Blogul lui Adrian Năstase
Astazi, in cadrul initiativei “Portilor deschise la TSD”, am participat la o dezbatere cu tema “Mai are Romania politica externa?” Voi incerca, in zilele urmatoare sa va pun la dispozitie inregistrarea “ambientala” a expunerii mele.
UPDATE>>> Inregistrarea interventiei mele poate fi ascultata aici: partea 1 si partea 2.
Cu ocazia sarbatoririi Sfintilor Constantin si Elena doresc sa la urez, pe aceasta cale, tot binele din lume celor aproape 2 milioane de romani care isi serbeaza, in aceasta zi, onomastica. Este o zi minunata, si vara pare sa fi venit deja.
Constantin si Elena reprezinta doua exemple, unele dintre cele mai importante din istoria umanitatii, de tarie de caracter si de toleranta. Cele doua exemple sunt foarte importante pentru noi, pentru ca, in zilele de astazi, daca nu ducem lipsa de oameni care vor sa lase ceva in urma lor, ducem vadit lipsa de toleranta.
Nu ma refer aici, cum s-ar putea crede , la societatea romaneasca, ci la tot ceea ce se intampla in lume in aceasta perioada. Se confirma paradigme asupra carora am fost mereu sceptic. Sunt inca si acum.
Inca odata, va urez toate cele bune si sa petreceti alaturi de cei dragi si/sau sa iesiti in natura, pentru ca se anunta un week-end foarte frumos, chiar daca unii dintre noi nu vor scapa in totalitate de ploaie si de tristete.
Aseara, in emisiunea Prim Plan, la TVR, a avut loc urmatorul dialog:
“Livia Dilă: … Statutul minorităţilor trebuie adoptat în această legislatură?
Traian Băsescu: Bun. Eu l-aş adopta azi, dacă aş putea, pentru că ştiu ce este în statutul minorităţilor. Este o colecţie de drepturi pentru toate minorităţilor, nu numai pentru minoritatea maghiară, luată din toate legile. Nu-i nimic nou în acest… Ideea UDMR-ului a fost să pună totul într-o lege. Noi avem în Legea educaţiei drepturi pentru minorităţi, avem în legile judecătoreşti drepturi pentru minorităţi, avem în legile care ţin de cultură drepturi pentru minorităţi. Aceasta este o colecţie din toate legile, sunt strânse toate într-un singur cod, să spunem, într-o singură lege a minorităţilor.
Livia Dilă: Deci, nu credeţi că ar fi o problemă?
Traian Băsescu: Nu.
Livia Dilă: Ar putea fi adoptat cât de curând?
Traian Băsescu: Şi mâine. Eu nu ştiu de ce nu-l adoptă?
Livia Dilă: Dar…”
Iata, acum, textele cuprinse in capitolul V al Proiectului de lege:
Proiect de Lege privind statutul minorităţilor naţionale din România
Capitolul V. Autonomia culturală
Art. 56. Statul recunoaşte şi garantează autonomia culturală a minorităţilor naţionale.
Art. 57. (1) în sensul prezentei legi, autonomia culturală înseamnă capacitatea comunităţii unei minorităţi naţionale de a avea competenţe decizionale în problemele privind identitatea sa culturală, lingvistică şi religioasă, prin consilii alese de către membrii săi.
(2) Executarea deciziilor consiliilor astfel constituite este asigurată de structurile proprii sau, după caz, de autorităţile publice competente.
