Joi la FET

Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la simpozionul 70 de ani de la moartea lui Titulescu, promotor al aducerii Romaniei in Europa si al Europei in Romania.

Simpozionul are loc joi, 24 martie 2011, orele 11,00, la Casa Titulescu, sos. Kiseleff, nr.47.

Guvernare dupa ureche

Daca cineva mai are nevoie de o noua dovada a incompetentei guvernului Boc, acum o are. Nu stiu cati dintre voi isi mai aduc aminte, dar, in discursul tinut in fata Parlamentului, inaintea votului pentru motiunea de cenzura pe Codul Muncii, prim-ministrul Romaniei a vorbit despre Christopher Pissarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie in 2010. Emil Boc a citat atunci din Ziarul Financiar o declaratie atribuita cunoscutului profesor britanic, de origine cipriota: Soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, aceasta fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piaţa muncii, ar fi spus Pissarides, conform lui Emil Boc si a jurnalistilor de la ZF.

Problema e ca Pissarides nu a declarat niciodata asa ceva. Atat informatia publicata in ZF, cat si mesajul lui Emil Boc sunt false. Au demonstrat-o jurnalistii de la CriticAtac, care i-au scris profesorului Pissarides. Raspunsul acestuia este cat se poate de clar: „Cu certitudine, nu am spus niciodată aceste cuvinte care îmi sunt atribuite şi nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modalitate de reducere a şomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condiţiile actualei recesiuni ….”

Realizati in ce situatie dramatica se afla Romania? Cei aflati la guvernare isi fundamenteaza deciziile pe traduceri gresite. Nu numai din maghiara. La fel de grav este si faptul ca oamenii din jurul premierului, consilierii sai (oare ce spune doamna Andreea Paul Vass despre aceasta gafa?) nu cunosc una dintre cele mai influente teorii economice, pe care orice student de la ASE ar trebui sa o stie. Pe scurt, teoria pentru care Peter Diamond, Dale Mortensen si Christopher Pissarides au primit premiul Nobel pleaca de la o observatei de bun simt: pe multe piete, cererea si oferta nu se intalnesc mereu, imediat si fara costuri, asa cum postuleaza teoria clasica. In lumea reala apar frictiuni la intalnirea cererii cu oferta, astfel incat acest raport se dezechilibreaza (exces de oferta sau exces de cerere). Cheia in acest caz sta in interventia statului, menita sa elimine sau sa micsoreze frictiunile. Statul trebuie sa-si asume un rol activ, facilitand intalnirea dintre cerere si oferta. Altfel spus, piata are nevoie de reglementare si de masuri proactive din partea guvernului.

Nu stiu daca Emil Boc va prezenta scuze public cetatenilor romani, asa cum ii solicita, printr-o scrisoare deschisa, cei de la CriticAtac. As aprecia daca nu ar face acest lucru, dar si-ar insusi ideile si viziunea lui Christopher Pissarides.

Relatia cu comunitatea maghiara

Fara indoiala ca ceea ce se intampla in Libia sau, in general, in Nordul Africii este important. Din pacate, in zona de politica externa, nu mai contam. Reactionam tarziu sau gresit. Voi reveni cu mai multe comentarii. Vreau sa mai insist, totusi, pe un subiect sensibil, de politica interna si care are si o componenta externa – relatia cu comunitatea maghiara.

Una dintre cele mai importante mize pentru România, dupa 1989, a fost gestionarea relatiei dintre romani si maghiarii din România, astfel incânt acest proces sa genereze stabilitate locala si regionala si nu sursa de conflict si manipulare.

A fost un proces dificil in care s-au facut si greseli dar care a constituit una dintre premizele reusitei  integrarii României in NATO si  in UE.

Retrocedarea bunurilor comunitatii maghiare (fara exagerarile de dupa 2005),  utilizarea limbii materne in justitie si administratia locala, largirea drepturilor in domeniul educatiei in limba materna au fost masuri pe care Partidul Social Democrat si le-a asumat politic, chiar cu pierderi electorale.

Am fost primii care am reglementat utilizarea simbolurilor minoritatilor nationale cu respectarea simbolurilor nationale. Am fost corecti atunci când altii (Partidul Democrat) au exploatat “pericolul maghiar” in lupta electorala impotriva noastra si a comunitatii maghiare din România.

Am platit politic pentru ca am realizat o reconciliere corecta intre comunitatea maghiara din România si majoritatea româneasca, fara a ceda in privinta valorilor nationale. In aceste conditii am fost admisi in NATO si UE.

