Va mai aduceti aminte de interzicerea cumulului pensiei cu salariul? Acea masura care a trimis o gramada de oameni pregatiti acasa, pentru ca, nu-i asa (?), trebuie sa facem economie. Ei bine, aceea masura se aplica doar „fraierilor”. Adica, acelor romani care nu slugaresc regimul si care nu au un spate politic care sa le permita aruncarea la gunoi a oricarui principiu. Fostilor militari impinsi de intrarea in NATO sa iasa la pensie anticipat (si acum jigniti de Basescu), profesorilor de valoare, medicilor si artistilor de valoare. Anul trecut, aceasta masura a fost chiar dramatica, pentru ca a dus la scaderea brusca a nivelului de trai pentru sute de mii de oameni – atinsi direct sau indirect de deciziile stupide ale puterii. Ei bine, unul dintre cei caruia nu i se aplica aceasta masura este chiar doamna Rodica Culcer, reangajata de TVR dupa ce a ajuns la varsta de pensionare. Ati ghicit, reangajata prin cumulul pensiei cu salariu! Aceasta sfidare a bunului-simt a determinat de altfel angajatii din TVR sa reactioneze extrem de dur, printr-o scrisoare de protest. Bineinteles, pe ei nu ii baga in seama un director de televiziune plantat politic in functie si cu o misiune clara. In conditiile in care TVR are pierderi uriase sub mandatul actualului director, sunt tare curios cu ce justificare vine pentru o astfel de decizie sfidatoare! Parca vad ca vor veni sa ne spuna ca ei o apreciaza enorm pe doamna Culcer pentru probitatea ei profesionala si pentru aportul inegalabil la actul de cultura si de educatie pe care il face televiziunea publica sub mandat portocaliu! La fel de mult, astept, ca si angajatii din TVR, clarificari privind cresterea fondului de salarii de la televiziunea publica cu aproximativ 1 milion de euro. Acest milion de euro ingrasa in mod exclusiv conturile celor adusi de Rodica Culcer in institutie. In al treilea rand, astept de la Guvern o raportare foarte exacta a tuturor cererilor de reangajare in institutiile publice, prin cumulul pensiei cu salariul, care au fost acceptate incepand cu intrarea in vigoare a masurii. Si ma refer exclusiv la acele cereri care nu au fost facute de oameni pusi in functii de conducere dupa 2009. Pentru ca, din ce stiu, majoritatea romanilor afectati de aceasta masura, si-au acceptat stoici soarta, in ciuda imensei nedreptati care le-a fost facuta. Un lucru trebuie sa fie clar. Romanilor li se taie veniturile pentru ca o gasca de potentati sa traiasca bine, asa cum le-a promis lor Basescu in 2004! Romania are astazi o noua nomenclatura, formata din slugi la fel de respingatoare ca cele care l-au servit pe Ceausescu si regimul sau. Aceste slugi sunt la fel de vinovate ca si stapanii lor, si ar trebui sa se gandeasca bine la ce va urma dupa ce stapanii, care ii protejeaza acum, vor pleca din functii.
Arhiva pentru iulie, 2011
Zilele astea mi s-a facut mila de Traian Basescu. Am urmarit cruciada lui sincera pentru confiscarea averilor ilicite si incapatanarea pozitiva pentru a revizui imediat Constitutia si a se face, in sfarsit, dreptate. Rezultatul? Tradare peste tot. Curtea constitutionala, pentru niste argumente formale, nu a sprijinit aceasta constructie inovativa care, in sfarsit, elimina din sistemul nostru de drept niste principii desuete si deschidea drumul adevaratei reforme a statului. CSM? La fel; fara sa inteleaga profunzimea acestei noi constructii, lansata, in realitate, mai demult de fostul procuror de dinainte…, specializat in Legea 18. In acelasi mod, lipsit de respect, a procedat si Asociatia magistratilor. Mai grav, chiar Guverul – despre care nu am aflat inca ce propunere de revizuire i-a trimis presedintelui, nu mai este de acord cu el insusi si nici cu El si propune un proiect de lege care sa modifice Codul penal. Astfel, in loc aceasta noua institutie revolutionara sa-si gaseasca locul acolo unde i se cuvine, in viitoarea Constitutie, la capitolul de drepturi fundamentale si la garantarea proprietatii, ea este aruncata, neglijent, intr-un cod care nu exista.