Art. 58. Autonomia culturală a minorităţilor naţionale se referă la următoarele categorii de competenţe:
a) elaborarea strategiilor şi priorităţilor privind învăţământul în limba maternă a comunităţilor naţionale;
b) organizarea, administrarea şi controlul educaţiei în limba maternă în
instituţiile de învăţământ particulare, sau participarea în parteneriat cu autorităţile
publice competente la realizarea acestor atribuţii, în cazul instituţiilor din
sistemul public de învăţământ;
c) organizarea, administrarea şi controlul, în condiţiile legii, a instituţiilor
culturale de drept privat în limba maternă, sau de cercetare şi dezvoltare a culturii
proprii, ori, după caz, participarea în parteneriat cu autorităţile publice
competente la realizarea acestor atribuţii, în cazul instituţiilor culturale de drept
public;
d) înfiinţarea şi administrarea unor mijloace de comunicare în masă proprii, ori participarea în parteneriat cu autorităţile publice competente la organizarea unor posturi, secţii, redacţii, ori emisiuni în cadrul societăţilor publice de radio şi televiziune;
e) participarea la elaborarea strategiilor şi priorităţilor de protejare şi punere în valoare a monumentelor istorice, respectiv a patrimoniului cultural mobil al minorităţii naţionale respective;
f) administrarea sau, după caz, participarea în parteneriat cu autorităţile publice competente, ori monitorizarea administrării fondurilor destinate finanţării activităţilor specifice din domeniul păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale cu excepţia fondurilor prevăzute la art. 54;
g) numirea conducerii instituţiilor particulare de învăţământ cu predare în limba minorităţilor naţionale, precum şi a instituţiilor culturale de drept privat a minorităţii naţionale respective;
h) avizarea numirii conducerii instituţiilor de învăţământ de stat cu predare în limba minorităţilor naţionale, precum şi a instituţiilor publice de cultură a minorităţii naţionale respective, în condiţiile legii;
i) propunerea numirii conducerii instituţiilor de învăţământ de stat, în care funcţionează subunităţi cu predare în limba maternă;
j) propunerea numirii unor reprezentanţi ai minorităţii naţionale respective în cadrul Ministerul Culturii şi Cultelor şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în cadrul unor departamente cu atribuţii privind cultura minorităţilor naţionale şi învăţământul în limba maternă a minorităţilor naţionale;
k) înfiinţarea şi decernarea unor burse şi premii culturale şi ştiinţifice.
1) stabilirea unor taxe speciale pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, în condiţiile legii, în vederea asigurării funcţionării instituţiilor autonomiei culturale.
Art. 59. (1) în scopul exercitării competenţelor şi atribuţiilor prevăzute la art. 58, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot iniţia constituirea Consiliului National al Autonomiei Culturale.
(2) în cazul în care o minoritate naţională nu iniţiază constituirea unui Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale, organizaţiile reprezentative ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot exercita atribuţiile şi competenţele legate de autonomia culturală prevăzute la art. 58 lit. a), d), e), g), i), j) şi k) respectiv pot formula propuneri în exercitarea de către autorităţile publice a competenţelor prevăzute la art 58 lit b), c), f), şi h).
Art. 60. Atribuţiile şi competenţele prevăzute la art. 58 se exercită potrivit principiilor descentralizării şi subsidiarităţii competenţelor decizionale.
Art. 61. (1) Consiliile Naţionale ale Autonomiei Culturale constituite în conformitate cu prevederile prezentei legi sunt autorităţi administrative autonome, având personalitate juridică.
(2) Consiliile Naţionale ale Autonomiei Culturale se constituie, se organizează şi funcţionează potrivit prezentei legi şi Regulamentelor de organizare şi funcţionare proprii, adoptate în conformitate cu prezenta lege în şedinţă plenară.
Art. 62. (1) Consiliile Naţionale ale Autonomiei Culturale se constituie prin alegeri interne care se desfăşoară prin votul secret, direct, egal şi liber exprimat al persoanelor aparţinând minorităţii naţionale a cărei Consiliu urmează să se constituie.
(2) Regulamentul privind alegerile interne se stabileşte prin hotărâre a guvernului, iniţiat de Autoritatea pentru Relaţii Interetnice, după consultarea organizaţiei reprezentative a cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale a cărei Consiliu urmează să se constituie.
(3) Organizarea şi desfăşurarea alegerilor interne, conform hotărârii de guvern adoptate potrivit alin. (2) se asigură de organizaţia reprezentativă a cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale respective.
(4) Alegerile interne sunt supravegheate, iar rezultatele alegerilor sunt confirmate de Autoritatea Electorală Permanentă.
