Eugen Ionescu – o poezie din tinerete

Rasfoind, la Cornu, diverse publicatii din perioada inter-belica, am gasit in Revista literara a Colegiului Sf. Sava (anul 2, nr.1, din 8 aprilie 1928) o poezie semnata de Eugen Ionescu. Plecat de foarte tanar in Franta, cu parintii, Eugen Ionescu se intoarce in tara, cu tatal sau,  in 1924, si isi continua studiile, pentru o vreme, la Colegiul Sf. Sava. Sigur, textul  trebuie citit in contextul perioadei  complicate de viata prin care trecea autorul dar si in functie de o anumita tonalitate a poeziei vremii.

Papusa

Papusa cumparata de anul nou trecut

Intr-un ungher acuma este parasita

Din ochii ei de sticla, lacrime nu curg

Pe obrajorii roz, de portelan vopsit.

Nici sange nu tasneste din nasul fara varf

Nici din ciuntita mana cicatrizata alb.

N-o face sa scanceasca nici frigul ascutit

Desi prin sdrente ude, usor patrunde gerul.

Papusa parasita sortita-i sa nu planga :

Pe buze ii inghiata un zambet incolor.

Nu vine Messi. Dar avem un Stadion

Nu cred ca ar trebui sa fim tristi sau deziluzionati pentru faptul ca meciul de fotbal Romania-Argentina nu se va mai juca. Poate o sa intalnim Argentina la urmatorul turneu final si o sa ne luam revansa pentru gestul lor!!!

De ce cred totusi ca nu avem motive de suparare, ci dimpotriva? Pentru ca avem in sfarsit, o arena la standarde internationale. De fapt acesta este evenimentul pe care il  vom putea saluta. Ar fi fost trist daca venea o echipa importanta si nu aveam un stadion pe masura. Intr-o astfel de situatie, Messi sau altcineva ar fi venit, am fi avut o bucurie de o zi dar ei plecau si noi ramaneam, in continuare, in conditiile unor stadioane unde ne chinuiam sa carpim gazonul (imi aduc aminte si de experienta ”mea” cu stadionul de la ”23 August”).

Cred ca Sorin Oprescu a facut  un lucru foarte bun, alaturi de toti cei care au muncit la acest proiect. A reusit sa ridice un stadion cu care Romania poate ”iesi ” in Europa si in lume. Iata, incep pregatirile pentru viitorul campionat mondial, din Brazilia. Romania va juca in preliminarii si cu Olanda.

 Ma bucur ca se finalizeaza si arena de la Cluj, care de asemenea, pare a fi o realizare impresionanta.

Ar fi fost frumos ca inaugurarea stadionului din Bucuresti sa fie marcata de acest meci amical, in compania unei echipe mari, precum Argentina. Totusi, arena nu pleaca nicaieri. Este aici si o putem folosi de acum inainte.

Personal, mi-as dori ca debutul echipei nationale pe acest stadion sa aduca mai degraba o victorie atat de necesara, decat un spectacol, cu siguranta incantator, dar lipsit de miza. Sper ca noul Stadion National sa aduca cu sine o relansare a echipei nationale de fotbal. Poate incepem cu Franta…

PS Am fost pe ”Dinamo”, la meciul din calificari cu o echipa de nivel mediu din Croatia. Am plecat dezamagit de rezultatul de egalitate dar si de modul de abordare a jocului.

MAE – Sectia externa a C.C. al PDL

Din mesajele pe care reprezentanţii PDL le transmit pentru a sustine votul prin corespondenta se intelege un singur lucru: Romania isi propune sa anexeze noi teritorii. Numai asa proiectul domnului Baconschi, sustinut prin exemplul Australiei, ar avea o logica.

Australia are o populatie de aproximativ 22 de milioane de locuitori. Pana aici comparatia merge. Teritoriul australian este insa de circa 7,7 milioane de kilometri patrati. Romania are o suprafata de mai putin de 240 de mii de kilometri patrati. Daca nu numaram si cangurii, diferenta intre densitatea populatiei din Australia si Romania este evidenta.Cred ca nu e nevoie sa mai precizez de ce Australia practica votul prin corespondenta. Pur si simplu pentru ca are nevoie de un astfel de mecanism. Conditiile de acolo sunt fundamental diferite fata de cele din Romania.

Domnul Baconschi si-a ratat cariera. In loc sa  nu faca ceva pentru romanii care muncesc in afara granitelor – astfel incat partenerii nostri din UE sa nu ne impuna restrictii pe piata muncii –  sau in loc sa priveasca cu nepasare cum Romania este tot mai izolata in plan international, ar putea sa se ocupe, cu succes – cred – de comunicarea publica. Ministrul Baconschi isi exerseaza abilitatile de propagandist. Altfel nu imi explic de ce a trimis tuturor ambasadorilor si sefilor de misiune tot felul de indicatii, informari si mesaje privind promovarea unei legi care nu exista decat in portofoliul partidului sau si in care lanseaza concepte amuzante de genul ”patriotismului constitutional”.

