Valabilitatea acordului romano – ungar, din 2003

In opinia mea, situaţia Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare, semnat la Bucureşti ia 23 septembrie 2003, aprobat de către partea română prin Hotărârea Guvernului nr. 1310/2003, respectiv de către partea ungară prin Hotărârea Guvernului nr. 2320/2003 este foarte “confuza”, ca sa nu folosesc un alt termen…

Conform art. 6 din Acord, părţile au convenit „ca Fundaţia “Şcoala”, în conformitate cu legislaţia română, să distribuie prin concurs, pe bază de proiecte, beneficii în domeniul educaţiei, pentru instituţii de învăţământ sau pentru persoane, prin acordarea de burse pe o bază nediscriminatorie.” Or pe data de 5 mai, anul acesta, Repas Zsuzsanna, Subsecretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Politici Naţionale din Ministerul Justiţiei şi Administraţiei Publice, a informat Fundaţia pentru Şcoală că se va rezilia, în mod unilateral, contractul pe baza căruia s-a desfăşurat distribuirea acestor beneficii, anunţând de asemenea public că distribuirea beneficiilor se va face în viitor de către Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România. Intre timp, uniunea menţionată a şi anunţat proiectele vizate.

în aceste condiţii, se pune problema prevederile  Acordului au fost respectate de către partea ungară.

Cfonform clauzelor finale, Acordul „intră în vigoare la data ultimei notificări referitoare la îndeplinirea procedurilor interne, necesare pentru intrarea în vigoare a acestui acord”. în condiţiile în care nu se prevede un termen de valabilitate, regulile generale ale dreptului internaţional stipuland in acest caz  că tratatul este încheiat pe o perioadă nedeterminată.

Articolul 54 din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) stabileste că un tratat  poate înceta „prin consimţământul tuturor părţilor”. Din articolul 56 rezultă că tratatul nu poate înceta prin actul unilateral al uneia dintre părţi (denunţare), dacă acel tratat nu conţine prevederi care să dea posibilitatea denunţării. Intrucât Acordul din 23 septembrie 2003 nu conţine prevederi privind denunţarea, el poate înceta numai ca urmare a acordului ambelor părţi.

Totodată, conform art. 61 din Convenţia de la Viena, un tratat poate înceta în căzui „dispariţiei sau distrugerii definitive a obiectului, indispensabil pentru executarea acelui tratat”. Astfel, abrogarea Legii privind maghiarii din statele vecine Ungariei ar putea reprezenta o astfel de cauză. Pe de altă parte, Acordul constituie cadrul juridic prin care statul român îşi exprimă consimţământul pentru acordarea sprijinului de către statul ungar către persoanele aparţinând minorităţii maghiare, în condiţiile prevăzute de acest acord. In ipoteza încetării acordului, se poate considera că acest consimţământ încetează, ori cf. dreptului internaţional, statul înrudit poate acorda sprijin persoanelor aparţinând minorităţii numai cu consimţământul statului de cetăţenie, în condiţiile prevăzute de tratatele  bilaterale.

Voi face o interpelare catre guvern pentru a afla pozitia acestuia fata de o masura unilaterala luata de statul ungar.