La Multi Ani! 2011 – Un an de solutii, nu de vinovati

Se termina cel mai greu an din istoria noastra post-1989. E o eticheta care atarna greu, dar care, din pacate, este deplin indreptatita. Au trecut 12 luni – primele din ultimul mandat al lui Traian Basescu, cu niste derapaje pe care cred ca nimeni nu le intrezarea in decembrie 2009. Basescu s-a” intrecut” pe sine in tot ce a facut. A distrus dialogul politic si parlamentar, a ignorat sindicatele si opinia publica, a mentinut un guvern anti-romanesc, a vrut si, pana la urma, a reusit sa taie pensii si salarii, a mutat povara crizei pe cei mai saraci si mai dezavantajati. Este si anul in care saracia a revenit in Romania, in care coruptia si tradarea au atins culmi inimaginabile, in care minciuna a devenit a doua natura pentru politicienii portocalii si in care statul de drept a fost mai atacat ca oricand.

Dar, din fericire, 2010 nu a fost doar asta. A mai adus ceva, ceva care ne poate da speranta pentru viitor. A adus mobilizarea vocilor care se opun lui Basescu si lui Boc – si, chiar intr-un climat defavorabil, opozitia a reusit sa blocheze taierea pensiilor cu 15%, a demascat fraude, a amanat aplicarea unor legi proaste, a fortat guvernul sa retraga proiecte gresite. Sigur, succesele opozitiei sunt mici, dar ele exista si sunt importante tocmai pentru ca vin intr-un parlament in care este imposibil de obtinut ceva pe cai strict regulamentare. Avem speranta ca opozitia se va intari prin atragerea treptata a cat mai multor parlamentari, nemultumiti de ceea ce face actuala putere. Si in acest sens trebuie receptat si apelul meu, de ieri, catre UDMR.

Anul 2010 a mai adus ceva bun pentru noi, cei din PSD: revenirea pe primul loc in optiunea romanilor. Dupa cativa ani de derapaje, inlocuirea lui Mircea Geoana cu Victor Ponta a repus partidul pe directia corecta. Am revenit la mesajul de stanga, am vorbit de impozit diferentiat, am sustinut drepturile celor saraci, am vorbit despre nedreptate si despre investitia in educatie. Si nu doar schimbarea liderului a fost utila, ci si schimbarea unor obisnuinte daunatoare partidului. S-au redeschis portile partidului catre societate (sigur, aici mai trebuie rezolvate niste aspecte, dar sunt convins ca innoirea si deschiderea vor prevala). Am refacut relatiile cu familia socialistilor europeni si cu Internationala. Vocea PSD e mai puternica, mai clara, mai directa. Pentru 2011, aceasta voce trebuie sa se canalizeze pe promovarea solutiilor noastre, pe promovarea profesionistilor din partid sau din afara, pe consolidarea mesajului de opozitie, pe constructia unui nou proiect pentru societate. Avem un potential program de guvernare, avem un potential partener de alianta in opozitie si avem o potentiala majoritate (daca vom convinge UDMR ca greseste in actualul drum).

Va urma un an complicat, in care va exista o constanta – cautarea vinovatilor. Cei de la putere nu au curaj sa isi asume nimic, asa ca vor continua, si mai agresiv decat pana acum, sa caute vinovati. Basescu si Boc vor da vina pe opozitie, pe populatie, pe presa sau pe toata lumea. Este un mecanism deja rodat anul acesta. Este insa important ca noi, cei din opozitie, sa nu cadem in aceeasi capcana – aceea de a fugi de raspundere. E important sa avem rabdare, sa avem inteligenta si sa stim sa jucam cartea cea mai importanta – cea a apararii democratiei romanesti. Fiindca, da, anul viitor se joaca soarta democratiei romanesti. Daca nu vom reusi sa debarcam actuala putere, ma tem foarte tare ca PDL si Basescu nu vor pleca de buna-voie de la putere la alegeri. Tara a devenit doar teritoriul de unde PDL isi strange banii pentru viitoarele alegeri. Cititi comunicatul PSD de astazi, pregatit de Departamentul de administratie, si veti vedea cum s-au impartit  (pe o baza politica, favorizand primarii PDL) banii pe localitati la acest sfarsit de an, pe sest, cand toata lumea se pregateste de sarbatori.

Este important ca, in opozitie, sa nu incepem sa cautam si noi vinovati, daca vedem ca presiunile la adresa puterii nu produc rezultate imediate. Nu trebuie sa ne acuzam unii pe ceilalti, nu trebuie sa fugim de raspunderea cooperarii, nu trebuie sa cautam vinovati. Trebuie sa cautam solutii. Solutii care, eu cred,  exista.

Pentru romani, anul 2011 ar trebui sa fie unul in care speranta poate renaste. Mi-ar placea ca prognozele atat de des esuate ale puterii sa se confirme si sa avem crestere economica si rezultate pozitive dupa un an de austeritate. Dar ma tem ca nu va fi asa. Ma tem ca austeritatea va continua, tocmai pentru ca aceste taieri nu au dus spre relansare economica, ci spre colectarea resurselor in cosul de campanie.