(5) La alegerile interne pot candida membrii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale prevăzute la art. 39, alin. (1) lit. a.) şi b.).
Candidaturile se depun la Autoritatea Electorală Permanentă, cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data stabilită prin hotărâre de guvern pentru alegerile interne.
(6) Cheltuielile legate de alegerile interne vor fi suportate din bugetul de stat.
Art. 63. Minoritatea naţională care intenţionează să organizeze alegeri interne în vederea constituirii Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale, va depune, prin organizaţia sa reprezentativă, un memoriu Guvernului României, care va stabili, prin hotărâre a guvernului şi de comun acord cu organizaţia reprezentativă a minorităţii naţionale respective, data alegerilor, precum şi cheltuielile necesare desfăşurării acestora, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 64. (1) Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale este format dintr-un număr de:
a) 7 membri, pentru minorităţile naţionale care au avut la recensământ sub 5000 de persoane declarate aparţinând acelei minorităţi;
b) 9 membri, pentru minorităţile naţionale care au avut la recensământ 5000 şi 15.000 de persoane declarate aparţinând acelei minorităţi;
c) 11 membri, pentru minorităţile naţionale care au avut la recensământ între 15.000 şi 30.000 de persoane declarate aparţinând acelei minorităţi;
d) 15 membri, pentru minorităţile naţionale care au avut la recensământ între 30.000 şi 100.000 de persoane declarate aparţinând acelei minorităţi;
e) 25 de membri, pentru minorităţile naţionale care au avut la recensământ între 100.000 şi 500.000 de persoane declarate aparţinând acelei minorităţi;
f) 45 de membri, pentru minorităţile naţionale care au avut la recensământ între 500.000 şi 1.000.000 de persoane declarate aparţinând acelei minorităţi;
g) 91 de membri, pentru minorităţile naţionale care au avut la recensământ peste 1.000.000 de persoane declarate aparţinând acelei minorităţi.
(2) Durata mandatului membrilor aleşi în Consiliu este de 4 ani.
Art. 65. (1) Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale îşi desfăşoară activitatea în şedinţe plenare şi în comisii de specialitate.
Consiliul se întruneşte în sesiuni plenare în conformitate cu regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.
a) În cadrul Consiliilor Naţionale ale Autonomiei Culturale se vor organiza, în mod obligatoriu, cel puţin următoarele comisii de specialitate:
b) Comisia pentru învăţământ şi strategii educaţionale;
c) Comisia pentru cultură şi patrimoniu;
d) Comisia pentru mijloace de comunicare în masă.
(4) Alte comisii se pot constitui conform regulamentului de organizare şi funcţionare propriu.
(5) Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale al unei comunităţi este condus de un preşedinte, ajutat, conform regulamentului propriu, de vicepreşedinţi şi secretari.
Art. 66. (1) Deciziile în cadrul Consiliilor Naţionale ale Autonomiei Culturale şi comisiilor de specialitate se adoptă, de regulă, prin majoritatea reprezentanţilor prezenţi, cu excepţia deciziilor legate de:
a) adoptarea strategiilor de învăţământ;
b) adoptarea Regulamentului propriu de organizare şi funcţionare;
c) alegerea preşedintelui, vicepreşedinţilor şi secretarilor.
(2) în cazul deciziilor prevăzute la alin (1) lit. a)-c) este necesar votul majorităţii reprezentanţilor Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale.
Art. 67. Deciziile adoptate în conformitate cu prevederile art. 66 alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 68. (1) După confirmarea oficială a rezultatelor alegerilor interne de către Autoritatea Electorală Permanentă, Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale este convocată în prima sa şedinţă în termen de 30 de zile de Autoritatea pentru Relaţii Interetnice, îşi alege conducerea şi îşi elaborează propriul Regulament de organizare şi funcţionare.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare se adoptă cu votul majorităţii membrilor Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale şi se comunică Autorităţii pentru Relaţii Interetnice.
(3) Consiliile Naţionale ale Autonomiei Culturale pot desemna reprezentanţi teritoriale în vederea colaborării cu autorităâile locale.
