Dupa Congresul din 16 octombrie 2010, am promis ca voi incerca sa fac din “Loja Bloggerilor”o constanta a activitatilor noastre de partid. Astfel, imi revine placerea sa va invit sambata, 05 februarie 2011, la ora 12, la reuniunea Consiliului National Extraordinar al PSD care va consfinti incheierea Aliantei nationale intre partidele de opozitie.
Palatul Parlamentului va gazdui, si de aceasta data, un eveniment important pentru democratia din Romania si anume constituirea unei opozitii unite. Va astept pe toti cei interesati, bloggeri sau comentatori, sa participati, live, si sa comentati, virtual, evenimentul care va da startul schimbarilor politice asteptate de toata lumea.
Procedura de inscriere este simpla, si cred ca o stiti deja. Totusi, va reamintesc ca este nevoie de un mail de inscriere trimis la adresa psdweb2.0@gmail.com, in urma caruia veti fi contactati si va vor fi furnizate toate detaliile legate de eveniment (locatia exacta, ora, procedura de acces).
Ne vedem sambata, in Loja Bloggerilor si a comentatorilor!
Dumneavoastră sunteţi nespus de amabil. Din nefericire, unii dintre noi se văd nevoiţi să nu dea curs acestei invitaţii.
Un nou contract social pentru Romania
Celor care incearca sa blocheze alianta PSD-ACD le-as reaminti ca puritanismul ideologic nu se mai poarta nicaieri in lume. Istoric, purificarea pe criterii ideologice s-a dovedit a fi fost tot atat de aberanta ca si cele pe criterii etnice sau religioase, iar prezentul ne indica, inclusiv daca privim in PE, o intelegere mai larga a inrudirilor ideologice sau familiilor de partide, ceea ce mi se pare a fi un progres politic, deoarece o astfel de alianta pare a fi mai reprezentativa din punct de vedere al pluralismului de interese si, deci, mai democratica. Neindoielnic, abandonarea sectarismului ideologic, in favoarea compromisului, ca arta a politicii, la care a tot indemnat Ion Iliescu, dupa istoricul consens de la Snagov care a dus Romania in UE si NATO, reprezinta in conditiile actuale o conditie sine qua non pentru scoaterea tarii din criza.
Omul s-a nascut liber, dar pretutindeni este in lanturi, spunea la vremea sa Jean Jacques Rousseau, cuvinte pe care, mutatis mutandis, le-am putea folosi foarte bine pentru Romania de azi: Revolutia din decembrie 1989 ne-a facut liberi, dar regimul portocaliu al ultimilor sase ani incearca sa ne repuna in lanturi ! A contribuit in vreun fel “reformismul” basescianist la asanarea racilelor societatii romanesti si la sporirea binelui cetatenilor acesteia ? Nu, ci dimpotriva ! Urmarim cu consternare cum veriga lipsa din lanturile care ii vor face pe romani sclavi moderni in propria tara se incearca a fi construita dintr-un material alogen, dupa canevasul numit “flexibilizarea” si “zilier”-izarea muncii ! Iata de ce, ca si solutia propusa de Rousseau, alianta PSD-ACD ar trebui sa militeze pentru un nou contract social intre stat si cetatenii sai.