Oare când a fost cinstit Emil Boc? In 2004, când in campania pentru primaria Cluj-Napoca a jurat ca nu va incheia niciodata o alianta cu UDMR, sau, poate, in 2003 când  grupul PD nu a votat proiectul de lege pentru revizuirea Constitutiei deoarece  am introdus utilizarea limbii materne in justitie si in administratia publica locala?

Ce vor face acum Traian Basescu si PDL cu promisiunea facuta UDMR de a adopta legea privind statutul minoritatilor nationale? Sa ne amintim ce spunea presedintele PD, Emil Boc in aceasta chestiune, pe data de 5 decembrie 2005:  „si alte tari sunt cu ochii pe aceasta lege in privinta implicatiilor pe care le are pentru propriile minoritati nationale. De aceea, România trebuie sa se raporteze la standardele internationale si sa nu fie un poligon de incercare (formula preluata de la mine, probabil, utilizata de mine pentru a caracteriza procesul de  dezmembrare a Iugoslaviei, la inceputul anilor ’90. n.b.) pentru drepturi care nu exista. Nu cred ca avem nevoie de superstandarde in materie de drepturi ale minoritatilor” pentru ca – sustinea Emil Boc – in Uniunea Europeana trebuie sa se integreze „o Românie unita, nu una dezbinata.”

Ne asteapta o perioada in care subiectul drepturilor minoritatilor nationale va fi pe agenda publica. Proiectul de lege referitor la statutul minoritatilor nationale, proiectul de lege al reorganizarii regiunilor de dezvoltare si punerea in aplicare a legii educatiei nationale sunt doar câteva puncte care vor provoca dezbateri pe acest subiect.

Inregistrarea si lansarea Partidului Popular Maghiar din Ardeal (filiala FIDESZ) patronat de Tokes Laszlo si Orban Victor, Tabara de Vara de la Tusnad si vizitele de week-end  in România ale oficialilor de la Budapesta vor fi momente de dezbateri intense.

Cum vor reactiona Traian Basescu si PDL la principalul deziderat al noului partid al lui Tokes Laszlo, partid in curs de inregistrare, ce are ca principal deziderat obtinerea autonomiei teritoriale? Ce va face Traian Basescu cu acest demers ce are ca obiectiv crearea unei mase critice in rândul maghiarilor din România pentru a iesi in strada si a solicita autonomia teritoriala? Ce va spune România guvernului Orban de la Budapesta care, mai nou, doreste sa efectueze si recensamântul maghiarilor de peste granita, adica si al  cetatenilor români de etnie maghiara? Dar probabil ca profesorul de drept constitutional, Emil Boc, nu a invatat in anul I de de facultate ca elementele constitutive ale unui stat sunt: populatia, teritoriul si suveranitatea. Autoritatile de la Bucuresti nu au   schitat nici un gest când guvernul de la Budapesta a simplificat procedura de acordare a cetateniei. Am fost vulnerabili pentru ca aceleasi ratiuni l-au facut si pe  Traian Basescu, cu un an inainte, sa promoveze, in regim de urgenta,   “propria”  lege a cetateniei. Am oferit Budapestei instrumentul juridic, precedentul pentru a relansa subiectul “unirii” natiunii.

Pentru deontologii virusului portocaliu trebuie sa reamintesc faptul  ca Ungaria nu se poate lauda in lume cu un guvern care  respecta principiile democratice. A doua guvernare a lui Viktor Orban este vehement contestata de statele occidentale si de SUA pentru adoptarea unei legi a presei profund nedemocratica, pentru o serie de decizii care sunt semne ale unei dictaturi si, mai nou, pentru un proiect de constitutie arhaic, fara garantii clare in privinta drepturilor individuale si cu un caracter puternic nationalist.

Traian Basescu si  Viktor Orban se afla intr-un parteneriat pentru secolul 19, in care respectul principiilor democratice este o utopie si consacrarea unui regim dictatorial a devenit o realitate. Asa se explica si izolarea internationala, in regiune,  a celor doua regimuri.

Opozitia nu a atacat minoritatea maghiara din România atunci când a solicitat o pozitie a Parlamentului fata de declaratiile oficialilor maghiari cu ocazia zilei de 15 martie. Apropo, daca a fost o gafa diplomatica, si se pare ca sotia ambasadorului Ungariei la Bucuresti a citit mesajul lui Viktor Orban, dupa care si-a dat frau liber “sufletului” si a adaugat, la aceste declaratii, elemente inacceptabile, ambasadorul Ungariei – o persoana pentru care, altfel,  am toata simpatia – trebuia rechemat de urgenta de guvernul ungar, din respect pentru România. Sotia ambasadorului nu are, de altfel, nici o calitate oficiala in diplomatie.

