Am urmarit cu atentie ce s-a intamplat in aceste zile in care s-a “comemorat” infrangerea prezidentiala de anul trecut. Si am avut un gust amar provocat de declaratiile colegului Mircea Geoana, care a exagerat, din punctul meu de vedere. Modul in care a readus in atentie o tema dureroasa si chiar jenanta pentru domnia sa, modul in care incearca sa se auto-victimizeze in conditiile in care este puternic sustinut de partid in functia pe care o are la Senat, modul in care continua sa incalce repetat si excesiv avertismentul primit din partea conducerii partidului – toate acestea ridica multe semne de intrebare. Iar intrebarea cea mai importanta este urmatoarea: la ce ajuta tot acest scandal si aceste atacuri? Ajuta PSD in tentativa sa de a demonstra ca este un partid de opozitie constructiv, cu idei, cu solutii, profund legat de agenda sociala? Cu siguranta, nu. In aceste zile, ar fi trebuit sa nu fim nevoiti sa comentam aceste asa-zise justificari, ci sa ne concentram pe apararea pensionarilor (dur si umilitor atacati, din nou, de Boc si Basescu), pe apararea mamelor speriate de confuziile lui Botis, pe pregatirea unor noi pasi in legatura cu legea salarizarii unitare care consacra taierile de venituri si pe mai departe.
In loc de asta, trebuie sa ne aducem aminte de un moment penibil de dinaintea alegerilor prezidentiale si, mai mult, sa aflam ca, in realitate in locul unui mare “complot” care se imagina in strada Paris, in seara respectiva, un elev incorect incerca, de fapt, sa fure intrebarile pentru examen, ducand in derizoriu tot efortul a milioane de oameni care voiau sa impuna o schimbare politica in tara.
Personal, cred ca este bine ca Victor Ponta nu a raspuns la aceste provocari publice. A dat dovada de intelepciune si a evitat o rafuiala care nu aducea nimic bun. Problema nu este intre Mircea Geoana si Victor Ponta. Problema este intre Mircea Geoana si conducerea partidului. Si, intr-un sens mai larg, intre Mircea Geoana si toti cei pe care i-a dezamagit atunci si pe care incearca sa-i insele acum. Incercand sa plateasca si o polita celui care a castigat la alegerile pentru presedintia partidului. Domnul Geoana trebuie sa fie insa constient ca nu poate intinde coarda la nesfarsit, iar incercarea de a poza in “dizident” marginalizat nu il prinde..Si, daca vrea sa fie respectat ca lider al partidului (apropo, nu este suficient sa fi fost presedinte al unui partid pentru a deveni si simbol al acestuia), el trebuie sa isi inteleaga mult mai clar responsabilitatile.
De altfel, Traian Basescu a si speculat aceste declaratii, incercand sa justifice incalcarea grava a Constitutiei si a ceremonialului de stat, de la 1 Decembrie, prin “mizeriile care se ascund” in spatele lui Geoana – care insa, in ciuda acestor “mizerii” trebuie “pastrat” la sefia Senatului! Nu pun in discutie afirmatiile celor care considera ca si in spatele lui Traian Basescu s-ar ascunde multe “mizerii’ dar daca Basescu stie despre anumite “mizerii ale lui Geoana, in masura in care ele sunt de natura penala, el este obligat de lege sa le transmita prietenui sau, Daniel Morar, si sa determine o schimbare, pe aceasta baza, a sefului Senatului. Daca nu sunt de natura penala, atunci ele reprezinta doar gargara obisnuita a lui Basescu, la televizor. Sunt tinute acele informatii ca element de santaj asupra lui Geoana? Ce justificare constiturtionala, dincolo de vorbele de la televizor, poate fi invocata pentru incalcarea grava a ordinii de precadere. Sa spunem ca acceptam astfel de justificari. In ordinea de precadere, dupa presedintele Senatuliu, urma insa presedinta Camerei Deputatilor. Si ea are “mizerii in spate”?
Concluzia e clara: din pacate, Romania nu mai este un stat de drept, ci doar o feuda a unui dictator care nu mai respecta nicio lege.
Revenind, PSD va trebui sa depaseasca rapid si unit acest episod. Sunt increzator ca o va face, tocmai pentru a ca invatat din greselile trecutului. Avem mult prea multe responsabilitati, ca partid situat pe primul loc in sondaje, pentru a ne lasa antrenati in dezbateri inutile.
