Zilele trecute am acordat un interviu site-ului de stiri ziare.com.
Interviul il puteti citi aici.
Arhiva pentru decembrie, 2010
Am participat ieri la dezbaterea organizată de departamentul nostru care se ocupă de domeniul administrării intereselor statului în economie. Forumul a abordat o temă foarte importantă pentru perioada prin care trece ţara, şi anume Rolului Statului în Economia României.
M-am bucurat să vad că reprezentanţi ai patronatelor, sindicatelor şi ai mediului economic au răspuns afirmativ invitaţiei lansate de departament şi au participat activ în dezbateri.
La reuniunea ce a avut loc la World Trade Center au participat peste 80 de invitaţi, majoritatea exprimandu-şi opinia că rolul statului este esenţial în depăşirea dificultăţilor economice şi sociale cu care ne confruntăm.
Statul român trebuie să fie unul optimal, care să regleze şi să reglementeze economicul şi socialul, ameninţate cu falimentul. Eu am propus spre studiere modelele german şi francez de intervenţionism, pentru că statul nu poate fi indiferent la situaţia economică sau la cea socială. Ceea ce diferă şi trebuie analizat cu atenţie este măsura în care instituţiile pot şi trebuie să se implice şi până la ce nivel.
Chiar dacă au fost şi păreri critice, inclusiv la adresa unor măsuri adoptate de PSD de-a lungul timpului cât a fost la guvernare, necesitatea unor astfel de întâlniri este evidentă, sindicatele, oamenii de afaceri şi economiştii din România resimţind din plin derapajele politicilor actuale şi lipsa de strategie macroeconomică din ultimii ani.
Participanţii la dezbatere i-au propus lui Mircea Ursache, presedintele Departamentului organizator, să continue aceste întâlniri în cadrul cărora se discută aplicat problemele României, pentru a găsi cele mai potrivite solutii, pe care să le aplicăm în momentul în care PSD-ul va conduce guvernul.
Inregistrarile interventiilor mele de la inceputul si finalul dezbaterilor pot fi ascultate aici si aici.
Rectificare pe internet – “roma imputita” in loc de “tiganca imputita”?
Publicat decembrie 15, 2010 General 36 CommentsIn interviul dat ziaruluiFinancial Times, descoperim un Basescu revoltat de initiativa schimbarii denumirii de rom in tigan iar daca cineva va indrazni sa-i trimita la promulgare o astfel de lege, el o va trimite inapoi parlamentului. Pentru ca el are suflet de european si este foarte tolerant fata de dorintele reprezentantilor etniei.
In felul asta, din (prin) strainatate, presedintele ne da tuturor o lectie de europenism si de globalizare.
Doar ca are o singura problema: el nu ar trebui sa se supere decat pe colegii domniei sale. Adica, pe initiatorul Silviu Prigioana, pe europarlamentarii PDL, pe Theodor Stolojan, si chiar si pe cei din guvern, care au avizat pozitiv respectiva initiativa. Cei din PDL au inventat aceasta tema, de capul lor si fara legatura cu nimic (nici cu agenda publica, nici cu istoria, nici cu tactul relatiilor interetnice) intr-un moment de criza de comunicare. Sigur ca una e sa inventezi subiecte false in Romania si alta e sa le sustii in fata europenilor, carora trebuie sa le justifici de unde vine acest zel de “segregare” simbolica.
Nu ma astept ca Traian Basescu sa sesizeze derapajul logic pe care il sustine, fiindca a devenit un patinator foarte bun pe reguli, cutume sau simboluri. Dupa cum nu ma astept sa vedem, macar o data in viata, un mesaj prin care Traian Basescu sa recunoasca vreodata ca are legatura cu vreo consecinta controversata.
Intre timp, probabil ca formularea lui celebra,“tiganca imputita”, ar trebui inlocuita din arhivele internetului romanesc, asa cum Orwell povestea rescrierea istoriei, cu o noua sintagma, “roma imputita”, pentru a exprima ceea ce gandeste cu adevarat si nu ceea ce spune Basescu.
Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.
Este inadmisibil ca preşedintele României să anunţe, într-un interviu dat Financial Times, că PSD este de vină pentru actuala criză economică! Acest mesaj este o imensa manipulare pe care o susţine Băsescu în străinătate, unde transmite tuturor că ei nu au nici o legătură cu ţara pe care o conduc de atâţia ani, şi că vinovăţia aparţine tot partidelor din opoziţie.
După 6 ani de guvernări susţinute de Traian Băsescu, conduse de oameni numiţi de Traian Băsescu, acum asistăm din nou la o operaţiune de „spălare pe mâini”. Şi face asta cu un partid pe care continuă să îl cheme la consultări!
Traian Băsescu, în străinătate, reprezintă România şi nu pe sine. Sau, cel puţin, aşa ar trebui. Prin urmare, deşi nu este prima dată, îmi este greu să accept fiecare gest de acest tip. Nu este prima dată când, aflat în străinătate, Băsescu se comportă ca lider de partid şi nu ca şef de stat. Acum, dând vina pe PSD, dă vina pe oamenii care susţin acest partid – şi mă refer, în special, la pensionari şi la salariaţi (cei acuzaţi că au beneficiat de creşteri de salarii şi pensii!).
Este o conduită ireponsabilă, care face România de râs, şi care nu poate fi acceptabilă. După ce a făcut tot ce a putut pentru a distruge echilibrul economic şi social, după ce a tăiat în acest an mai rău ca oriunde în Europa, după ce a minţit în repetate rânduri în legătură cu criza, acum Traian Băsescu se poartă iar ca şi cum e căzut pe scaunul de la Cotroceni de două zile. Cât timp va mai trece până când Băsescu va accepta că are principala vinovăţie pentru ce se întâmplă cu tara noastra?
Ştiu că este greu să înveţe să se poarte ca un şef de stat. Dar, dacă nu ştie să fie preşedintele tuturor românilor în ţară, mai bine n-ar mai ieşi deloc din ţară să ne facă de râs în exterior. Cum credeţi că privesc cei din Europa un astfel de lider? Credeţi că ei nu ştiu că el conduce România de peste 6 ani si nu PSD-ul? Credeţi că au vreun pic de respect pentru această ţară, când văd cum se poartă preşedintele său? De aceea nu vine nimeni în România, şi de aceea singurele întâlniri oficiale sunt cele care au loc la reuniuni multilaterale.
PSD s-a obişnuit să strângă gunoiul după Traian Băsescu si clanul lui. A făcut-o în 2000, şi o va face şi acum. E bine că PSD a marcat şi printr-o declaraţie politică această mizerie „marca Băsescu”. Şi vă asigur că vom transmite şi către Financial Times un răspuns, din partea PSD, prin care să reparăm o parte din mizeria produsă de Traian Băsescu.
Fundaţia Europeană Titulescu si Asociaţia Culturală Româno – Japoneză
Vă invită la simpozionul
Gheorghe Băgulescu un mare român cu…suflet japonez
Vor participa
Prof. univ. dr. ADRIAN NĂSTASE, Preşedinte al Fundaţiei Europene Titulescu, ambasador NATSUO AMEMIYA, ambasador al Japoniei la Bucureşti, ambasador CONSTANTIN VLAD, general VASILE PARIZESCU, academician CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI, Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Culturale Româno – Japoneze, general MITICĂ DETOT, ALICE NEGRESCU, scriitorul MIHAI EPURE
Evenimentul va avea loc joi, 16 dec. 2010, orele 16.00, la Casa Titulescu, Şos. Kiseleff nr. 47, Bucureşti.