Vreau sa va fac o urare, la final de 2010 si inceput de 2011: fie ca acest an sa devina “Anul in care romanii si-au luat soarta in propriile maini”, “Anul in care romanii s-au opus minciunii si dezamagirii”, “Anul schimbarii si al revenirii la normalitate”. Sunt convins ca, impreuna, putem reusi.

In final, o urare personala pentru toti cititorii fideli ai acestui blog: La Multi Ani cu un 2011 mai bun, mai prosper, mai linistit si mai plin de speranta si incredere! Multa sanatate si impliniri alaturi de cei dragi, precum si o petrecere minunata de Revelion!

UDMR are nevoie de clarificari…

“Cei din PSD si PNL ar trebui sa clarifice cum vad problema minoritatilor.”

Aceasta declaratie apartine domnului Marko Bela, ca raspuns la ipoteza reluarii colaborarii dintre UDMR, PSD si PNL. Trebuie sa recunosc faptul ca am fost surprins de afirmatiile destul de categorice ale presedintelui UDMR, in conditiile in care cunosc foarte bine atat modul in care a evoluat relatia dintre Uniune si PSD, cat si eforturile pe care statul roman le-a facut, in perioada guvernarilor PSD, pentru a asigura toate drepturile cuvenite minoritatilor nationale.

As aduce aminte, in primul rand, ca, la nivelul anului 1991, am sustinut necesitatea ca in Constitutia Romaniei sa fie introduse referiri la drepturile minoritatilor, la nivelul standardelor internationale, plus reprezentarea cvasi-automata a minoritatilor in structura parlamentului.

Am sustinut, de atunci, consolidarea in Romania, a standardelor europene in domeniu, pe principiul „ce e bun pentru Europa in domeniul minoritatilor este bun si pentru Romania”. Astfel, s-a ajuns in situatia in care Romania, in mod repetat, a fost prezentata de institutiile internationale, dar mai ales de cele care au monitorizat masurile luate in vederea aderarii la Uniunea Europeana drept exemplu pozitiv cu privire la drepturile acordate minoritatilor nationale. Aceste monitorizari ofera suficiente “clarificari” despre pozitia PSD cu privire la drepturile minoritatilor nationale.

Daca ar fi sa ma refer exclusiv la actiunile Guvernului pe care l-am condus, as sublinia sustinerea pe care am acordat-o atunci pentru introducerea invatamantului in limba materna, pentru minoritati, caci, din cate inteleg, acest punct ii creeaza dileme domnului Marko Bela si unei parti a colegilor sai din UDMR. Sprijinirea minoritatilor nationale, in vederea pastrarii specificului cultural, a IDENTITATII culturale, a reprezentat tot o abordare confirmata de realitate, nu doar de evaluarile internationale.

Sustinem drepturile minoritatilor si dreptul de a invata in limba materna, dar nu sustinem SEGREGAREA educatiei pe criterii etnice si crearea de scoli pe o astfel de baza. O asemenea “reforma” nu o vom accepta, pentru ca ea nu mai este acceptata nicaieri in lumea civilizata. Nu ne putem INTEGRA in Europa, creaind ghetouri in sistemul scolar. Oamenii de buna credinta, inainte de a asculta de manipulari, pot face distinctie intre ele.

Dar daca tot vorbim de clarificari, cred sincer ca ar trebui ca acestea sa vina si din partea UDMR, si nu neaparat in relatia cu noi, ci in relatia cu Traian Basescu – cel care a intins, in ultimii ani, mai multe capcane Uniunii. Fiindca, UDMR inca il accepta pe Traian Basescu, desi acesta a sprijinit crearea unor formatiuni concurente UDMR, precum PCM, iar  acum ii ofera suport explicit lui Laszlo Tokes, care pare sa fie pentru Uniune un adversar mai mare decat PSD. Oare cei de la UDMR nu isi pun nicio intrebare legata de faptul ca prezenta lor la guvernare este mai degraba o tentativa de a-i compromite in fata cetatenilor romani de etnie maghiara, in avantajul politic al celor care se bucura de binecuvantarea Cotroceniului?

Eu, pana una alta, sper ca o astfel de clarificare sa fie adusa de Congresul UDMR de la inceputul anului viitor. Cred ca este nevoie sa se (re)puna bazele unui dialog mai sanatos intre Uniune si partidele de opozitie. Acest dialog este afectat acum de o serie de subiecte parazite care nu cred ca ar trebui supralicitate.

Despre saracie, in anul in care ar fi trebuit sa combatem saracia

Recent, Comisia Europeana a publicat programul de combatere a saraciei, bazat pe Strategia Europa 2020. Precedentul program s-a finalizat in acest an, an declarat Anul European de Lupta impotriva Saraciei. Din pacate, datele de la care pleaca noul program arata faptul ca succesul celui incheiat este o tema de discutie, pentru a nu se vorbi din start de un esec.