Incerc,dupa dezbaterile din cadrul Consiliului PES de la Varsovia, sa ordonez cateva ganduri despre situatia actuala a social-democratiei in Europa si la noi in tara.
Una dintre ideile care intruneste consensul opiniilor este aceea ca social-democratia in Europa a ajuns la un moment de cotitura in existenta sa. Suntem insa departe de a avea un singur diagnostic pentru declinul stangii in Europa si relativul succes al socialismului in America de Sud, de exemplu.
In mod evident, dinamica ideilor, evolutia ideologica sunt strans legate de transformarile din societate. Spre deosebire de situatia de la sfarsitul secolului 19 si din prima jumatate a secolului 20, societatea actuala nu mai este o societate industriala. Este, din ce in ce mai mult, o societate bazata pe servicii, pe sectorul tertiar. In conditiile astea, concepte gen “clasa muncitoare”, “proletariat” isi pierd din semnificatie.
Pe de alta parte, pana de curand, noi am analizat viata comunitatilor aproape exclusiv in interiorul granitelor statului national. Globalizarea inseamna o legatura directa dar si o povara uriasa pentru individ, care nu mai este neaparat cetatean al unei tari, “legat” printr-o singura slujba, stabila, de un teritoriu foarte limitat. Mobilitatea geografica, mobilitatea profesionala, migratia pentru ratiuni economice schimba complet “tintele” electorale pentru partidele de stanga.
Formatiunile de stanga nu mai sunt in situatia de a se adresa un categorii socio-profesionale distincte, cu o constiinta de sine puternic ancorata ideologic. Fragmentarea societatilor, odata cu diluarea solidaritatilor traditionale si izbucnirea individualismului a pus partidele social-democrate sa gaseasca solutii si mesaje pentru interese tot mai diverse. Stanga a pastrat in nucleul valorilor sale egalitatea, insa aceasta nu mai este considerata suficienta de catre generatiile de tineri, care doresc mesaje speciale pentru nevoile lor tot mai complexe. A fi „egal” nu mai este „cool” intr-o societate puternic influentata de modelele aspirationale impuse cu ajutorul marketingului comercial. A fi „diferit” pe scena sociala este o preocupare care nu se mai regaseste doar in zona adolescentei, ci ea s-a extins pana la oamenii in varsta de cca 30 de ani, atunci cand tinerii incep sa-si formeze familii, astfel incat interesele se transforma.
In Europa Occidentala, odata cu intarirea statului social, principalele linii de clivaj s-au mutat, tot mai mult, din zona socio-economica in cea socio-culturala. Social-democratia a militat puternic pentru modelul multicultural, insa cresterea ponderii imigratiei, mai ales a celei foarte vizibile, a indreptat cetatenii spre partidele care promiteau o solutionare rapida si radicala a chestiunii imigrantilor, si anume partidele populiste. Oboseala social-democratiei in state precum Suedia, Olanda sau Germania trebuie explicata nu printr-un esec al modelului statului social, dimpotriva, acesta a fost asumat si de dreapta conservatoare, ci prin slabiciunile modelului integrarii socio-culturale a strainilor. Desigur, social-democratia nu a devenit nationalista din motive electoraliste, nu a adoptat cameleonic o retorica populista, iar costul asumat de catre liderii stangii este pierderea increderii electoratului. Intr-un fel, social-democratia este prea deschisa, prea avansata in post-modernitate pentru o parte a votantilor sai care asteapta din partea statului cat mai multa securitate, definita nu doar in termeni economici, ci culturali.
Ce s-a intamplat cu partidele de stanga in Europa post-comunista? Principala constatare este aceea ca dreapta politica a incercat sa invinga social-democratia, si uneori chiar a reusit, prin crearea unui complex de vinovatie pentru trecutul totalitar. Este adevarat ca unii lideri ai stangii s-au afirmat politic in perioada comunista, dar niciunul dintre acestia nu a facut parte din aparatul de represiune sau nu a fost responsabil fata de ororile impotriva drepturilor omului. Lustratia, ca forma a vinovatiei colective, a fost unul din instrumentele prin care dreapta a incercat sa-si elimine competitorii. Din pacate, in tarile Europei de rasarit, in loc sa discutam despre proiecte viitoare, inca discutam, la 20 de ani de la evenimentele din ’89, despre trecut, evaluand continuu, exorcizand in continuare trecutul, eventual rescriindu-l. Dreapta poloneza, maghiara sau ceha se lupta cu fantomele trecutului, sperand sa tina oamenii captivi ai propriei memorii.
