Blogul lui Adrian Năstase
In ultimile zile, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a invitat, pentru consultari in legatura cu presedintia franceza la G8 si G20, pe fostii prim-ministrii francezi. Dupa Lionel Jospin (socialist) si Jean-Pierre Raffarin (cel cu “tainul” – va mai amintiti?), in urma cu doua zile, Sarkozy s-a intalnit – timp de aproape doua ore – cu fostul sau rival pentru desemnarea in calitate de candidat la prezidentiale, Dominique de Villepin.
Aveti vreun comentariu?
Stiu ca „dosarul Flota” e un subiect care a fost tocat marunt si intors pe toate fetele in spatiul public. Probabil multi dintre voi s-au si plictistit sa vada, sa auda sau sa citeasca despre cum Basescu a vandut o flota care, la inceputul anilor ’90 era in primele zece din lume ca numar de unitati si capacitate (!!). In pofida acestei saturatii, problema continua sa existe: nu s-a rezolvat nimic pana acum, desi presa a prezentat numeroase indicii care il incrimineaza pe cel care poarta acum in mod fraudulos scutul luptei anti-coruptie.
Mi-am reamintit de acest tun imens, de cca. 300.000.000 de dolari, pe care – se spune – l-a dat Traian Basescu, dupa ce am citit intr-un ziar local faptul ca ultima nava a flotei romanesti (bulk-carrier-ul „Carmen Silva”) a fost retinuta la intrarea in Bosfor, urmand a fi executata silit in vederea recuperarii unei datorii a Petromin catre o societatea comerciala din Austria. Era ultima nava romaneasca.
S-a dus si ultima nava! “Scufundarea” flotei, inceputa de Traian Basescu la inceputul anilor ’90 se incheie acum. Desi este blocat pentru ca a ajuns presedinte, „dosarul Flota” atarna ca o ghiulea de piciorul lui Traian Basescu. Credeti ca referirea din MCV la blocarea dosarelor de mare coruptie se refera la el sau la alte dosare, pe care Basescu le-a facut adversarilor sai politici, pe teme importante, cum ar fi caltabosi, termopane, pixuri, etc?
Din raportul Comisiei speciale, constituita conform art. 16 al. 2 din Legea nr. 115/1999 republicata privind responsabilitatea ministeriala, rezulta clar implicarea lui Basescu, inca din 1991, in „pierderea ilegala a proprietatii de catre C.N.M. Petromin S.A. Constanta a celor 16 nave maritime angajate in relatii cu partenerii norvegieni” de la Klaveness.
o Intr-un ordin emis de Basescu, ce nu a fost inregistrat la ministerul Transporturilor, se precizeaza ca membrii Consiliilor Imputernicitilor Statului pentru societatile comerciale din sectorul naval isi desfasoara activitatea in baza atributiilor din regulament. Conform HG 19/1991, CIS al Petromin functiona in baza statutului si nu a unui regulament (acesta din urma era prevazut numai pentru regiile autonome).
o Regulamentul prelua atributiile din statut, dar aducea completari si modificari, care au permis CIS al Petromin sa infiinteze societatile din Liberia si sa deruleze credite externe fara controlul Petromin si al BNR.
Pe scurt, cam asa arata povestea disparitiei Flotei.
Faptele sunt evidente, dar dosarul zace aruncat prin sertarele DNA-ului lui Daniel Morar. Cel care striga in gura mare ca se lupta cu coruptia, ca dosarele politicienilor nu trebuie blocate, se afla in postura de a fugi din calea justitiei, invocand scutul imunitatii.
Basescu se ascunde in spatele biroului de la Cotroceni si spera ca lumea sa uite de Flota, si ca faptele sa se prescrie. Am mers mult prin tara, in acesti ani. Ei bine, lumea nu uita. Si nici nu iarta. Nu uita ca tara care avea vreo 300 de nave acum nu mai are nici una. Si, mai ales, nu iarta modul las in care un asa-zis presedinte se ascunde de justitie, folosind imunitatea prezidentiala.
Fara barbatia de a merge in justitie pentru a lamuri definitiv lucrurile Basescu ar trebui sa aiba macar demnitatea sa taca. In schimb, cere celorlalti (politisti, judecatori, vamesi, etc) sa fie corecti si le da lectii de morala, in “interes national”. Basescu vede paiul din ochii celorlalti, dar nu vede barna din ochiul sau.
