Despre Frica si altele -discurs la Consililul National PSD din 22.02.2008

In urma cu trei ani, tema centrala a discursului meu la alegerile pentru functia de presedinte al Consiliului National, a fost FRICA. Instaurarea fricii, prin dictatura, prin institutiile  statului, prin transformarea statului in stat politienesc, prin arestari “preventive”, prin”tele-justitie”, prin amenintarea cu MCV-ul de la Bruxelles, construit insa la Bucuresti, de procurorul ceausist Monica Macovei, impotriva adversarilor politici, prin utilizarea interceptarilor telefonice, distribuite prin agentii de presa partizane, prin transformarea DNA-ului in instrument de acuzare enkavendista a celor care nu fac parte din clientela mafiota a lui Traian Basescu (sau nu sunt protejati in vederea un proiecte viitoare de conservare a puterii).

Va rog sa (re)cititi principalele fragmente din acel discurs, repet, rostit acum trei ani:

“Doamnelor si domnilor,

Dragi colegi,

Ne-am intalnit in repetate randuri, ma cunoasteti, destul de bine dar am impresia ca nu ma cunosc eu atat de bine pe cat ma cunoasteti voi , va cunosc si eu , nu suficient de bine pe cat as vrea. Cred insa ca aceste cuvinet pe care vreau sa vi le spun acum cel putin din punctul meu de vedere luare de cuvant are o semnificatie speciala. O semnificatie speciala pentru ca el se adreseaza si viitorului dar au si radacini puternice in trecutul nostru comun. Impreuna am castigat numeroase batalii, am alergat impreuna prin tara , am cautat sa convingem pe unii pe altii, ca ideile noastre, ca proiectele noastre sunt cele corecte . A existat o chimie a campaniei electorale pe care am regasit-o astazi , stand de vorba in pauza sau inainte de inceperea acestor lucrari, intalnindu-ma cu multi printre cei pe care de-a lungul anilor i-am cunoscut.

Nu vreau sa credeti ca ma refugiez intr-un trecut caldut. Vreau insa sa cred ca acesta este un loc unde putem sa realizam un obiectiv destul de important  - sa reafirmam cine suntem. Si cred ca este, acum, dupa trei ani, pentru mine , o ocazie de a iesi purgatoriu iar pentru noi toti o sansa  sa depasim definitiv acea perioada in care paream rusinati sau speriati de partidul din care facem parte.Nu era pentru prima data, pentru cei mai vechi in partid , va aduceti aminte formulele “criptocomunisti”, “neocomunisti”, “dinozauri” sau “pui de dinozauri” sau “parinti” de dinozauri . Toate formulele pe care puteau sa le inventeze cu o propaganda extrem de agresiva a dreptei impotriva noastra.

Ni s-a spus, si ni se spune in continuare, se ca suntem demodati. Am incercat uneori, si ma intreb daca a fost bine,am incercat sa ne croim alte haine, chiar daca nu cadeau bine pe noi. Ni se spunea ca suntem rai, necinstiti si nepriceputi si incepuseram sa ne privim noi insine cu suspiciune, ca si cum am trait o vreme un  vis in care se adunau, ca intr-un cosmar, greselile.

Uitam atunci, sau ni se sugerase sa uitam, ca un partid inseamna mereu doua lucruri: un grup de oameni cu anumite idei si un electorat care se regaseste in acele idei.

Pe parcursul ultimilor ani, dragi colegi, electoratul nostru ne-a asteptat si cred ca ne asteapta, in continuare, la o nouă intalnire, cu si mai multe problemele ce asteapta solutii.Partidul nostru nu a fost intotdeauna foarte iubit, dar el a fost respectat.  A fost respectat pentru solutiile pe care le-a adus la problemele tarii, pentru proiectele care le-a lansat si pe care a stiut sa le duca la indeplinire,  pentru oamenii sai – cel mai adesea profesionisti, oameni serioasi, oameni respectabili.Tara asteapta de la noi, din nou, aceeasi atitudine.  Este important de aceea sa reincepem sa vorbim cu ei, sa gandim campania electorala care va urma in termenii unui dialog care sa puna accentul pe solutii.Pentru ca am vorbit despre perceptia noastra, uneori mai buna,  alteori mai putin buna,  despre perceptia la televiziuni sau in mass media as vrea sa va spun ca in ciuda aparentelor, presa scrie uneori, poate chiar indirect – sau direct in anumite situatii –  numeroase lucruri  bune despre noi.

Iata, la Bucuresti se fac pregatiri febrile pentru un summit NATO, un summit de importanta istorica. Acest summit este azi posibil pentru ca noi am reusit, e adevarat, nu singuri, cu putini ani in urma, aderarea Romaniei la NATO.Daca astazi putem sa vorbim despre Kosovo,cu o anumita liniste, chiar daca cu enervare,stiind ca avem o umbrela de securitate, acest lucru ni se datoreaza, as spune,  in primul rand,  noua.

Iata, stim ca peste granitele tarii muncesc astazi milioane de romani care trimit in tara anual miliarde de euro. Acest proces a inceput din momentul in care noi am reusit eliminarea vizelor pentru spatiul Schengen si circulatia acestor oameni a devenit libera. Oricare dintre proiecte are parti bune si parti rele. Vedem acum si partile rele ale acestui proiect, pe care insa,  in urma cu sapte- opt ani, toti romanii il asteptau cu infrigurare. Sa incercam sa vedem mai departe – a doua faza -, care este solutia pentru ca romanii sa aibe si salarii decente dar sa poata sa aibe si grija de copiii lor, acasa la ei.

Vorbim astazi cu ingrijorare despre cresterea inflatiei la peste 7% sau peste 7%. Va reamintesc ca noi suntem cei care, dupa 1990, am reusit sa reducem inflatia de la 40% in 2000 si sa lasam mostenire actualului guvern, o inflatie cu o singura cifra. Mie teama ca daca lucrurile nu merg cum trebuie riscam sa ne regasim intr-o perioada in care vom prelua din nou guvernarea de la o inflatie cu doua cifre . Noi am introdus alimentele gratuite pentru elevi . Mai tineti minte aceste proiecte? Am reusit numeroase lucruri, ne putem sprijini pe ele, acum cand privim spre electorat, in perspectiva alegerilor.

