Interviu la Radio Bucuresti

 

RADIO BUCUREŞTI: Nicolae Titulescu, la 70 de ani de la moartea sa, evocat de Adrian Năstase, preşedinte al Fundaţiei “Nicolae Titulescu”

RADIO BUCUREŞTI (17 martie, ora 9:27) – “Euro-interviu” – Realizator: Dan Preda – Bună dimineaţa. “În fiecare an îmi amintesc că luna martie ni l-a dăruit pe Nicolae Titulescu, în 1882, şi tot ea este cea care ni l-a răpit în 1941, dar i-a lăsat 59 de ani în care i-a oferit României un nou statut şi i-a configurat un destin pe măsură”. L-am citat pe domnul Adrian Năstase, fost ministru de externe, dar şi preşedinte al Fundaţiei europene “Nicolae Titulescu” şi am deschis cu acest remember, pentru că astăzi se împlinesc, iată, 70 de ani de la moartea, în exil, a celui care a fost printre cei mai mari diplomaţi români din toate timpurile, Nicolae Titulescu. Invitatul nostru este chiar domnul Adrian Năstase, domnia sa însuşi un cunoscut admirator, dar şi autor al unor cărţi importante despre Titulescu. Bună dimineaţa, domnule Năstase.

Adrian Năstase: Bună dimineaţa.

Realizator: Dacă admitem că atât opera interbelică, în care s-a afirmat plenar Titulescu, cât şi perioada de astăzi, stau ambele sub semnul crizei, dar şi al confruntării, cât de utilă este reîntoarcerea la Titulescu?

Adrian Năstase: Privesc cu o uşoară nostalgie la felul în care, într-un moment important de istorie, după 1989, am încercat, prin Nicolae Titulescu, să ne asigurăm de valenţele noastre europene şi de valoarea noastră intelectuală în spaţiul european. Titulescu este şi un real semn, dar este şi un pretext, este şi un contemporan prin ceea ce ne-a lăsat ca idei, ca tezaur de valoare şi de acţiune.

Realizator: Este aproape o impietate să încerci, în numai câteva minute, nu să reclădeşti, dar măcar să conturezi personalitatea marelui diplomat. Însă, bazându-mă pe erudiţia dumneavoastră legată de acest domeniu, am să vă rog să punctăm măcar câteva dintre conceptele titulesciene care îl fac de neignorat.

Adrian Năstase: Titulescu a fost şi ministru de finanţe, a fost profesor de drept civil, a publicat în Franţa o teză de doctorat absolut remarcabilă, a scris foarte mult în domeniul dreptului internaţional, a ţinut conferinţe la marile universităţi şi în marile centre academice din Europa. Valoarea lui este dată nu doar de telegrame diplomatice, nu doar de documente diplomatice. De altfel, noi am reuşit în ultimii 20 de ani să aducem din diferite locuri din lume, inclusiv din SUA, de la RAND Corporation, peste 15.000 de pagini din documente pe care el le-a scris şi care s-au pierdut în perioada războiului. Dar valoarea lui, spuneam, este dată de faptul că el a fost un mare intelectual, a făcut parte din elita românească, dar şi din elita Europei şi era preţuit peste tot în Europa. Faptul că a fost în două rânduri ales preşedinte al Consiliului Ligii Naţiunilor, felul în care era primit de la Quai d’Orsay, la ministerele de externe de peste tot din Europa, felul în care a reuşit să fie prieten, dar în acelaşi timp să se poziţioneze în legătură, spre exemplu, cu invadarea Abisiniei, cu unele dintre acţiunile pe care Germania le-a pornit, într-un fel având şi premoniţia, Nicolae Titulescu, a unui conflict care urma să vină.

Realizator: Când a bătut la uşile tuturor cancelariilor să-i convingă pe occidentali de pericolul venirii la putere a hitleriştilor.

Adrian Năstase: Exact. Aşa este, dar mai mult, el s-a văzut într-un fel izgonit din zona politicii chiar de către proprii săi colegi şi, mai ales, de regimul care în mod evident se orienta spre Germania. Şi a început atunci o perioadă absolut cumplită, el rămânând, practic, în exil, ignorat şi chiar cartea lui despre politica externă, i s-a spus atunci foarte clar că, dacă o va publica, va avea mari probleme pentru a reveni în ţară. Şi a rămas, aşa, într-un pelerinaj continuu, şi a trebuit să umble prin lume, să caute, şi-a pierdut sau i s-au furat valize cu documente la Londra, atunci când a încercat să ajungă prin Londra în America de Sud. A revenit în Franţa, în zona neocupată, la Cannes. A murit în 1941 şi, iată, se împlinesc acum 70 de ani de la acele momente. Este adevărat, am reuşit, ca ministru de externe şi cu sprijinul colegilor mei din guvern, să-i aducem rămăşiţele pământeşti, conform voinţei lui testamentare, în ţară şi este acum înmormântat în curtea Bisericii din Scheii Braşovului, aşa cum a vrut el, la picioarele, cum spunea el, la picioarele lui Tache Ionescu./