Daca guvernul isi va angaja intr-adevar raspunderea in fata parlamentului pentru Codul Muncii, atunci USL depune o motiune de cenzura. Chiar daca, din punct de vedere matematic, acest demers pare in acest moment inutil, opozitia are datoria de a transmite acest semnal si de a fi solidara cu sindicatele. Cum, de multe ori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, nu este exclus ca aceasta motiune sa fie o buna oportunitate pentru acei pedelisti care isi doresc indepartarea lui Emil Boc din fruntea guvernului.
Totusi, nu in parlamentarii PDL imi pun sperantele. Acestia au demonstrat de multe ori ca, la ordin de sus, pot sta cuminti in banci fara sa clipeasca. Sansa romanilor de a scapa de acest guvern care ii umileste si ii loveste din toate directiile se numeste azi UDMR. Sunt convins ca liderii Uniunii stiu foarte bine faptul ca etnicii maghiari se confrunta cu exact aceleasi probleme ca si romanii: le-au fost taiate pensiile si salariile, nu au locuri de munca, se confrunta cu preturile tot mai mari, sunt nemultumiti de serviciile publice de slaba calitate pentru care platesc numeroase taxe si impozite etc. Cu toate acestea, formatiunea maghiara ezita sa faca pasul si sa contribuie la crearea uni noi majoritati mai responsabile si mai legitime. Liderii UDMR gandesc cat se poate de „romaneste”. Ei nu doresc sa dea vrabia din mana pe cea de pe gard.
Eu inteleg foarte bine acest rationament, numai ca el are o mare problema: este deficitar la un capitol decisiv in politica – gandirea in perspectiva. Calculul pe care il face UDMR este unul pe termen scurt. PSD si PNL vor castiga alegerile, iar Traian Basescu si guvernul sau vor fi indepartati de la putere. UDMR are insa sansa de a scurta acest drum si de a face bine populatiei mai repede.
Nu stiu daca actualele obiective si proiecte ale UDMR sunt incadrate intr-un orizont temporal rigid, dar stiu foarte bine ca prin dialog, cu moderatie si cu multa diplomatie, formatiunea condusa inca de Marko Bela a reusit de-a lungul timpului sa faca pasi importanti in directia consolidarii identitatii culturale si a drepturilor minoritatii maghiare. Iar la acest lucru a contribuit si PSD, atunci cand a fost la guvernare. Cred ca nimeni nu poate sa nege ca in guvernarea 2000-2004 s-a actionat consistent pentru drepturile minoritatilor (inclusiv introducerea invatamantului in limba materna), in vederea pastrarii specificului si a identitatii culturale.
Este drept, noi am dat mai mult electoratului UDMR decat membrilor de partid din UDMR. Iar, acum, nu vom putea concura cu „dumpingul” pe care PDL il face (prietenii stiu la ce ma refer). Da, avem nevoie de UDMR. Si stiu ca e foarte greu ca UDMR sa iasa acum de la guvernare. Dar ei trebuie sa stie ca de ei depinde schimbarea puterii anul acesta. Poate chiar la urmatoarea motiune de cenzura.
A folosi astazi tot felul de pretexte, ce nu au niciun fundament, pentru a respinge o colaborare in interesul populatiei pare un gest cel putin nefiresc. Mi-e greu sa cred ca UDMR chiar crede ca masurile PDL sunt singurele necesare si ca altele nu vor ajuta niciodata la iesirea din criza. UDMR nu poate accepta la nesfarsit aberatiile si erorile majore ale lui Traian Basescu si ale supusului sau premier. Totul are o limita, iar aceasta guvernare a depasit-o demult. Ea trebuie oprita deoarece, zi de zi, aduce grave prejudicii Romaniei. UDMR are aceasta posibilitate. Uniunea se afla in fata unor optiuni fundamentale nu doar pentru viitorul sau politic, ci si pentru societatea romaneasca.
P.S. Iar celor care se intreaba daca exista posibilitate de dialog intre noi si UDMR in prezent, le dau un exemplu care nu are legatura nici cu mine si nici cu politica: Victor Ponta este coleg in echipa lui de raliu cu un etnic maghiar, Edi Kelleti. Impreuna, au castigat campionatul national. Pare un exemplu banal, dar adevaratele legaturi nu sunt cele create de contracte sau acorduri politice, ci cele functionale, din viata obisnuita.
In perioada 21-24 februarie, s-a desfasurat vizita la Bucuresti a unei delegatii parlamentare franceze, condusa de Jean-Claude Mignon, senator, presedintele Delegatiei parlamentare franceze la APCE. In cadrul programului, la solicitarea doamnei Roberta Anastase, am primit delegatia franceza la sediul Camerei Deputatilor.