Opozitia este ingrijorata de situatia cetatenilor României, inclusiv a cetatenilor apartinând comunitatii maghiare. Maghiarii din România sunt la fel de grav afectati de incompetenta guvernului Traian Basescu, sufera de pe urma taierii pensiilor, a salariilor, a umilintei si incalcarii demnitatii umane la care sunt supusi, zilnic, prin incompetenta, minciuna si lipsa de onestitate a virusului portocaliu si a deontologilor recompensati regeste din banii publici.

Suntem ingrijorati de faptul ca institutiile de invatamânt si de cultura ale cetatenilor români de etnie maghiara  au rezultate slabe, de faptul ca maghiarii nu reusesc sa stapâneasca limba oficiala a statului pentru a deveni mai competitivi iar teritoriile administrative locuite de acestia sunt izolate din punct de vedere al infrastructurii.

Cred ca actualul cadru de protectie pentru minoritatile nationale trebuie sa capete mai mult continut, trebuie sa conduca la cresterea competitivitatii cetatenilor români apartinând minoritatii maghiare, la  consolidarea identitatii nationale a acestora si la respectul reciproc intre majoritatea româneasca si minoritatile nationale din România.

Nu putem sa acceptam ca cetatenii români de nationalitate maghiara sa devina masa de manipulare pentru guvernul de la Budapesta si pentru Traian Basescu. Grija guvernului Orban pentru maghiarii din România se contabilizeaza, eventual,  in afaceri prospere pentru FIDESZ si pentru  Laszlo Tokes, care nu trebuie sa raspunda pentru modalitatea de cheltuire a banilor primiti de la Budapesta, mai nou prin asa zisele centre ale  democratiei (de când se centralizeaza si se controleaza democratia?).

Opozitia a facut la Oradea si face, in continuare, un apel catre  maghiarii din România pentru a fi parteneri in schimbarea actualului regim dictatorial  care, prin incompetenta si minciuna, incalca demnitatea umana a tuturor cetatenilor români, indiferent de nationalitate.

Reprezentarea comunitatii maghiare este importanta in Parlamentul României. Ea este pusa in pericol in acest moment de regimurile lui Traian Basescu si Viktor Orban, care  incearca sa divizeze comunitatea maghiara din România.

Politica lui Viktor Orban  si a lui Traian Basescu in privinta minoritatii maghiare din România ingrijoreaza, de altfel, diplomatia occidentala, care identifica posibile surse de instabilitate regionala in evolutia acestei relatii. De altfel, saptamana viitoare, acest subiect, legat de propunerea de deschidere a unei proceduri de monitorizare pentru Ungaria, va fi pe ordinea de zi a Comisiei de monitorizare a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei.

O relatie corecta, echilibrata, cu comunitatea maghiara,  fara  manipulari, este mai mult ca necesara, in perioada dificila prin care trecem, pentru a evita sursele de tensiune si incitarile de orice fel.

Trebuie sa ne respectam, reciproc, diversitatea si demnitatea.

Sambata, la Mizil

Sambata, am organizat, la Mizil, o intalnire cu primarii din colegiul meu si cu presedintii de organizatii locale. Am discutat, mai mult de patru ore, despre proiectele in derulare si despre ce se poate realiza, cu putinii bani care exista. Situatia este foarte grea. Si din punctul de vedere al invatamantului si al drumurilor si al locurilor de munca si al surselor de finantare pentru cei care au nevoie de ajutor social.

A participat si Mircea Cosma, presedintele Consiliului judetean si presedinte al organizatiei PSD Prahova. Sigur, a participat si Emil Proscan, primarul Mizilului si presedinte al organizatiei PSD din oras.

Dupa amiaza, am asistat, pe stadionul refacut din Mizil, la meciul de fotbal dintre echipa din Mizil si cea din Ceptura.

Cine este autorul izolarii? Cine pericliteaza, de fapt, relatia cu Ungaria?

Cand vrei sa rescrii istoria si esti sustinut de tot felul de ideologi de carton care sunt dispusi la orice manipulare, nimic nu te poate opri.