Romania se incadreaza acestei tendinte mai generale din Europa central-rasariteana. Are loc, in continuare nu o “batalie pentru viitor” (mi-am adus aminte de titlul unei carti pe care am scris-o in urma cu 10 ani) ci o “batalie pentru trecut”. La noi, luna decembrie, in loc sa fie o luna a bucuriei, o luna a linistii in familie devine, parca tot mai mult, o luna a divizarii, a redeschiderii ritualice a ranilor de la Revolutie, a certurilor pentru legitimitate despre cine este si cine nu este un adevarat revolutionar. Cred ca ranile trecutului trebuie lasate sa se vindece, nu prin uitare, ci prin respect, demnitate si refuzul de a le transforma in teme al bataliei politice.
Intre timp, odata cu criza economica, am descoperit si faptul ca in tarile noastre, procesul democratic nu mai este ireversibil. Vedem ca, in numele „crizei” si al „interesului national”, in Romania si Ungaria democratia respira tot mai greu, regulile democratice sunt incalcate sistematic iar „tirania executivului” nu mai este o simpla metafora, ci o realitate a vietii cotidiene. In mod evident, social-democratia are acum prilejul sa-si reafirme conditia de principal promotor si aparator al democratiei. In timp ce dreapta devine tot mai tiranica, stanga are datoria de a organiza rezistenta civica, pasnica, impotriva tuturor formelor de autoritarism.
La finalul acestui comentariu succint este momentul sa ofer si o explicatie pentru titlul articolului. Spuneam la inceput ca in cadrul discutiilor de la Varsovia nu am identificat opinii consensuale asupra cauzelor declinului social-democratiei. Opinia moderatilor, sa le spunem asa, este ca stanga europeana nu are probleme structurale, de continut al ideilor si al atitudinii politice, succesul putand veni in urma unei schimbari de „look”, adica o „rebranduire”. Radicalii, spun, dimpotriva, ca actuala social-democratie trebuie regandita in intregime, trebuie demolat intreg edificiul pana la postament (valorile fundamentale), urmand a se reface in deceniul urmator o „noua stanga”.
Cred ca este greu de spus in acest moment cine are dreptate, moderatii sau radicalii, eu fiind de parere ca fiecare are, in felul sau dreptate. Nu se poate sustine in mod realist o demolare a stangii actuale, dar nici nu cred ca solutia se afla doar in utilizarea mai abila a instrumentelor marketingului politic. Sigur, stanga are nevoie de imbunatatirea metodelor de comunicare, de schimbari la nivelul imaginii, insa daca actiunea politica s-ar reduce doar la acestea, esecul iar nu succesul ar fi garantat, deoarece oamenii ar observa, mai devreme sau mai tarziu, superficialitatea unui asemenea demers. Substanta actiunii politice trebuie sa fie nu aparenta reprezentarii cetatenilor, ci efortul constant de a gasi noi metode pentru a asigura prosperitatea si siguranta oamenilor. Doar in acest fel, adecvand obiectivele la realitate, un partid ramane viu si este considerat a fi util pentru societate. Altfel, partidele care guverneaza doar pentru supravietuirea lor, sunt trimise de cetateni in lada de gunoi a istoriei. PNTCD, poate pe nedrept si prematur, a parasit prima scena politica pentru ca nu a reusit sa se adapteze la realitate. A invatat oare Traian Basescu din lectia partidului lui Corneliu Coposu?
Am parcurs cu mare interes interviul acordat agentiei Mediafax de catre Günter Verheugen, fostul comisar pentru Extindere in Comisia lui Romano Prodi (1999-2004). Din multe puncte de vedere, abordarea si argumentele sale sunt corecte: Romania incearca sa construiasca un sistem institutional democratic pe un background cultural ce nu sustine inca, in totalitate, acest demers. Günter Verheugen atinge un subiect vechi de decenii si il trateaza cu un optimism de factura institutionala, demn de invidiat. Este vorba despre teoria formelor fara fond, pe care fostul comisar european o enunta intr-un sens invers celui maiorescian: institutiile democratice, adica forma, pot crea fondul, adica o cultura politica democratica; procesul de democratizare a societatii romanesti este ireversibil.