Tradarea guvernului este cu atat mai grava cu cat el propune sa se realizeze confiscarea averilor ilicite printr-o modificare a Codului Penal – stiti textul acela adoptat urgent acum vreo doi ani si care nu a intrat inca in vigoare dar este deja modificat, el trebuia sa fie o minune a tehnicii penale (impreuna cu mica reforma in justitie) , fiind rezultatul eforturilor echipelor de specialisti (sper ca la el a participat si Laura Stefan) care se pare insa ca au uitat sa introduca in minunea de text tocmai Directiva Consiliului JAI 212 din 2005 (anul I de dupa Sistemul ticalosit!). Nu va mai plictisesc cu amanunte de genul ca aveam prin 2005 vreo doua Coduri penale promulgate. Buuun..
Trebuie sa recunosc ca, in subconstient, nici eu nu prea eram convins ca trebuie schimbata sarcina probei. Mi-am dat seama insa ca gresesc. In proiectul guvernului exista garantii certe, inclusiv pentru confiscarea extinsa(unii, rau intentionati ar putea spune ca nationalizarea poate fi considerata si ea o confiscare, chiar foarte extinsa) - instanta se pronunta doar atunci cand exista argumente solide (cand valoarea bunurilor “depaseste in mod vadit” veniturile obtinute in mod licit. Este vorba, desigur de situatiile care pot fi vazute cu ochiul liber!). Si doar atunci cand “instanta are CONVINGEREA” ca bunurile respective provin din activitati de natura celor care au atras condamnarea. Poti sa faci recurs impotriva convingerii unui judecator? Mai greu…Dar astea sunt detalii.
Oricum, vazand toate aceste acte de tradare a interesului national, m-am hotarat sa caut eu argumente cu care sa-l ajut pe Presedinte sa-si puna in aplicare visul.
Prima idee a fost sa ma duc la textul Constitutiei Romaniei din 1866. Mare eroare… In articolul 17 al Constitutiei din 1866, scrie ca “nicio lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor”. Ce sa fac acum? M-am hotarat sa cer in Parlamentul nostru bicameral abrogarea acestui text rusinos. Mi-am dat si o explicatie, unii ar putea spune ca regele Carol I era “sluga nemtilor” si nu prea stia ce scrie prin acea constitutie.
M-am hotarat atunci sa caut argumente mai aproape de noi. Dupa indelungi cautari, am gasit. Stiu cu ce il pot ajuta pe Basescu. Un argument infailibil. Extras direct din Ribbentrop/Molotov:
DECRETUL-LEGE nr 3077 din 7 septembrie 1940, dat de Conducatorul Statului Roman si Presedintele Consiliului de Ministri, generalul ION ANTONESCU, ”pentru controlul averilor fostilor demnitari ai statului”. Legea e cum trebuie. Ea vizeaza, firesc si familiile fostilor demnitari. In ziarul “Universul” din 1 noiembrie 1940, sunt publicate si numele unora dintre cele peste 400 de persoane vizate, intre care Nicolae Iorga, Gh. Ionescu-Sisesti, Al. Lapedatu (fost presedinte al Senatului), Grigore Antipa, C. Argetoianu, Dimitrie Gusti, Mihai Moruzof, Octav Onicescu, C. Radulescu-Motru, Mihail Sadoveanu, Ernest Urdareanu, Alex. Vaida Voevod, Emil Racovita, Lucian Blaga etc.