Noua alianta, a polilor de centru-stanga si centru-dreapta ai opozitiei, va trebui sa se intemeieze pe raporturi contractuale ferme, cu drepturi si obligatii, dar si sanctiuni, care sa puna capat instabilitatii legislative si, implicit, paguboasei relativizari a relatiilor dintre stat si cetatean, a solidaritatii sociale ori coeziunii statal-nationale. Romanii trebuie sa aiba garantia locului de munca, a salariului sau pensiei, in conditiile unei economii social-liberale de piata. Statul social-liberal ar putea reprezenta mult cautata cale de mijloc, intre statul social si statul minimal, o imbinare intre interesele de viata decenta ale majoritatii cetatenilor si cele ale intreprinzatorilor clasei de mijloc. Noua filosofie politica, economica si sociala ar putea fi foarte bine exprimata printr-un nou imperativ, in care munca si capitalul sa se regaseasca deopotriva: “Cere, si ti se va da !”, dar si “Da, dar si cere !” (cu un corolar sanctionatoriu pentru ambele parti contractuale: “Daca nu dai, nu ai !”). Si pentru ca noua alianta va trebui sa poarte un nume, nu i-as spune “alianta“, “uniune“, “pact“, “conventie” sau “pol“, ci i-as spune simplu (dar care poate deveni si complicat, sub aspectul raspunderii): “Contractul Social-Liberal” !
@ off topic
Iata o tema, (val contractelor) un „bun prilej de vorbe si de ipoteze”; il avem doara printre noi si pe inegalabilul @ meme …. In curand, pentru echilibru si cuvenita reprezentare, vor sosi aici omologul lui de la Dinamo si chiar Gigi Corsicanu; cu ale lui vestite margele insirate pe ata. In schimb vis-a-vis, desi tribuna este goala, se poarta tratative, se prelungesc intelegeri; totul pentru continuitate. Ajunsi la acest nivel al colaborarii, cei doi combatanti sunt mandri de rezultatele lor si se felicita reciproc. Protocolul semnat, declara ei, le arata calea de urmat in zona legislativa; draga lor in egala masura. La plecare cu zambetul pe buze isi strang barbateste mainle, isi dau binete in limba romana; deocamdata Si astfel pedeleul si-a vazut sacii in caruta pana la parlamentare; ca alegerile stiu ei cum sa le castige. Mai ieri liderul Marko se foia intr-un fotoliu la tvr si declara, mandru de el, ca si-a bifat punct cu punct toate obiectivele mandatului sau. Azi, desi nu a fost ales, noul lider udemerist deja poate primi felicitari; are in buzunar legea regionalizari si inca o lege iredentista indelung asteptata. Privind in urma putem lesne descifra cauzele acestor ispravi, ptrecute la lumina zilei si girate de o majoritatea creata pentru a fi antinationala. Am vazut: totul se vinde si se cumpara pe o piata dominata de penali, de viitori puscariasi. Eu, chiar daca par desuiet, am anticipat momentul si m-am gandit la Schengen ca la o ultima solutie; ca urasc pasaportul cu tot ce inseamna el pentru un om liber.
Este bine sa fii martor la evenimente de asemenea importanta. Nu-s chiar “pentru” asa o mezalianta, insa nu-s membru PSD si deci nu conteaza parerea mea, dar sunt convins ca social-democratia pierde teren electoral important.
Totusi, mai importanta decat social-democratia este democratia insasi, deci ma voi inscrie si voi participa. Orice numai sa se schimbe vietile bietilor romani, odata.
O singura intrebare: fiind sambata si februarie, se poate intra cu masina?
Erata: la ultimul paragrad, rnd. 8 in loc de “statul social” se va citi “statul asistential”.
Apreciez noua construcţie formală ca un pas înainte spre coagularea forţelor de opoziţie dar societatea românească rămâne mult prea divizată, fragmentată, “polifracturată” ori chiar dacă acceptăm principiile democraţiei guvernând evoluţia societăţii în ansamblul său, continui a-mi reafirma -cu toată maturitatea şi responsabilitatea vârstei- mesajul de a crea prin domnia voastră şi colaboratorii, un nou partid de opoziţie numit Partidul Social Liberal prin compatibilizarea celor două doctrine. Vă este cunoscută constatarea că toţi liderii social-democraţi sunt oameni de dreapta ce promovează teoretic doctrine de stânga iar practic ocupaţii liberale şi atunci chiar dacă , principial, nu accept mă văd nevoit să cohabitez cu o dreaptă “umanizată”. Personal nu sunt înregimentat politic dar trăiesc într-o Românie dezbinată şi angajată în procese de autodistrugere şi mă tem pentru integritatea şi viablitatea ţării mele. Vă consider demn pentru a edifica o Românie a reconstrucţiei masive, refacerii Statului de Drept şi României Sociale. Până nu e prea târziu.