Art. 69. (1) Pe lângă Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale va funcţiona un Secretariat Permanent, cu atribuţii administrative şi de gestionare curentă, ale cărui cheltuieli de organizare, funcţionare şi salarizare vor fi acoperite de la bugetul de stat.
(2) Organigrama Secretariatului Permanent, se aprobă prin hotărâre a guvernului iniţiat de către Autoritatea pentru Relaţii Interetnice, la propunerea Consiliului.
Art.70. Consiliile Naţionale ale Autonomiei Culturale au obligaţia de a prezenta Parlamentului, anual, un raport privind activitatea proprie.
Art. 71. (1) Parlamentul, Guvernul sau autorităţile administraţiei publice locale alese pot adopta, la propunerea Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale, acte normative prin care se vor delega competenţe proprii legate de exercitarea drepturilor la păstrarea, exprimarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice a minorităţii naţionale, către Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale.
(2) în unităţile administrativ-teritoriale, unde o minoritate naţională are o pondere de cel puţin 1% şi în consiliul local nu are nici un reprezentant, Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale poate propune consiliului local dezbaterea unor probleme legate de drepturile prevăzute în prezenta lege, iar în procesul adoptării unor decizii în acest domeniu, Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale va fi consultat în mod obligatoriu.
Art. 72. Conflictele juridice între Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale şi autorităţile statului vor fi soluţionate pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile legii.
Art. 73. (1) în sensul prezentei legi, în vederea exercitării atribuţiilor autonomiei culturale, statul va considera reprezentativă aceea organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care a participat şi a obţinut mandate în alegeri parlamentare.
(2) Dacă nici o organizaţie a minorităţii respective nu a obţinut un mandat, se va considera reprezentativă acea organizaţie care a obţinut cele mai multe voturi.
Intregul Proiect de lege privind statutul minoritatilor nationale poate fi citi aici.
Este evident ca proiectul de lege nu este doar o colectie de prevederi din alte legi, continand dispozitii referitoare la minoritati. Prin capitolul V, se creaza un STAT PARALEL, in unele zone ale tarii. Va rog sa cititi cu atentie acest capitol. Prevederile sale nu se regasesc in nicio alta lege. Poate fi adoptat acest Statut, cuprinzand astfel de dispozitii, “chiar si astazi”? Evident ca nu.
Si atunci, de ce minte Basescu?
La sediul de la Băneasa, de câţiva ani, avea „casă” o căţeluşă bătrână, care, din nefericire, a murit acum o săptămână. Pentru că toată lumea se ataşase de ea, le-am sugerat colegilor din Departamentul de Agricultură să aducem “locatari” noi ai curţii, iar astăzi i-am primit cum se cuvine, cu căsuţe noi şi cu mâncare.
Povestea celor doi căţeluşi este una tristă, dar cu final fericit. Sunt doi, o catelusa si un catel, luaţi din adăposturile pentru animale abandonate ale capitalei. Cei doi sunt pui, au până într-un an. Au fost găsiţi pe străzi de cei de la ASPA, castraţi, deparazitaţi, vaccinaţi şi duşi în adăpost, pentru a fi adoptaţi. Colegii de la Departament au mers ieri la adăpost, i-au găsit pe cei doi şi i-au adus aici, la sediul din Băneasa.
Dar, apariţia lor a generat o dilemă legată de numele pe care le vor avea căţeluşii. Cum nu am reuşit să ajungem la un consens în privinţa numelor m-am gândit să vă cerem ajutorul. Astfel, numele lor vor fi alese democratic, prin consultare publică, părerea majoritară fiind cea care va decide cum se vor numi căţeluşii.
Vă invit să propuneţi numele pentru cei doi. Şi, fiind vorba de un vot democratic, aştept şi diaspora cu sugestii. Despre ei pot să vă spun că sunt cuminţi, jucăuşi, foarte prietenoşi şi nu latră, cel puţin nu la social-democraţi.
De asemenea, vă sugerez să mergeţi măcar în vizită, la adăposturile din capitală, unde sunt sute de animale abandonate, de care autorităţile au grijă cum pot şi care, de cele mai multe ori, tânjesc doar după atenţie.