Iata : marile spirite comunica in timp. Ce alt argument mai doriti ca sa acceptati ca Noul Stat de 1000 de ani trebuie sa porneasca la drum si ca romanii si-au gasit, in sfarsit, un Conducator pentru Mileniul III?
Astazi, la sediul din Kiseleff al Fundatiei, a avut loc simpozionul organizat cu ocazia implinirii a 50 de ani de la moartea lui Lucian Blaga. A fost prezentat volumul “Lucian Blaga in diplomatia romaneasca”. Au fost prezenti si au vorbit despre activitatea diplomatica a lui Blaga, reprezentantii Centrului cultural Lucian Blaga din Sebes si ai Fundatiei Culturale Lucian Blaga din Sebes. A fost prezent si Mugurel Sarbu, primarul Municipiului Sebes, cel care a initiat acest eveniment. Emotionante au fost evocarile profesorului Pavel Tugui si ale scriitorului Ion Brad – care l-au cunoscut si personal pe Lucian Blaga.
Cu acest prilej, organizatorii celei de-a XXXI-a editii a Festivalului “Lucian Blaga” mi-au acordat Premiul pentru diplomatie culturala.
Mai jos, puteti citi textul alocutiunii pe care am prezentat-o in cadrul simpozionului:
Onorată asistenţă,
Dragi prieteni,
Ne aflăm împreună, confraterni în spirit, pentru a evoca pe Lucian Blaga, una din cele mai mari personalităţi ale culturii româneşti din secolul al XX-lea.
S-a săvârşit în urmă cu 50 de ani, în sărăcie, marginalizat, trupul fiindu-i închis într-o chilie universitară din care geniul a fost împiedicat să mai iradieze spre spaţiul şi sufletul românesc.
A fost nu doar nedreptatea ce l-a lovit pe El, a fost şi nedreptatea care ne-a însoţit pe Noi, cei care nu l-am întâlnit decât mai târziu, printre zăbrelele unei cenzuri relaxate, dar totuşi cenzură, geloasă şi implacabilă, mereu la pândă.
Destinul său a fost similar cu al altor titani ai culturii noastre.
Decenii la rând i-am simţit lipsa. Opera lui ne-a fost furată, lipsindu-ne ceva din ideal şi demnitate, din visare şi zbor.
Am crezut că, odată cu ridicarea zăgazurilor unui regim dictatorial, vom beneficia neîngrădit de dreptul de a împărtăşi bucuria întâlnirii cu marile spirite ale culturii naţionale şi universale.
Trăiesc personal, ca om al Cetăţii, ca român şi european, o profundă dezamăgire, constatând că obnubilarea impusă în deceniile anterioare este înlocuită astăzi cu o jalnică acţiune de denigrare şi călcare în picioare a valorilor naţionale.
În numele înlăturării miturilor, al nevoilor de deschidere spre spaţiile universale, condotieri de profesie, anonimi fără operă, anticomunişti post factum şi apatrizi oportunişti îi înjunghie pe la spate sau îi scuipă în faţă pe Eminescu şi Iorga, pe Dimitrie Cantemir şi Ion Heliade Rădulescu, pe Mihail Sadoveanu, Octavian Goga şi Liviu Rebreanu, pe Mircea Eliade şi Constantin Noica, pe Titu Maiorescu şi George Călinescu ş.a.
M-am oprit doar la câteva nume din marea listă a celor batjocoriţi nedrept.
Ei sunt o parte a culturii române, o parte din istoria naţională.
Cei ce coagulează o asemenea structură de batjocorire, la adăpostul impunităţii imediate, jignesc poporul român.
Niciodată, absolut niciodată, nu vom înceta să apărăm valorile culturii naţionale, locuri, timpuri, întâmplări, oameni ai istoriei naţionale.
