Scrisoare deschisa catre judecatorii Curtii Constitutionale

Bucureşti,14 iunie 2011

 

ADRIAN  NASTASE                                                                                        

 

Scrisoare  deschisa adresată judecătorilor Curţii Constituţionale 

Stimaţi judecători ai Curţii Constituţionale,

În calitate de deputat, dar şi de cetăţean al României, în calitate de jurist, dar şi de participant, în funcţii publice importante, atât la procesul de elaborare şi adoptare a Constituţiei din 1991 cât şi la cel de revizuire a Constituţiei din 2003, mă simt deopotrivă obligat şi îndreptăţit să vă semnalez câteva probleme constituţionale legate de iniţiativa Preşedintelui României de revizuire a Constituţiei, iniţiativă aflată, în prezent, pe rolul Curţii Constituţionale, pentru aviz.

Potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) Teza 1-a, Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului. Aşadar, Preşedintele nu poate avea singur o asemenea iniţiativă, el având o astfel de posibilitate doar dacă primeşte un proiect de revizuire de la Guvern.

În fapt, în situaţia actuală, lucrurile s-au petrecut într-o modalitate de lucru nefirească. Preşedintele României a întocmit un proiect de revizuire, după înfiinţarea unei mari Comisii prezidenţiale ce a acţionat după propria viziune. Acest proiect a fost transmis Guvernului care a finalizat un proiect care pare a avea acordul Guvernului. Pare să-l fi avut, pentru că se semnalează în prezent contestaţii în cadrul coaliţiei guvernamentale.

Nu sunt necesare comentarii suplimentare pe acest subiect faţă de problemele pe care doresc să le ridic.

Chestiunea esenţială este că proiectul de revizuire transmis de Guvern Preşedintelui pentru a fi înaintat Parlamentului, nu este acelaşi cu proiectul final ajuns la Curtea Constituţională. Preşedintele a modificat şi completat proiectul aprobat de Guvern, proiect derivat, printre altele, din prerogativa constituţională a acestuia: dreptul la iniţiativă legislativă.

Din proiectul transmis Preşedintelui de către Guvern, din cele 53 de articole vizate ca fiind modificate, completate sau reprezentând texte noi, Preşedintele a păstrat mai puţin de jumătate, 24 fiind modificate, 13 reprezentând texte noi, elaborate de Preşedinte.

În aceste condiţii, se pune problema dacă demersul Preşedintelui poate fi socotit constituţional sau dacă nu ar trebui restituit pentru reluarea procedurilor prevăzute în Actul nostru fundamental.

Consider că demersul Preşedintelui nu întruneşte condiţiile procedurale şi de formă stabilite prin art. 150 din Constituţie pentru următoarele motive:

1. 1.  Textul art. 150 din Constituţie trebuie astfel interpretat încât să se asigure unicitatea ansamblului Constituţiei, plenitudinea acesteia. După cum este cunoscut, Constituanta a conceput Actul fundamental ca pe un corp supus principiului rigidităţii, cuprinzând atât restricţii pentru revizuirea acestuia, dar şi o procedură imperativă şi, de asemenea, restrictivă.

Sintagma „la propunerea Guvernului” nu poate însemna o simplă sesizare a Preşedintelui, o sugestie făcută de guvern şefului statului urmând ca acesta să întocmească, să elaboreze textul proiectului de revizuire.

Sintagma „la propunerea Guvernului” are semnificaţia completă şi proprietatea exactă a termenului, natura juridică a noţiunii respective, precum şi competenţele constituţionale ale acestuia, respectiv dreptul acestuia la iniţiativa legislativă, mai exact dreptul acestuia de a întocmi propuneri concrete şi complete în domeniul legislativ, inclusiv dreptul de a redacta proiectul de revizuire a Constituţiei.

Desigur, se poate pune problema rolului Preşedintelui în această procedură. În nici un caz, nu susţin că el este un simplu mesager, un „simplu poştaş” cum îi place să se victimizeze.

Este semnificativ, în acest sens, faptul că Primul ministru Emil Boc în Expunerea de motive a Proiectului de revizuire, pe care l-a înaintat Preşedintelui, aflându-se într-unul din puţinele sale momente când îşi aminteşte propria sa calitate oficială, precum şi specializarea sa constituţională, s-a adresat, în final, Preşedintelui, astfel:

„Stimate domnule Preşedinte al României, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţia României, vă propunem iniţierea modificării Constituţiei, iar Parlamentului României îi adresăm rugămintea de a fi de acord cu Propunerea de revizuire prezentată.”