Eu mă bucur de 10 ani, dupa cum stiti, de prezenţa în viaţa familiei noastre a lui Ralph, un supravieţuitor al mandatului de primar al lui Traian Băsescu, pe care l-am adoptat în perioadă când acesta demarase o amplă campanie de eutansiere a câinilor fără stăpân.
Dupa cum v-am anuntat, am participat miercuri la o dezbatere pe tema Constitutiei Romaniei, de la a carei adoptare se implinesc douazeci de ani.
Inregistrarea interventiei mele o puteti asculta aici.
In opinia mea, situaţia Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare, semnat la Bucureşti ia 23 septembrie 2003, aprobat de către partea română prin Hotărârea Guvernului nr. 1310/2003, respectiv de către partea ungară prin Hotărârea Guvernului nr. 2320/2003 este foarte “confuza”, ca sa nu folosesc un alt termen…
Conform art. 6 din Acord, părţile au convenit „ca Fundaţia “Şcoala”, în conformitate cu legislaţia română, să distribuie prin concurs, pe bază de proiecte, beneficii în domeniul educaţiei, pentru instituţii de învăţământ sau pentru persoane, prin acordarea de burse pe o bază nediscriminatorie.” Or pe data de 5 mai, anul acesta, Repas Zsuzsanna, Subsecretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Politici Naţionale din Ministerul Justiţiei şi Administraţiei Publice, a informat Fundaţia pentru Şcoală că se va rezilia, în mod unilateral, contractul pe baza căruia s-a desfăşurat distribuirea acestor beneficii, anunţând de asemenea public că distribuirea beneficiilor se va face în viitor de către Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România. Intre timp, uniunea menţionată a şi anunţat proiectele vizate.
în aceste condiţii, se pune problema prevederile Acordului au fost respectate de către partea ungară.
Cfonform clauzelor finale, Acordul „intră în vigoare la data ultimei notificări referitoare la îndeplinirea procedurilor interne, necesare pentru intrarea în vigoare a acestui acord”. în condiţiile în care nu se prevede un termen de valabilitate, regulile generale ale dreptului internaţional stipuland in acest caz că tratatul este încheiat pe o perioadă nedeterminată.
Articolul 54 din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) stabileste că un tratat poate înceta „prin consimţământul tuturor părţilor”. Din articolul 56 rezultă că tratatul nu poate înceta prin actul unilateral al uneia dintre părţi (denunţare), dacă acel tratat nu conţine prevederi care să dea posibilitatea denunţării. Intrucât Acordul din 23 septembrie 2003 nu conţine prevederi privind denunţarea, el poate înceta numai ca urmare a acordului ambelor părţi.
Totodată, conform art. 61 din Convenţia de la Viena, un tratat poate înceta în căzui „dispariţiei sau distrugerii definitive a obiectului, indispensabil pentru executarea acelui tratat”. Astfel, abrogarea Legii privind maghiarii din statele vecine Ungariei ar putea reprezenta o astfel de cauză. Pe de altă parte, Acordul constituie cadrul juridic prin care statul român îşi exprimă consimţământul pentru acordarea sprijinului de către statul ungar către persoanele aparţinând minorităţii maghiare, în condiţiile prevăzute de acest acord. In ipoteza încetării acordului, se poate considera că acest consimţământ încetează, ori cf. dreptului internaţional, statul înrudit poate acorda sprijin persoanelor aparţinând minorităţii numai cu consimţământul statului de cetăţenie, în condiţiile prevăzute de tratatele bilaterale.
Voi face o interpelare catre guvern pentru a afla pozitia acestuia fata de o masura unilaterala luata de statul ungar.
Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, dl. Martin Harris a subliniat zilele trecute un lucru care mi-a atras atentia si mi-a adus aminte de cateva momente extrem de importante ale relatiei romano-britanice, consumate in perioada 2000-2004. Domnia sa a afirmat ca schimburile comerciale dintre cele doua state au crescut, aflandu-se acum la cel mai inalt nivel de la aderarea Romaniei la UE. Nu ma indoiesc ca ar fi asa. Dar ar afla lucruri interesante daca ar extinde putin perioada de analiza.
