care mi se par importante:
1. PARTENERIATUL CU FMI. Care sunt punctele cheie care ar trebui renegociate.
In opinia mea, având în vedere turbulenţele de pe pieţele financiare internaţionale, dar şi dinamica economică nefavorabilă a ţărilor ce constituie principalii noştri parteneri de afaceri, probabil o renegociere a prognozelor macroeconomice (inclusiv creştere economică, deficit bugetar) se impune. Totodată, în viziunea USL, ar trebui incluse şi unele măsuri precum reducerea CAS concomitent cu creşterea salariului minim (ce va stimula ocuparea forţei de muncă), creşterea cheltuielilor de capital aferente proiectelor naţionale (cu 1% din PIB) precum şi creşterea eficienţei cheltuirii banului public (în special în privinţa achiziţiilor de bunuri şi servicii).
2. NEREALIZAREA CHELTUIELILOR CU INVESTITIILE ASUMATE PRIN PROIECTUL DE BUGET.
Nerealizarea cheltuielilor de investiţii programate este deja o practică curentă a Guvernării Băsescu-Boc, nivelul acestora fiind folosit ca “stoc-tampon de sacrificiu” pentru “ajustarea” la ţintele convenite cu FMI şi CE. Practica este lipsită de raţiune economică (deşi măsuri care să posede această calitate sunt rare sau inexistente la regimul politic actual) deoarece dacă ajustări ar trebui făcute, investiţiile sunt ultimul capitol unde ele ar trebui operate. Argumentele stau în efectele benefice ale investiţiilor publice care creează pe de o parte locuri de muncă şi au un efect puternic antrenant asupra economiei şi pe de altă parte fac desfăşurarea activităţii economice a sectorului privat mai uşoară şi permit reducerea costurilor (exemplu: infrastructura de transport şi costurile de transport). Aplecare actualei guvernări în privinţa retezărilor brutale şi anti-economice a cheltuielilor de investiţii şi componentelor cu impact social (salarii, pensii, ajustoare sociale) este însă din acest punct de vedere exemplară şi demnă de o cauză mai bună.
Oricum ratarea acestor ţinte nu este suficientă guvernului, acesta primind derogări la fiecare trimestru de la FMI şi CE, de la ţinta de arierate, ceea ce denotă nu doar o disciplină a execuţiei bugetare extrem de slabe (inexistente practic), dar şi lipsa planurilor şi a unei viziuni economice.
Reducerea altor cheltuieli bugetare – cele cu bunuri şi servicii aferente în special căpuşelor portocalii – şi creşterea veniturilor, prin măsurile expuse anterior, sunt soluţiile încadrării în ţintele agreate cu organismele financiare internaţionale.
Investiţiile, şi nu doar cele publice, sunt un punct slab al acestei guvernări, nu doar cele publice fiind deficitare – cele private contribuie masiv în ultimii ani la ratele negative ale dinamicii PIB. Chiar şi investiţiile străine directe (ISD) – sursă de finanţare a deficitului contului curent al balanţei de plăţi – sunt în scădere (în semestrul I 2010 – ele fiind de 1,149 mld euro iar în semestrul I 2011 de doar 1,088 mld. euro) şi într-o schimbare de compoziţie – fiind acum preponderente creditele intra-grup şi nu participaţiile la capital şi alte moduri de investire.
Fără investiţii substanţiale – publice, private, realizate de investitorii străini – şansele României de a se dezvolta rapid în viitor sunt inexistente, dependenţa de factori excepţionali (anul agricol bun din 2011) sau conjuncturi internaţionale favorabile (programul rabla din Germania şi Franţa) nefiind de natură să asigure o dezvoltare robustă economiei Româneşti.
Scăderea ISD în ultimii ani (în 2008, 2009 şi 2010 la nivelul primului semestru acestea erau de 5,7 mld euro, 3,2 mld euro şi respectiv 1,148 mld euro iar la nivelul întregului an de 9,3, 3,6 şi respectiv 2,6 mld euro) a fost compensată de creşterea dramatică a depozitelor pe termen scurt ale nerezidenţilor (atraşi de dobânda încă mare datorită inflaţiei încă mari) – ce constituie cel mai periculos tip de datorie, ce poate pleca rapid şi genera efecte macroeconomice dramatice (presiuni de depreciere a cursului, reducerea rezervelor). Datoria României pe termen scurt reflectă această dependenţă crescută de capitaluri cu grad mare de pericol macroeconomic – acestea cresc de la 16,9 mld euro în mai 2010 la 20,2 mld euro în mai 2011, aproape de nivelul de 20,6 miliarde euro pe care-l înregistra în 2008 şi care a făcut necesar acordul de 20 mld euro cu FMI – ce a redus astfel această vulnerabilitate.
Din pacate, distrugerea ARIS a avut un efect extrem de negativ in ceea ce priveste dinamica investitiilor straine in Romania. Investitia Pirelli de la Slatina, de exemplu, unde a jucat fotbal de curand Emil Boc, a fost rezultatul unei actiuni sustinute a ARIS in perioada 2003-2004, finalizata cu un proiect de 250 de milioane euro pornit in 2005, la fel investitia realizata de Saint Gobain sau cele pornite de Michlin, Cutiile de viteza Renault de la Sibiu, parcurile industriale de la Ploiesti, Arad, Brasov etc. Conform statisticilor aparute in 2006, Romania reusise sa atraga, in 2004, 40% din FDI din toata zona de sud-est a Europei. De aceea OECD a atribuit ARIS in 2003 si 2004 conducerea forului regional al agentiilor de investitii din zona. In paranteza, vreau sa remarc rolul deosebit in conducerea ARIS in acea perioada si in obtinerea rezultatelor de care am vorbit al lui Marian Saniuta.
Astazi, Traian Basescu a multumit presedintelui Grupului Pirelli pentru continuarea investitiilor in Romania. Comunicatul oficial mentioneaza ca activitatile Grupului au pornit in 2005. E adevarat dar se uita faptul ca investitia a fost pregatita timp de doi ani de catre ARIS in 2003-2004!
3. PERSPECTIVELE INFLATIONISTE.
În contextul actual al unui an agricol de excepţie şi având în vedere dispariţia efectului contabil al creşterii TVA din indicele de preţuri (măsura creşterii a fost luată în iulie 2010 iar indicele preţurilor de consum se calculează pe baza dinamicii pe un an – deci preţurile actuale sunt raportate la cele de acum un an, deja majorate – deci efectul TVA nu mai este reflectat de cifre) perspectivele inflaţiei sunt pozitive. Este posibil ca ţinta de inflaţie să fie atinsă în acest an dacă scăderea preţurilor la alimente va fi suficient de mare (ponderea alimentelor fiind foarte mare în coşul din România – 37%) şi dacă aceasta nu este compensată de o reducere brutală a subvenţiilor la încălzire.
Totuşi această evoluţie pozitivă – anul agricol excepţional – are efecte favorabile în acest an asupra inflaţiei dar şi temporar asupra PIB, dar ridică probleme pentru indicatorii de anul viitor. Considerând că în 2012 producţia agricolă nu va fi la fel de bună (ci doar normală) preţurile la alimente (datorită efectului de bază – sunt raportate la preţurile anului trecut [2011] care fiind foarte mici, majorează rata inflaţiei) vor induce o creştere importantă a inflaţiei. Acelaşi efect va fi vizibil şi asupra PIB, un nivel ceva mai ridicat al contribuţiei agriculturii la PIB va fi compensat de o contribuţie mai redusă în 2012.






Comentarii Recente