Nu sunt un adept al abordarii unilaterale in privinta relatiei dintre forma si fond si nici nu intentionez sa polemizez la distanta cu Günter Verheugen, dar cred ca, in ultimul timp, Romania a inregistrat un regres in privinta democratiei si a statului de drept. Atunci cand Guvernul ignora cu buna stiinta Constitutia si principiul separatiei puterilor in stat, cand se incearca reducerea la tacere a opozitiei, cand regulile si procedurile parlamentare sunt grosolan incalcate, cand presa este considerata o amenintare la adresa securitatii nationale si cand procurorii actioneaza la comanda politica, drumul democratic se ingusteaza simtitor. Dintr-o sosea cu o banda pe sens, cu gropi, pe alocuri nemarcata, dar in curs de largire si asfaltare, ea devine tot mai mult un drum prafuit de tara, denivelat si desfundat.
Totusi, Günter Verheugen stie ce stie. O cultura politica democratica se construieste in timp si are nevoie, pentru a se dezvolta, de institutii democratice. Iata de ce, PSD are uneori o abordare institutionala accentuata. Sustinand regulile, procedurile si institutiile, aparam de fapt democratia.
Ceea ce vreau insa sa remarc la acest interviu este sustinerea aproape neconditionata pe care Günter Verheugen o manifesta fata de aderarea Romaniei la spatiul Schengen in martie 2011. Aceasta este o noua dovada a sprijinului constant pe care socialistii l-au acordat tarii noastre. Sunt convins ca soclialistii europeni nu doar ca nu se vor opune aderarii Romaniei la Schengen, asa cum fac popularii domnilor Basescu, Boc si Preda, ci vor actiona in mod ferm si explicit pentru ca acest lucru sa se intample in primavara anului viitor.
Daca nu ati apucat sa cititi interviul, vi-l recomand in primul rand pentru optimismul pe care Günter Verheugen il degaja, pentru deschiderea pe care o manifesta fata de Romania si pentru spritul sau democratic molipsitor.
La Multi Ani pentru cei peste 800.000 de romani care poarta numele de Nicolae sau Nicoleta! Este o sarbatoare frumoasa, cu foarte multe semnificatii pentru romani si pentru crestini. Ziua de ieri a fost frumoasa pentru cei care au vazut ca au inceput sarbatorile de iarna, pentru cei care au colindat prin magazine pentru a cumpara chiar si un mic cadou pentru copii sau pentru apropiati.
As vrea sa urez tuturor cunoscutilor care poarta acest nume un foarte prietenesc La Multi Ani! Va urez si voua, celor care cititi acest blog si aveti acest nume, sau macar un apropiat care isi serbeaza ziua onomastica astazi. Si as avea dorinta ca sarbatorile de iarna care vor veni sa fie prilej de bucurii si de incantare in fiecare familie. Chiar daca am parcurs unul dintre cei mai negri ani din istoria noastra traita, chiar daca a trebuit sa vedem, pe rand, drepturi incalcate, bugete saracite, familii distruse de probleme. SI chiar daca speranta pentru viitor pare, in continuare, mica.
Am incredere ca romanii vor gasi forta de a depasi aceasta perioada. Cu intelepciune si curaj. Astazi este o zi de sarbatoare, si trebuie sa o tratam ca atare. Acasa, cu familia, impreuna cu prietenii, alaturi de cei dragi.
Am vazut de curand un film extrem de interesant despre evolutia a 200 de tari la nivel mondial. Romania este si ea inclusa in studiu si va invit sa urmariti evolutia ei economica in ultimii 200 de ani aici. Momentele de stagnare in grafic se datoreaza lipsei datelor oficiale pe care cercetatorii sa le fi putut include in platforma de calcul. Printre altele, veti observa evolutia tarii noastre inainte si dupa anul 2000 si poate, doar poate, unii vor reconsidera sloganul atat de popular, la un moment dat, legat de emigrarea in Congo.
Karakas, inainte ca atacurile total gratuite si absolut iresponsabile ale lui Traian Basescu indreptate catre Rusia sa ajunga la urechile unor republicani sau democrati americani, ele sunt ascultate si avute in vedere chiar de catre actorul atacat. Cu tristete spun ca rolul jucat de Traian Basescu la nivel geopolitic echivaleaza cu cel al unui figurant pe o scena care scartaie. Problema este ca, spre deosebire de actorul din teatru care interpreteaza rolul mut fara a iesi in evidenta, gesturile presedintelui Romaniei produc efecte. Nu asupra actorilor principali, ci asupra publicului, a celor 22 de milioane de cetateni pe care NU ii reprezinta la nivel international.