Romania a facut pasi importanti in relatia cu Marea Britanie inca din prima parte a anilor ’90, dar relaţiile bilaterale şi diplomaţia economică s-au accentuat în anii 2000. Numai în intervalul 2001-2002 au existat cinci vizite de lucru la Londra ale ministrilor de Finante, Privatizare, Comert, Agricultura si Justitie. Eu insumi am fost de doua ori la Londra, in 2003, anul in care a si fost lansat PARTENERIATUL STRATEGIC romano-britanic pentru Europa. Acesta a fost un moment-cheie in relatiile dintre cele doua state si care a deschis multiple oportunitati, inclusiv in domeniul economic. De altfel, Marea Britanie a acordat Romaniei asistenta pretioasa pentru pregatirea aderarii noastre la UE.
Daca in 2000 valoarea totala a schimburilor comerciale romano-britanice era de 98.9 milioane euro, in 2003 a ajuns la 131.58 de milioane euro. De atunci lucrurile au evoluat, inregistrand, in mod firesc, o crestere atat in privinta schimburilor comerciale, cat si a investitiilor. Aderarea la UE a amplificat procesele pozitive incepute cu ani in urma.
Ambasadorul Martin Harris sustine un lucru corect: contextul de astazi este diferit de cel existent in urma cu opt ani; prin urmare, parteneriatul strategic trebuie consolidat. Pe agenda vizitei pe care ministrul Baconschi a efectuat-o luni la Londra s-a aflat, fara indoiala, si acest lucru, dar sunt convins de faptul ca preocuparile si prioritatile noului prim-vicepresedinte al PDL sunt legate de cu totul altceva. Domnia sa a recunoscut nonsalant cu ce se ocupa: „mestereste” la Legea votului prin corespondenta astfel incat sa faca rost de 1 milion de voturi pentru partid. Trebuie sa recunosc aprecierea mea pentru intelectualul Baconschi dar mi-e greu sa inteleg inregimentarea sa politica totala in PDL, “parteneriatul” de sase ani cu Basescu si gafa de proportii privind “ofranda” de un milion de voturi aduse, din strainatate, prin MAE, partidului al carui prim-vice presedinte a devenit.
Dintre cei patru “reformisti” ai PDL, unul s-a ales vicepresedinte, altul purtator de cuvant, al treilea l-a sustinut, pentru motive stiute de el, pe Teodor Paleologu, fiind intre cei 30-40 de votanti ai acestuia. Al patrulea, un om cu o coloana vertebrala extrem de solida, care a disparut cateva saptamani, inaintea Conventiei Nationale a PDL, pentru a nu fi intrebat pe cine sprijina, si care nu a votat la Congres din „motive tehnice”, a reaparut brusc in aceste zile sa ne spuna, in numele a 25% din “reformistii” PDL, „cum va exploda PDL in fata USL, in 2012”.
Aceasta declaratie contine o mare doza de adevar, pentru ca exprima o stare de spirit. Mai exact, frica pedelistilor ca partidul le va exploda la propriu in 2012 si nimic nu va mai ramane din el. Acum, aceasta frica se exprima printr-o stare de exuberanta patologica post- Congres, cand ultima carte care se joaca este aceea a autoiluzionarii. O dovada a acestui fapt este si declaratia data de prim-vicepresedintele PDL, Gheorghe Flutur, imediat dupa ce partidul sau a pierdut alegerile pentru primaria Baia Mare, din primul tur, obtinand doar 13,73% din voturi: PDL isi va mentine trendul castigator.
PDL seamana din ce in ce mai mult cu purtatorul de cuvant al regimului Saddam Hussein, in primele zile ale operatiunii care a dus la indepartarea acestuia. Atunci, pe masura ce fortele coalitiei internationale inaintau catre Bagdad, purtatorul de cuvant despre care vorbim transmitea mesaje despre victoriile repurtate de armata irakiana. A facut-o pana in ultimul moment.