Dar, Preşedintele are un cadru constituţional în care se poate exprima şi, eventual, implica în acest demers. El poate participa, la cererea Primului ministru la şedinţa în care se dezbate şi se aprobă proiectul de revizuire.

De asemenea, în cadrul prerogativelor sale consfinţite în art. 80 din Constituţie, în principal cele cu privire la faptul că el exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate şi tot el veghează la respectarea Constituţiei, putea şi avea obligaţia să se consulte cu Guvernul pentru a rezulta un proiect comun, aceasta şi în cadrul relaţiilor instituţionale parteneriale cu Executivul pe care le tot evocă.

Preşedintele putea chiar să restituie Guvernului proiectul cu sugestiile sale, iar Guvernul avea obligaţia să-l reexamineze şi să-l aprobe în forma finală.

Se pare însă că Preşedintele ştia ce dificultăţi va întâmpina în cadrul coaliţiei guvernamentale şi a preferat formula actuală.

Dar, în aceste condiţii se pune problema ce rost mai are demersul său dacă nici în cadrul coaliţiei nu are şanse de trecere. Ce şanse va avea în Parlament unde cvorumul pentru adoptare este de 2/3 sau chiar de 3/4 în caz de divergenţă?

În orice caz, Preşedintele nu putea întocmi un proiect nou, propriu şi nici să-l amendeze (mai mult sau mai puţin).

Repet, din cuprinsul textului constituţional rezultă, cu certitudine, că Preşedintele transmite autorităţii legiuitoare propunerea Guvernului şi nu propria lui propunere. De remarcat că o asemenea concluzie se desprinde şi din literatura de specialitate. În monografiile lor, profesorii Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu în „Constituţia României comentată” pag. 1446-1449; profesorul Ion Deleanu, în „Instituţii şi proceduri constituţionale” pag. 437-442; profesorul Gheorghe Iancu, în „Proceduri constituţionale”, pag. 40-42, toţi subliniază că Preşedintele poate avea iniţiativa revizuirii numai la propunerea Guvernului.

Concluzia care se impune este că dacă Preşedintele nu a convenit cu Guvernul o variantă care să fie aprobată de Guvern, el avea în final drept de veto – putea să refuze propunerea ei.

2. În ceea ce priveşte competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa în legătură cu regularitatea şi corectitudinea sesizării Parlamentului cu proiectul de revizuire a Constituţiei semnalez următoarele:

Potrivit prevederilor art. 146 lit. a) din Legea organică a Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă asupra constituţionalităţii iniţiativei de revizuire a Constituţiei din oficiu. Din cuprinsul acestui text, precum şi al prevederilor art. 19 din aceeaşi lege (Legea nr. 47/1992, republicată) rezultă că proiectul Legii de revizuire a Constituţiei, însoţit de avizul Consiliului Legislativ se depune la Curtea Constituţională care este obligată să se pronunţe în termen de 10 zile asupra respectării dispoziţiilor constituţionale privind revizuirea. Aşa cum se menţionează în lucrările ştiinţifice de înaltă autoritate evocate, controlul de constituţionalitate constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor de constituţionalitate pentru iniţierea revizuirii stabilite de art. 150 din Constituţie „verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a iniţiativei de revizuire”.

Se subliniază competenţa Curţii de a verifica atât îndeplinirea condiţiilor formale, procedurale necesare pentru exercitarea iniţiativei de revizuire, cât şi a aspectului conţinutului său normativ.

3. Logica lucrărilor, ordinea lor firească evocă în mod indubitabil concluzia că în controlul constituţional exercitat de Curtea Constituţională primează respectarea condiţiilor de exercitare a iniţiativei de revizuire. Nu ar putea Curtea Constituţională să se pronunţe pe fond asupra unei iniţiative lovite de nulitate absolută.

În aceste condiţii, vă rog, stimaţi judecători, să reflectaţi asupra problemelor sesizate în această scrisoare, întrucât hotărârea dumneavoastră se poate transforma într-un precedent care, fie va consolida principiul supremaţiei Constituţiei, principiu pentru care  Curtea Constituţională este garantul suprem, potrivit prevederilor art. 142 din Actul fundamental, fie va consacra arbitrariul, abuzul, involuţia procesului democratic al statului de drept din tara noastra.