M-am angajat ca, ori de cate ori voi avea ocazia, sa promovez pe blog diverse evenimente menite sa ofere un aport cultural si un plus de liniste noua, tuturor. Este si cazul festivalului Opera Nights din Hunedoara, prima editie a ceea ce se vrea sa fie cel mai mare festival de muzica clasica din Transilvania si, de ce nu, din tara. Plasarea intregului eveniment in curtea Castelului Corvinilor a amplificat, in mod cert, efectul terapeutic al pieselor puse in scena.
Turismul cultural, oricat de neavenit poate parea pentru unii, este in opinia mea una din directiile putin spre deloc exploatate de tara noastra. Iar orase precum Sibiul, Bucurestiul si, acum, Hunedoara se incapataneaza sa ne arate ca Romania poate fi atractiva pentru publicul sau intern, dar si pentru turistii din afara tarii, prin evenimente cu o puternica incarcatatura culturala.
Contele, nimeni nu a spus ca o dezbatere pe subiectul bacalaureatului nu este importanta si de dorit. Ba din contra. Dar ea trebuie sa fie echilibrata, cu toate datele, la rece si pe fondul problemei, nu sa polarizeze si sa se axeze exclusiv pe varful aisbergulul, respectiv pe rezultatele slabe din acest an. In tot acest context, da, m-a deranjat bucuria obtuza a ministrului educatiei si prim-ministrului Romaniei la auzul notelor. Doi oameni care pur si simplu nu constientizeaza ca sunt, la nivel formal cel putin, responsabili cu (sub)finantarea si (dez)organizarea educatiei romanesti.
Analist, de acord ca nu toti profesorii din sistemul educational sunt 100% pregatiti pentru postul pe care il ocupa. Dar, si in cazul ineficientei lor, tot sistemul bolnav si politizat de titularizare si remunerare se afla la baza problemei. Salarii marite nu ar insemna, automat, mai buna lor pregatire. Dar ar insemna, pe de o parte, revenirea oamenilor buni in sistem si, pe de alta, atragerea de alte valori in educatie. A celor care prefera astazi multinationalele sau strainatatea pentru ca nu pot supravietui cu un salariu putin peste 1000 de lei pe luna.
Bibliotecaru, contractul social pe care fiecare cetatean al Romaniei il semneaza cu statul roman este, din punctul meu de vedere, foarte clar. Tocmai de aceea, schimbarea regulilor in mijlocul unui proces, fara nicio interventie pe fond la cauzele sale, ci doar la efecte, mi se pare o nedreptate de care „semnatarii” din Romania au avut parte in ultimii ani. Nu poti cere aceeasi implicare si aceleasi rezultate, cand tu, stat, oferi mai putin de jumatate din tot ceea ce ai promis si ti-ai asumat sa faci in toata aceasta perioada.
RN, sunt de acord cu tine cand afirmi ca partidele din Romania sufera de o anumita carenta in ceea ce priveste pregatirea din timp a campaniei electorale din punct de vedere teoretic, aici incluzand atat elementul sociologic, cat si pregatirea ideologica, comunicationala si organizatorica. PSD organizeaza, in mod constant, scoli de pregatire politica in care membrii organizatiilor de tineret, dar nu numai, sunt invitati sa isi dezvolte aceste abilitati. Singura modalitate prin care ele pot fi perfectionate ar fi, intr-adevar, organizarea mai multor seminarii de acest gen la nivel local.
Adrian B., nu inteleg de ce te grabesti sa tragi concluzii in contextul in care nu esti suficient de bine pus in tema pe subiectul confiscarii averilor ilicite. Sper sa reusesc, prin acest raspuns, sa iti ofer un motiv de calm. Confiscarea extinsa a averilor este asociata unei condamnari pentru o fapta penala (cel putin asa este in cadrul modelului JAI propus de noi). Iar acest lucru este valabil atat in decizia cadru a Comisiei Europene, cat si in ambele proiecte de lege existente in acest sens din Romania, atat cel al PSD, cat si cel al guvernului. Deci nu, niciunui roman care a muncit cinstit si onest in Spania sau in orice alta tara din aceasta lume nu i se va confisca nimic. Decat daca nu cumva Blejnar nu va inventa el ceva ce nu a auzit nici Europa.
Baronul Munchhausen, am fost acuzat, in aceasta perioada, ca nu inteleg mecanismul si realitatea sistemului educational romanesc. Cu modestie cred, insa, ca atat in articolele recente, cat si in actiunile mele am dovedit ca sunt mult mai legat de invatamantul romanesc decat chimistul Funeriu, profesorul constitutional Boc sau dirigintele Basescu. Da, programele sociale din educatie (nu doar cornul si laptele, ci si „bani de liceu”, „un calculator pentru fiecare” si toate celelalte) au avut un rol important in combaterea abandonului scolar. Poate ca pentru copiii din orasele mari, dezvoltate, aceste ajutoare nu inseamna nimic. Dar pentru elevii din zonele izolate sau profund defavorizate ale Romaniei inseamna foarte mult.
Mariana, toata aceasta batjocura se cheama genocid social, iar PSD-ul l-a condamnat inca din primele zile ale guvernarii Basescu-Boc. Nu stiu in ce masura mai este de actualitate situatia prezentata de tine, insa sper ca mass media locale si centrale sa se intereseze si sa prezinte cu mai multe amanunte blocajul eliberarii de retete pentru diabetici din judetul Bistrita-Nasaud.
Argusdre, USL continua in teritoriu organizarea de referendumuri locale pentru a afla care este dorinta cetatenilor referitoare la reorganizarea teritoriala. Oricat de intors cu spatele la poporul suveran ar fi presedintele Romaniei (iar refuzurile organizarii unor consultari similare in judetele pedeliste ne dovedesc acest lucru), iti garantez ca nu va reusi sa impuna din pix propria viziune de reorganizare administrativ-teritorial. Este penibil si revoltator, insa, all in-ul basescian pe aceasta tema, cum a incercat el sa joace judetele Romaniei la barbutul organizat in Palatul Cotroceni.
George Serban, nu stiu si nici nu ma intereseaza care au fost motivele pentru care presedintele Frantei a ales sa premieze procurorul general al Romaniei. Cu toate ca, indirect, pot banui anumite motive pentru un astfel de gest, deloc departe de logica prezentata de tine. Principial, pana la urma, cred ca esti si tu de acord ca, in viata, nicio fapta buna nu trebuie sa ramana nepremiata.
Santinela, eu sunt convins ca Basescu intelege, dar nu vrea (sau nu poate?!) sa priceapa, dovedind o lipsa aproape patologica de aplecare spre alte opinii sau spre realitatea din teren. Cu totii am vazut, cred, diverse variante modificate ale speech-ului din filmul Der Untergang. Iti recomand, insa, si o vizionare a filmului cu pricina. Vei vedea acolo un alt exemplu de conducator centrat exclusiv pe propriile idei si viziuni. Un om care, atunci cand a fost pus in fata realitatii crunte despre el insusi si despre poporul sau suveran, jongla cu diviziile pe o harta plasmuita doar de si in mintea sa.
Comentarii Recente