Raspunsuri

Am primit pe blog si pe Facebook sute de mesaje de felicitare si incurajare din partea prietenilor, colegilor, fostilor si actualilor colaboratori, toate venite cu ocazia zilei mele de nastere. Avand in vedere ca mesajele continua sa soseasca, chiar si la cateva zile dupa, doresc sa va mai multumesc inca o data din suflet tuturor pentru gandurile voastre pozitive. Pentru ca imi sunteti aproape in momentele importante. Pentru ca am reusit, prin intermediul Internetului si nu numai, sa fim mai legati unii de ceilalti, pentru ca dezbatem viu problemele cu care fiecare dintre noi se confrunta, pentru ca identificam impreuna solutiile potrivite pentru toate acele subiecte de interes national, local sau personal, va multumesc inca o data!

Carcotasu, cel mai bun turnesol al intelectualului, indiferent de ce personaj ar fi vorba, este dialogul sau orice tip de interactiune (fata in fata, prin creatiile sale etc.) cu el. Din acest punct de vedere, asa e, il pot aprecia pe domnul Baconschi. Pe de alta parte, cel mai bun reactiv al profesionistului sunt rezultatele sale, odata numit in functie. Sunt realist si constient ca singura mostenire pe care Teodor Baconschi o lasa posteritatii este Experimentul electoral de la Paris.

Nic, orice intalnire de pe pozitii divergente (dar chiar si de pe cele convergente) cu Traian Basescu are un singur posibil deznodamant: un nou episod al dialogului surzilor, cauzat de incapacitatea presedintelui Romaniei de a juca rolul impus de Constitutie, anume acela de partener de dialog. In niciun caz cel al protagonistului unui monolog. Simulacrele de la Cotroceni impun o atitudine similiara si din partea opozitiei. To fight fire with fire cred ca e expresia care se potriveste in acest caz.

Doru Coarna, pot intelege explicatia ta referitoare la numirile pe functii importante ale unor incompetenti pana la un punct. Pentru ca tiparul nu l-a setat Traian Basescu, ci, in anumite perioade, comunistii.

Vasile, doar acum, in contextul in care UDMR i-a refuzat propunerea de reorganizare teritoriala, scenariul de cacealma mai poate fi utilizat. Daca ar fi existat consens, sa fii sigur ca ar fi mers mai departe cu reimpartirea Romaniei. Pentru ca scopul era unul foarte clar: forfecarea tarii cu scopul de a mari sansele PDL la viitoarele alegeri. In prezent, singura miza politica majora pe care PDL o mai poate juca este modificarea Constitutiei.

Matilda, total de acord cu tine. Romanii sunt cei care pot si vor decide viitorul Romaniei, prin vot. Ei sunt cei care trebuie sa constientizeze stadiul actual de degradare generalizata, sistemica, a tarii in care cu totii traim. Iar noi, cei din USL, suntem responsabili sa aratam zilnic toate neregulile actualei puteri, suntem obligati sa oferim alternativa sanatoasa la bula speculativa a lui Traian Basescu, stransa sub umbrela portocalie a PDL.

Exasperat, vorbesti despre teoria agenda setting, care se refera la capacitatea mass media (in primul rand) si a reprezentantilor politici (in al doilea rand) de a crea si impune agenda publica. Intr-adevar, ultimele doua teme importante l-au aratat in prim-plan pe Traian Basescu. Dar nimeni nu spune ca rolul jucat de presedintele Romaniei a fost acela al pierzatorului. Nimeni nu spune cu subiect si predicat ca Traian Basescu a suferit doua esecuri majore la nivel politic, prin neconstitutionalitatea unor prevederi din Constitutia sa, respectiv refuzul Romaniei (inclusiv a multor oameni din PDL) de a se reorganiza dupa puzzle-ul afumat al viziunilor cotroceniste.