Dragi colegi,

Daca exista, totusi, un motiv pentru care unii dintre noi mai stau cu privirea in pamant si cauta solutii acolo unde nu exista,  acest motiv este frica. Si vreau sa va vorbesc astazi despre ceea ce cred eu ca, in momentul de fata, marcheaza viata publica si viata partidului dar si viata personala a romanilor,  in tara. Din pacate, frica tinde sa devina o institutie distincta in Romania. Ea tinde sa devina o fantoma cu drept de decizie in partide, cu drept de vot in parlament sau la urne.

Sa incep cu inceputul, frica din PSD. Frica din PSD are la baza frica de PSD. Daca am fi devenit cu adevarat un partid mort, fara viitor, nimeni nu s-ar mai fi straduit macar sa ne spuna asta. Am fi constatat-o probabil si singuri. Dar ni s-a spus, trei ani, ca am iesit din istorie pentru ca eram cel mai mare partid si toti adversarii nostri, separat sau impreuna, au o anumita caracteristica: sunt incapabili sa conduca. Ei pot deveni cu adevarat importanti doar daca noi am deveni cu adevarat o amintire.

Asa s-a nascut, la inceputul lui 2005, conceptul de “partid blastemat”, partidul din care nu e bine sa faci parte iar daca faci, totusi, parte  din el, e bine sa te straduiesti sa-l rupi in bucati. Ni s-a sugerat sa ne fie frica de apartenenta noastra, de colegii nostri, de trecutul nostru, de ideile noastre, de guvernarea noastra.

Mai presus de orice, ni s-a sugerat sa ne gasim solutii individuale, fiecare pentru el, negociind cu unii si cu altii diverse formule cetoase, indaratul unor usi inchise.  De frica.  Daca exista intr-adevar o formula prin care acest partid poate fi distrus, atunci aceasta este. PSD a depasit mereu perioadele dificile prin unitate. Si tot prin unitate a reusit perioadele lui bune. Cei care ne-au studiat, stiu lucrul asta. Nici noi nu ar trebui sa-l  uitam. Să fim, din nou, o echipă unită!

N-ar trebui sa uitam ca suntem principalul partid de stanga, ca asta inseamna forta si ca daca chiar trebuie sa existe frica in legatura cu PSD, nu noi suntem cei care ar trebui sa ne temem. Cu o conditie: sa fim un partid si nu o asociatie de grupulete usor de cucerit, una dupa alta.

Frica din PSD nu e decat o parte din frica generala care tinde sa se instaureze in viata publica din Romania. Exista fara indoiala si frici politice sanatoase. Teama de electorat spre exemplu. Teama ca un proiect nu e suficient de bine construit.Teama ca relatia noastra cu cetatenii nu este pe frecventa cea mai buna. Dar noi nu vedem aceste lucruri. Noi vedem de fapt, astazi, teama de DNA, teama de propriii parteneri, teama de propriii colegi, teama de dimineata urmatoare in care nu se stie ce vom mai citi in ziare.

Hai sa spunem lucrurilor pe nume: scena politica e dominata de teama de Traian Basescu. Presedintele Romaniei nu e un mare om politic. Dar un proverb suedez observa ceva interesant si real: frica e cea care da unui lucru mic o umbra enorma. Traian Basescu guverneaza prin frica. Traian Basescu guverneaza prin frica tocmai ca sa obtina aceasta umbra uriasa care sa  acopere micimea personajului real. Din frica noastra creste el. Dar tot prin ea se distruge tot ce s-a construit in aceasta tara. Daca e adevarat ca frica pazeste pepenii, atunci Traian Basescu e cel mai mare pepene din Romania de azi!

Proiectele stau pentru ca nu isi asuma nimeni raspunderi. De frica. Institutiile stau pentru ca nu mai stiu cine le conduce cu adevarat. Stau de frica. Guvernul actual e sprijinit, de fapt, de frica. Aceasta este majoritatea lui parlamentara. Basescu l-a numit pe Tariceanu premier din incapatanare si il mentine la putere fara sa vrea, din frica pe care a generat-o. Pentru ca nimeni nu vrea ca presedintele sa capete brusc toate parghiile, sa conduca tot, sa dicteze tot. In conditiile de acum, logica explicabila a clasei politice tine de instinctul de supravietuire. Dar la o scara politica mai ampla e ceva cu totul nesanatos, ar trebui sa judecam un guvern, asa cum stiti, dupa cu totul alte criterii. Iar pentru o tara care abia incearca sa se integreze in UE, este o sinucidere.

Pentru multi romani, situatia actuala nu mai poate continua. Integrarea europeana si cresterea economica ar fi trebuit sa fie sansa tuturor pentru o viata mai buna. Ar fi trebuit sa creeze mai multe sanse si sa schimbe in bine perspectivele fiecaruia pentru viitor. Din pacate, dezordinea actuala a anulat aceste sanse. Cresc preturile, banii europeni nu se vad in tara, locurile de munca se imputineaza, iar sansele de a-ti face o viata linistita si prospera acasa la tine sunt tot mai putine. Prea multi oameni sunt speriati de ce se intampla. Noi, cu experienta pe care o avem, trebuie sa le aratam oamenilor ca exista o alternativa. Una care sa insemne mai multa ordine, mai multa disciplina din partea institutiilor, mai mult respect pentru cetateni, mai multe sanse in viata pentru tineri, batrani, pentru cei dezavantajati, de la oras sau de la sat. O astfel de alternativa este bazata pe incredere si pe bun-simt. Calitati pe care, din pacate, actualul presedinte nu le cunoaste.