Seara, ambasadorul Frantei, Henri Paul, a oferit un dineu pentru oaspeti si pentru gazde.
Discutiile, amicale, au vizat, cum banuiti, situatia din Nordul Africii, Spatiul Schengen, relatiile bilaterale si problematica romilor.
despre intalnire puteti citi si aici.
Ieri, am primit, la Camera Deputatilor, pe dna Helena Studdert – ambasador al Australiei in Romania, cu sediul la Belgrad..
Dna Studdert a fost insotita de dl George Prelea, consul onorific al Australiei in Romania.
Dna ambasador a dorit sa stie care este situatia politica in tara si am facut un schimb de pareri referitor la zona Balcanilor si la evolutiile din Nordul Africii.
Este inadmisibil si incalificabil ca guvernul sa insiste sa ia o decizie in conditiile in care toti cei implicati in domeniul vizat se opun (cu o exceptie – companiile multinationale). Suntem in situatia paradoxala in care sindicatele si patronatele nu doar ca nu au cerut modificarea Codului Muncii, dar nici macar nu si-o doresc si cu toate acestea, guvernul vrea sa impuna impotriva patronilor si a salariatilor un nou Cod. Din pozitia sa de „guru absolut”, de „detinator al adevarului suprem”, Traian Basescu perverteste, intr-o maniera abjecta, conceptele de democratie reprezentativa si de buna guvernare.
Suntem iar o „tara-experiment”, de data asta la cererea unor companii multinationale. Actuala putere vrea sa-i transforme pe romani in sclavi. Cum altfel se poate numi cresterea programului zilnic de lucru la peste 8 ore sau majorarea saptamanii de lucru de la 5 la 6 zile si plata acestei munci suplimentare cu acelasi salariu, diminuat in cazul bugetarilor cu 25%, daca nu sclavie? Asa se flexibilizeaza piata muncii, prin cresterea programului de lucru?
Atat Traian Basescu, cat si Emil Boc mint cu nerusinare. Nu actualul Cod al Muncii, in vigoare din 2003, ii impiedica pe cei aflati la guvernare sa creeze locuri de munca, ci coruptia, nepriceperea si incapacitatea lor. Din 2003 pana in 2008, Romania a inregistrat an de an crestere economica, somajul a scazut, iar investitiile straine au crescut. Despre ce vorbim aici? Nu la Codul Muncii trebuie umblat, ci la stimularea economiei si la crearea de locuri de munca. Dincolo de faptul ca este condusa de Basescu si de Boc, principala problema a Romaniei este lipsa locurilor de munca. Aici este cheia.
Rata ocuparii in Romania este una din cele mai scazute din UE: 58,6% fata de o medie comunitara de 64,6%. Situatia este atat rezultatul existentei a aproximativ 3 milioane de lucratori in agricultura (ocupati, dar nu angajati), cat si al fenomenului de munca la negru. Or, aceste probleme nu se rezolva printr-o modificare pe cat de ampla, pe atat de aberanta a Codului Muncii. Combaterea muncii la negru se poate face si prin majorarea pedepselor, dar acest lucru nu este suficient. Inainte de toate este nevoie de vointa politica si de institutii eficiente care sa realizeze controale si sa aplice sanctiuni. Atragerea in sistem a lucratorilor din agricultura nu se face prin renuntarea la contractul colectiv de munca sau prin extinderea perioadei de proba, ci prin initiative bine fundamentate, cum este programul TRADECO (traditional si ecologic), propus de PSD. Acesta presupune colaborarea intre autoritatile locale, ministerul Agriculturii si ministerul Finantelor, prin includerea intr-o activitate sistematica a categoriei „lucratori familiali nesalarizati” (cca. 1,4 milioane persoane, in special din mediul rural). Acestia vor fi inclusi in sistemul asigurarilor publice prin crearea unui mecanism de contractare a micului comert de produse traditionale.
Codul Muncii propus de guvern incalca grav dreptul la munca, la salarizare corespunzatoare si dreptul la timp de odihna zilnica si la repaus saptamanal, cu consecinte grave asupra veniturilor obtinute, a starii de sanatate a salariatilor si asupra gradul de ocupare a fortei de munca. El contravine atat intereselor salariatilor, cat si ale angajatorilor. O astfel de lege, cu implicatii majore la nivel economic si social nu poate fi adoptata decat prin consens.
Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.