Georgian, sunt de acord cu tine. Dupa ce i-a organizat teritorial si electoral la nivel intern pe cei din PDL, folosindu-se in acest sens de argumentul DNA (vezi Pinalty, dar nu numai) si de cea mai scumpa campanie interna de partid cu bani publici, Traian Basescu si-a propus sa imparta tara in cnezate. Reorganizarea teritoriala era gandita ca proiectul sau de suflet, momentul in care i-ar fi inscaunat pe Falca, Flutur sau Udrea pe domenii strategice. Ar fi fost relatia senior-vasal perfecta, din care doar Romania ar fi avut de pierdut. Pentru el, ar fi fost vorba despre o cantitate neglijabila.

Contele, in orice declaratii de acest tip, trebuie sa ai in primul rand in vedere functia publica pe care o are emitatorul. In cazul lui Traian Basescu, trebuie sa fii constient ca el nu vorbeste in calitate de persoana „privata”. El este, vrem, nu vrem, presedintele Romaniei. El reprezinta vocea a milioane de romani. Iar cand ai in spate o asemenea responsabilitate, este recomandat sa taci. Sa nu fortezi mana istoriei. Pentru ca prin asemenea gesturi iresponsabile risti sa fii sters pentru totdeauna din istorie.

Cenacluldinbar, pana in prezent, USL a fost singura formatiune care a realizat si va mai prezenta si de acum inainte programe si analize pe toate directiile strategice pe care doreste sa le abordeze din momentul in care va veni la guvernare. Spre deosebire de Traian Basescu si PDL, noi avem o abordare à la carte despre cum trebuie realizata politica guvernamentala in Romania. Avem o viziune proprie si pasii concreti care sa ne duca de la punctul A (situatia actuala, caracterizata de criza generalizata) la punctul B (normalitate).

In vizita, la Parlament

Astazi, am primit in vizita, la mine, la Parlament, un pui de soim.  Probabil ca este un semn…

La multi ani, de Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Tuturor celor care isi serbeaza astazi ziua onomastica le doresc o viata frumoasa si linistita, sa fie inconjurati tot timpul de prieteni si sa se bucure de ceea ce au in jur. Stiu ca nu e usor si ca nu mereu gasim forta pentru a merge mai departe. Nu renuntati totusi la speranta, la credinta si la lupta.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt un exemplu de staruinta si de daruire, demn de urmat. Desi au fost intemnitati pentru apostolatul lor, cei doi nu au renuntat nici in inchisoare sa isi indeplineasca misiunea. Traditia spune ca Sfantul Apostol Petru ar fi facut sa apara un izvor in inchisoare pentru a putea sa-i boteze pe ceilalti prizonieri.

Desi este o zi ploioasa, a inceput de fapt vacanta pentru cei mai multi, iar o astfel de zi ne aduce mai aproape de cei dragi.

Inca o data, LA MULTI ANI! Va rog sa primiti gandurile mele bune si … nu lasati vreme posomorata de afara sa va strice buna dispozitie!

Dilema intelectualilor lui Băsescu

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Joi, la FET

Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la dezbaterea LUMEA ISLAMICA – Analiza stiintifica – abordare publicistica, prilejuita de lansarea lucrarilor

● IRANUL, la rece – autor Corneliu Vlad;

● CIVILIZATIA ISLAMICA. Integrarea culturala – autor Vasile Simileanu;

Evenimentul are loc joi, 30 iunie 2011, orele 11,00, la Casa Titulescu, sos. Kiseleff, nr.47.

TVR Info – ora 22.00

Adrian Nastase este astazi invitatul emisiunii “Foc incrucisat”, moderata de Ioana Lupea si Mircea Marian, la TVR Info, ora 22.00.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Update>>> Inregistrarea emisiunii o puteti urmari aici.

“Revizionismul istoric”. Episodul „Regele Mihai”

Am ezitat in ultimele doua zile sa comentez afirmatiile lui Traian Basescu legate de regele Mihai. Motivul acestei retineri a fost aceea ca am fost foarte surprins de aceasta  declaratie.  Veti spune ca nimic nu mai poate surprinde din ce spune sau ce face Basescu. E adevarat. Si totusi…Unii au crezut ca ramasesera anumite zone nemurdarite de Basescu si ca el a vrut sa termine “treaba”.