FMI dictează, România onorează. De ce?
Intrată, de aproape doi ani, sub pulpana deloc protectoare a Fondului Monetar Internaţional, România se vede umilită din toate punctele de vedere, atât economic, cât și politic. Este evident, astăzi, ca decizia de a încheia în grabă un acord cu FMI a fost determinată atât de promisiunile electorale ale preşedintelui Băsescu și de incompetenta guvernului instalat în decembrie 2008, cât si de dezinteresul unor instituții hotaratoare în acest demers, respectiv Banca Naţională a României.
In fata unui deficit bugetar de peste 5,5 %, descoperit în ianuarie 2009, precum si iminenţa crizei in societatea româneasca aflată încă sub euforica stare de boom a anilor 2007-2008, decidentii de atunci (si acum la cârmuire) au avut de ales între sfidarea viitorului si inchistarea în sine. Au ales pe cea din urma. Se credea ca asa vor fi mai puţine bătăi de cap si, vorba preşedintelui Basescu, se va dibui mai repede ancora stabilitatii.
Aşadar, în marea volbura ce venea, România a ales varianta cea mai facilă. Ancora FMI-ului. O instituţie care se afla, la vremea respectiva cam pe marginea prăpastiei. Adică nu prea mai avea clienţi. “Beneficiarii” cei mai importanti, sătui de binefacerile “reformelor structurale” dictate de FMI, cum ar fi Brazilia, Argentina, Uruguai, Filipine, Indonezia au rambursat, în avans, ratele la creditele convenite. In 2008, FMI a acordat credite numai în valoare de 16 miliarde $. În 2003, suma contractată fusese de peste şase ori mai mare (103 miliarde $). Pentru a-si aduna lichiditati, în 2008 si 2009, FMI vinde cca 403 tone de aur, din care aproape 200 tone către India, Insulele Mauricius si Sri Lanka, restul luand o cale neştiută, deoarece nico tranzacţie nu a fost făcută publică.
Răsăritul crizei în emisfera nordică (atenţie! ţările emergente din sud nu au fost și nici nu sunt “lovite” de criza) este mană cerească pentru instituţia de la Washington. Intre noiembrie 2008 si mai 2010, FMI a încheiat acorduri stand-by în valoare de 180 miliarde $, din care 110 miliarde destinate Greciei, restul câte 20 miliarde Ungariei și României, apoi Ucrainei, Letoniei, Serbiei, Islandei, Belarus, Bosniei și Moldovei. In total 10 state mici și mijlocii. In unele tranzacții s-au mai alăturat și UE sau BM.
Cu ce s-au ales aceste state din “ajutoarele” FMI. Majoritatea cu știrbirea suveranității naționale în gestionarea economica, cu reforme care nu dau rezultate, cu nemultumiri sociale. Guvernele care au avut încă demnitatea națională au reacționat la timp, nesupunându-se fara condiții FMI. A se vedea cazul Ungariei.
Altele nici nu au intrat în “jocul’ institutiei financiare de care vorbim. Este cazul Poloniei, țară care în 2007-2008 nu strălucea prea mult fata de România. Dimpotrivă, avea deficit bugetar sanctionat, in repetate rânduri, de Comisia Europeana, avea datorie publica de aproape 200 miliarde $ (de aproape 10 de ori mai mare decât a României), șomaj de 11-12%, întreaga industrie extractiva menținută în viata cu subvenții (ca și în prezent) etc. Dar guvernul de la Varșovia nu s-a “pierdut cu firea” A fost și mai precaut. A strans un fond de solidaritate de cca 20 miliarde Euro, a valorificat la maxim tragerile de fonduri europene, a început, cu bani europeni, un vast program de infrastructura rutiera, aeroportuara și sportiva (în întâmpinarea Campionatului european de fotbal din 2012), a încheiat în 2009 și 2010 doua acorduri tip “‘precautionary” cu FMI, iar acum altul de 30 miliarde $, astfel incat și-a menținut cea mai importanta crestere economica din UE.
