Pentru “Romania Libera”

Coruptie in sistemul medical romanesc a existat si, se pare, exista in continuare. In perioada 2001-2004 s-au facut unele eforturi de a micsora efectele sale, mai ales in ceea ce priveste achizitionarea de medicamente. Probabil, vi-l mai amintiti pe ministrul Blanculescu alergand, cu pistolul la el, sa controleze licitatiile de medicamente.

Domnul Branzan v-a explicat ca noi aveam nevoie de un sprijin concret si am fi preferat sa finantam un spital nou, de psihiatrie, domeniu in care situatia era disperata.

Dar poate il mai intrebati pe domnul Branzan ce stie in legatura cu “sugestiile” de cumparare a unor medicamente pentru programul national gratuit pe care il initiasem pentru bolnavii SIDA. Si poate il mai intrebati si de ce fostul ambasador Michael Guest era asa de suparat pe Adrian Streinu-Cercel. In felul asta, veti intelege, poate, ca dincolo de problemele reale ale sistemului medical romanesc, au existat si alte motivatii ale unor mesaje diplomatice.

In ceea ce priveste implicarea sotiei mele in sistemul de sanatate, astept de 7 ani sa vina cineva sa-mi aduca actiunile ei de la lantul de farmacii Sensi Blu. Poate ma ajutati dumneavoastra.

Doamnei Laura Codruta Kovesi

Scrisoare deschisă

31 martie 2011

Doamnă Procuror General,

Luni, 28 martie 2011, au  fost publicate în cotidianul Gândul, sub titlul „Adevărul despre cum dă Băsescu drumul la dosarele lui Năstase. Stenograma întâlnirii din 2009, dintre preşedinte şi liderii PSD” stenograma şi înregistrarea discuţiilor de la Cotroceni, din data de 17 februarie 2009, aşa cum au fost ele puse la dispoziţie de purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Valeriu Turcan, discuţie la care aţi participat personal.

În stenogramă, se menţionează, în mod expres de către preşedintele României, Traian Băsescu:

„Preşedintele Traian Băsescu : Aici este bine ca aţi spus acest lucru. Domnule vicepreşedinte, aceste dosare au fost la mine şi eu le-am avizat pentru începerea urmăririi penale şi pot să vă spun ce era acolo ca să vedeţi cât sunt de politice.(…) EU AM AICI ACEST DOSAR. Prima dată când mai aud că dosarele lui Adrian Năstase sunt politice le fac publice ca să ne liniştim odată cu minciuna asta.”

[…]Eu…domnul Diaconu, putem scoate din arhivă dosarul, pentru că poate să-l vada oricine în momentul de faţa şi dosarul Zambaccian, ne dumirim dacă Sergiu Sechelariu e cumva sau doamna Jianu sau consulul de la Beijing, ne dumirim acum. Nu are sens să mai mergeţi să pedalaţi pe asta, pentru că mă obligaţi să fac publice dosarele ca să mă apăr, că m-am săturat de povestea politică.”

După cum ştiţi, la 13 august 2008, Camera Deputaţilor, reunită în sesiune extraordinară la solicitarea expresă a preşedintelui Traian Băsescu, respinsese prin vot secret, cu bile, solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de începere a urmăririi penale în dosarul nr.114/P/2007, dosar în care figuram ca învinuit.

Ulterior, Camera Deputaţilor, prin hotărâre, a respins ca inadmisibilă, la 23.06.2009, solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de reluare a procedurilor parlamentare cu privire la faptele care făceau obiectul dosarului 114/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Vă reamintesc etapele parcurse de acest dosar:

• 13 septembrie 2007 – După ce procurorii DNA au efectuat acte de urmărire penală în mod abuziv, prin încălcarea art.109 alin(2) din Constituţie şi a Deciziilor Curţii Constituţionale nr.665/05.07.2007 şi nr.93/1999, DNA se adresează Preşedintelui României în vederea emiterii avizului pentru începerea urmăririi penale împotriva mea;
• 16 ianuarie 2008 – Preşedintele României a emis, cu încălcarea textului constituţional şi a deciziilor Curţii Constituţionale, un aviz de începere a urmăririi penale;
• 10 martie 2008, Curtea Constituţională, prin Decizia nr.270, constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public şi Parlamentul României – Camera Deputaţilor, reţinându-se refuzul nejustificat al Procurorului General de a înainta solicitarea de aviz catre  Parlament, atunci când ministrul sau fostul ministru are şi calitatea de parlamentar;
• 24 aprilie 2008 – DNA şi nu Procurorul General al României, aşa cum este prevăzut de lege, a înaintat Camerei Deputaţilor sub nr.1081/C/2008 Referatul  semnat de procurorii Lucian Papici şi Mariana Alexandru, solicitând, în temeiul art.109, alin(2) din Constituţie, art.12 şi art.19 din Legea nr.115/1999 şi ale Deciziei nr.270/10.03.2008 a Curţii Constituţionale, acordul pentru începerea urmăririi penale împotriva mea;
• 13 august 2008 - Camera Deputaţilor reunita în sesiune extraordinară, la solicitarea expresă a preşedintelui Traian Băsescu, a respins prin vot secret, cu bile, solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, în dosarul nr.114/2007.

În urma deciziei Camerei Deputaţilo r, după restituirea la DNA a dosarului 114/P/2007 procurorii aveau obligaţia să constate imposibilitatea începerii urmăririi penale prin neîndeplinirea prevederilor art. 10 lit.(f) CPP şi să claseze cauza.

Cum în prezent mă aflu în faza de judecată, pe fond, în trei cauze, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi am putut să iau  cunoştinţă de conţinutul dosarelor, am constatat că în niciunul dintre acestea nu există menţiunea că ar fi fost înaintate Preşedintelui României.

În aceste conditii vă solicit să-mi comunicaţi:

-    Care erau dosarele despre pe care preşedintele României Traian Băsescu afirmă că se aflau, la data de 17.02.2009, la Cotroceni?;

-    În baza căror prevederi legale au fost ele transmise la Preşedinţia României şi în ce scop?;

-    Au fost aceste dosare restituite Parchetului General? La ce dată şi cu ce rezoluţie?;

-    Dacă până la finalizarea urmăririi penale, actele de urmărire penale efectuate de procurori pot fi făcute publice? În temeiul căror dispoziţii legale şi de către cine?;

-    Dacă s-a atras atenţia Administraţiei Prezidenţiale că faptul copierii, sub orice formă, a dosarelor în fază de urmărire penală şi eventualele comentarii cu privire la aceste acte sau publicarea acestora sunt interzise de lege;

-    Care a fost reacţia dumneavoastră în privinţa declaraţiei Preşedintelui României în sensul că dosare penale se află în arhivă la Cotroceni, dosare care sunt cunoscute şi de consilieri prezidenţiali, sau faţă de comentariile preşedintelui asupra unor eventuale probe existente în dosare şi de ameninţările cu publicarea acestor probe.

Cu stima,

Adrian Năstase

Lazaroiu confirma caracterul politic al dosarelor mele (de fapt, ale lor)

3 februarie 2009

 In relatarile ambasadei americane, prin confesiunile facute la ambasada, Sebastian Lăzăroiu, consilierul lui Traian Basescu, a precizat că preşedintele trebuie să demonstreze că poate “conduce nava” cu succes în furtuna economică care se apropie. Lăzăroiu a mai spus că percepţia publică continuă să se înrăutăţească pentru anul care urmează (n.r. – 2010): 80% dintre repondenţi au spus că infracţionalitatea va creşte în acest an (nr. – 2009); 91% cred că sărăcia va creşte; 95% cred că preţurile la alimente vor creşte.