Faptele istorice sunt clare. Abdicarea regelui Mihai nu a fost un moft. A fost un act fortat. NU abdicarea, ci fortarea acestei abdicari este actul de tradare a poporului roman. Iar aceasta fortare a venit din partea unor oameni carora Basescu, in sinea sa, poate ca astazi le este recunoscator. Paradoxul este ca un favorizat de comunism  (un “fost comunist” – cum se considera el la dezbaterea televizata din 2004)  il acuza pe Regele Mihai pentru acest blestem. Sa fie vorba de un complex moral?

Ce sa ii reprosam tanarului rege – ca a ales sa nu moara inutil, cand decizia privind soarta sa, a regalitatii si a poporului roman nu mai erau in mana sa? Am citit zilele acestea o opinie extrem de pertinenta: lui Basescu ii plac mult sacrificiile altora. Pana la urma,  decizia lui de a demisiona ar putea fi semnul unui astfel de sacrificiu…

Incepand cu 1866, Romania a trecut printr-un important proces de constructie si modernizare. O mare parte a institutiilor democratice, inclusiv partidele politice, s-au nascut si s-au modernizat in timpul regelui Carol I.

Nu vreau sa fac, prin aceste randuri, elogiul monarhiei. Stiu ca, in Romania, ea a insemnat si  Constitutia din 1923 si votul universal. Stiu insa ca ea a permis, mai ales in timpul lui Carol al II-lea, excese, autoritarism, decizii discretionare.Cred totusi ca singurii care au caderea sa le comenteze sunt istoricii, nu politicienii, indiferent de zona din care acestia provin.

In plus, asocierea de catre Basescu intre Casa Regala si tragedia prin care au trecut si evreii din Romania nu este doar o greseala impardonabila, ea este un act de abandon al oricarei ratiuni si a bunului-simt care ar trebui sa caracterizeze un om politic aflat la nivel atat de inalt.

Iar acum, as reveni la ultimile doua decenii, pe care le cunosc mai bine – sub aspect politic. Stim care au fost, la inceputul anilor ’90, relatiile dintre puterea politica de la Bucuresti si Casa Regala. Si acele momente reprezinta o eroare istorica, pe care astazi ne-o asumam. Cred ca afirmatiile domnului Iliescu sunt relevante in acest sens. Au urmat apoi enorm de multe momente de reconciliere, la care am participat  personal, si care au adus mai multa normalitate in Romania.

In ciuda acelor momente initiale, Casa Regala s-a alaturat fara rezerve eforturilor Romaniei de aderare la NATO. Regele Mihai a dat dovada de  multa intelepciune, indiferent de umilintele la care a fost supus de-a lungul anilor, la atacurile nemeritate si la interpretarile legionarist-comuniste asupra istoriei. In turneele sale, Regele Mihai a fost in toate capitalele tarilor cu monarhii constitutionale. A fost un efort neintrerupt de ani de zile, al unui om caracterizat de  modestie, intelepciune si bun-simt.

De asemenea, numirea initiata de Guvernul PSD, in 2002, a Principelului Radu ca Reprezentant Special al Guvernului Român pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabilă reprezinta o decizie pe care o voi considera, oricand, una corecta.

Sunt socat cum multi vorbesc despre „tradarea” regelui inclusiv pentru reconcilierea acestuia cu Ion Iliescu, sau pentru ca a sprijinit, cu toata forta, eforturile Guvernului condus de mine, pentru aderarea Romaniei la spatiul euroatlantic. Nimeni nu spune insa ca tocmai deschiderea acestui om spre reconciliere, avand in minte interesul tarii, pe care a servit-o ca rege, arata greutatea sa umana si, pana la urma, si politica. Cateva exemple de normalitate in relatia cu Casa Regala: http://www.apropo.ro/news/iliescu-nastase-si-regele-mihai-la-marcarea-zilei-de-23-august-2185314;

http://www.adevarul.ro/cultura/Adrian-Nastase-premiul-Regelui-Mihai_0_75594618.html;

http://www.newsin.ro/avanpremiera-filmului-regele.php?cid=view&nid=6c8c0ba3-3681-484e-9cf2-12f06e3dbf37&hid=foto;

http://www.adevarul.ro/actualitate/Regele-Mihai-premiat-presedintele-Iliescu_0_74994962.html;

Dar nu stiu de ce ma mir, cand astfel de „judecati de non-valoare” sunt facute de persoane care au invatat ca cel mai important lucru este sa urasti si sa distrugi, ca nu exista un “noi” general, ci doar folosirea celorlalti pentru interesul personal.