Daca nu ati aflat (stirea s-a pierdut printre interlopi,  ”batalia de la Deda”, procurori, politicieni, fascisme si cancanuri), Ministerul Afacerilor Externe a solicitat ambasadorilor şi sefilor de misiune sa promoveze proiectul legii votului prin corespondenta. Oamenii au fost bine instruiti si dotati cu prezentare power point, cu mesaje prestabilite, cu indicatii despre ce sa scoata in evidenta sau cum sa reactioneze la eventualele intrebari incuietoare. Cam cu asa ceva se ocupa ministrul ”nostru” de Externe. Domnia sa este preocupat sa aduca acel milion de voturi pentru PDL. Atat si nimic mai mult. Se mai intreaba cineva de ce politica externa romaneasca este sublima, dar lipseste cu desavarsire?

Romania a ratat cel mai important obiectiv de dupa aderarea la UE – accesul in Spatiul Schengen. Relatia cu marile puteri ale Europei oscileaza intre raceala, tensiune si abandon. Axa Bucuresti- Londra – Washington a ramas o poveste de spus la alegeri. Romanii sunt tratati ca cetateni de mana a doua mai peste tot in spatiul comunitar. In fata acestor realitati, nimeni nu raspunde. Ministrul Baconschi nu o face deoarece nu a fost numit la Externe ca sa se ocupe de aceste lucruri. Traian Basescu nu o face pentru ca nu stie, nu poate si, inclin sa cred, ca nici nu vrea. La ce i-ar folosi cand oricum, opozitia este de vina pentru orice esec al puterii portocalii!

Revenind la ceea ce il preocupa pe Teodor Baconschi – cum sa creeze conditii de fraudare a alegerilor – domnia sa le transmite ambasadorilor si sefilor de misiune sa organizeze o serie de evenimente pentru a-i informa pe romanii din strainatate despre initiativa legislativa a ministerului (probabil ca Teodor Baconschi nu a aflat ca pana acum toate modificarile la legile electorale au fost facute de comisii speciale din parlament, care cuprindeau reprezentantii tuturor partidelor!). In acelasi timp, ii invata pe diplomatii romani sa spuna ca proiectul de lege are la baza „sesizarile si contributiile celor direct vizati”, adica ale votantilor din Diaspora. Altfel spus, romanii din strainatate trebuie informati cat mai temeinic despre ceea ce ei insisi ar fi propus. Interesanta logica!

 Proiectul de lege creat de ministrul Baconschi si dorit cu ardoare de PDL nu este decat o metodă de fraudare a alegerilor. El nu respecta principiile esentiale ale unui proces electoral corect, cum ar fi transparenta si securitatea alegerilor. PSD sustine dreptul Diasporei de a vota, in mod direct si trasparent, dar se opune votului prin corespondenta deoarece el nu este un instrument care sa permita – in opinia noastra – numararea corecta a voturilor alegatorilor.

Legea pe care MAE o promoveaza, inainte ca ea sa fie adoptata de Parlament,  are multe lacune care lasa loc posibilelor  fraude. Spre exemplu, alegatorii care voteaza prin corespondenta nu sunt in mod automat si obligatoriu radiati din listele electorale din tara. Cei care vor sa voteze trebuie sa se inscrie in Registrul electoral. Acest lucru presupune transmiterea prin posta, cu confirmare de primire, a unei cereri de inregistrare. Interesant este ca, in cazul plicului ce contine optiunea de vot, proiectul nu mai mentine aceasta exigenta a confirmarii de primire. Altfel spus, cetateanul isi transmite votul, plicul ajunge unde trebuie, dar nu exista nicio dovada in acest sens. Mai mult, pana la deschidere, plicurile cu voturi se afla la dispozitia unei singure persoane (presedintele biroului electoral al sectiei de votare) care poate face orice cu ele. Pe de alta parte, care ar fi norma de reprezentare in cazul votului prin corespondenta? Daca in tara ar vota 9 milioane de alegatori iar in strainatate cei 3 milioane de care vorbeste domnul Baconschi, atunci nu ar trebui ca o treime din Parlament sa fie compusa din reprezentantii Diasporei? Asa ar fi democratic.

Exista multe  exemple care demonstreaza ca acest proiect de lege este gandit insa ca un instrument de fraudare a alegerilor. Mai trec in revista doar lipsa unei liste clare a documentelor care atesta stabilirea domiciliului / resedintei in strainătate, pe baza carora alegatorul sa poata fi inscris in Registrul electoral sau absenta unor prevederi concrete referitoare la modul in care se vor efectua verificarile referitoare la rezidenta alegatorilor. Practic, intregul proiect contine un mecanism gandit sa nu treaca prin nicio forma de control. Procesul in sine nu poate fi monitorizat.

Un aspect pe care ministrul Baconschi il pastreaza sub tacere este acela ca proiectul de lege pe care l-a fabricat modifica, printre altele, Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si Legea 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei. Este vorba despre durata campaniei electorale, care creste de la 30 la 45 de zile. Stiati acest lucru? V-a informat vreun reprezentant al puterii in legatura cu aceasta prevedere a legii care, iata, nu ii vizeaza doar pe romanii din Diaspora, ci si pe cei din tara? Eu as putea sa inteleg constrangerea efectiva de timp pe care o au cei de la PDL pentru a imparti cateva milioane de biciclete in 30 de zile, dar adaugarea a inca doua saptamani de campanie poate avea consecinte  negative pentru activitatea economica a statului dar si in ceea ce priveste saturarea publicului si indepartarea lui (si mai accentuata) de la vot.