Socrate, apreciez sfaturile tale si subscriu la ideea generala ca PSD are nevoie de mai multi comunicatori prezenti in talk-show-uri, mai ales in cele care dezbat teme socio-economice. Pe de alta parte, am observat si eu acest paradox: in contextul in care Romania se afunda din ce in ce mai puternic in criza si orice iesire din negura scaderii economice si a recesiunii pare imposibila sub actuala guvernare, agenda publica este incarcata cu o serie intreaga de pseudoevenimente servite mass media, pe de o parte, dar si cititorului sau telespectatorului. De o agenda alternativa, foarte atent construita si servita populatiei.
Elliny, limba romana nu va fi niciodata transformata intr-o limba straina in cadrul sistemului educational romanesc, indiferent cat de disperati ar fi unii sa ramana la guvernare. Mi se pare plauzibil acel scenariu enuntat de tine conform caruia, in acest context, din comoditate si nu numai, multi tineri etnici maghiari vor „uita” sa invete limba romana. Este ilogic si absurd sa tinzi spre asa ceva, iar cei care cred ca pot forta acum nota, sub amenintarea schimbarii macazului, uita ca orice lege poate fi modificata.
Popateapa, ai amintit in cadrul unui comentariu de spiritul mercantil in care unele state din fostul bloc comunist au reusit sa gestioneze trecerea spre democratie. Iata o tema pe care, cred eu, niciun ministru al turismului din Romania nu a reusit sa o speculeze catusi de putin. In Budapesta, de exemplu, comunismul (in toate formele sale) este unul din principalele produse turistice oferite vizitatorilor. Exista un muzeu al statuilor comuniste, dar si un Muzeu al Terorii, unde sunt prezentate victimele evenimentelor petrecute in aceasta tara in 1956. Totul intr-un stil comercial extrem de spectaculos si, cred eu, eficient pentru bugetul local.
i.nicolae, fundamentul unui Panteon National exclude posibilitatea accederii prin achizitionarea unui “pasaport” de personalitate publica importanta. Eu pot intelege ca fenomenul prezentat de tine este tipic tarii noastre, dar nu numai, si ar trebui sa ne asteptam ca multi falsi profeti sa liciteze pentru includerea in grupul oamenilor ilustri, eminenti. Insa tocmai aici intervine elementul central al conceptului, delimitarea pe alte criterii decat cel financiar. In acest caz, singurul pasaport valabil este intreaga cariera pe care o anumita persoana o are in spate si recunoasterea ei de catre opinia publica. Ceva ce nu poate fi cumparat de la ghiseul de valori nationale al unei tari.
Harabula, salut in primul rand revenirea ta pe blog. Afirmai intr-un comentariu ca atat Franta, cat si Italia au un numar extrem de mare de oameni importanti inmormantati in alte parti, altele decat Panteonul din Paris sau cel din Roma. Observatie extrem de corecta. Dar acest fapt se datoreaza si libertatii de miscare pe care l-au avut elitele celor doua popoare, precum si infrastructurii culturale si de transport ale acestora. Imi imaginez insa ca, odata cu Marele Program de Asfaltare anuntat pentru urmatorii ani, vor avea si elitele romanesti, in sfarsit, posibilitatea de a alege unde sa isi petreaca acest concediu, dar si siguranta ca vor ajunge sanatosi si in siguranta acolo. Pentru ca, din cate am auzit, autostrada spre vest e departe de finalizare. Iar Panteonul National doar un vis grandoman…
Maria, in toata discutia despre Traian Basescu si Politia Romana, cu toate acuzele si conflictele presarate in meniul spatiului public, eu sunt adeptul unui tip special de reciprocitate. De exemplu, daca tu saluti atacurile si spui ca Politia ar trebui sa constituie un obiectiv pentru Basescu, eu as fi tentat sa spun ca si Basescu ar trebui sa constituie un obiectiv pentru Politie. In ceea ce priveste lupta lui Traian Basescu impotriva infractorilor, ma declar totusi sceptic. De sase ani a reusit sa se bata cu toti cei din jurul sau fara sa construiasca nimic, fara sa ofere nicio alternativa temainica, ci doar sa distruga. Nu pot banui personajul de capacitatea unui conflict cu sinele. Este mult prea tintit catre lupta cu altii si deloc aplecat introspectiei.