Cand Traian Basescu a spus ca “statul nu e responsabil pentru fiecare cetatean in parte”, am crezut mai intai ca glumeste. Stiu ca are antecendente si ca a fost constant un adversar al masurilor sociale si al romanilor care sunt dezavantajati (numindu-i fie “puturosi”, fie “asistati”, fie indemnandu-i sa plece din tara sau sa munceasca 16 ore pe zi). Dar nu credeam ca va ajunge sa spuna, ca sef al statului, ca statul pe care il conduce el nu e responsabil pentru fiecare cetatean. A ajuns insa sa spuna public ce gandeste. Si, in paralel cu guvernul care distruge statul, incepe sa dea o argumentare ideologica acestui “genocid social”.
Cei care stiu ce scrie in Constitutia noastra, stiu ca Romania este definita ca “stat social”, ca articolul 47 spune ca statul trebuie sa asigure, prin masurile economice si sociale, un nivel de trai decent pentru cetateni si, in acelasi timp, ca drepturile sunt pentru toti cetatenii, fara discriminare. Mai mult, exista si obligatia de solidaritate a statului fata de cei mai dezavantajati. De asemenea, ca sa inchei acest “curs” de drept constitutional, drepturile sunt ”legate” de obligatii (in drept se spune ca sunt corelative). Ce inseamna asta? Ca, daca ti se retrag unele drepturi, dispar si obligatiile atasate. Altfel spus, cand Traian Basescu anunta ca statul nu ii poate ajuta pe TOTI cetatenii, le ofera celor pe care nu-i ajuta libertatea de a nu mai respecta obligatiile pe care le au fata de stat. Cu alte cuvinte, desface “contractul social”, cel care face ca aceasta tara sa fie o societate cu reguli si cu responsabilitati.
Basescu anunta clar ca statul nu este pentru oricine. Doar pe o parte din cetateni ii poate ingriji sau proteja statul”lui”. Ceilalti – sa se descurce pe cont propriu! Ar fi fost mai corect sa spuna ca cei mai bogati nu pot pretinde nimic de la stat, fiindca au deja prea mult. Dar Basescu nu da mesajul acesta catre ei (catre cei bogati), ci catre cei pe care ii ataca cel mai mult: catre pensionari, catre mame, catre someri, catre bugetari. In timp ce ministrii sau liderii PDL primesc, pentru ei si oamenii lor, tot mai multe contracte din bani publici. Statul lui Basescu are grija de clientela portocalie, dar nu mai “poate” sa aiba grija si de restul populatiei.
Ce vrea Basescu de la stat? Sa nu mai fie obligat sa se ocupe de toti “puturosii”, ci sa se retraga in jurul unui grup de “portocalii”, pentru care vor fi mereu si servicii sociale, si contracte, si drepturi. Justitia va functiona doar pentru ei, politia va fi eficienta doar pentru ei, serviciile medicale vor exista doar pentru ei (fiindca, impunand “coplata”, la asta se va ajunge). Statul lui Basescu este unul clientelar, iar mesajul de ieri inseamna o oficializare a acestei noi doctrine. Doctrina “statul suntem noi”. Ceilalti, restul, suntem un balast de care trebuie sa se descotoroseasca. Ma intreb ca vor spune cei care, sesizand relatia dintre drepturi si obligatii, vor renunta sa isi mai respecte obligatiile. Vor renunta sa mai plateasca impozite pentru unii ca Basescu, Boc sau ceilalti. Nu este un indemn, ci o tema de reflectie.
Inchei cu o intrebare: ce trebuie sa faci pentru a fi pe lista celor care primesc “sprijin” din partea statului? Ce trebuie sa faci pentru a fi printre cei “privilegiati”? Fiindca, daca ne uitam la actiuni, statul lui Basescu nu ii ajuta pe cei mai slabi, ci pe cei mai puternici. Ce trebuie sa faca cei mai saraci? Sa se inscrie cu totii in PDL? Nici in comunism, Romania nu a avut, de fapt, un stat social. Am avut, in perioada aceea, un stat totalitar. A urmat o tranzitie complicata. In comunism, bugetul era (ca pondere din PIB), mai mic decat acum. Deci, avea cheltuieli redistributive mai mici. Dar, oricum, si in prezent aceste cheltuieli sociale sunt cele mai mici din Europa, deci premisa lui Basescu este falsa.