Astfel, l-am citit pe Vladimir Tismaneanu acuzand opozitia ca, din cauza “obsesiei anti-Basescu” a liderilor sai, se poate ajunge la izolarea Romaniei!  Am crezut ca e o gluma.  Suntem atat de conectati la nivel european si un gest de normalitate diplomatica si simbolica, precum  afirmarea statalitatii in fata unor gesturi extremiste, risca sa ne arunce in izolare? Inainte de a contesta ipoteza de lucru, as  intreba cat de mai “izolati” putem ajunge? Suntem deja abandonati aici, in aceasta zona a Europei, fara a mai primi in vizite oficiale demnitari straini. La Bruxelles,  de mult timp, n-a mai mers premierul (cel care trebuia sa tina relatia executiva cu structurile europene), tocmai pentru ca Traian Basescu vrea sa se pozeze singur cu Merkel sau Sarkozy. Suntem atat de bine “conectati”, incat prietenii populari ai lui Basescu ne blocheaza si singurul obiectiv de politica externa ramas – aderarea la Spatiul Schengen.

Nu avem parteneriate economice, nu avem relatii strategice altfel decat pe hartie, nu contam in nici o structura internationala! Luam pozitie, spre exemplu, in ceea ce priveste Libia, in alta directie decat se pronunta Consiliul de Securitate (sau fara sa avem intuitia deciziei respective). E adevarat, insa, Traian Basescu fusese de acord cu operatiunile de bombardare a Belgradului, desi nu exista aprobarea ONU…

Poate exista o cauza sentimentala a recentelor decizii: Basescu fusese invitat in Libia de catre Gaddafi…

Mai mult, riscam sa ne batem joc si de fondurile europene, care acum se negociaza intens pentru viitorul cadru financiar, de dupa 2013. De ce? Pentru ca, pentru Basescu si “intelectualii” sai, politica internationala nu este decat o chestie mica si urata, de care nu avem nevoie si pe care o folosim doar pentru imagine in tara.

Revin la relatia cu maghiarii. Domnul Tismaneanu uita istoria si, dat fiind ca este un om citit, acest pacat este cu atat mai grav. In anii ’90, ciocnirile dintre etnicii romani si cei maghiari riscau sa genereze o “iugoslavizare” a Romaniei, si sa arunce tara intr-un razboi civil. Episodul Mihaita Cofariu (prezentat absurd, si la fel de pervers din punctul de vedere al corectitudinii istoriei, in presa internationala ca fiind un maghiar batut de romani) a fost elocvent pentru climatul creat, la acea perioada, in tara. Opozantii FSN erau dispusi atunci sa stimuleze orice pentru a pune piedici si pentru a stopa actiunile de refacere a stabilitatii in tara. Regimul comunist intretinuse “teama de maghiari” tocmai pentru ca avea nevoie de adversari. Traumatizantul episod al evenimentelor din martie ’90, din Targu-Mures, a dat un semnal de alarma la care autoritatile romane au reactionat intelept. S-a decis atunci ca este nevoie, ca prioritate diplomatica, de restabilirea normalitatii in relatiile dintre Romania si Ungaria, ca singura cale si pentru normalizarea relatiilor interetnice. Cum am facut acest lucru? Ii aduc aminte lui  Volodea Tismaneanu: pe de o parte, am inceput sa introducem, rapid, in legislatie, noi standarde in materie de protectie a persoanelor apartinand minoritatilor nationale. In acest fel, am limitat criticile internationale si am mai obtinut ceva: cointeresarea maghiarilor de a participa la proiectul de modernizare a Romaniei. Pe cale de consecinta, am stimulat reprezentarea maghiarilor in Parlament si am intarit  colaborarea cu ei in programele de guvernare. Efectul a fost unul solid. Romania a incheiat un tratat de buna vecinatate cu Ungaria (sper ca va amintiti in timpul carui mandat, in toamna lui 1996). Romania a devenit un model in Europa, chiar la granita cu Iugoslavia, de buna intelegere cu minoritatile. Romania a inceput proiecte de cooperare cu vecinii maghiari, dand chiar startul unor sedinte de guvern comune.

Daca domnul Tismaneanu ar citi volumul “Dupa 20 de ani” al domnului Iliescu sau unele din volumele cartii mele, “Romania dupa Malta” si-ar aduce aminte cu siguranta de convulsiile produse in anii 1990-1992 de lideri maghiari inca marcati de tentatii revizioniste. Si-ar aduce aminte cum lideri, precum premierul Antal, instigau maghiarimea din Romania. Si-ar aduce aminte de scandalul, din 2001, al legitimatiilor pentru maghiari si de legea maghiarilor din statele vecine.  Si-ar aduce aminte ca, in acest context, tocmai relatiile bune cultivate de guvernarile noastre au permis ca UDMR sa adopte pozitii echilibrate, moderate. De altfel, modificarea Constitutiei,  in 2003, a condus la consolidarea drepturilor pentru minoritati, inclusiv in domeniile administratiei locale, culturii, justitiei, educatiei, etc.