Vlad, in opinia mea, cea mai palpabila dovada a modului necinstit, care serveste exclusiv intereselor unui grup restrans, in care actuala putere foloseste banii publici se observa exact in cifrele macroeconomice de care ma sfatuiesti sa nu mai amintesc, pentru ca putina lume le intelege. Pentru ca exact acolo nu se vede nicio ameliorare. Asta inseamna ca banii, pe langa plata salariilor si a pensiilor, au fost indreptati spre zone ale economiei care nu au reusit sa reporneasca intregul mecanism. Adica au fost prost utilizati. Sau, si mai grav, strategic dirijati spre acele zone.
Aurora Soare, te intrebi daca, la viitoarele alegeri, romanii vor vota normal, adica impotriva actualei coalitii. Grija mea si a PSD este aceea de a ne asigura ca, pe langa votul normal al romanilor, provenit in primul rand din neputinta si dispretul actualilor guvernanti fata tot ceea ce inseamna cetatean roman (privat, pensionar sau bugetar), votul sa fie si normal numarat. In ritmul in care Traian Basescu si trupa sa reusesc sa subjuge toate autoritatile democratice ale acestei tari, il pot banui de anumiti germeni stalinisti la baza modului in care el vede politica. Pot doar banui ca in 2012 sloganul sau (cu toate ca nu candideaza) va fi nu poti tu vota, cat pot eu numara…
Bibliotecaru, motivul pentru care dezbaterile Fundatiei nu sunt inregistrate si incarcate pe Internet tin de considerente pur tehnice. Sau, mai bine zis, de limitari tehnologice si de infrastructura comunicationala. Nu cred ca exista o platforma online, alta decat Youtube, care sa iti permita sa incarci intreaga dezbatere. Iar pe prima, limita fiecarei inregistrari este de 10 minute, in contextul in care discutiile de la Fundatie se pot prelungi, de multe ori, pe intervalul de cateva ore. As vrea sa stiu, insa, cati alti comentatori de pe blog gasesc aceasta propunere utila. Poate, totusi, vom gasi o solutie alternativa…
Giurgiu-net, daca nu as sti cine guverneaza in acest moment Romania, as fi de acord cu tine cand afirmi ca “pe foamea din tara” nimeni nu mai este preocupat de arta. Eu ii banuiesc, insa, pe cei care formeaza arcul guvernamental ca, nu sunt vinovati doar pentru neajunsurile din prezent ale populatiei, ci sunt responsabili si pentru promovarea unui tip aparte de arta. A minti cetateanul in fata, a distribui fonduri guvernamentale pe criterii strict partinice, a taia de la clasele sociale defavorizate cu scopul de a-ti alimenta, in permanenta, avida camarila de partid, toate acestea au fost duse sub diriguirea actuala la nivel de arta.
Voicu Rogojan, am participat acum cateva zile la reuniunea Consiliului Partidului Socialistilor Europeni care a avut loc la Varsovia. Am vorbit, de altfel, despre aceasta reuniune pe blog. Principalul mesaj al intalnirii din Polonia a fost cel de reinnoire, de recucerire a puterii la nivel european de catre stanga. Intrebarea ta era legata exact de acest aspect, de societatea europeana din urmatorii 10 ani, daca aceasta va fi mai degraba inclinata inspre modelul promovat pana acum de dreapta sau daca va accepta solutiile alternative propuse de stanga. Setul de actiuni si deciziile luate acolo ma fac sa cred ca, in urmatorii 10 ani, stanga va reinventa si improspata modelul social european actual.
Vasile, cu regret te informez ca nu pot merge pe scenariul propus de tine. Nu il pot banui pe Gallagher ca ar fi apelat la terti, precum TRU, in redactarea unor capitole esentiale din opera sa. Oricat de rescrisa ar fi fost realitatea in cartea de care vorbeam, nu am vazut nicaieri, din fericire, urme atat de pregnante ale condeiului de curte.