Sigur ca avem nevoie de un stat social. Poate ca trebuie sa construim insa un altfel de stat social. Unul care sa nu existe doar in textele Constitutiei, cu care se bate Basescu, ci unul care sa asigure bunastarea sau cel putin traiul decent al fiecarui cetatean, nu doar a celor cu carnet PDL. Altfel, vom avea, in continuare un stat mafiot- clientelar, construit in jurul clanului Basescu.
Ieri, am participat, la Paris, la reuniunea Comisiei de monitorizare a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei.
Teme extrem de complicate – conditiile in care s-au desfasurat alegerile parlamentare din Republica Moldova, situatia din Ucraina, evaluarea situatiei post conflict intre Georgia si Rusia, evolutiile din Serbia, inclusiv problemele minoritatilor “romana” si “vlaha”, tentativele guvernului ungar de a schimba legea Curtii constitutionale sau legea presei.
Dezbaterile au caracter confidential, asa incat nu pot sa va dau mai multe detalii. Dar, asa cum puteti observa chiar si din simpla enumerare a subiectelor discutate, multe dintre ele au sau pot avea o legatura si cu politica externa a tarii noastre, sau – mai simplu – cu interesele noastre in zonele de vecinatate.
Am scris, saptamana trecuta, un mesaj despre cat de politizata a ajuns Armata si am comentat despre cum a fost folosita aceasta institutie la un ceremonial care nu trebuia sa fie politic. Si am constatat, cu regret, ca institutia Armatei nu mai este lasata sa se exprime singura, fiindu-i luat acest drept de catre formatiunea care, vremelnic, a desemnat un ministru la aceasta institutie.
Ce raspuns am primit, dupa o saptamana? O selectie de afirmatii si de exagerari care nu au legatura cu absolut nimic din ce am spus eu in acel comentariu. Poate ca tacerea ar fi fost un raspuns mai bun la ceea ce am scris eu acolo.
Evident, nu am vrut sa scriu despre “discipolii” mei, in niciun caz sa stabilesc ierarhii. Nici macar sa-i judec in ceea ce priveste deciziile lor politice, desi adeseori am fost dezamagit. Mai ales ca ii cunosc pe unii de acolo, si le cunosc potentialul.
“Eseul” despre discipoli din raspunsul UNPR nu are nicio legatura cu ceea ce am aratat eu. Schimbarea ceremonialului de stat pentru a favoriza un partid care nu a participat la alegeri si care a fost pozitionat, prin ordin militar, la toate ceremoniile de la 1 Decembrie inaintea PSD a reprezentat o sfidare a regulilor, a cutumelor si a unei elementare elegante politice, inclusiv fata de fosti colegi de partid.
Acceptarea de catre conducerea Armatei, asigurata de UNPR, a unui ordin neconstitutional de schimbare a ordinii de precadere la primirea onorului cu ocazia Zilei Nationale reprezinta un act de servilism si de complicitate la incalcarea regulilor statului de drept.
Oricum, aceste lucruri nu au vreo legatura cu respectul pentru “interesul National”. Din contra.
Si, in orice caz, mi se pare ciudat ca cei care s-au pus in slujba lui Traian Basescu, tradand votul celor care i-au trimis in parlament, sa puna in discutie activitatea mea in slujba tarii, timp de 20 de ani, ca ministru de externe, presedinte de camera, prim-ministru sau lider de partid.
Dar am si o curiozitate: acest raspuns al UNPR a fost scris de Cristian Diaconescu?
Romania : Este posibila o agenda politică pentru 2020?
Publicat decembrie 10, 2010 General 44 Comments
Se mai incheie un an. In blazare, dezamagire, saracie, dezbinare, haos, izolare…Stiu, schiţarea, mai ales in perioada asta, a unei agende politice pe o perioadă de 10 ani poate fi calificată ca un demers pretenţios, oarecum utopic, mai ales când discutam despre viitorul unui stat cum este România iar predictibilitatea evoluţiilor economice este foarte redusă, si la nivel global dar, în special, la nivel naţional. Evoluţia economică într-o agendă politică este importanta deoarece în prezent avem exemplul viu al deturnării calendarului politic de către criza economică (cine mai vorbeşte de reforma constituţională – miză majoră a alegerilor prezidenţiale din 2009?).