Relatia cu maghiarii a fost insa periclitata tocmai de tentativele pe care Basescu le-a stimulat incepand din 2005 de a distruge UDMR si de a forma alte structuri politice concurente. In mod repetat, a vrut sa anihileze discursul moderat al maghiarimii cu unul mai radical, mai agresiv, care sa ii permita sa se manifeste ca lider conflictual. Iar acum, a gasit un partener in alt lider, agresiv si conflictual, Victor Orban. Sunt convins ca ambii, intr-un mod pervers, si-ar dori stimularea unei relatii conflictuale intre cele doua tari, tocmai pentru a-si gasi o tema prin care sa stranga sprijin in propriile tari. Acest tip de abordare risca sa duca la distrugerea unei relatii bune intre cele doua tari. Cum se poate explica sprijinul lui Basescu pentru Tokes si pentru PCM? Este expresia unei abordari moderate in chestiunea relatiilor inter-etnice? Va mai aduceti aminte de reactiile lui Basescu si ale PD-ului atunci cand am anuntat acordul de sustinere parlamentara intre PSD si UDMR, in 2001? Cine era atunci “nationalist”? Sau poate ca atunci vechiul meu amic, Volodea Tismaneanu nu era in tara? Va mai aduceti aminte reactiile lui Basescu si ale PD-ului cu ocazia instalarii ansamblului statuar de la Arad? Cine era atunci “nationalist”? Sau atunci cand e vorba de Basescu, nu se pune?

Draga Volodea, iti mai aduci aminte cum a” castigat” Basescu alegerile in turul doi, in 2004,  pe baza votului lui Vadim si al simpatizantilor PRM, pentru ca eu recunoscusem sprijinul UDMR la realizarea celor trei obiective majore  de politica externa ale Romaniei in acea perioada – eliminarea vizelor, intrarea in NATO si finalizarea negocierilor cu UE? Sau poate iti aduci aminte de ” Parteneriatul pentru secolul 21″, semnat cu un premier socialist, competent, european si deschis la minte, capabil sa participe, alaturi de mine la Ziua Nationala a Romaniei, la Budapesta? Ma refer desigur la Peter Medgyesy. Si poate iti aduci aminte si de reactia lui Basescu atunci, inclusiv la deschiderea unor noi puncte de frontiera cu Ungaria?

Este, fara indoiala, tot atat de  gresita si exagerarea in celalalt sens: acela de a satisface toate cerintele etnicilor maghiari, oricat de nepotrivite ar fi acestea. Politica inteleapta este cea marcata de moderatie. Fara excese  intr-un sens sau in altul. Sigur ca suntem de acord cu mentinerea identitatii culturale, lingvistice a minoritatilor dar nu suntem de acord cu segregarea etnica – in scoli, in institutiile publice. Nu suntem de acord cu crearea unui “stat paralel” al minoritatilor, asa cum rezulta din proiectul de lege asupra statutului minoritatilor care este impus  acum de guvern, in mare urgenta, la Parlament. Nu suntem de acord cu ceea ce pare acum un oribil “trade-off” intre PDL si UDMR, respectiv acceptarea oricaror cereri politice ale UDMR, dincolo de standardele europene, pentru ramanerea la putere a PDL. Nu suntem de acord ca primul ministru al Romaniei sa nu fie capabil sa spuna cateva cuvinte pe aceste teme in Parlament de teama de a nu-l supara pe prietenul lui Traian Basescu de la Budapesta.

Tinand seama de acumularea unor declaratii ale unor oficiali din Ungaria, veniti, in ultima perioada,  in Romania, sa faca exercitii de campanie electorala, inclusiv presedintele Parlamentului, responsabilii politici romani ar fi trebuit sa reactioneze, cu demnitate si cu sobrietate. In spirit european. Nu s-a intamplat asa. De aceea, propunerea USL a fost necesara. Nu este vorba de nationalism extrem, nici de radicalism, ci de demnitate nationala, sentiment care, se pare ca s-a tocit la actualii guvernanti.

Dincolo de explicatiile privind traducerea declaratiilor, privind adaugarea de catre ambasador a unor cuvinte, de poezii (de ce era necesar acest lucru?) sau texte din presa, gestul simbolic a fost facut. Si a fost facut de reprezentanti oficiali ai  Ungariei.  Reactiile de raspuns din partea Parlamentului sunt necesare.  Ele au rolul de a preveni alte eventuale excese. Este oare normal ca trei presedinti de consilii judetene din Romania sa jure ca vor respecta Constitutia Ungariei?  Spre ce oare ne indreptam?  Daca nu reactionam, lasam sa se dezvolte confuzie si neclaritate.