Apreciez reactia  ambasadei SUA. Fara declaratii, ci doar prin citarea a doua texte care vor ramane, fiecare in felul sau, in istoria lumii, nu doar a Romaniei. Vorbele unui presedinte american contemporan cu regele Mihai si vorbele unui popor care a trecut prin Denetrecut spun mai multe decat o poate face un politician al zilelor noastre.

Am un comentariu particular pentru sustinatorii lui Traian Basescu din mediile intelectuale. Niciodata nu le-am contestat acestor oameni valoarea intelectuala, indiferent de lucrurile care ne despart si ne vor desparti probabil mult timp. Le-as aminti insa furia cu care i-au criticat timp de 20 de ani pe cei care au „tacut” sau au „sustinut”. Daca nici la aceste comentarii ale lui Basescu nu pot insa reactiona, atunci cand si cum? A fi intelectual inseamna mai mult decat „a sti multe lucruri”, sau a fi cult.  Rationalitatea si spiritul critic sunt cele care pot caracteriza un adevarat intelectual.  A te minti singur nu este un act de curaj…

Pana la urma, este vorba de a mai da o speranta romanilor. De a le arata ca exista limite ce nu pot fi trecute. Intotdeauna exista un „prea tarziu”.

PS: Revenind la Traian Basescu, poate va intrebati ce a castigat el din aceasta iesire. Multi spun ca a facut o gafa imensa. Oare? Uitati-va ce a fost inviat pe fondul discutiilor despre regionalizare si poate asa o sa intelegeti mai bine iesirea sa. Tinta mesajelor sale nu este presa, nu sunt intelectualii, de o parte sau din cealalta. Tinta sa este un electorat debusolat, pe care crede ca il poate pacali aratandu-i un alt dusman si folosind pentru asta, ca simbol, un personaj istoric pe care, trebuie sa recunoastem, multi romani il considera un erou. Indiferent de cum va evolua tema regionalizarii, Basescu si-a spus parerea despre rege, Ion Antonescu si altele si asta isi doreste el sa se retina. ‘Revizionismul istoric’ este o strategie politica, nu o iesire pur nervoasa a unui om care isi tradeaza „respectul” fata de ceea ce inseamna democratie.

Premiul anual al Fundatiei Crans Montana

In seara aceasta, la Bruxelles,  a avut loc ceremonia acordarii  de catre Fundatia Crans Montana a patru premii  pentru  anul 2011. Unul dintre aceste premii mi-a fost acordat mie.

Iata cele cateva cuvinte de multumire pregatite  cu acest prilej, la care am adaugat si cateva comentarii in franceza, intre altele, despre cartea lui Georges Nivat de prezentare a manuscriselor Soljenitzin. Cartea se numeste “Le courage d’ecrire”. Am adaugat nevoia a inca doua dimensiuni – curajul de a vorbi si curajul de a actiona.

Fotografiile, luni!

Dear Mr. President,

Ladies and gentlemen,

Distinguished audience,

I am honoured to receive this award from an organization that this year celebrates a quarter of century of efficient work dedicated to the promotion of peace and prosperity all over the world. The flattering words that have been said about me are, perhaps, too nice.

I hope that the award that you are conferring me today is not only due to the over two decades spent in the whirlpool of the Romanian and European political life but most of all it is an impulse to continue to fight for democracy, peace and democracy for another 20 years from now on!