Cum precizam mai înainte, de frica viitorului, guvernanții noștri au strigat în gura mare ca va veni criza și ne trebuie ajutor. Cum sa nu reactioneze potențialii creditori privati si sistemul bancar la o asemenea alarma trasa chiar din Bucuresti. Atunci a venit FMI si ne-a ajutat cu 20 miliarde $. Rezultatul? ZERO.
Criza s-a adâncit, sărăcirea populației este în creștere, guvernarea tarii se face după cum dictează un anume domn Franks. Măsurile anticriza ale guvernului sunt inexistente, pentru ca nu are nici capabilitate tehnica si nici marja de manevra din partea FMI. Unde sunt “reformele structurale” convenite cu FMI? Vor apărea ele si, mai ales, in ce vor consta? Celebra lege a salarizării unice este un paleativ, nu va produce efecte in structura economica, eventual, în diminuarea ponderii anvelopei salariale in PIB. La fel și legea sistemului de pensii. Cum poate sa planifice un guvern echilibru în acest domeniu cand baza de sustinere a pensiilor scade datorita diminuării contribuabililor si decalajului tot mai însemnat ce se creeaza in “piramida’ varstelor intre populația activa si cea de peste 65 de ani. Iar efectele “reformelor” guvernului de astăzi se vor răsfrânge cu mai mare impact in “gap-ul” demografic pe termen mediu si, mai ales, pe termen lung.
Orientarea economica a tarii trebuie schimbata pana nu este prea târziu. Romania nu trebuie sa mai onoreze “dictatele” FMI.
Guvernul actual, sau cel care va veni, este obligat sa sprijine creşterea economica. Aceasta se poate obține numai prin acțiuni de stimulare a consumului intern și a producției. Doua pârghii de relansare pe care executivul României le-a strivit in ultimii ani. Cu acordul tacit al Bancii Naționale. Guvernul sa înceteze cu obedienta fata de o instituţie financiară internaţională care a dat greş în toate “indicațiile” sale, la noi si aiurea, si sa-si intocmeasca propriul pachet de politici. Bani exista. Prima resursa este Uniunea Europeana, care ne-a alocat, intre 2007-2013, cca 32 miliarde euro si din care am utilizat nici 10 %. In comparație, Polonia va atrage in 2011, numai pentru infrastructură, peste 3 miliarde Euro. Tot atât cât a “consumat” România în peste trei ani si jumătate in cele 7 PO si alte fonduri, inclusiv cele structurale. Acesta este paradoxul “strategiei” României de ieşire din criza: am avut si avem fonduri puse la dispoziție de UE si ne afundam in criza, sub pavăza atât de necesarelor si ineficacelor “reforme structurale” impuse de FMI.
Singura reușită a “parteneriatului” cu FMI a fost sporirea incredibila a stocului datoriei externe. In 10 ani, de peste 10 ori, adică de la 11,16 miliarde $ in anul 2000, la aproape 120 miliarde $ in 2010.
Acum, la București se discuta despre posibilitatea unui nou acord de împrumut. Se auzea, la un moment dat, de un acord tip “precautionary”. Aceasta este o invenție recentă a FMI de a acorda linie de credit fără precondiții din partea creditorului. Pana in prezent, numai Mexicul, Polonia si Venezuela au beneficiat. Deoarece acordul “precautionary” presupune o economie sănătoasa, stabilă si cu previziuni de creștere economica. Ei bine, România va avea, probabil un “precautionary”, dar tot stand-by. Adică România nu îndeplineşte, în ianuarie 2011, niciuna dintre condiţiile mai înainte amintite. Altfel spus, guvernarea economica a tarii se va face tot la “indicatiile” Fondului. Despre acest tip de acord, Guvernatorul Băncii Naționale spunea ca miza noului acord este, de fapt, “continuarea reformelor”. Cata ironie ne poate oferi soarta, domnilor!