M-as fi asteptat ca dupa lungile colocvii cu Ion Iliescu, Vladimir Tismaneanu sa fi inteles aceste lucruri…

Mandatul de 5 ani

Nu este pentru prima oară când, pentru inducerea în eroare a „românilor”, puterea portocalie susţine că „am revizuit” Constituţia în anul 2003, majorând mandatul preşedintelui de la 4 la 5 ani în interes personal.

Surprinzător este că susţinerile le fac şi cei care în anii 2002-2003 erau parlamentari şi care ar trebui să cunoască exact ce s-a întâmplat în acea perioadă.

Cata vreme despre acest subiect a vorbit doar Basescu si cativa dintre “sineguristii” sai, nu am luat in serios aceste afirmatii. In momentul in care insa chiar Elena Udrea s-a referit la aceasta tema, mi-am dat seama ca e un subiect serios si ca se incearca construirea sistematica a unei noi minciuni, prin folosirea aparatului de partid:

“Poate fi o solutie. Experienta pe care am avut-o cu alegeri decalate intre presedinte si Parlament nu a fost una care sa aduca un plus competitiei politice. Poate fi o experienta care merita sa fie schimbata in perioada urmatoare. Daca se ajunge la aceasta concluzie (…) intregul PDL va sustine modificarea Constitutiei in sensul acesta. Cinci ani s-au facut cand Adrian Nastase credea ca o sa iasa presedinte si a vrut un mandat cat mai lung. Putem reveni la patru ani”

Pentru o informare corecta, ar fi util sa fie lecturata Decizia Curţii Constituţionale nr. 148/16.04.2003, publicată

în Monitorul Oficial nr. 317/12.05.2003 şi să constate că:

-          în aprilie 2003 am făcut parte din parlamentarii iniţiatori ai Propunerii legislative de revizuire a Constituţiei;

-          propunerea legislativă nu prevedea modificarea duratei

mandatului Preşedintelui.

După pronunţarea Curţii Constituţionale, Comisia pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei, a adoptat la 10.06.2003, Raportul asupra amendamentelor.

La punctul 18, s-a făcut menţiunea că „pentru asigurarea decalării alegerilor prezidenţiale de alegerile parlamentare” a fost admis amendamentul propus „atenţie” de Antonie Iorgovan, PNL şi PD.

De altfel PSD nu era interesat de decalare, PD si PNL fiind cele care doreau decuplarea locomotivei  PSD de partid.

La 25.06.2003, plenul Camerei Deputaţilor cu 211 voturi pentru  şi 29 voturi împotrivă a adoptat acest amendament.

Din acest moment, voi considera ca oricine mai lanseaza o astfel de minciuna este fie idiot fie rau-voitor.

Fisa proiectului de lege pentru modificarea Constitutiei poate fi consultata aici.

Interviu la Radio Bucuresti

 

RADIO BUCUREŞTI: Nicolae Titulescu, la 70 de ani de la moartea sa, evocat de Adrian Năstase, preşedinte al Fundaţiei “Nicolae Titulescu”

RADIO BUCUREŞTI (17 martie, ora 9:27) – “Euro-interviu” – Realizator: Dan Preda – Bună dimineaţa. “În fiecare an îmi amintesc că luna martie ni l-a dăruit pe Nicolae Titulescu, în 1882, şi tot ea este cea care ni l-a răpit în 1941, dar i-a lăsat 59 de ani în care i-a oferit României un nou statut şi i-a configurat un destin pe măsură”. L-am citat pe domnul Adrian Năstase, fost ministru de externe, dar şi preşedinte al Fundaţiei europene “Nicolae Titulescu” şi am deschis cu acest remember, pentru că astăzi se împlinesc, iată, 70 de ani de la moartea, în exil, a celui care a fost printre cei mai mari diplomaţi români din toate timpurile, Nicolae Titulescu. Invitatul nostru este chiar domnul Adrian Năstase, domnia sa însuşi un cunoscut admirator, dar şi autor al unor cărţi importante despre Titulescu. Bună dimineaţa, domnule Năstase.

Adrian Năstase: Bună dimineaţa.

Realizator: Dacă admitem că atât opera interbelică, în care s-a afirmat plenar Titulescu, cât şi perioada de astăzi, stau ambele sub semnul crizei, dar şi al confruntării, cât de utilă este reîntoarcerea la Titulescu?