Bertrand Russel –  au fost multe citate astazi aici si mai adaug si eu unul -, spunea ca frica e cea care creeaza instinctul de haita si tinde sa nasca intoleranta si violenta impotriva celor care nu fac parte din haita respectiva. E ceea ce s-a incercat, cu buna stiinta, in Romania acestor ultimi ani. Scrierea unei alte istorii, a unei alte realitati. Noi , va readuc aminte acest lucru si n-am sa-mi schimb niciodata parerea , noi am castigat alegerile si s-a dezbatut indelung de ce le-am pierdut.Poate ca INCA nu stim. Guvernele au stat pe loc, economia a stat pe loc, dar  s-a vorbit mai mult despre alegeri anticipate, in vreme ce noi eram acuzati de necinste, in baza unor dosare televizate in care nu se afla nimic.

Regizorii acestui spectacol au incercat sa defineasca partide bune din nastere si partide rele din nastere. Ce reprezinta asta daca nu acel instinct de haita? Uitati-va la ce s-a petrecut in Bucuresti in ultimii ani, cum zburda terenurile din domeniul public, cum infloresc bordurile an de an, cum nu se pune in aplicare niciunul din proiectele de sute de milioane de euro pe care le descrie generos primarul general. Consecinta? Tot mai multi dintre adversarii lui Basescu bat drumurile anchetelor in vreme ce vinovatii dezastrului din capitala stau linistiti in vacantele lor continue.

Frica de pe scena politica , dragi prieteni ,transmite frica in societate. Pare aproape absurd sa mai vorbim de frica in Romania lui 2008, la 18 ani de la o revolutie impotriva fricii. Si totusi acest absurd s-a produs, chiar daca parametrii lui sunt schimbati fata de comunism.

Exista in Romania, in primul rand, frica de viitor. Nimeni nu mai vorbeste cu adevarat cu asociatiile civile, multe dintre temele care se dezbat indelung sunt fie false sau departate de interesele cetateanului obisnuit. Iar cetateanul nu stie nimic despre ziua de maine si umple acest gol cu frica. Apar fenomene noi si reguli noi, telefoane noi, cu sisteme tot mai sofisticate de ascultare, oportunitati adevarate sau false, pericole reale sau nu. Lumea globalizată a evoluat, dezbaterea publica a ramas mult în urmă. Comparati subiectele de prima pagina din ziarele romanesti si din cele occidentale!

Mai mult, oamenii buni si capabili nu se mai implica in proiecte, in plan local sau national, pentru ca le e frica.Frica de a semna, frica de a se angaja. Ei nu stiu cine conduce aceasta tara si, hai sa fim cinstiti, nici noi nu prea stim. Or, traim un moment in care dezvoltarea este strans legata de ideea de implicare si de incredere. Oricum am lua-o, frica este cel mai mare dusman al Romaniei de azi pentru ca o impiedica sa scape definitiv de dezordine si de saracie.

Daca vrem sa castigam alegerile, va trebui sa luptam impotriva fricilor care ne inconjoara, pe noi sau pe romanii care ne sustin. Fara orgolii, fara pasiuni personale, fara obiective nerealiste. Pasii sunt simpli, i-am mai facut impreuna pana acum. In 2000, cand am cucerit puterea, propunand oamenilor o alternativa de bun-simt la ceea ce fusese inainte , inainte de 2000, un regim bazat pe haos, dezordine, panica si amatorism si care, iata, se repeta.

In 2004, am obtinut un rezultat foarte bun, luptand cu partide cu discurs isteric, la fel de amatorist si, dupa cum acesti trei ani au dovedit, la fel de haotic si de periculos. Acum, in 2008,dragi prieteni, avem datoria fata de electoratul nostru, dar si fata de noi insine, sa venim cu o oferta clara si simpla. O oferta in care solutiile economice sa reduca diferenta dintre bogati si saraci; in care solutiile sociale sa duca la imbunatatirea serviciilor de sanatate, educatie si cultura; in care solutiile de politica externa sa scoata Romania din izolare si sa ii redea anvergura de stat european, demn si important.

Doamnelor si domnilor, stimati colegi,

Poate ca acets discurs pare prea departe de temele mult mai militante, mai pline de adrenalina pe care le-ati ascultat. Ceea ce vreau sa va ofer ca mesaj, ceea ce vreau sa va transmit ca emotie nu este neaparat un text filosofic. Dar, pentru a construi, avem nevoie de fundament, avem nevoie sa regasim valorile social-democratice, avem nevoie sa invatam, in permanenta,  de la altii. Uitati-va de exemplu, Franta – o tara dezvoltata -, presedintele ei a solicitat unei comisii,  conduse de domnul Jacques Attali, 300 de propuneri de modernizare a economiei si solutii pentru inbunatatirea randamentelor economice, in timp ce la noi suntem inca blocati intr-o economie de tranzitie care  nu reuseste sa intre in zona economiei performante. Am construit o economie functionala de piata,  pentru ca alte tari sa-si vinda, pe piata noastra, produsele lor. Este momentul sa ajungem la o reindustrializare care sa ne permita si noua sa producem si sa exportam mai multe produse …

Dragi prieteni,

Bolile…, bolile sociale, bolile pe care uneori le simtim in viata comunitatilor, au medicamentelor iar atunci cand vorbim despre frica exista un remediu. Il stim. Se cheama curaj. In cazul nostru , in politica, curaj inseamna sa ne asumam din nou , sa ne asumam cu putere ceea ce suntem, sa spunem raspicat ceea ce vrem si sa nu acceptam ideea vreunei “cardasii”… Ma refer la jocuri obscure facute special sa ne rupa in bucati si sa ne faca mai usor de mestecat. Pentru ca PSD s-a dovedit mereu greu de digerat pentru oricare adversar. Noi nu reprezentam PSD, dragi prieteni, decat impreuna. Umarul colegului de langa noi ne va face sa suportam usor orice fel de presiune pe propriul nostru umar.

Un PSD care a invins frica din propriile randuri este, la randul lui, medicamentul pentru frica de pe scena politica, in general. Lumea romaneasca e in mare cautare de solutii. Sa fim noi solutia, pentru ca putem. Sa deconectam pepenele cel mare de la vrej! Ni se cere sa colaboram cu unul sau cu altul pentru ca sa facem posibil un joc sau altul. Nu in interesul nostru. Doar pentru moment si doar de frica. In ultimii ani, am fost arbitrii multor asemenea jocuri. Noi nu suntem insa arbitri, noi suntem si vrem sa fim incontinuare, parte a jocului. Arbitrii sunt niste oameni minunati dar ei au un mare pacat: ei nu castiga niciodata pe teren.