Prin ce se vor caracteriza din punct de vedere politic următorii 10 ani? Avem controlul asupra propriei agende, contribuim la formarea agendei comune a UE? Avem capacitatea de a răspunde optim la situaţii imprevizibile? Cum îşi stabilesc partidele politice agenda? Cum procedeaza PSD?
Sunt doar câteva întrebări care doresc să provoace o discuţie conştientă asupra agendei politice a următorilor 10 ani, fără a avea pretenţia unei abordări exhaustive şi nici a unei analize care exclude evenimentele imposibil de anticipat.
Agenda politică a României până în 2020 va fi definită în primul rând de organizarea unor alegeri, practic, din 2 în 2 ani. Astfel, vom avea: în 2012 – alegeri locale şi parlamentare, în 2014 – alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, în 2016 – alegeri locale şi parlamentare, în 2019 alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, în 2020 alegeri locale şi parlamentare.
Acest calendar presupune o capacitate de coabitare a forţelor politice, în anumite cazuri o dublă coabitare, la guvernare dar şi între guvernare şi administraţia prezidenţială.
Clasa politică din România nu are o cultură a coabitării, încercările de până acum au fost sortite eşecului şi au constituit sursă de blocaj şi de conflict.
Or, în perioada de până în 2020, pentru a valorifica statutul sau de membru al UE si pentru a se sincroniza cu Agenda 2020 a Uniunii Europene, România are nevoie de un acord între actorii din clasa politică, societatea civilă şi academică, respectiv sindicate asupra unor minime priorităţi şi principii ce privesc evoluţia statului.
Lipsa de încredere reciprocă între actorii politici este un element ce nu oferă foarte multe aşteptări optimiste în privinţa unor coabitări politice de succes în România.
O altă consecinţă a calendarului politic este cea a fracturării actului de guvernare. Astfel, actul de guvernare va fi influenţat de fiecare an electoral, ceea ce va pune în dificultate obiectivele guvernării. Această fracturare poate să constituie şi o oportunitate pentru guvernare să câştige alegeri în funcţie de performanţa obţinută şi nu în funcţie de „pomenile” electorale, care ulterior grevează serios economia. Totuşi, adoptarea unei strategii bazate pe câştigarea alegerilor în funcţie de performanţă şi restrângerea drastică a „pomenilor” electorale este încă o iluzie.
Această perioadă prezintă si o serie de constrângeri externe care vor influenţa inevitabil agenda politică.
Criza economică va rămâne una dintre constrângerile importante pentru clasa politică şi chiar o evoluţie pozitivă in acest domeniu nu va ridica povara datoriei externe pe care Români a contractat-o şi o va contracta în perioada urmatoare, sub regimul Basescu.
O altă constrângere va fi cea dinspre Uniunea Europeană şi se referă la disciplina bugetară, care va afecta în special statele recent integrate în Uniune. Aceste state nu vor mai fi în situaţia Spaniei şi Portugaliei cărora li s-au permis deficite bugetare mari pentru a recupera diferenţa de dezvoltare faţă de celelalte state din Uniune.
Perioada post aderare a României în UE coincide cu criza pe care o traversează Uniunea iar Agenda 2020 a UE (pentru că ei au o agendă!) tinde către o regularizare mai profundă şi mai strictă a exerciţiilor bugetare ale statelor membre.
Statutul de membru al UE al României determină într-o măsură importantă agenda noastra politică şi economică. Dacă România nu are o agendă pe următorii 10 ani sau strategiile existente nu se exprimă în actul politic şi cel de guvernare (Strategia de dezvoltare durabilă este un document important dar realizat printr-un traseu deformat), Uniunea Europeană are un calendar care se numeşte Agenda 2020.