I share a strong bond with the Crans Montana Foundation and with its soul, my friend Jean-Paul Carteron, for a very long time marked by exceptional moments. One of these moments is, no doubt, the Crans Montana Forum held in Bucharest in 1994. Then, at a stalemate moment regarding the Oslo Agreement, Shimon Peres and Yasser Arafat met within the Forum, and after highly intense negotiations the communication deadlock between the two parties was broken. The result was a resumption of the Israeli-Palestinian negotiations and the co-signature, a month later, of the Cairo agreement. That very year, Shimon Peres, Yasser Arafat and Yitzhak Rabin jointly won the Nobel Peace Prize “for their efforts to create peace in the Middle East”. This is only a small example of the extraordinary role that the Crans Montana Foundation plays in creating a better and safer world.

Dear friends,

An old Chinese proverb says that “it is not a happiness to live in interesting times”. It is true however that, at some point, the times we live in is maybe too interesting. But running away from history is not the destiny of the leaders. I am convinced that the Crans Montana Foundation remains a factor of balance and stability within this turmoil of history, in an era when what we knew yesterday is no longer valid today. By means of its global contacts network, the Crans Montana Foundation has the capacity of also imposing itself in the future and its actions will further contribute to promoting diplomacy as the only desirable form of solving  conflicts.

 I would like to express my deep conviction that a bright future lies ahead of us all! Let us believe in the power of diplomacy, believe in the force of our ideas; let us remain convinced of the necessity of good. Only this way we will win, only this way we can inspire, only this way we can be followed.

Let me end by quoting Dwight Eisenhower: “How far can you go without destroying from the inside what you try to defend from the outside…”

Thank you!  

8+2, fara carmaci

Nu inteleg deloc ce vrea sa faca in aceste saptamani Traian Basescu. Lanseaza teme de dezbatere publica unele dupa altele, lanseaza proiecte politice, rescrie istoria, modeleaza viitorul, schimba geografia, face lectii de dirigentie cu poporul, explica judecatorilor de la Curtea Constitutionala cum trebuie interpretate principiile de drept. ..

Sentimentul de haos, atmosfera de scandal permanent marcheaza fiecare zi. Pare ca Basescu doreste sa ingroape problemele pe care el insusi le creaza, punand peste ele scandaluri si mai mari. Nu lasa nici ranile din trecut sa se cicatrizeze, zgandarindu-le permanent. Se pierde increderea in capacitatea de a asigura interesele tarii intr-o perioada pe care – spun unii – anumite grupari politice unguresti  o vor folosi pentru a pune in discutie efectele Tratatului de la Trianon.

Care este rostul acestor teme aruncate in vrac pe piata? Care este scopul lor? Cine mai crede acum in predictibilitatea evolutiilor politice si economice din Romania? Poate ca saptamana viitoare vom discuta, la propunerea lui Traian Basescu  despre faptul ca Stefan cel Mare ar trebui sters din cartea de istorie dar si din cea de religie din cauza vietii lui personale – cam agitata. Ce sens au toate astea acum?

Ce fel de principiu aperi in materie de regionalizare atunci cand esti dispus sa faci concesii pentru motive politice si electorale. De ce 8+2? De ce nu si-ar pastra identitatea si granitele si judetele din Oltenia? Poate mai negociem. 8+2+5? Stabilim poate o geometrie variabila pentru organizarea administrativa? Sa o schimbam inainte de fiecare runda de alegeri ca sa “distrugem” potentialul de influenta la vot al liderilor locali?

Scriu randurile astea in Belgia. Oare ce efect vor fi avut comentariile lui Basescu despre Regele Mihai aici, intr-o tara cu regim monarhic?

Cel mai tare ma preocupa lucrurile pe care nu le inteleg. Sa aiba dreptate CTP? Mai vorbim.