Lepadand frica, sa lasam arbitrajul acolo unde e el in mod normal intr-o democratie: la electorat. A venit momentul sa intram pe teren si sa jucam un joc la care am dovedit ca ne pricepem.

Partidul nostru are o istorie la fel de indelungata ca si democratia romaneasca postrevoluţionară. Si, de-a lungul acestei istorii, a trait multe “morti anunţate”. De atatea ori ni s-a spus ca suntem anacronici, ca suntem nepotriviti, ca suntem terminati, ca suntem depasiti. Ca n-avem ce cauta intr-o societate moderna – desi cei mai mari pasi catre modernizare noi i-am facut. Ca apartinem trecutului, desi viitorul european noi l-am facut posibil.

De atatea ori ni s-a prezis sfarsitul. Si de tot atatea ori am renascut. Nu numai fiindca ne-am dovedit mai puternici decat adversarii nostri. Nu numai fiindca am fost mai priceputi, mai intelepti, mai experimentati, iar oamenii au vazut lucrul asta. Nu numai fiindca neadevarurile care se atasasera numelui nostru au iesit la lumina. Am renascut fiindca ne-am privit frica in ochi si am sfidat-o. Si, invingandu-ne propria frica, n-am mai avut adversari. Nimeni si nimic din afara noastra nu ne poate paraliza in aceeasi masura in care a facut-o, in toti acesti ultimi ani, intr-o anumita proportie pe care nu as vrea s-o mai dezvolt, frica.

Daca anul 2008 va consemna pentru noi o infrangere, va fi doar un semn ca suntem in continuare controlati de frica si sunt convins ca acest lucru nu se va  intampla . Pentru PSD, adevarata victorie nu inseamna un procent in plus fata de unii sau altii, un post sau doua in guvernul altora sau cateva bancnote in plus la un buget comunal. Pentru PSD, victoria inseamna a fi, din nou, cel mai mare, cel mai puternic si cel mai respectat partid din Romania. Iar aceasta victorie este posibila si trebuie sa credem in ea. Cu exceptia fricii, nimic nu ne poate impiedica sa castigam!…”

PS   Sper ca ati inteles de ce am revenit cu acest text…

Nu e exclus să fie instaurate unele regimuri de tip islamic

Astazi am dat o declaratie pentru portalul www.realitatea.net in legatura cu situatia creata in nordul Africii.

Puteti citi declaratia aici.

Sa facem scut impotriva statului politienesc!

PSD nu se opune justitiei, ci se opune statului politienesc. Sa nu facem  o confuzie. Nimeni nu se opune unei anchete, nimeni nu vrea sa blocheze justitia. Pornind insa de la masura abuziva si total nejustificata a arestarii (intr-un caz in care este clar ca nu exista pericol social), vrem sa protestam impotriva statului politienesc, a clientelei mafiote a PDL si a tentativei acestora de a acapara, total, justitia din Romania.

Nu trebuie sa ne facem ca nu stim despre ce este vorba. Avem justitie independenta in Romania? E greu de sustinut asa ceva: avem procurori numiti la propunerea ministrului de justitie (intr-o maniera profund politizata), avem un DNA controlat de oamenii fideli ai lui Basescu, avem un CSM blocat de dorinta lui Basescu de a numi doar apropiati de-ai lui, avem oameni transferati din apropierea procurorilor in zona judecatorilor, avem influente politice clare la CCR, avem verdicte ale justitiei ignorate de Guvern, avem dosare ale politicienilor de la putere blocate in timp ce politicienii din opozitie sunt hartuiti. Uniunea Europeana ne critica reformele din justitie, Transparency International constata cat de mult creste coruptia in Romania. Cu toate astea, Boc iese la televizor sa ceara ca aceasta justitie sa fie lasata in pace “sa-si faca treaba” – cum ar spune procurorul ceausist, Monica Macovei.

Vreau si eu sa ii cer lui Emil Boc sa lase justitia sa functioneze, dar fara ingerintele PDL. Sa ii judece pe cei de la putere – cei cu adevarat vinovati de coruptie in Romania. Sa scoata de la sertar dosarul Flota, unde e nevoie sa se faca cu adevarat lumina. Sa fie adusi in fata instantei, la fel cu toti ceilalti,  si politicienii de la PDL care, acum, se ascund pe unde pot. Sa fie lasati judecatorii in pace, sa fie lasat CSM-ul in pace, sa nu se mai politizeze numirile. Curtea Constitutrionala sa nu fie aservita puterii prin numiri facute prin frauda in Parlament.  Si, dupa ce se fac toate aceste lucruri, poate vom avea speranta de a avea o justitie aproape independenta. Dupa ce oameni ca Udrea, Falca, Ridzi, Videanu si toti ceilalti vor fi “egali in fata legii” cu toti ceilalti romani, cei de la guvern vor putea  vorbi despre o “justitie independenta”.

PSD nu  protesteaza impotriva justitiei, ci tocmai pentru ca vrea justitie. Vrea dreptate pentru oameni ca Nicolescu, cel care a fost supus la niste umilinte incredibile. Vrea dreptate insa si pentru pensionarii militari, care incep sa se judece cu statul care ii saraceste. Vrea dreptate si pentru profesorii care inca asteapta ca statul sa le dea banii promisi. Vrea dreptate si pentru toti cetatenii mintiti de actuala putere. Vrea ca Basescu sa nu mai ofere catuse – ca diversiune, pentru dezastrul din tara, pentru izolarea internationala a Romaniei.