Ceea ce trebuie sa se inteleaga foarte clar este ca, votul prin corespondenta este un substitut. In orice democratie reprezentativa, regula este aceea a votului in sectia de votare la care alegatorul este arondat, votul prin corespondenta fiind exceptia. Daca se pot asigura toate acele conditii necesare exprimarii votului in cadrul sectiilor de votare, iar Romania poate face acest lucru, nu este nevoie de vot prin corespondenta. Acesta este folosit acolo unde conditiile, legate de densitatea populatiei, de dimensiunea teritoriului si de costuri, impun un astfel de instrument.

Va rog sa mai reflectati la un aspect. In cazul votului in sectii de vot, si opozitia participa la numararea si controlul votului – prin reprezentantii in sectiile de vot, prin posibilitatea numararii paralele… In cazul votului prin corespondenta, reprezentantii opozitiei nu mai pot participa in niciun fel la supravegherea alegerilor, votarea fiind realizata doar sub controlul institutiilor puterii. Chiar si in cazul votului in sectii din ambasade si in alte locatii din strainatate, pentru voturile exprimate in strainatate, la alegerile prezidentiale din 2009, au fost fabricate - se pare – in sectiile de vot unde opozitia nu avea reprezentanti si folosindu-se de decalajele orare,  voturile care au acoperit diferenta din tara intre Geoana si Basescu. Ganditi-va ce se poate intampla in cazul votului prin corespondenta…

Sunt dator cu o explicatie. In general, am fost destul de retinut in a critica ministerul de externe si pe ministrul Baconschi. Intrarea totala, fara rezerve, in politica si in practicile PDL, discursurile lui Teodor Baconschi la reuniunile partidului, promisiunea celor un milion de voturi, actiunea de militant de partid din pozitia de ministru de externe in chestiunea votului prin corespondenta  dar si o declaratie recenta a sa, m-au facut sa trec peste aceste rezerve.

 Iata, intr-o declaratie data marti agentiei Agerpres, Teodor Baconschi afirma ”PDL este forta reformista si prooccidentala care se va lupta cu acesti jalnici reprezentanti ai trecutului  (este  vorba de reprezentantii ”antireformisti” din USL – n.b.) si ii va invinge. Inclusiv cu ajutorul cetatenilor romani din diaspora, care stiu ca au fost nevoiti sa-si paraseasca tara nu din cauza reformelor pe care le facem acum, ci din pricina mineriadelor, a jafurilor din anii 90 si a coruptiei institutionalizate pe timpul guvernelor neocomuniste”. Acum am inteles, in sfarsit, cum gandeste Teodor Baconschi.  Contra-argumentele la declaratia sa sunt mai putin impotante. Romanii au putut calatori in strainatate liber,  fara viza, doar din 1 ianuarie 2002 si asta datorita eforturilor guvernului pe care l-am condus. In acele conditii, unii dintre ei au decis sa munceasca in strainatate pentru a dobandi venituri mai convenabile pentru familiile lor. Si oare actualul ministru, adeptul liniei crestin-democrate din PDL, nu-si mai aduce aminte de situatia economica din perioada CDR, al carei ambasador in strainatate era?  Dar oare Teodor Baconschi nu stie chiar nimic despre exodul din ultimile luni al medicilor si asistentelor medicale,  in urma ”reformelor” din sanatate, despre disperarea profesorilor si a  tinerilor care vor sa plece (si pleaca) definitiv din Romania, din cauza ”reformei” din educatie?

Cred insa ca ministrul de externe are dreptate atunci cand spune ”Romanii, fie ca traiesc in tara sau in alte state, au datoria sa-si recupereze viitorul si sa-i dea alt chip”. Sper ca acest lucru sa se intample la alegerile viitoare!

Interviu pentru ziarul Ring

Ieri am acordat un interviu pentru ziarul Ring. Interviul il puteti citi aici.

Ne putem amesteca şi noi în problemele noastre interne?

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Analiza economica la Departamente

In pregatirea intalnirii cu reprezentantii FMI, BM si UE, Departamentele Consiliului National PSD au realizat o analiza generala, analiza pe care v-o prezint mai jos:

Situaţia economiei şi finanţelor unei ţări este de dorit să fie caracterizată de o dezvoltare sănătoasă, durabilă, capabilă să asigure echilibrele macroeconomice sau să păstreze dezechilibrele în limite finanţabile, lucru pe care, în România, l-a realizat cel mai bine (cu un trade-off rezonabil între eficienţa economică şi echitatea socială) Guvernul Năstase (deficit bugetar mediu între 2001-2004 de 2% din PIB, cu limite între 1,5 şi 3,2% din PIB, şi deficit de cont curent al balanţei de plăţi mediu 2001-2004 de 5,8% din PIB, cu limite între 3,3 şi 8,4% din PIB, echivalentul a 1,6 – 5,1 mld. euro). Acest fapt este confirmat şi de îndeplinirea integrală, pentru prima dată după 1989, a unui acord cu FMI, cel dintre 2002 şi 2004, în sensul tragerii tuturor tranşelor şi îndeplinirii tuturor condiţionalităţilor prevăzute de acord (totul pentru doar 0,4 mld. euro în trei ani).