SUCCES,domnule Nastase!Succes ALIANTEI NATIONALE a opozitiei!Intr-adevar,vom auzi si de !!!…???bine???!!!OK!
Personal, nu cred ca alianta aduce avantaje PSD-ului , se creeaza acelasi sentiment al unei monstruoase coalitii, formata sa rastoarne victima portocalie.
PSD -ul are multi oameni buni, ar fi putut merge singur ca lider politic.
Buturuga mica rastoarna carul mare! Un PSD aparent mic, reformat , cu oameni destepti e un mesaj mult mai puternic, decat un PSD fragil care are nevoie de aliante.
Dar dvs stiti mai bine…
Oricum, mi-ar placea sa particip dintr-un singur motiv: sa ascult motivatia dl Ponta pentru care are nevoie de aceasta alianta.
Dl. Nastase,
Sa inteleg ca blogerii sunt diferiti de postaci ?
Pai atunci ar trebui sa-l invitati , primiti printre altii pe Radoveanu, Dragos,eventual pe Iepure de primavara, pentru ca sa-i interpeleze pe vorbitori cu binecunoscutele dumnealui angoase!
Multumiri pentru invitatie, succes întilnirii şi alianţei. Nu voi veni acolo.
@ Adrian Năstase
Poate că un pas înainte ar fi acreditarea bloggerilor la şedinţele Parlamentului şi la şedinţele comisiilor.
Cât de deasupra occidentului am fi noi, românii mereu în urma statisticilor, dacă am avea zece sau douăzeci de bloggeri care să transmită şi să comenteze live (aşa numitul live blogging) acest tip de evenimente din munca politicianului parlamentar.
Daca eram mai aproape de bucuresti eram si eu prezent pentru ca in opnia mea acest eveniment pune bazele urmatoarelor guvernari sociale cu influente liberale. Sa fie intr-un ceas bun
PS.
REGULAMENT
PRIVIND ACREDITAREA JURNALIŞTILOR
LA CAMERA DEPUTAŢILOR
“La activităţile Camerei Deputaţilor pot fi acreditaţi
reprezentanţii instituţiilor de presă centrale şi locale – denumiţi în continuare jurnalişti, cotidiane, periodice, agenţii de presă, posturi de radio şi de televiziune româneşti sau străine, precum şi jurnaliştii liber-
profesionişti care doresc să reflecte lucrările parlamentare şi care îndeplinesc condiţiile din actualul Regulament.”
Trec peste pluralul nefericit “cotidiane” în loc de “cotidiene”, şi vreau să semnalez că un blogger nu-şi are locul aici.
Sigur, sunt multe păreri, care mai de care mai “competentă”, care deplâng încheierea acestei alianţe.
Problema ar fi că niciun partid nu va putea întruni majoritatea la viitoarele alegeri. Cine visează altfel e p’afarist. În aceste condiţii, singura soluţie pentru a pune capăt guvernării PDL şi a dominaţiei băsiste este realizarea acestei alianţe. Cea mai mare urgenţă a ţării noastre este să scape de calamitatea Băsescu! Orice se întreprinde în acest scop este benefic, este de dorit, trebuie sprijinit.
Ne rămâne să fim realişti şi să reuşim ca această alianţă să fie una funcţională.
@ Bibliotecaru
Foarte corecte postările din februarie 3, 2011 la 11:32 am şi la 11:42 am.