Sa nu ne facem ca nu stim ca tot ce vedem azi este o imensa manipulare, o extraordinara diversiune. Luni, in premiera, oamenii l-au huiduit vehement si pe scara larga pe Traian Basescu. Vocile care, pana acum, erau razlete, au devenit puternice si sonore. Oamenii nu mai suporta si, pe langa claxoanele date de cei dati la o parte de coloanele oficiale, au inceput sa apara tot mai ferm huiduielile si protestele. In fata acestei furii, Basescu reactioneaza. Cum? Asa cum stie el cel mai bine: cu ura, cu dezbinare, cu nerusinare. Dupa ani de zile in care si-au strans puterea doar in jurul unui clan restrans, in care au preluat controlul Parlamentului (pe care il umilesc), in care au politizat posturile publice de radio si tv, in care au acaparat destinatia fondurilor europene dar si a bugetelor locale, in care au distrus institutii si au calcat in picioare reguli, a venit timpul politizarii aproape totale a justitiei.

Saptamana viitoare, se va realiza Alianta dintre PSD si PNL. Este o mare alianta, singura sansa pe care o avem pentru a opri mafia PDL. Aceasta unire ii irita cel mai mult. Intr-o lume dezbinata de el, Basescu nu suporta sa vada oamenii solidari. Intr-o tara in care oamenii sunt pusi sa se lupte unii cu altii, PDL nu intelege cum e posibila aceasta alianta. Atat de repede, atat de ferm si atat de solid.

Am doua anunturi pentru cei de la PDL, pentru Traian Basescu si pentru statul lui politienesc:

Primul: PSD si PNL vor forma aceasta alianta si vor lupta impreuna pentru a bloca transformarea Romaniei intr-o dictatura. Vom castiga alegerile, vom reface statul de drept si vom readuce normalitatea in viata celor atat de afectati. Nu ne sperie nimic din ceea ce faceti, pentru ca, sincer, ceea ce faceti nu reprezinta decat zbaterea panicata a unei reptile incoltite.

Al doilea: Oamenii atacati si loviti de actiunile voastre vor gasi in PSD si in Alianta opozitiei un sprijin. Vom protesta luni in fata sediilor PDL, pentru a va arata ca Romania nu sunteti voi. Vom fi alaturi si de ceilalti cetateni pe care ii atacati de luni de zile – alaturi de mame, de pensionari, de militari, de salariatii speriati de modificarile pe care le propuneti la Codul Muncii, de profesorii care ar trebui sa iasa la pensie.

Vom face zid impotriva statului politienesc pe care vreti sa il construiti.

Si, cat timp vom ramane uniti, nu veti mai avea nici o sansa!

Pentru Liana Dumitrescu

Mi-e greu sa scriu despre moartea atat de prematura a unei colege. Uneori pur si simplu nu pot intelege cum oameni tineri si valorosi pleaca atat de repede dintre noi. În cei 6 ani cat ne-am intersectat pe holurile si prin salile Camerei Deputatilor, Liana Dumitrescu a fost de fiecare data o prezenta joviala si dornica sa miste lucrurile din loc. Am apreciat-o pentru solida pregatire juridica, pentru capacitatea de munca – dovada stau multiplele initiative legislative – si, evident, pentru faptul ca ales sa urmeze studiile postuniversitare ale Institutului roman de diplomatie.

Vreau sa transmit pe aceasta cale, a spatiului virtual, condoleante familiei. Stiu ca nu este deloc usor, dar sper ca cei apropiati sa aiba taria de a trece peste acest moment dificil. Regret disparitia Lianei Dumitrescu si sper sa avem cu totii decenta si intelepciunea sa lasam chestiunea locului de deputat ramas vacant pentru mai incolo.

Dumnezeu sa o odihneasca in liniste si in pace!

La Strasbourg – dar cu 10 ani in urma – 23 ianuarie 2001

Astazi, cand Traian Basescu a venit la Strasbourg pentru un discurs in plenul APCE, m-am gandit ca ar fi interesant sa revedeti discursul meu de la sesiunea  Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de acum zece ani, de la 23 ianuarie 2001, cu ocazia primei vizite in strainatate pe care am efectuat-o, in calitate de sef al guvernului. Si sa comparati…

“Domnule Preşedinte

Dragi Colegi,

Doamnelor, domnilor

Sunt foarte bucuros să mă găsesc astăzi printre vechii mei colegi ai Adunării

Parlamentare a Consiliului Europei. Permiteţi-mi să-i exprim Preşedintelui dumneavoastră, lord Russell-Jonshton, şi membrilor Biroului dumneavoastră, întreaga mea recunoştinţă pentru invitaţia de a mă adresa astăzi celor mai autorizaţi reprezentanţi ai democraţiei, chintesenţa spiritului european. Revin la Strasbourg cu ocazia primei mele vizite în străinătate în calitate de prim ministru al României. Întâlnirea noastră de acum nu este rodul întâmplării, ci consecinţa logică a atenţiei constante acordată de guvernul României dezvoltării unei relaţii privilegiate cu Consiliul Europei. În cursul ultimilor ani, Consiliul Europei, ca şi alte organisme internaţionale au găsit în România un partener credibil în eforturile lor conjugate de a consolida democraţia şi stabilitatea pe continentul european. Admiterea României în sânul Consiliului Europei confirmă că Organizaţia de la Strasbourg nu oferă cecuri în alb. România este ferm hotărâtă să respecte toate angajamentele faţă de Consiliul Europei, armonizându-şi legislaţia cu standardele europene. Nu sunt decât şapte ani de când România a devenit membră a Consiliului Europei. În  toată această perioadă, celelalte ţări membre ale Organizaţiei ne-au ajutat să reconstruim edificiul democraţiei. Am început prin semnarea celor mai importante instrumente juridice  ale Consiliului Europei: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia Europeană pentru Prevenirea Torturii şi Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante, Convenţia-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale şi Carta Socială Europeană. Astăzi, ţara noastră se înscrie printre membrii cei mai activi ai comunităţii europene, lucrând pentru afirmarea continuă a Drepturilor Omului în Europa şi în lumea întreagă.