Guvernarile de dupa decembrie 2004 au promovat o serie de măsuri economice caracterizate prin politici fiscale şi ale veniturilor prociclice (au turnat gaz pe foc), generând o creştere economică nesănătoasă, pe datorie – regăsită în consum şi investiţii neproductive – la niveluri cu mult peste potenţialul intern, dat de PIB realizat, fapt concretizat în deficite majore şi cronice în domeniul bugetar şi cel extern.

Începând cu 2009, când au apărut ca evidente semnele crizei economico-financiare internaţionale şi în România, s-a ajuns la nevoia unor ajustări economice majore şi concomitent dureroase pentru cea mai mare parte a populaţiei, deoarece:

1.     Numai o mică parte din cetăţeni a beneficiat, între 2005 şi 2008, de sume mari de bani, îmbogăţindu-se pe seama adâncirii şi agravării dezechilibrului bugetar şi a celui extern prin:

o       judecata pe flux (valoarea nou creată anual): cota unică, prin care 10% dintre salariaţi au primit 90% din beneficii, iar restul de 90% dintre ei doar 10% din acestea, prin care România a ajuns să aplice (conform unui studiu al institutului Urbach Hacker Young – cu sediul central în Marea Britanie, Londra) unele din cele mai mici impozite pentru cei cu venituri mari (definite ca cele superioare nivelului de 200.000 dolari pe an – doar Egipt, Rusia şi Dubai, ţară care nu impozitează aceste venituri, au o rată mai redusă) şi unele din cele mai mari impozite pentru cei cu venituri mici (definite ca cele inferioare sumei de 25.000 dolari pe an – impozite mai mari decât cele aplicate de Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie pentru acelaşi nivel de venit). Eşecul cotei unice a fost dovedit de faptul că banii lăsaţi celor cu venituri mai mari, prin aplicarea acestei impozitări proporţionale în locul celei progresive, nu s-au dus în investiţii productive, aşa cum susţineau avocaţii acestei impozitări, ci în consum excesiv personal, case şi maşini, care nu au produs valoare nou creată ci numai deficit bugetar şi deficit extern, ambele nesustenabile.

o       judecata pe stoc (avuţia naţională existentă): consfinţirea principiului “restitutio in integrum” prin legile proprietăţii din 2005 şi înfiinţarea Fondului Proprietatea (4 mld. euro), practici neîntâlnite în nicio alta ţară fostă socialistă, prin aplicarea cărora câteva mii de cetăţeni, de regulă cei care au profitat şi de “binefacerile” cotei unice, au primit numeroase proprietăţi şi/sau mari sume de bani din aşa-zisul Fond Proprietatea. Aplicarea acestui principiu (“restitutio in integrum”) a determinat pierderea sediilor a sute şi mii de instituţii publice, ce au fost evacuate din spaţiile în care funcţionau, ceea ce a mărit cheltuielile bugetare la capitolul bunuri şi servicii, precum şi la poziţia capital (instituţiile respective fiind obligate să construiască/închirieze alte sedii pentru funcţionarea în bune condiţii a învăţământului, sănătăţii, ordinii publice, asistenţei sociale etc.), provocând astfel reduceri suplimentare salariale şi de personal în domeniul bugetar.

2.     Salariaţii perdanţi ca efect al aplicării cotei unice (peste 90%) au avut în perioada 2006-2008 acces la credite ieftine cu buletinul, care în plan personal au reprezentat un anestezic temporar pentru pierderea puterii de cumpărare ca efect al alinierii preţurilor la utilităţi, tutun şi produse din tutun la nivelul european al acestora, în condiţiile în care din cota unică au primit echivalentul a numai 5 – 8 dolari pe lună faţă de sute şi mii de dolari “câştigaţi” de cei cărora li s-a “valorizat mai bine munca”.

3.     În 2007 s-au majorat pensiile deoarece pensionarii trăiau, în condiţiile creşterilor de preţuri şi tarife menţionate anterior, foarte modest, chiar la limita sărăciei.

Aceste politici antieconomice şi antisociale în domeniul fiscal şi al veniturilor populaţiei (inclusiv majorări ale personalului bugetar şi sporirea salariilor acestora) au condus la deficite bugetare în creştere (până la 4,8% din PIB deficit bugetar în anul 2008) şi la creşterea deficitului extern de la 8,4% din PIB în 2004 la 13,4 şi 11,6% din PIB în 2007 şi respectiv 2008, echivalentul unui consum peste producţia naţională de aproximativ 17 miliarde de euro în fiecare din aceşti ani.

Ajustarea întreprinsă de guvernarea Băsescu-Boc în anul 2009, pentru corectarea deficitului bugetar şi a celui extern a fost realizată total greşit,  respectiv:

a.     în lipsa finanţării externe autonome private necondiţionate (venite în România, între 2005 şi 2008, pe calea băncilor cu capital străin, care şi-au fructificat astfel foarte profitabil capitalurile şi plasamentele financiare) România a trebuit să înlocuiască finanţarea privată cu cea instituţională de la UE-FMI-BM (IFI) condiţionată de reforme economico-sociale extrem de costisitoare pentru populaţie.