România nu îşi poate stabili o agendă pe următorii 10 ani fără a lua în considerare strategia de dezvoltare a Uniunii Europene.
Concluzii
Agenda politică 2020 a României inseamna o succesiune de alegeri din 2 în 2 ani (excepţie 2016-2019, respectiv 2019-2020) al căror rezultat va obliga forţele politice la o serie de coabitări. Astfel, partidul care va avea un grad ridicat de capacitate de coabitare va influenţa decisiv negocierile politice.
Totuşi, coabitările în România au fost sortite eşecului şi au constituit sursă de blocaj şi conflict.
Fracturarea actului de guvernare de alegerile succesive va submina capacitatea Guvernului de a elabora şi implementa politici necesare în perioada urmatoare.
Aceste două probleme ar putea fi gestionate printr-o revizuire a Constituţie pentru a redesena echilbrul de forţe şi raportul de control reciproc între puterile statului. Dacă s-ar opta pentru o democraţie parlamentară ar scădea miza alegerilor prezidenţiale din 2014. De asemenea, s-ar “corecta” intervalele între alegerile locale, parlamentare şi prezidenţiale. Desigur, o revizuire a Constituţiei ar trebui să aibă ca rezultat un sistem democratic funcţional. Stiu ca e complicat. Stiu ca nu este momentul acum. Stiu ca daca s-ar deschide subiectul in aceasta perioada, Basescu ar veni din nou cu formule in sens contrar – pentru construirea unei formule puternic autoritate – prezidentiale – si in drept, nu doar in fapt. Stiu si totusi ma intreb cat de tare ne-ar durea daca am fi, macar pentru o vreme, ceva mai intelepti. Pentru a nu risipi si oprtunitatile pe urmatorii zece ani asa cum le-am distrus pe cele pe care le-am avut in ultimii sase.
România va suporta constrângeri economice externe, respectiv constrângeri ce rezultă din calitatea de stat membru al UE. Aceste limitări vor îngreuna actul de guvernare.
După integrarea în NATO şi UE, România şi-a pierdut „ancora” internă şi externă. Lovită de criza economică, se află într-o derivă multiplă, menţinută la suprafaţă de statutul de stat membru al UE şi de constrângerile venite de la institutiile financiare.
Guvernările viitoare vor avea obligaţia să identifice „ancora” României cel puţin până în anul 2020, printr-un consens social cât mai larg.
În acest sens, pe plan extern ar trebui să ne recâştigăm capacitatea de a negocia şi de a fi factor de influenta. Dar nu prin masurile bugetare care afecteaza major, in acest moment, diplomatia romaneasca. Pe plan intern, partidele politice ar trebui să clădească o societate care să fie capabilă să răspundă eficient şi efectiv la situaţii imprevizibile, respectiv la derapajele de la democraţie ale guvernării (la care din păcate asistăm din plin).
Astfel, „investiţia în pregătire şi nu în predicţie” (educaţie) este fundamentală, deoarece „putem fi aproape siguri că un avion condus de un pilot incompetent se va prăbuşi până la urmă”. La educaţie trebuie să adăugăm, mai hotarat, infrastructura şi agricultura.
Sunt domenii mari dar „oamenii care se îngrijorează pentru mărunţişuri, nu pentru lucruri mari pot fi periculoşi pentru societate”.
Partidele politice din România, inclusiv PSD, nu îşi planifică strategiile având în vedere şi o agendă pe următorii 10 ani (agendă ce este impusă din exterior de UE dar şi de alţi actori internationali importanţi).
Louis Pasteur spunea că „norocul ţine cu cei pregătiţi”. Partidele politice şi în general România, cetăţenii României, ne justificăm un eşec spunând că şi „norocul ţine cu cei puternici”, fără a admite că am fost nepregătiţi in momente importante ale istoriei.
N.B. – citatele provin din cartea lui Nassim Nicholas Taleb – „Lebăda Neagră sau Impactul foarte puţin probabilului” – ed. Curtea Veche – 2010
Comentarii Recente