E timpul să realizăm pericolul renunţării la cuvintele ţară, neam, patrie, popor, cedând fricii că nişte nimeni, de aici sau de aiurea, să ne acuze de exclusivism, naţionalism, xenofobie ş.a.
Nu ne propunem, astăzi şi aici, să abordăm într-o formulă academică creaţia multidimensională şi plurivalentă a lui Lucian Blaga.
Opera lui face obiectul a zeci de ani de studii şi subiectul a sute de învăţaţi, a multor mii de articole şi studii, a zeci şi zeci de volume.
Niciodată prea multe.
Şi dacă tot ce am spus este adevărat, dreptul nostru şi obligaţia noastră de a-l evoca şi de a-l omagia aici nu sunt mai puţin îndreptăţite decât ale altora.
De ce Lucian Blaga astăzi?
Pentru a ne spune nouă şi a spune altora cine, ce şi cum am ales să fim.
Pentru a ne rosti răspicat apartenenţa şi pentru a ne afirma clar identitatea.
Pentru a sublinia public că prin Lucian Blaga spaţiul carpato-danubiano-pontic a dăruit culturii universale pagini care vor conduce, mai devreme sau mai târziu, la răsturnarea unor judecăţi închistate. Fără a le condamna ca superficiale şi nedrepte, nu le putem accepta ca definitive, ca ţinând de Judecata de apoi însăşi.
De ce Lucian Blaga la Fundaţia Europeană Titulescu?
Pentru că el a fost o figură remarcabilă a diplomaţiei româneşti din perioada interbelică.
Timp de 15 ani a ilustrat posturi diplomatice la Varşovia, Praga, Belgrad, Berna, Viena, Lisabona.
Nu a fost un doctrinar în materie de politică externă, un creator, dar a fost cu siguranţă cel mai erudit din corpul diplomatic românesc din acea perioadă. A dat relief sporit locurilor unde a făcut să răsune glasul românesc. De acolo, din fiecare loc, a trimis spre ţară analize prompte, riguroase, solide. În aceleaşi spaţii, a iniţiat demersuri culturale ce s-au bucurat de o bună primire.
Cu îndreptăţire, sinceri şi mândri, putem afirma că Lucian Blaga a fost un adevărat ambasador al culturii româneşti.
Ce vremuri!
Am parcurs ca student şi mai apoi ca cercetător, ca universitar şi ca om politic, varii studii şi lucrări consacrate istoriei diplomaţiei româneşti din secolele al XIX-lea şi al XX-lea. La început şi de fiecare dată după aceea nu am încetat să admir inspiraţia celor ce au apelat la acei oameni de cultură care au fundamentat diplomaţia românească modernă şi să mă minunez de activitatea pe care au desfăşurat-o ca adevăraţi deschizători de drumuri.
E un prilej fericit, evocându-l acum pe Lucian Blaga, să amintim şi să omagiem şi pe Costache Negri, pe Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu – adevăraţi întemeietori, pe cei care, după Primul Război Mondial, s-au afirmat în ceea ce am putea numi, poate cam lejer, „diplomaţie multilaterală“, deşi ar fi mai potrivit să-i spunem „diplomaţie culturală“ – Elena Văcărescu, George Oprescu, Constantin Antoniade, Matila Costiescu-Ghika, pe superbii ataşaţi culturali şi de presă dintre cele două conflagraţii mondiale – Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Aron Cotruş, Marcel Romanescu, Iosif Igiroşianu, pe acei minunaţi ambasadori numiţi vremelnic după cel de-al Doilea Război Mondial – Mihai Ralea, Athanase Joja, Simion Stoilov, Iorgu Iordan, Tudor Vianu, Grigore Moisil.
Doresc să menţionez – şi îmi veţi ierta, cred, această paranteză – că în perioada ministeriatului meu la Externe, în anii 1990–1992, am iniţiat, susţinut şi dezvoltat prezenţa oamenilor de cultură în corpul diplomatic românesc. Dincolo de orice posibilă rezervă particulară, pot afirma că o asemenea măsură a impus şi a consolidat logica lucrurilor, cultura şi informaţia dobândind un loc de onoare pe noi şi noi meridiane.