Dar mult mai interesant, “Apocalipsa”,  glumea Lăzăroiu, usturător, “este bună pentru noi”. Lăzăroiu a mai adăugat, in conversatiile cu americanii, că “Năstase se luptă să supravieţuiască politic şi că trage orice sfori pentru a-i opri pe procurori”. Totuşi, a comentat Lăzăroiu, “dovezile împotriva lui Năstase sunt convingătoare şi – ceea ce este mai important – PDL controlează pe şeful comisiei juridice” care va avea grijă de agenda de lucru în acestă chestiune. “Va fi o bătălie dură”, a concluzionat el “dar noi o vom câştiga”. QED

“Noi”, adica “statul de drept”, probabil. “Noi”, adica separatia puterilor in stat. “Noi”, adica justitia independenta. “Noi”, adica noi – consilierii prezidentiali care ne uitam in dosarele pe care le facem impreuna cu Morar si Tulus (pentru ca altfel cum am sti ca dovezile sunt “convingatoare”?)

Si puteti crede ca presedintele comisiei juridice a Camerei Deputatilor,  domnul deputat Buda,  este doar o marioneta pentru “ei”, cei care decid soarta dosarelor la Cotroceni, fara ca ambasada americana sa-si dea seama ca aceasta activitate nu inseamna lupta impotriva coruptiei ci vendeta politica?

Oricum, pregatiti-va sa traiti foarte bine, ca iesim din recesiune…

M-am hotarat sa “desecretizez” scrisoarea referitoare la Teo Peter

Domnul Turcan, “desecretizatorul”, incearca sa explice pozitia lui Traian Basescu referitoare la Teo Peter, mentionand ca la 4 decembrie 2004, Ministerul Afacerilor Externe ceruse deja ridicarea imunitatii diplomatice pentru puscasul american care il accidentase mortal pe Teo Peter. Si ca dupa accea, lucrurile au evoluat conform declaratiilor date ambasadorului american de Traian Basescu.
Ceea ce omite sa spuna dl Turcan este faptul ca la acel moment eu eram prim ministru si, in aceasta calitate, i-am scris presedintelui Bush pentru a cere ridicarea imunitatii militarului american. MAE nu a facut decat sa operationalizeze aceasta solicitare. De aceea, m-am decis sa “desecretizez” aceasta scrisoare, pe care o puteti citi mai jos. Mai inteleg, dintr-o telegrama ambasadei, publicata recent, ca demersul nu a fost pe placul ambasadei americane, care lauda, in schimb, pozitia concilianta a lui Basescu.

Scrisoarea din 2004 poate fi citita aici.

Fara frica, despre frica

Puteti citi, mai jos, editorialul meu de miercuri, din Jurnalul National. Am adaugat cateva desene din cartea lui Gus Bova – un cunoscut  ilustrator de carte – “La Symphonie de la peur”, lucrare pe care o mentionez in text:

“Sambata, aproape jumatate de million de britanici  au protestat la Londra impotriva politicii de austeritate bugetara preconizata de guvern. A fost o miscare de masa care a exprimat  ingrijorarea fata de deteriorarea nivelului de trai. S-au petrecut si violente pentru ca grupuri anarhiste au profitat de aceasta miscare dar ponderea reala a intregii intamplari ramane in zona normalului.

In Romania, exista si o criza cu consecinte asupra nivelului de trai, exista si politici de austeritate in curs de desfasurare. Noua din zece romani  (deci, cam 20 de milioane din 22) considera ca mergem intr-o directie gresita, iar peste saptezeci la suta dintre ei se tem de ziua de maine. Cu toate astea, exprimarea publica a acestei realitati sociologice e mai degraba timida. Oricum, cu totul disproportionata fata de consecintele sociale ale politicilor practicate in ultimii ani.

Vreau sa precizez ceva. Nici ca om de stanga si nici ca politician de opozitie nu-mi doresc in strada valuri de oameni care sa “mature” guvernul si sa creeze  instabilitate politica. Consider insa protestul organizat si calm o forma de exprimare sociala fireasca, parte a sanatatii sociale. Acest comentariu nu e un indemn la dezordine ci o meditatie asupra unei anumite apatii ingrijoratoare.