- miercuri, 23 februarie 2011, orele 11,00, la lansarea volumului:
Dictionar general al Revolutiei Romane din decembrie 1989
autori Gheorghe Sbarna, Valentin Marin,
moderator Ion Iliescu
- joi, 24 februarie 2011, orele 11,00, la masa rotunda
CUM SE CITESTE ISTORIA ROMANILOR, prilejuita de lansarea volumului
Cumintenia pamantului.
Strategii de supravietuire in istoria poporului roman
autor Mircea Malita,
Cine se mai îndoia că MCV este un instrument politic inventat de fostul procuror ceauşist, Monica Macovei, are astăzi dovada că reprezentanţii Comisiei Europene se pliază după cum cântă europarlamentarul Monica Macovei şi „independentul” ministru al justiţiei, Cătălin Predoiu, gazdele celor care scriu aceste texte.
Afirmaţiile mele, sper sa-i convinga pe cei care vor avea răbdarea să citească in intregime Raportul preliminar şi să constate că:
1. este lăudat ministrul justiţiei pentru adoptarea Codului Penal, Codului Civil, Codului de Procedură Civilă, Codului de Procedură Penală, modificarea legii Curţii Constituţionale, Legea micii reforme a justiţiei.
FALS – Codul Penal, Codul Civil, Codul de Procedură Civilă, Codul de Procedură Penală au fost adoptate de Parlament în baza unui acord politic al tuturor partidelor parlamentare şi cu concursul organismelor profesionale ale magistraţilor care au modificat substanţial proiectele înaintate. Din păcate, nici până în prezent, Ministerul Justiţiei nu a finalizat studiul de impact şi nici legile de punere în aplicare:
2. hotărârea ministerului de justiţie de a desfiinţa 24 de instanţe şi parchete este lăudată, în condiţiile în care nici pentru aceasta decizie nu există un studiu de impact, nu au fost consultate asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi nu există un Punct de vedere al ICCJ, iar instanţele judecătoreşti care funcţionează sunt suprasolicitate.
3. se critică – nu ştim cine este vinovat - că bugetul ANI a fost redus. Nu mai revin asupra tezei că „draga ANI” este creaţia fostului procuror ceauşist, Monica Macovei, că este unică în UE, dar chiar să plângem că nu sunt suficienţi bani pentru funcţionarea acesteia este usor exagerat.
4. se laudă activitatea DNA – ştiţi cine o conduce, Daniel Morar - pentru că a efectuat acte de urmărire penală în dosare de mare corupţie. Vă rog să reţineţi însă că Parchetul General face ce i se spune: a dispus neînceperea urmăririi penale pentru Elena Udrea, deşi nu îi ceruse nimeni, refuză să dispună trimiterea în judecată a Robertei Anastase şi a altor lideri ai puterii.
5. Este criticat, inca o data, Parlamentul ca isi “ingaduie” sa aprecieze, conform prerogativei acordata de Constitutie, deciziile DNA si ca nu accepta sa fie un fel de “registratura” a lui Daniel Morar in jocurile politice dictate de la Cotroceni. Sa propuna Basescu modificarea acestor prerogative si eliminarea imunitatii pentru presedinte – pe care o foloseste acum- si vom discuta in alti termeni.
***
Nimic însă în acest raport despre situaţia dezastruoasă în care se află, în prezent, instanţele judecătoreşti si care sunt obligate să lucreze în condiţii infernale, fără sedii adecvate, fără un sistem informatic performant, cu personal de specialitate şi auxiliar mult sub numărul necesar.
Nimic în raport despre faptul că judecătorii sunt nevoiţi să acorde termene în anul 2012 şi în acest fel accesul la justiţie al cetăţeanului este împiedicat, practic.
Oare nu aceasta era reforma adevarata în justiţie? La ce ajută că, prin Legea micii reforme, se poate acorda termen „a doua zi”, dacă acest lucru este imposibil, din punct de vedere logistic? Poate doar pentru a “rezolva” unele probleme cu adversarii politici…
In conferinta de presa de astazi, Basescu vorbea de necesitatea ca dosarele de mare coruptie sa fie finalizate pana in vara, pentru raportul final. Banuiesc ca s-a referit, in primul rand, la Dosarul “Flota”. Credeti ca va renunta la imunitatea acordata de Constitutie si nu va mai folosi Constitutia ca un scut pentru a nu se prezenta in fata justitiei?
Sintetic, ”Raportul” meu arata ca, in definitiv, Raportul lor nu are nicio legătură cu reforma justiţiei si că este doar un raport politic.
 |
 |
 |
 |
|---|
Comentarii Recente