Ce se întâmplă astăzi? Ce-şi propune, dar mai ales ce face Institutul Cultural Român, prin centrele şi manifestările sale din diverse capitale, nu mă convinge că este ceea ce trebuie, că ne reprezintă ceea ce face, că a sporit în vreun fel camera de rezonanţă şi cota de prestigiu a ţării noastre.
De ce Lucian Blaga în Casa Titulescu?
Suntem obligaţi să reamintim aici întâlnirea dintre aceste două mari spirite.
Într-un rafinat eseu consacrat lui Lucian Blaga, sub titlul La „Cina cea de taină“ a Destinului românesc, încredinţat revistei „Cultura“, confratele şi colegul George G. Potra scria: „Aducând astăzi, aici, un omagiu acestor două mari conştiinţe ale neamului românesc, acestor două cariatide ale fiinţei naţionale, figuri emblematice care vor păstra neamului nostru pentru totdeauna o identitate inconfundabilă, îndrăznesc să cred că Lucian Blaga a formulat atunci cea mai profundă şi frumoasă judecată istorică când l-a încoronat pe Titulescu cu suferinţa de a fi trăit insomnie lângă destinele ţării.“
În mod firesc, în lecturile mele privind pe diplomatul Lucian Blaga am stăruit asupra primei lucrări în acest sens, semnată de colaboratorul meu la Ministerul de Externe, Constantin I. Turcu şi asupra celor trei volume de documente comentate şi editate de Pavel Ţugui. Un gând pios pentru Constantin I. Turcu şi un omagiu respectuos pentru maestrul Pavel Ţugui, prezent alături de noi.
Lucrarea de azi, Lucian Blaga în diplomaţia românească, se înscrie în mod firesc într-o suită de preocupări distincte, ilustrând o latură mai puţin şi mai rar aprofundată a vieţii şi activităţii lui Lucian Blaga.
Ea însăşi devine o carte document.
Proiectul pe care l-am iniţiat anul trecut – şi pe care George G. Potra l-a conturat şi finalizat – a fost făcut posibil mai întâi ca registru de comunicări la cea de a XXX-a ediţie a Festivalului internaţional „Lucian Blaga“, în mai 2010, şi ca volum, anul acesta, în mai 2011, la cea de a XXXI-a ediţie a Festivalului internaţional „Lucian Blaga“.
Reuşita se datorează efortului intelectual şi operaţional al Fundaţiei Europene Titulescu, al Primăriei Municipiului Sebeş, al Centrului Cultural „Lucian Blaga“ Sebeş.
Pe această cale, le aduc mulţumiri tuturor şi îi salut călduros pe domnul Mugurel Sârbu, primarul municipiului Sebeş, pe domnul Gheorghe Maniu, directorul Fundaţiei culturale „Lucian Blaga“ Sebeş, pe domnul Radu Totoianu, directorul Centrului cultural „Lucian Blaga“ Sebeş.
Îi îmbrăţişez cu afecţiune şi cu preţuire pe toţi cei care ne-au încredinţat studiile din această carte, pe cei ce au contribuit sub raport redacţional şi tehnoredacţional.
În Lucian Blaga ne putem regăsi fiecare dintre noi, putem recunoaşte conaţionalul şi concetăţeanul, vecinul şi prietenul, gânditorul şi poetul, învăţătorul şi sfătuitorul, rezistenţa şi statornicia, legătura cu Acasă, fie că venim din Lancrăm, Sebeş, Alba, Cluj sau din Bucureşti, oriunde am fi în lumea noastră românească.