La “marile miscari sindicale” participa, fara exceptie, cam 10-15% din numarul de oameni anuntati initial. Nici in alte domenii ale expresiei sociale nu stam mai bine. Cu cateva saptamani in urma, de pilda, organizatiile care isi propun sa protejeze animalele i-au chemat in strada pe cei interesati de soarta cainilor comunitari. La nivelul intregii Romanii nu cred ca s-au exprimat o mie de oameni. Multi dintre ei, probabil, cu cetatenie straina.

Care ar putea fi cauzele acestei absente a romanilor din viata sociala a Romaniei? Fireste, e un subiect care, studiat atent, poate face obiectul unui raft de bilblioteca. In spatiul inevitabil restrans de aici nu-mi propun decat sa ridic problema si sa indemn la meditatie.

Cred ca o noua forma a fricii e una din cauze. Nu frica de dinainte de 1990 ci o formula elaborata, mai pervers, de societatea ultimilor ani. O societate bazata prea mult pe verificare si supraveghere, care ii face pe oameni sa se gandeasca de doua ori inainte de a se exprima firesc in public. Se vorbeste de institutii care filmeaza demonstratiile, telefoanele le sunt ascultate, anumite categorii sociale sunt intimidate public de autoritati de cel mai inalt nivel, in consecinta oamenii se tem sa nu piarda si putinul pe care il mai au. In esenta, le e frica.

Mai sunt si alte motive. De pilda lipsa de incredere in marile structuri sindicale, exprimata tot in sondaje de opinie. Dar, mai cred, o doza mare de neincredere generala in sensul si in consecintele unui gest de protest. “Ce rezolv?” Chiar mass media promoveaza uneori un mesaj de genul “Se rezolva problemele in strada?”. Nu. Se rezolva in institutii. In strada se pot exprima, calm si legal, oamenii. Nu prin exercitarea unui drept la insurectie ci prin dreptul de a-ti arata nemultumirea, direct, atunci cand reprezentantii tai din Parlament si-au pierdut legatura cu tine. Societatea romaneasca pare tot mai mult una bazata exclusiv pe influente oculte, in care cativa insi decid tot iar majoritatii nu-i ramane decat rolul de a suporta consecintele. Nu sunt deloc de acord cu o asemenea abordare dar nici nu pot sa spun ca nu inteleg de ce ea exista.

Societatea britanica ramane una vie. Asta ii obliga sa ramana in alerta pe cei care conduc. Apatia romaneasca genereaza si mentine o clasa administrativa care pare sa vorbeasca doar cu ea insasi (poate, din cand in cand, cu ambasada americana), autista si in total divort cu realitatea. Care realitate, ne place sau nu, se afla adesea chiar in strada.

Citeam, de curand, “Simfonia fricii”, scrisa si desenata de Gus Bofa, in 1937, la Paris. Omul – scria el in perioada in care se prefigura un nou razboi – a inventat curajul pentru a invinge frica, un instinct ancestral. Pentru Corpul social, mai arata el, remediul fricii este mersul impreuna, “marsaluitul” in strada, ca forma solidara de atitudine. E adevarat, insa, riscul este ca, in timp, strada sa fie ocupata de coloane care merg cadentat, in ordine, in zgomot de metal, anuntand statul politienesc despre care vorbea Orwell.”

Joi, la FET

FUNDATIA EUROPEANA TITULESCU va invita la o masa rotunda cu tema

Noul concept strategic al Aliantei Nord Atlantice

Conţinut, semnificaţii

Evenimentul va avea loc joi, 31 martie 2011, orele 16.00, la Casa Titulescu, sos. Kiseleff 47.

Romania – “Tara scandalurilor permanente”

 

 

 

 

Exista o “doctrina a crizei”, dezvoltata si in teoriile politice, in politica internationala, in abordarile media, in cultura globalizarii si nu numai, care vorbeste despre necesitatea pastrarii permanente a tuturor in defensiva, prin provocarea de scandaluri in cascada. Un scandal, o criza duc la pozitionari si repozitionari, la calcule strategice, la iesirea din ritm, la abatere atentiei. La orice, mai putin la continuarea pe drumul stabilit. Politica scandalurilor nu a fost adusa in Romania de Traian Basescu, dar el a perfectionat acest mecanism si l-a transformat intr-o arma institutionala. Astfel incat, in prezent, scandalul a devenit arma favorita a tuturor membrilor PDL, a partidului in sine si, prin extensie, a statului pe care l-au capusat.