Realizator: Aşa cum şi-a dorit tot timpul, să revină în pământul ţării de unde s-a născut. Ştiu că nu a existat, practic, un loc important din lume, unde vocea şi discursul său percutant să nu fi fost auzit, însă înainte de a vorbi despre influenţa cuvântului său, daţi-mi voie să vă fac o surpriză!

Nicolae Titulescu: Priviţi în jurul dumneavoastră, pe de o parte, frigurile stepei, pe de altă parte, frigurile revoltei provocată de mizeria războiului şi de indignarea pe care o resimt când o compar cu înavuţirile scandaloase care s-au făcut într-o singură noapte.

Realizator: Nicolae Titulescu în 1917, într-un discurs pronunţat în parlament în calitate de ministru de finanţe. O bandă care nu a fost difuzată la niciun post al Radio România de cel puţin 50 de ani. E aproape tot ce s-a păstrat.

Adrian Năstase: Din păcate. Am recuperat şi noi o înregistrare din 1921, un discurs al lui despre idealul creator, înregistrat de BBC în 1927 în colecţia His Master’s Voice, dar discursul era din 1921. Am reuşit, în aceşti ani, să publicăm şi vreo 6.000 de pagini de documente, atât din opera ştiinţifică, cât şi din opera  politică diplomatică a lui. În plus, în fiecare săptămână, în cadrul Centrului de Studii Strategice, la Fundaţia Titulescu, organizăm dezbateri.

Realizator: Care a împlinit ieri 20 de ani de existenţă în casa marelui diplomat din şoseaua Kiseleff 47.

Adrian Năstase: Pe care am reuşit în 2002, 2003 s-o restaurăm şi să pornim aceste activităţi în cadrul Centrului de Studii Strategice în interiorul fundaţiei, cu nenumăraţi invitaţi, cu nenumărate lansări de cărţi, oganizate şi la fundaţie, şi la Centrul de Studii Strategice. Încercăm, într-un fel, fiind cumva conştienţi că folosim rădăcinile acestea de diplomaţie românească, istoria diplomaţiei româneşti, pe Nicolae Titulescu, în primul rând, încercăm să dăm o dimensiune internaţională intereselor româneşti, să le explicăm, să le promovăm, să aducem în casa lui Titulescu şi acum şefi de state, şefi de guverne, miniştri, ambasadori, străini sau români, şi să organizăm discuţii despre ceea ce poate să fie interesul României în acest moment atât de tulbure în planul relaţiilor internaţionale şi, în orice caz, pentru a consolida un statut european, euroatlantic pentru ţara noastră, aşa cum şi-ar fi dorit, probabil, şi Nicolae Titulescu.

Dan Preda: Şi să-i acordăm recunoştinţa măcar acum, la 70 de ani după dispariţia sa, pe care a meritat-o marele diplomat.

Adrian Năstase: Fără îndoială, înţelegând, în acelaşi timp, ceea ce uneori nici contemporanii lui nu au înţeles şi descoperim în cărţile profesorului Potra, care este şi directorul executiv al fundaţiei, descoperim, de fapt, în argumentele pro sau contra în paginile de admiraţie, dar şi în paginile de contestare din timpul sau după că, de fapt, Nicolae Titulescu rămâne extraordinar de important chiar şi pentru cei care l-au contestat, de la Iorga, la unii dintre cei care după război au încercat să-i conteste opera sau rolul în diplomaţia europeană sau în politica românească. În ceea ce mă priveşte, îi sunt recunoscător şi pentru ceea ce ne-a învăţat, dar şi pentru ce ne-a oferit în timp, după moartea sa, ca un cadru extraordinar pentru preocupările noastre legate de relaţii internaţionale şi de promovarea şi apărarea intereselor româneşti în lume.

Realizator: Invitatul nostru, domnul Adrian Năstase, fost ministru de externe şi preşedinte al Fundaţiei europene “Nicolae Titulescu”. Vă mulţumesc. La revedere.”