Spre deosebire de Larisa, cred ca o astfel de alianta esta necesara, dar nu cedand integral cererilor ACD in ceea ce priveste paritatea ( intrucat este vorba de un partid de cca. 40% si de o alianta de cca. 20% ). Sondaje de gen CCSB ( actionar Camelia Voiculescu ), la comanda, In care PSD si ACD sunt aproape de paritate, evident nu pot fi luate in consideratie. S-ar putea ca acceptarea paritatii sa duca la pierdere de voturi, atat pentru PSD cat si pentru viitoarea alianta.
Mulţumesc pentru invitaţie. Am participat la Congresul PSD din 16.11.2010 şi m-am simţit onorat. Atunci, a fost foarte greu cu transportul şi am avut de pătimit. Rămân acasă şi urmăresc la televizor desfăşurarea lucrărilor. Atât îmi pot permite de data asta. Succes maxim.
Carco,
Desemnarea apriori a candidatului pentru presedentie ar clarifica multe, si pentru noi si pentru altii!
domnu’ bibliotecaru,
cred ca aveti o lacuna cu limba romana: se spune cotidiane – ziare care apar cotidian (zilnic) iar prin cotidiene se integele, de ex. activitati care se desfasoara zilnic.
Sunteti binevenit la invitatia domnului Nastase (congresul unui partid, ce are loc la PP), pentru ca ce ati citat dv. este o reglementare a Camerei Deputatilor privind acreditarea la reuniunile acestei camere a Parlamantului.
Succes
@ Vasile,
Poate, dar ar oferi şi calul de bătaie pentru Băsescu mult prea devreme, având timp berechet spre desfiinţare. Apoi cred că acesta va trebui să fie candidatul cel mai bine situat la momentul alegerilor, până la care mai e ceva timp.
Nu cred că în asemenea condiţii graba ar constitui cheia succesului.
Pentru cei care se intreaba, va spun eu de ce este nevoie de aceasta alianta inregistrata la tribunal. Personal am gandit ca Larisa. Totusi dintr-o alta perspectiva pe care nu o realizasem dar m-a luminat cineva
lucrurile stau cu totul altfel. Stiti ca basescu nu va numi un premier din cadrul partidului care a obtinut cel mai mare scor in alegeri si nici macar din cadrul unei eventuale aliante care nu este inscrisa la tribunal. Insa daca alianta PSD-PNL-PC se va inregistra la tribunal si conform tuturor aprentelor va obtine peste 50 procente, nu mai are ce face. Daca totusi va incerca sa ignore Constitutia atunci vor exista motive temeinice pentru ca parlamentul – de data asta format in majoritate din alianta anti-basista- sa poata initia suspendarea. Si atunci o sa avem ocazia sa-l vedem si noi pe el ciuruit.
@ AN
Congresul PSD l-am ratat, fiind plecat din tara la momentul respectiv.
Acum, se intampla la fel. Mi-ar fi facut o deosebita placere sa pot participa. Poate, data viitoare…
Succes!
Daca nu se schimba puterea,reforma statului inseamna de fapt renuntarea de catre romani pe rand la caldura,televizor,telefon,apa,electricitate si uneori la viata.Sunt localitati in tara asta care nu primesc nimic de la stat si totusi acolo oamenii platesc darile catre stat si daca intr-o zi o asemenea comunitate se declara libera de obligatii fata de stat si autoritatea lui,acum prin comunele Romaniei unicii reprezentanti ai statului sunt cei 2-3 politisti existenti in micutul post de politie din locatia respectiva,daca si postul de politie dispare,localnicii din zona respectiva se simt desprinsi total de autoritatea statului,vor spune unii ca ramane primaria si primarul ca reprezentanti ai statului in comuna respectiva,dar primarul este alesul lor,iar angajatii primariei sunt platiti din taxele si impozitele adunate de la locuitorii de acolo,sper ca pe viitor statul sa nu insemne doar interese marunte in favoarea politicienilor sustinatori ai arcului guvernamental,iar pentru ceilalti saracie si izolare.