Adrian Năstase: Privesc cu o uşoară nostalgie la felul în care, într-un moment important de istorie, după 1989, am încercat, prin Nicolae Titulescu, să ne asigurăm de valenţele noastre europene şi de valoarea noastră intelectuală în spaţiul european. Titulescu este şi un real semn, dar este şi un pretext, este şi un contemporan prin ceea ce ne-a lăsat ca idei, ca tezaur de valoare şi de acţiune.

Realizator: Este aproape o impietate să încerci, în numai câteva minute, nu să reclădeşti, dar măcar să conturezi personalitatea marelui diplomat. Însă, bazându-mă pe erudiţia dumneavoastră legată de acest domeniu, am să vă rog să punctăm măcar câteva dintre conceptele titulesciene care îl fac de neignorat.

Adrian Năstase: Titulescu a fost şi ministru de finanţe, a fost profesor de drept civil, a publicat în Franţa o teză de doctorat absolut remarcabilă, a scris foarte mult în domeniul dreptului internaţional, a ţinut conferinţe la marile universităţi şi în marile centre academice din Europa. Valoarea lui este dată nu doar de telegrame diplomatice, nu doar de documente diplomatice. De altfel, noi am reuşit în ultimii 20 de ani să aducem din diferite locuri din lume, inclusiv din SUA, de la RAND Corporation, peste 15.000 de pagini din documente pe care el le-a scris şi care s-au pierdut în perioada războiului. Dar valoarea lui, spuneam, este dată de faptul că el a fost un mare intelectual, a făcut parte din elita românească, dar şi din elita Europei şi era preţuit peste tot în Europa. Faptul că a fost în două rânduri ales preşedinte al Consiliului Ligii Naţiunilor, felul în care era primit de la Quai d’Orsay, la ministerele de externe de peste tot din Europa, felul în care a reuşit să fie prieten, dar în acelaşi timp să se poziţioneze în legătură, spre exemplu, cu invadarea Abisiniei, cu unele dintre acţiunile pe care Germania le-a pornit, într-un fel având şi premoniţia, Nicolae Titulescu, a unui conflict care urma să vină.

Realizator: Când a bătut la uşile tuturor cancelariilor să-i convingă pe occidentali de pericolul venirii la putere a hitleriştilor.

Adrian Năstase: Exact. Aşa este, dar mai mult, el s-a văzut într-un fel izgonit din zona politicii chiar de către proprii săi colegi şi, mai ales, de regimul care în mod evident se orienta spre Germania. Şi a început atunci o perioadă absolut cumplită, el rămânând, practic, în exil, ignorat şi chiar cartea lui despre politica externă, i s-a spus atunci foarte clar că, dacă o va publica, va avea mari probleme pentru a reveni în ţară. Şi a rămas, aşa, într-un pelerinaj continuu, şi a trebuit să umble prin lume, să caute, şi-a pierdut sau i s-au furat valize cu documente la Londra, atunci când a încercat să ajungă prin Londra în America de Sud. A revenit în Franţa, în zona neocupată, la Cannes. A murit în 1941 şi, iată, se împlinesc acum 70 de ani de la acele momente. Este adevărat, am reuşit, ca ministru de externe şi cu sprijinul colegilor mei din guvern, să-i aducem rămăşiţele pământeşti, conform voinţei lui testamentare, în ţară şi este acum înmormântat în curtea Bisericii din Scheii Braşovului, aşa cum a vrut el, la picioarele, cum spunea el, la picioarele lui Tache Ionescu./

Realizator: Aşa cum şi-a dorit tot timpul, să revină în pământul ţării de unde s-a născut. Ştiu că nu a existat, practic, un loc important din lume, unde vocea şi discursul său percutant să nu fi fost auzit, însă înainte de a vorbi despre influenţa cuvântului său, daţi-mi voie să vă fac o surpriză!

Nicolae Titulescu: Priviţi în jurul dumneavoastră, pe de o parte, frigurile stepei, pe de altă parte, frigurile revoltei provocată de mizeria războiului şi de indignarea pe care o resimt când o compar cu înavuţirile scandaloase care s-au făcut într-o singură noapte.

Realizator: Nicolae Titulescu în 1917, într-un discurs pronunţat în parlament în calitate de ministru de finanţe. O bandă care nu a fost difuzată la niciun post al Radio România de cel puţin 50 de ani. E aproape tot ce s-a păstrat.

Adrian Năstase: Din păcate. Am recuperat şi noi o înregistrare din 1921, un discurs al lui despre idealul creator, înregistrat de BBC în 1927 în colecţia His Master’s Voice, dar discursul era din 1921. Am reuşit, în aceşti ani, să publicăm şi vreo 6.000 de pagini de documente, atât din opera ştiinţifică, cât şi din opera  politică diplomatică a lui. În plus, în fiecare săptămână, în cadrul Centrului de Studii Strategice, la Fundaţia Titulescu, organizăm dezbateri.