Nu enumar scandalurile prin care Traian Basescu a reusit mereu sa abata atentia de la propria performanta guvernamentala. Se preda si in scoli acest mecanism. Iar mandatul de presedinte (dupa ce, ca primar, a cautat orice scuza pentru a-si justifica lipsa de rezultate concrete) a debutat cu crize provocate chiar de el. Va amintiti celebrul interviu acordat ziarului Adevarul, in ianuarie 2005, cand a denuntat insasi coalitia pe care o formase cu o luna in urma! Apoi, criza cu jurnalistii rapiti. Apoi, tema artificiala a alegerilor anticipate. Lista e lunga, din pacate, si contine, la nesfarsit aproape, o repetare a unui circ devenit regula in Romania.

Romania este o tara a scandalurilor permanente, iar modul in care se comenteaza in prezent “cablogramele” ambasadei americane (prezentate pompos drept “wikileaks”, desi nu contin nimic din substanta si greutatea dezvaluirilor “originale”) imi lasa un gust amar, pentru ca vedem cat de mult ne-am obisnuit cu scandalurile. Avem scandaluri peste tot – si parca am ajuns sa ne hranim cu ele. Si asta in timp ce ne afundam, ca tara, tot mai mult, in saracie si izolare (vezi, spre exemplu, recenta pozitie a Frantei in ceea ce priveste intrarea noastra in Spatiul Schengen).  Romania este parte a unui mecanism politic si economic amplu, aflat in criza, iar contributia noastra la iesirea din criza este reprezentata doar de discursurile unor Oajdea la televizor si pe scenele din tara, pe unde colinda. Apropo – ati mai vazut vreo tara in care premierul merge in teritoriu, in plina criza, si in loc sa vorbeasca despre criza (despre care spune ca e rezolvata, si ca iesim din ea pe 1 aprilie), vorbeste doar despre opozitie si despre cum trebuie sa se pregateasca propriul partid de alegeri? Nu ca ar fi gresit sau ilegal – dar parca ar trebui sa mai vorbeasca si de alte lucruri, nu? Preturile cresc, leul oscileaza, criza alimentelor nu este chiar improbabila, fondurile europene nu sunt deloc absorbite, profesorii si medicii continua sa plece, Banca Nationala se ocupa doar de tintit inflatia in timp ce exporturile sunt afectate etc. Si in timpul asta, Guvernul se ocupa de campania electorala de anul viitor.

Este trist ca am si ajuns sa propun un astfel de titlu – “tara scandalurilor permanente”, pentru ca el vine in totala contradictie cu modul in care vad eu politica: un model consensual, in care accentul este pus pe viziune si strategie, pe acordul privind obiectivele mari de dezvoltare, pe constructie, pe viitor, pe profesionism dezideologizat, pe modernizare-  inclusiv prin modul de raportare la teme -, pe dialogul extins cu toate grupurile social-politice. Acest model consensual este singurul care poate functiona intr-o tara ca Romania, in care este foarte usor sa identifici inamici, sa construiesti tinte de carton si sa gasesti vinovatii oriunde altundeva decat in propria ograda. Modelul majoritarist (cititi marii autori de stiinte politice) functioneaza real doar in cateva state din lumea asta – cu preponderenta in cele anglo-saxone, pentru ca au cateva caracteristici aparte: sunt societati omogene, cu un model bipartidist traditional, in care cele doua forte care se confrunta nu actioneaza, ajunse la putere, explicit impotriva celeilalte si in care nu isi pun problema schimbarii continue a regulilor (probabil ca de aceea, guvernul vrea sa propuna scaderea pragului electoral de la 5% la 3%, ca sa revenim la un sistem parlamentar mai “eficient” cu 200 de partide cate erau in Romania prin 1990).  Romania, din acest punct de vedere, trebuie sa invete sa nu mai caute scandaluri si crize peste tot, si sa  reinceapa sa construiasca inteligent – in politica, in economie si in social. Folosind o paralela cu anii 90, atunci aveam foarte multa munca, dar nu aveam capital (si ii asteptam pe investitorii straini sa il aduca in tara). In anii 2000, am adus in tara capital (chiar si capitalism), si am rezolvat multe probleme, punand Romania pe o traiectorie europeana. Acum, in plina criza, nu mai avem nici capital (fiindca guvernarile Boc habar nu au cum sa-l atraga in tara), si nu mai avem nici munca (fiindca aceasta nu este stimulata, ci chiar dimpotriva).