 Caracterul profund neechitabil şi anti-social al modului de efectuare a ajustărilor economico-bugetare, convenite cu FMI, rezulta din urmatoarele:

o       s-a generalizat principiul contributivităţii în sistemul de pensii, acestea fiind şi supraimpozitate începând cu 2011 (încă 5,5% contribuţii la fondul de sănătate – CASS) în condiţiile în care de cei 10% din salariaţi (aproximativ 400.000 persoane) ce au beneficiat de circa 750 milioane de euro anual din cota unică nu s-a atins nimeni, pe principiul că România capitalistă are nevoie de capitalişti; dar pentru că a avea capital presupune să economiseşti în prealabil din venituri disponibile transparente, ceea ce este foarte dificil şi necesită ani mulţi, PDL a optat pentru capitalizarea unora, puţini, prin decapitalizarea şi sărăcirea marii majorităţi a populaţiei (cota unică a fost menţinută şi în condiţiile ajustărilor majore din 2009 şi 2010).

o       cei care au luat credite cu buletinul  la dobânzi reduse şi la un curs de 3,1-3,4 RON/EUR s-au trezit în 2009 (şi în prezent) că trebuie să plătească rate la un curs de aproximativ 4,2 (o depreciere de aproximativ 20-25%) şi dobânzi substanţial mai ridicate, totul în condiţiile diminuării cu cel puţin 25% a venitului, dacă nu cumva beneficiarii de credite au rămas fără locuri de muncă. Astfel, băncile au înregistrat mari portofolii de credite neperformante, generatoare de provizioane în creştere şi implicit cheltuieli mai mari. Pentru a-şi păstra profitabilitatea la nivelul anterior, băncile au crescut dobânzile percepute debitorilor, marea majoritate a acestora perdanţi ai cotei unice şi fără nici o legătură cu restituirile unor zeci de apartamente, blocuri sau milioane de euro de la Fondul Proprietatea, despre care nici nu se mai ştie dacă au fost corect stabilite, din cauza caracterului intenţionat permisiv şi ambiguu al legislaţiei respective, trecută prin Parlament fără dezbateri democratice prin asumarea răspunderii guvernamentale (fără să mai menţionam că principiul “restitutio in integrum” a fost aplicat doar în România, o ţară săracă, în timp ce în toate ţările comuniste, valoarea retrocedată a fost plafonată – exemplu Ungaria unde suma maximă retrocedată a fost de 75.000 dolari pe persoană, alocându-se pentru această operaţiune numai 1 mld. de dolari în intervalul 1991-1992).

o       pentru că nu a mai putut, datorită deciziei Curţii Constituţionale, să taie 15% din valoarea pensiilor, guvernul PDL, consecvent cu doctrina sa, de a-i apăra pe cei puţini şi bogaţi, după ce în domeniul impozitării directe s-a dovedit adeptul impozitului proporţional (cotă unică), în domeniul impozitelor indirecte  s-a dovedit adeptul impozitelor regresive, pentru că acesta a fost în fapt efectul creşterii generalizate a TVA cu 5pp, respectiv un impozit regresiv suportat în cea mai mare măsură de cei săraci şi în mică măsură de cei cu venituri ridicate şi foarte ridicate.

Practic, prin valoarea PIB din 2010 şi cel din prezent, România se află la nivelul semestrului I al anului 2007 cu un PIB de circa 125 mld. euro (-11% şi -14,8 mld. euro fată de 2008 când PIB a avut valoarea de 139,8 mld. euro). Deci, în timp ce marea majoritate a populaţiei a suportat ajustări dure impuse de regimul Băsescu-Boc în intervalul 2009-2011, prin tăieri primitive ale veniturilor, şi şomaj excesiv, care i-au împins cu puterea de cumpărare, înapoi în timp, la nivelul anului 2003, circa 10-15% din români, respectiv beneficiarii măsurilor de dreapta menţionate şi clientela portocalie a licitaţiilor pentru lucrări finanţate din banii publici, trăiesc ca înainte de criză, la cele mai bune cote ale anului 2008.

Noua  înţelegere cu IFI (aprilie 2011 – aprilie 2013) vizează tot ajustări cu impact direct asupra populaţiei cu venituri medii şi mici (reducerea de cheltuieli sociale, tăieri la sectoarele educaţie şi sănătate), la care se adaugă masive restructurări de personal din regiile şi societăţile statului, cărora le vor cădea victime, bineînţeles, muncitorii, funcţionarii, unele persoane cu studii superioare neagreate de PDL şi mai puţin managerii şi anturajul acestora care căpuşează aceste unităţi transferând profiturile din sectorul de stat în buzunarele  private portocalii.

În aceiaşi ordine de idei, pentru consolidarea “capitaliştilor autohtoni de carton” în acordul negociat cu IFI nu se regăseşte nici o prevedere care să oblige la creşterea redevenţelor pentru activele închiriate de stat unor persoane private, nici despre o progresivitate serios calculată şi aplicabilă în realitate pentru averile imobile ale persoanelor fizice, afişate, în tară şi în străinătate.