Pentru toate aceste motive, nu vom obosi să le mulţumim tuturor celor care respiră în acest spirit, tuturor celor care au scris despre el, care l-au editat pe Lucian Blaga, care i-au tradus opera, care i-au recitat versurile, care i-au adus verbul în studioul radiofonic sau pe scena teatrală, care i-au ilustrat volumele.
Într-un moment de debandadă şi îngrijorare la nivel mondial, de noi războaie pentru pace şi democraţie, în care neliniştile şi derapajele naţionale nu mai surprind pe nimeni, nici la noi şi nici aiurea, această gură de aer proaspăt este vitală.
Mă bântuie afirmaţia lui Mircea Eliade, care mărturisea că dacă ar trebui să se mute pe o altă planetă, ar lua cu el versurile nemuritoare ale lui Eminescu.
Dragi prieteni,
Nu putem pleca singuri nicăieri. Nicicând. Trebuie să luăm pe mulţi alţii. Am fi altfel singuri. Nu vom fi niciodată Acasă, oriunde pe Pământ şi în Cer fără ei.
Lucian Blaga ne va însoţi viu cu dorul, iubirea, visul, speranţa.
Ieri, am fost, din nou, in Prahova, la mine in colegiu. Am avut, mai intai, o intalnire in comuna Colceag – satul Inotesti, cu viceprimarul comunei (primarul este de la PDL) si cu mai multi colegi – consilieri locali si membri PSD. Am vizitat si santierul Dispensarului din comuna, unde de mai multe luni lucrarile sunt oprite. A fost prezent si Mircea Cosma, presedintele Consiliului judetean, care a promis ca la viitoarea rectificare de buget, vor fi alocate sumele necesare pentru reluarea lucrarilor.
Am mers, in continuare, la Ceptura, unde m-am intalnit, de asemenea cu consilierii nostri locali si cu colegii din organizatie. Am vizitat si unul dintre sediile unei cunoscute societati de viticultura din zona.
In fine, in comuna Fantanele, am avut o intalnire, la Centrul cultural, cu primarul comunei si cu colegii din localitate.
Este titlul editorialului meu de astazi din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.
Vineri, 1 iulie si ieri, 4 iulie, am fost in Prahova, in colegiul meu, pentru a discuta cu primarii, cu consilierii locali si cu colegii de partid despre situatia din localitatile respective.
Am fost in Olari, Balta Doamnei, Gherghita, Rafov, Fulga, Salciile, Boldesti-Gradistea si Ciorani.
Miercuri si vineri, voi merge in celelalte localitati, inclusiv in Mizil, pentru a discuta problemele de finantare, aspecte legate de proiecte de infrastructura si, eventual, de noi locuri de munca.
Rezultatele inregistrate la Bacalaureat sunt mai mult decat ingrijoratoare. Explicatiile sau cauzele pentru situatia in care ne aflam sunt multiple si cred ca pe majoritatea le cunoastem. De aceea, reluarea lor aici ar fi reduntanta. As atrage insa atentia asupra extremelor, care cred ca trebuie scoase din orice discutie pe acest subiect. Ma refer la argumente de tip Funeriu, cum ar fi lipsa de seriozitate, de perseverenta si nemunca elevilor sau la unele lamentari privind existenta camerelor de filmat in anumite centre de examinare.
Mai revoltatoare decat rezultatele de la BAC sunt insa declaratiile post factum ale ministrului Funeriu. Atitudinea sa de satisfactie in fata unui dezastru pe care domnia sa si partidul din care face parte l-au creat sunt incalificabile. Sa afirmi ca este pentru prima data cand romanii isi castiga diploma cinstit este o grosolanie fara margini, prin care Daniel Funeriu il concureaza cu brio pe Traian Basescu, seful unui stat in care „scoala produce tampiti”. Nu a sustinut nimeni, nici macar profesorii, ca, pana acum, examenul de Bacalaureat a reflectat in absolut toate cazurile realitatea asa cum este ea. In acelasi timp, niciun ministru al educatiei – si in ultimii 7 ani, majoritatea au fost de la PDL (!) – nu si-a permis sa jigneasca in acest fel sute de mii de romani care au invatat si au muncit pentru diplomele lor (nu spun ca toti si-au luat diploma corect, dar macar o parte au facut-o si nu merita aceste calificative).