Domnule Preşedinte,

Dragi colegi,

Respectarea angajamentelor şi obligaţiilor luate faţă de această Organizaţie este o preocupare constantă a României, deoarece întărind normele democratice în România sunt consolidate şi criteriile politice de aderare la Uniunea Europeană, care este unul dintre obiectivele majore de acţiune ale guvernului. La  mai puţin de o lună de la formarea guvernului pe care am onoarea să-l prezidez, datorită unei acţiuni vizând şi îndeplinirea exigenţelor exprimate în cadrul dialogului ulterior, deputaţii români au finalizat deja dezbaterea proiectului Legii privind regimul juridic al imobilelor confiscate după 1945. Un alt proiect de lege foarte important, cel referitor la regimul general al autonomiei publice locale, se găseşte în etapa finală de adoptare – după patru ani lungi de discuţii sterile la nivelul diverselor comisii parlamentare.           Guvernul român va continua cu hotărâre acest efort, fiind convins că activităţile desfăşurate în Consiliul Europei se înscriu în strategia de aderare la alte organisme euro-atlantice, şi  cu precădere la Uniunea Europeană

Domnule Preşedinte

Doamnelor şi domnilor

Aş dori să vă supun atenţiei transformările extraordinare care au marcat România din 1989. Rutina zilnică ne împiedică uneori să vedem ce lung este drumul pe care l-am parcurs de la regimul totalitar la democraţie. Drepturile omului care acum 11 ani erau încălcate fără nici un scrupul, sunt astăzi adânc consolidate şi înrădăcinate. Nu reuşim întotdeauna să ne amintim că aceste drepturi au fost obţinute şi menţinute printr-o luptă fără răgaz împotriva moştenirii regimului comunist. Deşi a reprezentat într-adevăr un efort cu mult mai mare în primii ani după Revoluţia din Decembrie, respectul pentru drepturile omului presupune şi astăzi o luptă permanentă. Ca unul dintre cei mai noi membrii ai acestei mare familii care este Consiliul Europei, România s-a implicat în mod entuziast în construirea unei societăţi europene democratice. Admiterea ţării noastre în Consiliul Europei a reprezentat un stimul extraordinar şi un moment hotărâtor în calea României spre democraţie. Ne străduim să promovăm principiile noastre democratice comune, precum şi principiile drepturilor omului pe întreg continentul European. Vreau să profit de această ocazie pentru a sublinia satisfacţia noastră asupra faptului că în câteva zile vom primi doi noi membrii. Mulţumită eforturilor noastre comune, inclusiv ale României, Armenia şi Azerbaidjan vor deveni poimâine membri ai Consiliului Europei. Reafirmând convingerea noastră că viitorul continentului stă în unitatea şi în puterea diversităţii sale, salutăm rolul hotărâtor al Consiliului Europei în aceste proces. Europa este cunoscută în lume ca o familie de democraţii şi datorită rolului decisiv pe care îl are Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Europa îşi creează o nouă identitate. Trebuie să ne întoarcem privirile spre spiritul şi filozofia proiectului pentru continentul nostru de acum 50 de ani, spre viziunea unei Europe privite ca o comunitate. Consiliul Europei – prima organizaţie cu vocaţie pan-europeană – a avut viziunea clară de a porni hotărât pe drumul spre o lărgire rapidă spre Europa centrală şi de est. Uniunea Europeană şi NATO au fost mai prudente, dar a venit momentul să ne asumăm provocarea unui continent reunificat. Privesc Europa actuală ca un proiect în desfăşurare.

Cum Consiliul Europei este privit astăzi ca o organizaţie cheie în promovarea cooperării între guvernele continentului într-un mod inovator şi curajos, noi, ca State membre, avem responsabilitatea de a consolida credibilitatea organizaţiei noastre, în special în ceea ce priveşte protejarea şi promovarea drepturilor omului. În acest context, apreciem în mod deosebit activitatea intensă a Consiliului pentru a stabili standarde clare în domeniu şi pentru a îmbunătăţi mecanismele existente. Stabilirea cadrului legislativ în cazul ţărilor care au devenit recent membre este una dintre cele mai importante activităţi ale noastre, menită să asigure bazele pentru o unitate adevărată – de jure şi de facto - a continentului nostru.

Domnule Preşedinte,

Doamnelor, Domnilor,

Începutul unui nou secol pune în faţa României o dublă provocare: reuşita integrării depline în Uniunea Europeană şi în NATO. În acest fel, satisfacerea exigenţelor proprii oricărui stat democratic, stabil şi prosper, devine unul dintre criteriile fundamentale.

Programul noului guvern ales în mod democratic este construit pe baza unei viziuni social-democratice ferme. Reflexul concret al acestui fapt este dezvăluit de accentul pus pe solidaritatea socială, valorile tradiţionale ale familiei şi pe principiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale Cartei Sociale Europene.

Noi am decis să îmbogăţim practica economiei de piaţă prin dimensiunea sa umană, susţinând un Program de modernizare şi dezvoltare durabilă a României. Această concepţie vizează punerea în valoare a potenţialului uman al ţării, a resurselor sectorului privat, a parteneriatului între sectorul public şi cel privat, precum şi relaţiile cu străinătatea şi cooperarea internaţională.

Creşterea economică şi asigurarea stabilităţii macroeconomice se vor realiza prin punerea în operă a unui ansamblu de politici bugetare, economice şi fiscale, ceea ce implică dialogul permanent şi adecvat cu instituţiile financiare internaţionale şi Uniunea Europeană. Noi contăm pentru aceasta pe asistenţa tehnică şi financiară a experţilor europeni, precum şi pe investiţii străine substanţiale, într-o economie care va fi în câţiva ani parte integrantă a Pieţei unice europene.

Politica socială a guvernului va fi obiectul unor schimbări profunde, plecând de la un echilibru între competiţie, cooperare şi solidaritate cu scopul de a asigura o viaţă decentă pentru toţi cetăţenii români, conform normelor europene.