Modelul de ajustare a deficitului bugetar şi al celui extern este o problemă de opţiune politică fundamentală, de natură doctrinară (individualism vs solidaritate  umană şi spirit comunitar), fiind un subiect dezbătut foarte fierbinte în prezent şi în ţări dezvoltate precum SUA – alegerea între creşterea impozitelor pentru cei bogaţi (soluţie susţinută de democraţi) şi reducerea cheltuielilor, în special a celor sociale (soluţie susţinută de republicani).

Cazul actual al Greciei este foarte edificator în acest sens, deoarece după opt ani de guvernare de dreapta aventuristă şi numai în folosul celor bogaţi, un guvern social-democrat se vede în prezent obligat să facă ajustări extrem de dure, dar relativ echilibrat distribuite între cei bogaţi şi cei cu venituri modeste, existând, astfel un “burden sharing” în societate, totuşi contestat prin marile manifestări populare, totul în condiţiile unor finanţări externe extrem de consistente şi ieftine (aproximativ 260 mld. euro format din 110 mld. euro şi 150 mld. euro aprobaţi recent), pe 15-30 de ani, pentru o populaţie jumătate fată de cea a României.  Aceasta în timp ce România a primit ca finanţare externă de 20 mld. euro, la care se adaugă o sumă potenţială de 6-7 mld. euro în următorii doi ani (totul cu scadenţa de numai 7 ani), în condiţiile în care dreapta politică portocalie din România a optat pentru ajustări ale nivelului de trai doar al celor cu venituri medii şi reduse respectiv celor corespunzătoare funcţionarilor, muncitorilor, profesorilor, pensionarilor etc., fără a afecta deloc pe cei cu venituri şi averi foarte mari, pe principiul că doar munca trebuie să suporte sacrificiile ajustărilor, capitalul trebuind să fie intangibil.

Ajustarea economică este necesară, însă în principiu aceasta ar trebui însoţită de măsuri care să fie apte să genereze creştere economică susţinută şi semnificativă. În plus această creştere economică trebuie să mai îndeplinească o condiţie: să fie resimţită de ansamblul populaţiei, nu doar de unele pături sau grupuri sociale restrânse. A spera că tăierile primitive ale cheltuielilor salariale şi creşterea TVA (împreuna cu alte varii măsuri) vor genera spontan creştere economică este utopic (wishful thinking). Evoluţia viitoare a consumului public şi privat precum şi dinamica investiţiilor în aceste două sectoare, în contextul măsurilor guvernamentale recente dar şi a comportamentului evidenţiat de datele statistice, indică puţine semne de optimism pentru o revenire a creşterii economice la niveluri apropiate de potenţialul economic al României. În privinţa exporturilor, acestea cresc în ritm mai alert decât importurile şi sincronizat cu producţia industrială, ceea ce evidenţiază că exporturile industriale  sunt un motor al creşterii economice, însă această situaţie nu generează bunăstare pentru întreaga populaţie ci doar pentru angajaţii din aceste domenii, în cazul în care patronii au binevoit  să împartă unele din profituri cu aceştia. În plus cererea externă este o soluţie pentru dezvoltare, însă dinamica acesteia în actualul context internaţional, marcat de ajustări fiscale, reducerea ritmului creditării, nu are perspective foarte favorabile, nefiind durabilă în lipsa unei cereri interne substanţiale pe care măsurile din programul cu IFI nu o generează, lăsând totul la opţiunea investitorilor străini şi a pieţelor externe care poate vor alge să vină şi în România pentru a ne scoate din declinul economic.

Miercuri, la FET

FUNDAŢIA EUROPEANĂ TITULESCU şi EDITURA RAO

au onoarea de a vă invita la lansarea albumului

 SIMFONIA LUMII

Marcel Guguianu – Opere din lumea întreagă

de Lucia Valentina Stanciu

 cu participarea maestrului Marcel Guguianu

Evenimentul are loc miercuri, 27 iulie 2011, ora 17,00, la „Casa Titulescu“, Şoseaua Kiseleff nr.47, Bucureşti.

Antena 3 – ora 20.00

Adrian Nastase este astazi invitatul Gabrielei Vranceanu Firea la emisiunea “Stirea Zilei” – Antena 3, ora 20.00.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Cine a mintit? Analiza comparativa a variantelor scrisorii de intentie catre FMI

Va aduceti aminte, am postat pe blog, pentru a convinge ca afirmatiile mele referitoare la scrisoarea de intentie adresata FMI (de fapt, pregatita de FMI pentru a fi trimisa de guvernul roman la Washington), un text al scrisorii pentru a raspunde la acuzatiile lui Traian Basescu care considera ca afirmatiile mele reprezentau “propaganda bolsevica”.  