Un ministru al carui scop este acela de a demonstra ca in sistem sunt probleme prin sacrificarea unei generatii, doar pentru a-si justifica o pseudo-reforma promovata prin forta devine un pericol national. Acest ministru a sacrificat o generatie fara a-i oferi nicio sansa sau oportunitate de a alege, de a protesta, de a-si exprima opinia (eu nu stiu cand, anii trecuti, domnul ministru i-a informat pe cei care au dat acum examenul de Bac ca ei vor fi „cobaii” intransigentei sale). Mandria afisata acum si curajul de a distruge vietile unor tineri, proaspat cetateni (multi dintre ei se afla la varsta majoratului) sunt descalificante. Acest guvern a coborat stacheta responsabilitatii si a umanitatii atat de jos incat Romania se afla in cea mai neagra perioada a istoriei sale.
Statul are un contract incheiat cu cetatenii sai. Le ia banii, prin taxe si impozite, si le cere sa isi trimita copiii, obligatoriu, la scoala, promitandu-le ca ii va face oameni. Ce se intampla cu copiii? Ii educam cu valori confuze, le dam tot felul de manuale “alternative”, directori de scoala numiti pe criterii politice. Iar acum, dupa ani de zile in care nu ne-am ocupat de ei, le sarim la gat si ii excludem din societate. E vina copiilor? Niciodata un ignorant nu este vinovat pentru ignoranta sa. Dar, pentru a sti lucrul asta, trebuie sa fii dascal.
Un cercetator chimist isi permite sa faca experimente in laborator. Daca e nemultumit de rezultat, reia experimentul, schimband cantitatile sau adaugand alte substante din tabelul lui Mendeleev. In domeniul social insa, experimentele sunt irepetabile. Destinele unor copii care au dat acest examen au fost frante. Si nu doar din vina lor…
Pentru cei care au uitat sau pentru cei pentru care sabloanele si stereotipurile discursive promovate de PDL devin sinomine cu realitatea, fac urmatoarele precizari:
- Anul acesta bugetul educatiei este de 2,73% din PIB; legea prevede 6%; este cea mai slaba finantare din ultimii 20 de ani si din Europa la acest moment!!
- Salariile profesorilor au scazut cu pana la 60% si au fost afectate si de cresterea TVA si a tuturor preturilor;
- Profesorii sunt ignorati, batjocoriti si alungati nu doar din sistem, ci si din tara;
- Scoala a fost puternic politizata; majoritatea directorilor urmaresc acum interesele partidului portocaliu si nu pe cele ale elevilor si ale comunitatii;
- In ultimii 7 ani, ministrii educatiei au fost: Mircea Miclea (PDL, 11 luni), Mihail Hardau (PDL, 17 luni), Cristian Adomnitei (PNL, 30 luni), Anton Anton (PNL, 3 luni), Ecaterina Andronescu (PSD, 9 luni), Emil Boc (PDL, 3 luni), Daniel Funeriu (PDL).
Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la simpozionul
50 de ani de la trecerea in nefiinta a lui Lucian Blaga.
Comentarii pe marginea aparitiei lucrarii
Lucian Blaga in diplomatia romaneasca.
Evenimentul are loc joi, 7 iulie 2011, orele 11,00, la Casa Titulescu, sos. Kiseleff, nr.47.
Adrian Nastase participa astazi ca invitat alaturi de Dana Grecu si Radu Tudor la emisiunea “La ordinea zilei”- Antena 3, ora 18.45.
Emisiunea poate fi urmarita live aici.
Echipa AN
Comentarii Recente