Realizator: Care a împlinit ieri 20 de ani de existenţă în casa marelui diplomat din şoseaua Kiseleff 47.

Adrian Năstase: Pe care am reuşit în 2002, 2003 s-o restaurăm şi să pornim aceste activităţi în cadrul Centrului de Studii Strategice în interiorul fundaţiei, cu nenumăraţi invitaţi, cu nenumărate lansări de cărţi, oganizate şi la fundaţie, şi la Centrul de Studii Strategice. Încercăm, într-un fel, fiind cumva conştienţi că folosim rădăcinile acestea de diplomaţie românească, istoria diplomaţiei româneşti, pe Nicolae Titulescu, în primul rând, încercăm să dăm o dimensiune internaţională intereselor româneşti, să le explicăm, să le promovăm, să aducem în casa lui Titulescu şi acum şefi de state, şefi de guverne, miniştri, ambasadori, străini sau români, şi să organizăm discuţii despre ceea ce poate să fie interesul României în acest moment atât de tulbure în planul relaţiilor internaţionale şi, în orice caz, pentru a consolida un statut european, euroatlantic pentru ţara noastră, aşa cum şi-ar fi dorit, probabil, şi Nicolae Titulescu.

Dan Preda: Şi să-i acordăm recunoştinţa măcar acum, la 70 de ani după dispariţia sa, pe care a meritat-o marele diplomat.

Adrian Năstase: Fără îndoială, înţelegând, în acelaşi timp, ceea ce uneori nici contemporanii lui nu au înţeles şi descoperim în cărţile profesorului Potra, care este şi directorul executiv al fundaţiei, descoperim, de fapt, în argumentele pro sau contra în paginile de admiraţie, dar şi în paginile de contestare din timpul sau după că, de fapt, Nicolae Titulescu rămâne extraordinar de important chiar şi pentru cei care l-au contestat, de la Iorga, la unii dintre cei care după război au încercat să-i conteste opera sau rolul în diplomaţia europeană sau în politica românească. În ceea ce mă priveşte, îi sunt recunoscător şi pentru ceea ce ne-a învăţat, dar şi pentru ce ne-a oferit în timp, după moartea sa, ca un cadru extraordinar pentru preocupările noastre legate de relaţii internaţionale şi de promovarea şi apărarea intereselor româneşti în lume.

Realizator: Invitatul nostru, domnul Adrian Năstase, fost ministru de externe şi preşedinte al Fundaţiei europene “Nicolae Titulescu”. Vă mulţumesc. La revedere.”

Expozitie 2 in 1

Am participat, zilele trecute, la vernisajul expozitiei 2 in 1, cu lucrari de grafica semnate de Octavian Andronic si de fiica sa, Ana Andronic. O explozie de culoare, pe de o parte, si o rigoare, alb/negru, pe de alta. Interesanta expozitia. Merita vazuta…

Mai multe despre acest eveniment, puteti citi aici:

Va reamintesc…

Astazi, asa cum v-am anuntat, este ziua portilor deschise la Departamentele PSD.

Va astept la sediul din Ion Ionescu de la Brad, nr 1, incepand cu ora 11.

Legea minoritatilor nationale

Saptamana trecuta, in ajunul semnarii protocolului de colaborare de catre coalitia de guvernare, in mare graba, s-a reactivat la Camera Deputatilor, dezbaterea Legii privind statutul minoritatilor nationale. Comentariul meu din Biroul permanent al Camerei,  in legatura cu aceasta chestiune,  il puteti citi aici:

Pe de alta parte, trebuie mentionat ca proiectul de lege a fost transmis la Parlament in 2005, de catre premierul de atunci, probabil tot in cadrul conditionalitatilor in baza carora UDMR a intrat in coalitia guvernamentala, dupa alegerile din 2004. Atunci, am trimis premierului Tariceanu o scrisoare prin care imi exprimam ingrijorarea in legatura cu acel demers.

Scrisoarea poate fi citita aici.

La ultima sedinta a Biroului permanent, am cerut insa reprezentantului guvernului sa ne comunice in scris daca isi insuseste acea lege si daca intelege sa o sprijine in continuare. Am cerut acest lucru si datorita faptului ca din 2005 si pana de curand, reprezentantii PDL din parlament au blocat dezbaterea legii! Sa vedem care sunt motivele pentru care sustin ACUM aceasta lege…