Bartha E Alexandru, am publicat de nenumarate ori, pe blog si nu numai, evaluari obiective, sper eu, cu privire la parcursul PSD din ultimii ani. Si, dupa cum bine observai si tu, au fost destule. Greseli si comentarii pe acele greseli, pe de o parte, succese economice si politice, pe de alta parte, as adauga eu. Tu soliciti, in virtutea democratiei si a libertatii de opinie, sa nu comentez ce spun cei trei specialisti in cunoastere alternativa despre guvernarea PSD, despre subsemnatul sau despre adevarata istorie a Romaniei. Or, in virtutea acelorasi principii enuntate de tine, permite-mi sa am propria opinie cu privire la nivelul intelectual al fiecaruia. Precum si la bunele si obiectivele intentii pe care le astern cu silinta pe hartie.
Ieri, UNPR a dat un comunicat prin care raspundea acuzelor aduse institutiilor statului implicate in sfidarea de la ceremonia de 1 Decembrie. In acel comunicat, UNPR cerea ca PSD “sa nu mai tarasca Armata in bataliile politice pe care incearca sa le poarte”. Nici nu stiu de unde sa incep in a da un raspuns la acest comunicat absurd.
Iata, totusi, cateva observatii:
1. In primul rand, care este logica dupa care raspunsul Armatei vine prin intermediul unui comunicat al UNPR, si nu prin intermediul aparatului de comunicare al institutiei? Nu este normal ca Armata Romana sa fie “subjugata” unui partid care sa se ocupe, in forma de monopol politic, de pensiile sale, de terenurile sale etc iar vorbele sale sa fie puse intr-un comunicat dat de un partid politic.
2. Daca vorbim de politizare, aceasta a fost facuta de cei care au stabilit o alta ordine de precadere la ceremoniile organizate la o zi atat de importanta, precum Ziua Nationala. Personal, am participat la foarte multe ceremonii de acest gen, si niciodata (dar niciodata!) nu s-a ignorat sau nu s-a trecut peste ordinea de precadere existenta in protocolul de stat. M-ar interesa un punct de vedere al lui Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, actual coleg cu cei din UNPR si chiar presedinte de onoare al lor, in legatura cu acest tip de eveniment. As fi curios sa aflu cum ar putea el justifica asa ceva… Cum se simte oare Cristian Diaconescu intr-un astfel de partid, care produce astfel de situatii?
3. In al treilea rand, pun o intrebare: care a fost motivul pentru care, la toate ceremoniile, de la Bucuresti, de la Alba Iulia, de la Mormantul Eroului Necunoscut, la depunerile de coroane, organizatorii ceremonialelor militare au stabilit ca UNPR sa depuna coroane INAINTEA PSD, incalcand toate regulile si cutumele? UNPR nu este un partid care sa fi participat in alegeri si, ca atare, nu este un partid parlamentar. Stiu, pare o chestiune minora, dar ea arata cat de mare este absurditatea comportamentului unor oameni care nu mai respecta nimic si pe nimeni, dupa modelul celui care, la Sarbatoarea nationala, refuza sa-i salute pe cei care au condus statul inaintea lui, prezenti la ceremonie.
4. In fine, se vede clar ca partidul care politizeaza si foloseste Armata Romana intr-un mod incorect este chiar UNPR, si asta in conditiile in care ar fi nevoie de o atentie deosebita nu doar pentru astfel de evenimente, dar, mai ales, pentru rezolvarea problemelor cu adevarat importante, precum siguranta ostasilor nostri, fie ca se afla in operatiuni in afara tarii, fie ca se afla in aplicatii in tara.
In Romania, in aceste luni, reprezentantii puterii nu mai respecta nimic. Nici Constitutia, nici legile, nici regulamentele sau protocoalele, nici macar cutumele (cele despre care Roberta Anastase nici macar nu stia ca exista). Practic, Romania condusa de pedelei si de anexele lor a ajuns o jungla. Jungla in care Traian Basescu sugereaza ca situatia este “aparent buna” (!!). Cine isi mai aduce aminte de dezbaterea electorala din 2004? Si de acel moment ,cu sinceritatea lui Basescu in fata oglinzii? Atunci, eu i-am atras atentia ca marea lui problema este ca nu respecta nici un fel de reguli. Ca nu este capabil de asa ceva. Vorbele mele au fost atunci trecute cu vederea. Erau mai putin spectaculoase decat reflectiile lui Basescu in fata oglinzii. Din pacate, candidatul de atunci, demonstreaza de 6 ani ca am avut dreptate. Iar exemplul sau a ajuns astazi sa fie transmis colegilor de la putere, directorilor numiti politic in tara, autoritatilor locale si tuturor celor care au azi un dram de putere publica. Statul ar trebui sa fie neutru din punct de vedere ideologic, promovand si aparand interesele tuturor cetatenilor sai. Din pacate, “statul lui Basescu” a schimbat pana si drapelul tarii, adaugandu-i portocaliul – culoarea falimentului politic in zona Europei de rasarit.