Catre ce ne intreptam? Cum vor arata anii urmatori? Care este orizontul vietii unui tanar in Romania? Dar al unui pensionar? Sau al unui investitor? Cum tinem muncitorii in tara? Cum educam mai bine tinerii? Cum ajutam mediul rural sa devina, cu adevarat, performant? Cum rezolvam marile decalaje sociale? Cum raspundem, de fapt, marilor probleme ale vietii de zi cu zi? Prin scandaluri si crize permanente? Cu siguranta, nu. Acestea vor trece, la fel cum va trece si “regimul Basescu”. Ce va ramane dupa el?

Aici ar trebui sa intervina Opozitia unita, demonstrand vointa si viziune.  USL trebuie sa demonstreze, nu doar la televizor, ca este o alternativa. Organizand, spre exemplu, o intalnire a alesilor locali ai PSD,PNL, si PC – 5000 de primari si de consilieri. Pentru a arata felul in care se distribuie, inechitabil, fondurile in teritoriu. Pentru a arata marea minciuna a descentralizarii spitalelor. pentru a arata ca este blocat sistemul de educatie. Pentru a arata cum functioneaza prefecturile actualului regim.

Urmeaza un an de zile in care va trebui sa incercam sa iesim din aceasta capcana a crizei (cu totii, si politicieni, si ziaristi, si analisti, si lideri ai societatii civile, si cititori obisnuiti de pe bloguri…), si sa ne concentram pe cel mai mare efort de constructie al acestui deceniu. Un efort care sa raspunda la aceasta intrebare: “cum vrem sa arate viata noastra dupa ce Traian Basescu si Boc vor  fi disparut din ea?”.

Nicolae Titulescu – Bolnav de insomnie lângă destinul țării

Este titlul articolului meu, aparut saptamana aceasta, in Q-magazine si pe care il puteti citi aici.

Un articol mai vechi tot despre Titulescu si tot in revista Q-magazine puteti citi aici.

In sfarsit, e clar: sunt dosare politice!

„Nu ma faceti sa dau drumul la aceste dosare in public – fiecare dintre plangerile penale impotriva lui Nastase sunt de la oameni din partidul vostru, nu al meu”, le spunea Traian Basescu unora dintre colegii mei de partid convocati la Cotroceni pe teme de Justitie. Informatia a facut si atunci valva, chiar daca nu a fost atat de clara precum este acum.

Am dat chiar atunci o replica lui Basescu, pe care o gasiti aici. Am demonstrat destul de clar faptul ca Basescu mintea din nou. Am sa reiau, totusi, in sinteza, cateva idei:

-       cei care au initiat dosarul (Mona Musca, Daniel Morar, Monica Macovei) nu au legatura cu PSD.

 Mona Musca a facut o plangere penala impotriva mea, in 27 august 2004, in calitate de membru al Consiliului de coordonare al Aliantei DA, pe antetul si cu stampila Aliantei DA. Nu a fost acesta un demers politic? Sa fie DA prescurtarea de la PSD?

Daniel Morar, de indata ce a fost numit procuror sef la DNA, s-a AUTO-SESIZAT in Dosarul Zambaccian (in 4 noiembrie 2005) Nu a fost aceasta o decizie politica? Este oare Daniel Morar membru PSD?