 

La Bruxelles, la Forumul Crans Montana

Am plecat, de dimineata devreme, ca sa ajung  la deschiderea reuniunii de la Bruxelles a Forumului Crans Montana. La ora 11, am participat la panelul ce a avut ca tema revolutiile din lumea araba. Am prezentat o scurta comparatie intre ce s-a intamplat in Europa Centrala si de Est, in urma cu 20 de ani si ce se intampla acum in lumea araba, de fapt in Orientul Mijlociu extins. Prezentarea pregatita de mine pentru aceasta dezbatere o puteti citi mai jos (deocamdata, in engleza):

Brussels, June 23, 2011

A Revolution Started in the Arab World

THE ORIGINS OF THE REVOLUTION :

Poverty which is now directly linked to the perverse effects of Globalization

The impact of the World Economic and Financial Crisis

The gap between Generations, Governments and Populations

The inappropriate management of the Israeli-Palestinian crisis

THE IMPACT OF THIS MAJOR CHANGE :

The impact on Global Security

Did the Western Governments lose their credibility and legitimacy ?

The causes being the same everywhere, the Revolution which started in the Middle-East will spread around the World under different forms

The long term impact of the crisis in Côte d’Ivoire will also give the same effects in Sub-Saharan Africa

THE ORIGINS OF THE REVOLUTION :

• Talking about A REVOLUTION means we more or less approach the wide-spread movements of protest across North Africa and the Middle East as ONE PROCESS. There are shared causes all across the area and they are identified in the subtitles of the first topic.
• At the same time, care is needed, for there are several important features that tell one course of events from the other:
  •  The state-building process is at various stages in different countries: Tunisia, Egypt and Syria may be seen as rather advanced, whereas the coherence and functionality of the State in Libya and Yemen are less mature. Hence, the double challenge that societies face in these countries.
  • The role of the army: the common wisdom is that the army is a stabilizing factor in these countries. In Egypt its performance reached the governing position, whereas in Tunisia its role is rather limited to the ‘traditional” one. Syria offers a rather mixed image – but it is frustrating that access to what really is happening on the ground is limited to one-sided sources.
  • Exposure to regional security issues: Egypt, Syria and Yemen seem to be more relevant to developments in the regional security field, particularly in the “hard security” segment. Libya is relevant for the “soft security”, inasmuch refugees and migration, particularly illegal, exert increasing pressure mostly on countries that can least afford it ( Tunisia and Egypt) and/or countries that are not ready to handle it (South European countries).
  • Romania has reacted to the refugee challenge migration: the Emergency Transit Center in Timisoara is instrumental in securing the passage of refugees to states where they will be relocated. The ETC is the first of this kind in the world and is an example of cooperation between Romania, the UN High Commission for the Refugees and the International Organization for Migration.

 

• On the Gap between Generations, Governments and Populations:
  • All the countries concerned witness the transition from the “romantic post-liberation leadership” to the “independence leadership”. Good governance has been in dire need in all of them, particularly when securing participation of the younger generation to the decision-making process is concerned. (see social indicators in the annex).
  • The dilemma of security vs. stability was largely misused and abused by autocratic regimes. This has led to another deep gap – between the perceived needs of the population and the apprehensions of the leaders as to what responding to the demands may trigger in terms of them remaining in power.

 

• On the inappropriate management of the Israeli-Palestinian crisis:
  • The crisis was remarkably absent from the demands of the protesters (some late exceptions in Egypt are not that relevant). If “inappropriate management” of this crisis means “misuse of the issue” by former regimes, mostly as a diversion to fend off social and political demands – then we are in agreement. Syria is a case in point: ever since the end of the 1973 October War the border with Israel has been the safest and most quiet one. All of a sudden, this year there was violence and death.

THE IMPACT OF THIS MAJOR CHANGE :

• The relationship between religion and democracy: 
  • Islam has a particular role in countries in North Africa and the Middle East (and elsewhere…). The recent events have proved that democracy, human rights, liberty, good governance are not the monopoly of Christian societies. This is a solid argument to the fact that democracy and Islam are fully compatible.
• Security-wise: the impact of the changes will largely depend on how the international community shall adapt its approaches to the new realities on the ground:
  • Change brings about less stability. Countering that would call for wide-spread dialogue with all social and political forces, since exclusion and/or marginalization would merely recreate the status quo ante.
  • Experience and know-how in countries like Romania are valuable – by presenting both success-stories and failures. Mistakes are sometimes better lessons (when acknowledged and mended).