Reforma profundă a justiţiei se înscrie ca o prioritate pe agenda guvernamentală în vederea unei reale democratizări a actului de justiţie, prin construirea unui sistem juridic independent şi responsabil bazat pe respectul principiilor statului de drept. Cu alte cuvinte, o justiţie bazată pe un sistem funcţional şi eficient aflată în slujba cetăţeanului. Restructurarea  administraţiei publice locale şi centrale este orientată spre consolidarea autorităţii statului, ca şi spre descentralizarea şi demilitarizarea poliţiei şi a altor servicii publice, reducerea birocraţiei şi depolitizarea structurilor administrative. Deplina afirmare a identităţii minorităţilor şi cooperarea interculturală bazate pe modelul civic al toleranţei şi respectului reciproc sunt consecinţele aplicării principiului nostru conform căruia minorităţile reprezintă o importantă resursă pentru dezvoltarea unei societăţi moderne. Deoarece tânăra generaţie simbolizează chiar viitorul, punerea în valoare a potenţialului său creator va fi promovată prin elaborarea şi aplicarea de măsuri legislative unitare şi a unui program naţional de educaţie publică, urmărind protecţia drepturilor copilului şi tinerilor. Lupta împotriva corupţiei, reducerea unor fenomene cum ar fi evaziunea fiscală, spălarea de bani şi criminalitatea organizată sunt sarcini majore ale acţiunii guvernamentale în strânsă cooperare cu partenerii noştri europeni. Voinţa ferm exprimată a României de a accelera pregătirile pentru integrarea sa în Uniunea Europeană trebuie să întâlnească, în acest scop, un răspuns favorabil la cererea de a remedia nedreptatea menţinerii cetăţenilor români în afara liberei circulaţii în Europa. Aş dori să-l citez aici pe Nicolae Titulescu, ilustru ministru român al Afacerilor Externe şi fost preşedinte al Societăţii Naţiunilor care, în 1930, spunea următoarele: “Într-o ultimă analiză, Societatea Naţiunilor nu se sprijină pe state ci pe fiecare dintre noi. A te îndoi de Societate înseamnă să te îndoieşti de omul însuşi. Preşedintele dumneavoastră va fi lipsit de încrederea pe care aţi binevoit să i-o acordaţi dacă, în acest moment de grave dificultăţi, nu va fi declarat lumii crezul nostru: «Aici, noi nu ne îndoim!». Mutatis mutandis, noi spunem acelaşi lucru: La Bucureşti, noi nu ne îndoim!”

Domnule Preşedinte,

Excelenţele Voastre,

Doamnelor şi Domnilor,

În ultimii unsprezece ani, continentul european a suferit experienţe pe care le credeam adânc îngropate în trecut. Crize şi conflicte majore au izbucnit în Republica Moldova, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Albania şi Kosovo. Ameninţarea unor noi instabilităţi de proporţii este semnificativă, dacă nu reuşim să aducem democraţia şi stabilitatea şi în aceste regiuni. Trebuie să înţelegem care sunt adevăratele frontiere ale Europei, altfel nu vom beneficia de stabilitatea atât de necesară construirii viitorului pe care îl dorim. Aş dori să vă atrag atenţia mai ales asupra faptului că un membru al Delegaţiei Parlamentare a României la Consiliul Europei nu poate fi prezent la această sesiune datorită faptului că se află în închisoare în mod ilegal. Faptul că un membru al acestei onorabile Adunări este supus unui tratament atât de degradant este încă o mărturie a lipsei de bunăvoinţă a regimului ilegal de la Tiraspol în a respecta cele mai elementare drepturi ale omului. Ne exprimăm adânca îngrijorare pentru soarta domnului Ilie Ilaşcu care este în prezent cetăţean român, membru în Parlamentul României şi în delegaţia României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Soarta absolut oricărui cetăţean trebuie să reprezinte motivul cel mai puternic pentru o acţiune politică hotărâtă, cu atât mai mult cu cât este vorba de unul dintre colegii noştri. Aş vrea să fac un apel la dumneavoastră, pentru a vă convinge să faceţi tot ce vă este posibil ca poziţia unui membru al acestei Adunări să fie respectată. Autorităţile guvernamentale din Chisinau continuă să fie împiedicate în a-şi exercita controlul asupra teritoriului naţional aflat pe malul stâng al Nistrului. Pe un plan mai general, acţiunile din această zonă pun în pericol nu numai stabilitatea unui Stat membru al Consiliului Europei, dar şi pe cea a întregii regiuni. Cazul celor cinci persoane cunoscute ca “Grupul Ilaşcu” – arestate în mod ilegal la Tiraspol de către autorităţi care nu sunt recunoscute nicăieri în lume – este acum examinat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a impune principiile Convenţiei Drepturilor Omului. România şi-a asumat în acest an conducerea OSCE. Din această poziţie, România va susţine mecanisme lărgite de cooperare între Consiliul Europei şi Organizaţia de Cooperare şi Securitate în Europa. Organismele internaţionale trebuie să fie parteneri fireşti în cazul situaţiilor de criză, atunci când drepturile omului sunt încălcate în mod flagrant. Acţiunea comună este mai eficientă şi conferă o transparenţă mai mare eforturilor comunităţii internaţionale. Noi toţi salutăm transformările democratice din Republica Federală Iugoslavia. Trebuie să adaug că numeroasele contacte ale autorităţilor române cu fosta opoziţie democratică din Iugoslavia, care au completat activitatea organizaţiilor non-guvernamentale din România, a contribuit în mod substanţial, împreună cu eforturile întregii comunităţi internaţionale, la schimbările democratice de la Belgrad. România şi-a adus contribuţia la deschiderea R.F. Iugoslavia spre lumea democratică, un proces în cadrul căruia Consiliul Europei trebuie să joace un rol de maximă importanţă. Viitoarea cooptare a Iugoslaviei în cadrul Consiliului Europei trebuie să garanteze ireversibilitatea schimbărilor democratice care au loc la Belgrad. Mai mult, România este hotărâtă să joace un rol activ în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de sud-est, pentru impunerea democraţiei, a stabilităţii şi prosperitate în această regiune, parte a viitoarei comunităţi europene unite. România acţionează ca un membru cu drepturi depline al Consiliului. Bazându-se pe experienţa sa de opt ani, România este astăzi în poziţia nu numai de a primi, ci şi de a oferi asistenţă, acolo unde este nevoie. În dubla mea calitate de Prim-ministru şi de Preşedinte al partidului de guvernământ în România, vreau să reafirm decizia noastră fermă de a respecta angajamentele politice şi juridice asumate la Strasbourg. Pot să va asigur că România este în partener de nădejde, pe care vă puteţi baza.