@ Constantin Răduţ
Stimate domn,
Aş vrea să încep mulţumindu-vă că aţi fost atent la ceea ce am spus…
Apoi aş mai adăuga după mici completări la ceea ce am spus anterior…
Domnul Adrian Năstase a invitat parlamentarii la reuniunea Consiliului Naţional Extraordinar al PSD. Acest lucru este foarte bun şi cu adevărat o promisiune respectată. Totuşi faptul că această reuniune a Consiliului Naţional Extraordinar al PSD se întâmplă în clădirea Parlamentului nu are însă absolut nici o legătură cu ceea ce am spus eu.
Eu spuneam că ar fi normal (şi un câştig pentru bloggeri) ca un o persoană care are un blogg să se poată acredita. În Regulamentul Camerei din care domnul Năstase face parte (evident, nu aveam cum să-i cer domnului Năstase să intervină pentru acreditările la Senat), se specifică că această acreditare se poate face către… “reprezentanţii instituţiilor de presă centrale şi locale”. Bloggerul nu-şi are deci locul aici, deşi şi el, astăzi când spaţiul virtual a devenit un concurent al mass-mediei clasice (adică hârtie şi TV), are de multe ori o funcţie de informare publică. Internetul este plin de informaţie neoficiale, neverificate din trei surse, fotografii surprinse de amatori, filmuleţe pe youtube, documente pe care nu ştiu cine a pus mâna… chiar ziariştii comunică pe net ce nu pot spune în gazete sau la emisiuni TV… pe scurt, spaţiul virtual reprezintă un alt fel de informare a cetăţenilor. Sugeram că ar fi bine ca acreditarea să nu mai fie legată de apartenenţa la “instituţiilor de presă centrale şi locale” ci să fie lărgită şi la realizatorilor de site-uri informative.
Spuneţi apoi aşa:
“se spune cotidiane – ziare care apar cotidian (zilnic) iar prin cotidiene se integele, de ex. activitati care se desfasoara zilnic.”
La fel ca şi jurnalul, cotidianul este ceva cu frecvenţă zilnică (quotidianus, cutu + di, adică “toate zilele”), aveţi dreptate. Şi totuşi… După ştiinţa mea nu există un plural “cotidiane” decât în Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, A. Lombard, C. Gâdei, Editura Academiei, Bucureşti, 1981. E drept, nici nu le-am citit pe toate ca să fiu eu sigur-sigur.
Restul dicţionarelor mele de referinţă, adică Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998, Noul dicţionar explicativ al limbii române, Litera Internaţional, Editura Litera Internaţional, 2002 , Dicţionar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internaţional, 2002, dau toate numai forma “cotidiene” pentru pluralul substantivului cotidian.
Dictionariulu limbei romane, A.T. Laurianu şi J.C. Massimu, Bucuresci, 1871 nu prezintă decât forma de adjectiv, deduc deci că forma substantivală este nu foarte veche şi se potriveşte cu ceea ce ştiam şi eu, anume că în secolul XIX se folosea jurnal şi nu cotidian.
De curiozitate am verificat şi în DOR-ul Academiei din Republica Moldova din 2001 (care pleacă tot din sursă românească) şi acesta prevede tot forma “cotidiene” pentru substantiv.
Dacă dumneavoastră consideraţi necesar, pot face cercetări suplimentare, sper însă că mă veţi ierta de la o răscolire prin bibliotecă pentru mai multă informaţie.
Tocmai m-am inscris. Ne vedem maine.
Poate treceti prin loja.
Ramane cum am stabilit !
Aveti o scoala proasta . Acolo nu se invata de nivelul de trai al cetatenilor ?
Dar despre Industrie si Agricultura ? dar despre investitii ca motor al Economiei ? , investitii care sa se amortizeze in timp si apoi sa produca profit ?
Buna tara,rea tocmeala,mama ei de socoteala