Analiza comparativă a textului cvasi-final – publicat de mine pe blog si a textului final al scrisorii de intentie (varianta finala) arata  o suprapunere aproape perfecta. Cine a mintit? Stiu raspunsul dar imi place sa-l repetati (apropo de anecdota cunoscuta…):

10 mai 2011

Franks (FMI): Documentul publicat pe blogul lui Adrian Năstase poate fi o ciornă grosieră

Documentul publicat pe blogul fostului premier Adrian Năstase poate fi o ‘ciornă grosieră’ şi în mod sigur este oricum incomplet, a declarat marţi, la un simpozion economic, şeful Misiunii Fondului Monetar Internaţional, Jeffrey Franks.

“Scrisoarea de intenţie nu a fost încă agreată. Va fi trimisă managementului FMI la Washington şi vor fi inserate modificări, iar în această etapă vor mai fi şi negocieri suplimentare. Orice se publică este o ciornă incompletă şi nu este nimic oficial. Nu am văzut ce a postat domnul Năstase pe blog şi nu vreau să comentez, dar în mod sigur nu este un document final şi nu poate fi decât o ciornă grosieră”, a spus Franks.

Traian Băsescu a răspuns luni seară la TVR: „Nu, nu. Astea intră în propaganda de tip bolşevic – să sperii. De fapt, foarte mulţi au vrut să fie un eşec, România să intre în derapaj. Şi ştiţi foarte bine: au fost trusturi de presă care primul obiectiv a fost descurajarea populaţiei, prăbuşirea moralului populaţiei şi sădirea neîncrederii în Guvern. Uite că acest Guvern a reuşit să tracteze România din criză, împotriva voinţei foarte multora“.

Analiza

Diferentele sunt nesemnificative

• ­       Scrisoarea publicata pe Blog reprezinta in proportie de 95% Scrisoarea de Intentie Oficiala
• ­       sunt modificari de termene privind indeplinirea conditionalitatilor. De fapt, termenele sunt in marea lor majoritate amanate cu 1 luna / 2 luni sau chiar mai mult
• ­       s-au mai descoperit arierate de 0,1% din PIB (pct 7)
• ­       s-a introdus un capitol separate (pct 26 din Scrisoarea Oficiala) cu privire la reforma justitiei
• ­       s-a amanat privatizarea unor pachete minoritare la Nuclearelectrica si Hidroelectrica
• ­       s-a propus ajustarea preturilor preturilor la gaze separat ptr casnici si firme, in 2 etape
• ­       s-a propus necontinuarea activitatii actualilor manageri din companiile de stat
• ­       s-a introdus posibilitatea reducerii CAS, dc vor fi incasari la buget

Comparatia poate fi vizualizata aici.

Astazi, cu ocazia intalnirii reprezentantilor USL  cu reprezentantii FMI, BM si UE, i-am inmanat  domnului Franks aceasta analiza.

Raspunsuri

Spatiul public romanesc a fost, de prea multe ori, in ultima perioada, scena pe care s-au dat numeroase reprezentatii de teatru ieftin sau de circ de duzina. Nu, nu ma refer la piesa recent pusa in scena histrionului de la Cotroceni (nu cea cotidiana, ci aceea care a primit recent incuviintare de la carmuire). Ma refer la momente si decizii aberante de tipul NUP-ului pentru votul de la Parlament, al batutului in piept al lui Emil Boc  pentru vanzarea de actiuni  Petrom, sau indemnului prezidential de a nu se mai plati arieratele la medicamente.
Stiu ca mi-am propus sa nu abordez subiecte cu incarcare politica in aceasta sectiune a blogului, insa nu m-am putut abtine. Vreau sa va comunic, insa, si vestile bune ale acestei perioade. Bune in sensul in care se refera la realitatea care se scurge, in ritmul sau normal si frumos, in jurul nostru. Faptul ca pe o alta scena, cea a Teatrului de Vara din Parcul Herastrau, se ofera si reprezentatii de teatru de calitate. In fiecare luni, timp de trei saptamani, bucurestenii si nu numai vor avea ocazia ca, in schimbul sumei modice de un leu, sa urmeasca o serie de tineri actori la munca.
Intr-o lume din ce in ce mai cu susul in jos, cred ca este bine sa profitam de fiecare moment liber in care putem evada spre altceva. Chiar daca acel altceva este teatru absurd, romanta sau comedie.

Cititor in stele, date fiind seriozitatea si implicatiile subiectului, reiau ceva mai pe larg o serie din observatiile legate de caracterul vadit fraudulos al votului prin corespondenta, asa cum a fost el conceput de laboratoarele cotroceniste. Asta pentru ca proiectul de lege propus de PDL nu respectă principiile transparentei si securitatii alegerilor, singura lui miza fiind „garantarea” unui milion de voturi! Printre multele „lacune” ale proiectului domnului Baconschi, iti enumar doar cateva: lipsa definirii modalitatilor de fraudare si lipsa vreunei sanctiuni aplicabile posibilelor fraude; alegatorii care voteaza prin corespondenta nu sunt in mod automat si obligatoriu radiati din listele electorale din tara; nu exista o lista clara a documentelor care atesta stabilirea domiciliului/resedintei in strainătate; nu exista obligatia ca plicul cu optiunea de vot sa fie trimis cu confirmare de primire etc. Sa continui? Sa adaug instructiunile deja trimise la ambasade pentru a se face propaganda unei legi care inca nu a fost adoptata?