Monica Macovei, in calitate de ministru al justitiei, a cerut o perchezitie la cladirea din Zambaccian, fara sa existe un dosar de urmarire penala si a modificat Legea raspunderii ministeriale, eliminand cerinta unui aviz parlamentar doar pentru FOSTII ministrii. Nu si pentru colegii de guvern. Cine era vizat? Era vorba cumva de dosare politice? A fost nevoie de interventia Curtii Constitutionale, sa-i spuna ca modificarea era neconstitutionala si ca, oricum, Curtea se mai pronuntase, in acest sens, in 1999…

-        cei care au facut diverse plangeri (Cristina Popa  consulul Paun, doctorul in drept Genica Boerica  nu au fost membri  ai PSD iar Sergiu Sechelariu nu mai era membru PSD la acea vreme;

-        altii, invocati, nu au facut oricum plangeri (Irina Jianu era si ea invinuita in dosar). Dosarele sunt publice. Unde se gasesc plangerile ”colegilor de partid. La Cotroceni? In ce calitate s-a “uitat” Traian Basescu in acele dosare? Pentru ca nu erau politice?

De altfel, a doua zi dupa celebra intalnire cu Basescu, procurorul sef Laura Codruta Kovesi a solicitat Camerei Deputatilor RELUAREA votului asupra unui dosar care fusese deja respins de Camera. Sigur insa ca nu pentru ca ar fi fost un dosar politic.

Va mai aduceti aminte ca intr-un document al MAE din Austria, “uitat” la guvern, se spunea ca Traian Basescu “ar fi intervenit energic” , cerand “capul fostului premier Nastase”?

Ceea ce nu se spunea, la inceputul lui 2009 este ca amenintarea lui Traian Basescu a fost, atunci, atat de explicita. In fata mai multor conducatori de institutii si lideri de partide politice – inclusiv din opozitie (bate saua sa priceapa iapa!) – Basescu a recunoscut faptul ca manipuleaza dosare. De altfel, din extrasele presei am vazut cum consilierul prezidential al lui Basescu, Sebastian Lazaroiu, incerca sa justifice in fata diplomatilor americani actiunile de politie politica ordonate de la Cotroceni. Inteleg de aici ca a existat o reactie a partii americane fata de derapajele nedemocratice ale sefului statului.

Intr-un fel, este bine ca, pentru buna informare a opiniei publice, apar astfel de elemente in media. Daca politicienii romani spun un lucru sau altul, sunt acuzati de subiectivism. Acum, nu o mai spun doar politicienii romani. Referitor la alte lucruri pe care le afirma politicienii din opozitie, v-as recomanda sa cititi acele referiri in legatura cu ce controla si ce nu controla Basescu in campania pentru alegerile prezidentiale din 2009.

Din pacate, Romania este condusa de un presedinte care foloseste dosarele adversarilor politici, care manipuleaza institutiile statului, care ameninta  pe cine i se opune. In aceste conditii, mai este Romania o democratie? Raspunsul este, din pacate,  unul cat se poate de clar.

In rest, prea multe comentarii nu am de facut. Cine a ales – daca a ales – sa transmita un lucru sau altul in discutiile cu diplomatii americani, nu are decat sa infirme sau confirme ceea ce a aparut public. Am vazut deja ca unii dintre cei citati au infirmat faptul ca acele afirmatii le-ar apartine. Altii, au inca probleme cu telefonul. O fi de la retea.

PS. Va reamintesc ca imi petrec, saptamanal, zile intregi la Inalta Curte unde se judeca dosarele mele politice, fabricate de Monica Macovei si Daniel Morar la solicitarea expresa a lui Traina Basescu. Jurnalistii care au fost prezenti la audieri ( au fost deja audiati vreo 50 de martori din cei 972!) au putut constata ca nu exista acuzatii reale in ceea ce ma priveste.

In schimb, zilele viitoare vom iesi din recesiune iar, in anii urmatori, vom intra in Schengen…

Luni, la FET

Fundatia Europeana Titulescu  a organizat astazi, la ora 11, dezbaterea Relaţiile dintre România si Republica Moldova. Actualitate si perspective.

A participat conf. Univ. dr. Nicolae Cibotaru, de la Universitatea de Stat Ion Creangă din Chişinău.