Din punctul meu de vedere, frica PDL nu se vede atat in faptul ca incearca sa cumpere cum pot voturi, ca arunca bani in toate directiile, ca santajeaza si agreseaza primarii opozitiei, doar doar li se alatura. Frica PDL se simte cel mai bine in mesajele triumfaliste pe care le transmit si care arata ruperea patalogica de realitate.
Dupa ce ca s-a lamurit toata lumea cum e cu “propaganda de tip bolsevic” si cine e adevaratul ei autor, vine acum o mostra de “profesionalism”, “responsabilitate” si “seriozitate”: Compania privata, cu actionariat francez, Dalkia Romania a fost inclusa de Guvern in scrisoarea de intentie cu FMI, pe lista firmelor de stat cu pierderi care trebuie supravegheate. Eroarea a fost trecuta prin board-ul FMI fara ca cineva sa se sesizeze. In fata acestei situatii de-a dreptul ridicule si poate hilare, daca nu ar fi vorba despre decizii ce privesc intreaga societate, se naste in mod legitim urmatoarea intrebare: Oare acesti oameni, deopotriva cei de la guvern si cei de la FMI, au habar de ceea ce fac?
Va dati seama cat se serios si de profesionist lucreaza guvernul lui Traian Basescu? Aceasta aglomerare politica ce isi spune guvern ia decizii care afecteaza viata a milioane de romani. Nici cei de la FMI nu sunt mai prejos. Este adevarat ca ei lucreaza cu si pe datele puse la dispozitie de autoritatile de la Bucuresti, dar daca nici pana acum nu au invatat ca nu se poate avea incredere in guvernul Basescu-Boc, atunci lucrurile sunt clare: Romania avanseaza legata la ochi, pe un teren minat. Oricand poate calca gresit.
Cate decizii ca acestea au fost luate pana acum? Cate din cele 67 de spitale care au fost inchise au ajuns pe lista din incompetenta, neatentie sau ignoranta? Cate dintre ele au fost, in realitate, vandute inainte de a fi restructurate? Cate din cele 8.500 de posturi din cadrul MAI trebuie intr-adevar desfiintate, pentru ca “avem prea multi politisti”? Cand va intelege acest guvern ca Romania nu este formata din cifre, ci din oameni care isi doresc ca cei aflati in fruntea tarii sa le reprezinte, cu adevarat, interesele?
Nu stiu daca ati remarcat, dar in discursul tinut la Conventia Nationala, Emil Boc le-a multumit “romanilor” pentru ca au avut puterea sa sprijine guvernul in perioada cea mai grea a crizei. Daca va vine sa radeti, inseamna ca v-ati convins de mult de demagogia si fariseismul actualei puteri. Daca va vine sa injurati inseamna acelasi lucru, numai ca, probabil, aveti alt temperament. Cand toate sondajele de opinie arata ca peste 80% dintre romani considera ca tara se indreapta intr-o directie gresita, iar Traian Basescu si Emil Boc se afla pe ultimele locuri in ceea ce priveste increderea populatiei, a spune astfel de aberatii inseamna a-i insult ape oameni. Acesta este de fapt singurul lucru pe care PDL il mai avea de facut. Dupa ce a saracit populatia, dupa ce a bagat adanc mana in buzunarele bugetarilor si ale pensionarilor, dupa ce a ratat obiectivul aderarii la Schengen si a adus Romania cu 20 de ani in urma, Traian Basescu si clientela sa politica ii insulta pe romani.
Sub steag strain, autor Costin Fenesan
Actiunea “Recuperarea”. Securitatea si emigrarea germanilor din Romania (1962-1989), autori Florica Dobre, Florian Banu, Luminita Banu, Laura Stancu.
Cu participarea: Dinu C. Giurescu, Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Ion Calafeteanu.
Moderator: George G. Potra.
Evenimentul va avea loc joi, 19 mai 2011, orele 13,30 la CASA TITULESCU, Şos. Kiseleff 47, Bucureşti.
 |
 |
 |
 |
|---|
Comentarii Recente