P.S. Ieri, am participat alaturi de colegii mei, la o discutie impreuna cu liderul socialistilor europeni, domnul Rasmussen, la Varsovia. Am constatat cu mare regret cat de mare incepe sa fie distanta dintre Romania si restul Europei si cat de mare va fi efortul pe care sa il depunem nu doar pentru a recupera decalajul fata de restul tarilor membre, dar si fata de nivelul pe care il aveam cu ceva ani in urma. Sigur, pana la urma, asta a fost soarta PSD si in trecut. Si, de fiecare data, am reusit sa demonstram ca putem repara ce s-a gresit. O vom face si acum.
Ieri dimineata, la ora 6, inainte sa se inchida, din nou, aeroportul, am plecat la Varsovia pentru a participa la reuniunea Consiliului Partidului Socialistilor Europeni. Delegatia noastra este formata din Victor Ponta, Titus Corlatean, Rovana Plumb si Maria Lazar. In afara de mine, mai participa si Adrian Severin, din partea Parlamentului European. Spre seara au ajuns, cu mare greutate, din cauza drumului, si 35 de tineri din PES Activists, plecati cu autocarul din Romania. Cand am ajuns, temperatura era de -16 grade.
Reuniunea de la Varsovia, care continua si astazi, are ca obiectiv relansarea activitatii si mesajului partidelor de stanga din Europa. “Re:new. Together let’s regain power in Europe”. Dezbaterile au avut si au ca scop adoptarea unor documente care sa defineasca noua viziune a PES , in principal Pactul pentru locuri de munca si progres social si “dezvoltarea verde”. De asemenea, a fost adoptata (aseara) o rezolutie referitoare la o modalitate coordonata pentru a asigura un proces democratic si transparent pentru desemnarea candidatului PES la presedintia Comisiei europene. S-a format si un grup de lucru care sa asigure aceasta procedura, grup in care a fost desemnat si Titus Corlatean, de la noi. Tot ieri, Victor Ponta a participat la dezbaterile din panelul de deschidere. Eu am participat la un grup de lucru pe politica externa (Foreign Affairs Network), unde s-a discutat despre parteneriatul estic, proiect lansat de UE.
Astazi, voi participa la reuniunea FEPS (Foundation of European Progressive Studies) un nou think-tank, asociat PES, al carui membru am fost ales.
Am uitat sa va spun ca la noul sediu al Institutului Sincai, din strada Negustori, se desfasoara ample lucrari de modernizare care, sper, se vor incheia in luna ianuarie.
Aici, la Varsovia, ne-au abordat multi colegi din diverse partide, pentru a ne cere diverse lamuriri in legatura cu ce se intampla la noi in tara sau in legatura cu unele declaratii ale lui Traian Basescu. Va inchipuiti cam despre ce e vorba. Din pacate, bulgarele de zapada se rostogoleste tot mai rapid intr-o directie foarte periculoasa pentru imaginea externa a tarii.
Stiti ca in ultimile luni, impreuna cu primarul Emil Proscan si cu alti colegi, am incercat si am si reusit sa refacem terenul de fotbal din Mizil.
Sambata, la meciul de inaugurare, au fost prezente aproximativ 400 de persoane care au apreciat atat renovarea stadionului cat si construirea terenului de tenis si aducerea unui profesor de tenis.
Echipa oaspete a fost Tricolorul Breaza. Scorul a fost de 4-0 in favoarea echipei noastre, care la sfarsitul acestui tur este pe primul loc in clasamentul Ligii A Prahova, cu 46 de puncte. Echipa a evoluat tot sub denumirea veche, Prahova 2010 Tomsani, insa, speram ca in aceasta iarna sa se finalizeze semnarea actelor, iar din primavara, echipa sa se numeasca Steaua Mizil (asta e, dragi dinamovisti; traditie locala!). Au fost prezente numeroase oficialitati din Mizil si din localitatile din colegiu precum si oameni de afaceri din zona care au contribuit cu sponsorizari la stadion, cat si fosti jucatori ai echipei de fotbal Steaua Mizil (din anii ’80-cand era in divizia B).
Comentarii Recente