George Ban, faptul ca cei din PDL inca nu au invatat numele complet al Uniunii Social Liberale si incearca, intr-un mod pueril si penibil, sa eticheteze stangaci opozitia dovedeste, inca o data, lipsa culturii politice a portocaliilor. Ei, pe de alta parte, cred ca au o autosatisfactie doctrinara (culmea, stiu, pentru un partid fara doctrina!) cand se aud si se propun unici purtatori de stindard pe o parte a esichierului politic. Sun Tzu atentiona ca daca nu te cunosti pe tine si nu iti cunosti nici inamicul, atunci vei fi infrant de fiecare data.

Micutzul, eu nu am niciun dubiu ca in Romania sunt numerosi magistrati care isi fac cu onoare si seriozitate datoria, ingropati in sutele si miile de dosare care le sunt puse pe masa. In momentul in care, sub cel mai pesimist dintre scenarii, Traian Basescu ar reusi sa isi subjuge tot sistemul, cred ca nu am mai avea libertatea de a purta acest dialog. Pe de alta parte, nu cred ca modelul juridic american ar putea fi impus cu succes in Romania. Una din conditiile sistemului respectiv este ca juratii sa fie impartiali. Or, in cazul nostru impartialitatea a facut loc polemicii nesanatoase, inversunarii, deznadejdii sau dusmaniei, in niciun caz obiectivitatii.

Maria Coman, mi se pare incredibil cum unii oameni pot da verdicte ferme si pot trage concluzii neindoielnice fara sa citeasca cele cateva paragrafe pe care, aparent, le comenteaza. Daca ai fi depus acest mic efort, ai fi vazut ca ‘ipocrizia’ mea consta in faptul ca imi ‘prelungesc’ perindarile in justitie prin audierea celor 970 de martori (?!) propusi de DNA, cu doua procese in care sunt citat in aceeasi zi sau cu petrecerea catorva ore in sala de judecata, doi ani consecutiv, cu ocazia zilei mele de nastere. Stiu, nu se simte niciun iz de imixtiune politica in toate aceste coincidente. Explicatia este una simpla, telurica: asa a dat Zeus.

Adrian B., ceausismul si regimurile totalitare, in general, au reusit sa faca din rautatea umana o virtute si sa o exploateze la potentialul sau maxim. Monicai Macovei, procuror format in acea paradigma, ii este nu greu, ci imposibil sa se extraga din logica executantului de dosare si indicatorului de vinovatie. Eu nu sunt asa sigur ca fiecare om va primi ceea ce merita. Uita-te la acelasi procuror ceausist, care a primit de la Traian Basescu o functie bine platita la Bruxelles, de unde continua sa otraveasca si sa distorsioneze realitatea, singurul ei scop fiind desavarsirea Dosariadei.

Ioan Popescu, daca m-as antepronunta cu privire la vinovatia vreunui posibil corupt din PDL si m-as apuca sa dau verdicte ar insemna ca nu sunt cu nimic mai bun sau diferit fata de ei. Si tocmai pentru ca lumea sa nu isi piarda increderea in justitie, cred ca ea trebuie lasata sa isi faca datoria si sa judece nu dupa indicatiile primite de la diversi morari sau traiani, ci dupa dovezile palpabile existente la dosar.

Vasile si VladM, daca nu am crede in „conduita” democratica pe care o impune dreptul la vot pentru toti cetatenii unui stat, atunci ne-am supune hazardului si regimului politic guvernat de haos. Contributia la bugetul statului poate veni in diverse forme. Eu sunt convins, de pilda, ca milioanele de romani din strainatate au avut, in anii trecuti,  cel putin, un rol foarte important in input-ul financiar autohton, in cresterea economica de dinainte de criza. Si aceea e o contributie si trebuie acceptata ca atare. Noi, cei din tara, nu o putem ignora. Pe de alta parte, pe aceeasi logica sustinuta de voi, ar trebui sa le retragem dreptul la vot si cetatenilor din tara care fac evaziune fiscala si refuza sa plateasca taxe si impozite. Or, in acest caz, conform Constitutiei aceste persoane ar trebui sa fie condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale. Este absurd sa condamni un alt roman pentru asa ceva doar pentru ca, la invitatia presedintelui Romaniei de pilda, a ales sa-si traiasca viata in alt stat membru UE si, astfel, nu cotizeaza la bugetul nostru.

Iulia Peres, opozitia a condamnat inca din 2009 genocidul social al actualei guvernari. Singurele modalitati prin care putem da jos guvernul Basescu-Boc sunt motiunea de cenzura sau alegerile parlamentare (anticipate sau la termen). Nu stiu in ce masura parlamentarii din colegiul dumneavoastra, senatori si deputati, sunt reprezentanti ai opozitiei. Daca sunt reprezentanti ai puterii, le puteti scrie si sa le transmiteti recomandarea sa renunte la gajul dat actualei puteri. Sa se gandeasca la viitorul dumneavoastra si la viitorul lor in politica. Singura modalitate de a obliga sistemul sa va respecte drepturile este sa-l puneti in fata faptului implinit, sa optati si sa militati pentru alternativa.