Vă mulţumesc !”

Cabinet Adrian Năstase 23 ianuarie 2001

PSD dezavueaza discursul lui Traian Basescu la APCE

Astazi, la Strasbourg, Presedintele Romaniei, Traian Basescu, va tine un discurs si va raspunde unor intrebari.

Prezenta lui Traian Basescu la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, o institutie de promovare si de protectie a drepturilor omului, democratiei si statului de drept, este o expresie de cinism din partea celui care conduce, in Romania, un stat politienesc.

Arestarea ieri, la Pitesti, a presedintelui Consiliului judetean, Constantin Nicolescu, presedinte al filialei PSD Arges, pentru asa zise fapte penale de acum 5-6 ani, reprezinta inca o dovada in acest sens.

In aceste conditii, in semn de protest, membrii PSD, din delegatia Romaniei la APCE, nu vor participa la aceasta sedinta a Adunarii.

 

 

 

La Strasbourg (II)

Ziua de astazi a fost, in mare masura, dominata de tema Balcanilor. De dimineata la Grupul socialist, s-a discutat, pe larg asupra aceastei teme. De altfel, Grupul m-a mandatat sa vorbesc din partea tuturor colegilor la dezbaterea din plen, in legatura cu necesitatea reluarii dialogului intre tarile din fosta Iugoslavie. Ceea ce am si facut. Cuvintele cheie ale interventiei mele au fost reconciliere, integrare europeana, dezarmare morala, oprirea separatismului, a fragmentarii.

A existat o anumita batalie cu cei care au incercat introducerea in textul recomandarii, a ideii de autodeterminare pentru comunitatile nationale, in  interiorul  frontierelor acestor state (banuiti cine a avut aceste idei!). Amendamentele au fost insa respinse. Au fost insa aprobate unele amendamente propuse de delegatia noastra.

Tot astazi a fost prezent in Hemiciclu presedintele Serbiei, Tadic. Se pregateste incetarea procesului de monitorizare a Serbiei si o apropiere de Uniunea Europeana.

Acum, pentru dupa-amiaza, toata lumea asteapta dezbaterea speciala in legatura cu situatia din Ungaria.

Coincidenta cam mare, nu-i asa?

Iata faptele: ieri, peste 7000 de oameni contestau Codul Muncii, pe Basescu si pe Boc, la Mioveni, in Arges. Miting mare, virulent, cu oameni care par deja ca nu mai au nimic de pierdut, si care a dus la, poate, cea mai mare manifestatie de protest organizata in afara Bucurestiului. Imediat  dupa ce Traian Basescu a fost huiduit copios in Moldova.

A doua actiune: azi, perchezitie la presedintele Consiliului Judetean din Arges, domnul Constantin Nicolescu, membru marcant al PSD. Motivul este hilar – o donatie sau o sponsorizare facuta bisericii de catre Consiliul Judetean.

Eu, unul, nu cred in coincidente. Si sunt convins ca totul este doar o incercare de intimidare si de diversiune. Nu este primul abuz savarsit de putere, si nici de instrumentele lor de control si represiune. Dupa ceea ce mi s-a intamplat mie (“tragerea la sorti” in dosar, despre care stiti foarte bine, a fost doar cel mai recent capitol al unei istorii absurde), mi-e greu sa cred in coincidente.

Nu ma pronunt asupra respectivei anchete, fiindca sunt convins ca o vor face avocatii. Insa este clar ca asistam la o mare mizerie, si este doar una din actiunile care au loc in prezent in teritoriu. Alesii locali din opozitie sunt hartuiti in acest fel in foarte multe locuri. Nu doar ca nu li se mai dau bani de la buget, dar incep sa fie si anchetati absurd de catre echipele de hingheri ale lui Basescu.

Problema cea mai grava din Arges este legata de locurile de munca de la Mioveni si de conditiile de munca ale celor de acolo. Acei oameni sunt ignorati de autoritati. Nimeni nu vorbeste cu ei. PSD insa va continua sa fie solidar cu ei, fiindca ei nu ies in strada pentru ca le este bine.  Si vom continua sa fim solidari cu oamenii nostri de buna calitate, care respecta legea si care incearca sa le apere drepturile, asa cum este Constantin Nicolescu.

Inchei printr-un apel catre cei din teritoriu: nu va lasati calcati in picioare! Stiu ca este greu, stiu ca mai urmeaza un an  ce va fi  plin de abuzuri. Dar trebuie sa stiti ca nimeni nu va scapa nepedepsit pentru incalcarea legii, nimeni nu va putea trece peste ce face in aceste luni, nimeni nu se va putea prevala de faptul ca n-au avut cum sa se opuna lui Basescu si lui Boc cand le-au cerut sa faca astfel de gesturi. PSD va reveni la putere, iar misiunea sa este nu doar sa repare dezastrul si sa si readuca normalitatea, cresterea economica si protectia sociala, si, de asemenea, sa ceara pedepsirea celor vinovati.

P.S. Nu stiu cati ati fost atenti, dar ieri s-a mai intamplat ceva: guvernul a donat Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului doua MIGuri21! Pentru ce? Ei spun ca pentru expunerea aeronavelor in scop comemorativ. Frumos gest, nu-i asa? Unde este DNA-ul, in acest caz? De ce nu fac o perchezitie la guvern?

Dezbatere la Fundatia TITULESCU

Fundatia Europeana Titulescu va invita la dezbaterea pe marginea cartii “URSS a murit, traiasca Rusia!” , scrisa de Helene Carrere d’Encausse.  Participa si E.S. dl Ion Iliescu, autorul Cuvantului introductiv.

Dezbaterea are loc joi, 27 ianuarie 2011, orele 11,00, la Casa Titulescu, sos. Kiseleff, nr.47

Suspendăm suspendarea sau nu?

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.