La nivelul anului 2008, peste 80 de milioane de cetateni europeni traiau la limita saraciei, dintre care 20 de milioane erau copii. De asemenea, o cincime din tinerii sub 25 de ani erau someri. Datele Comisiei Europene confirmau temerile legate de imbatranirea populatiei, estimandu-se, pana in 2030, o crestere cu aproximativ 25 de milioane a numarului de pensionari. In ceea ce priveste cazul punctual al Romaniei, este de retinut procentul de peste 30% din populatie care traieste cu lipsuri materiale severe, fata de media europeana de 8%, in timp ce 24% din populatia Romaniei era amenintata de riscul saraciei. Nu mai discut aici despre datele legate de sistemul de sanatate sau accesul la educatie, care nu fac decat sa confirme cat de rau stam, la nivelul UE.

Si atentie – datele despre care vobeste UE se refera la anul 2008. Evident, ca, in prezent, situatia s-a inrautatit dramatic. Curba de sacrificiu decisa de Traian Basescu a adus si mai multa disperare, somaj si probleme.

Pentru urmatorii zece ani, Comisia European vede ca factori determinanti pentru reducerea saraciei, asa cum aratam si eu recent intr-o emisiune la Realitatea Tv, urmatoarele: cresterea accesului la Educatie si, mai ales, crearea de locuri de munca, acestea fiind practic instrumentele care trebuie folosite pentru a inlesni un trai mai bun pentru cetateni. Educatia inseamna, pana la urma, si sansa unui loc de munca mai bine platit. Iar, pentru atingerea acestor obiective, CE constientizeaza necesitatea cresterii alocarilor de fonduri pentru programele sociale. Cum va fi acest lucru perceput in statele membre UE, ramane inca de vazut.

Ceea ce putem spune este insa faptul ca Europa – ne place sau nu unora dintre noi – NU este dispusa sa renunte la componenta sa sociala! Dimpotriva, se doreste apararea acesteia, pentru ca, inainte de a fi doar o uniune economica, UE este o comunitate de cetateni, iar datoriile structurilor europene si ale guvernelor nationale sunt, in primul rand, catre acestia.

Provocarea viitorului Guvern al Romaniei (si nu ma refer la marionetele pe care le vrea Basescu in locul lui Boc) va fi tocmai aceea de a a putea indeplini angajamentele fata de cetateni, abandonate de actuala putere. Institutiile statului nu trebuie sa fie suprastructuri autocentrate care sa se ocupe doar de deficite, inclusiv ale prietenilor.

Daca, in 2010, Romania nu a stiut si nu a vrut sa lupte, in cadru european, impotriva saraciei, pentru noi anul urmator ar trebui sa fie unul de Lupta impotria Saraciei din si in Romania. Tinta noastra nu trebuie sa fie doar sa il dam jos pe Boc sau pe Basescu. Ci sa readucem in fruntea statului un mai mare respect pentru educatie si locuri de munca.

Tristan Tzara – Henri Matisse

Tristan Tzara este o mare enigma pentru mine. Mi se pare extraordinara deschiderea culturala pe care a propus-o. Pornind de la Cabaretul Voltaire din Zurich si influentand, apoi, major, cultura europeana sau pe cea brazililiana.  In acelasi timp, unele din lucrarile lui par oarecum artificiale… Urmaresc, de ani de zile, destinul sau extrem de sinuos ( inclusiv din punct de vedere politic), inceput la Moinesti, in 1896 si incheiat la Paris, in 1963.

In zilele acestea, de (semi)vacanta, am reluat obiceiul lecturilor din zona literara. Am inceput cu o carte a lui Tzara, “Midis Gagnees”, o carte de poeme cu opt desene de Matisse. Am remarcat ca cele mai multe dintre volumele sale au ilustratii semnate de nume celebre – Marcel Iancu (o carte din 1916), Arp (1918, 1920), Picabia (1924), Juan Gris (1925), Miro (1930) etc. De altfel, Miro a ilustrat si o carte a sa, de dupa razboi, la Fundatia Maeght, “Parler seul”. Pot fi adaugati Henri Laurens, Andre Masson si  multi altii.

Iata si o relatie speciala cu Matisse, care i-a ilustrat  aceasta carte in 1939 dar care ii va ilustra si “Le signe de vie”, in 1946. De altfel, unul din poemele din 1939, “Le jour apprenti”, este dedicat lui Henri Matisse. Va redau un fragment :

“le sommeil aux pattes chaudes de gibier

pousse les alluvions dans leur orbite

l’oasis tresse dans la lumiere des gongs

et les danses ou l’or s’infiltre par les plaintes

longues entailles de l’oubli filles du desert rendus aux vent”

Interesant si poemul “Espagne 1936″  sau “Sur le chemin des etoiles de mer”, dedicat lui Federico Garcia Lorca.

Desenele lui Matisse sunt schite de portrete feminine, realizate cu simplitatea cunoscuta.

Am rasfoit si un alt volum al sau, “La Fuite”, “poem dramatic in patru acte si un epilog”, lucrare ce mi-a adus aminte de piesa de teatru a lui Ionesco, “Jacques sau supunerea”, avand ca personaje : Tatal, Mama, Fiul, Fiica, Recitatorul, Prima Recitatoare, A Doua Recitatoare. In piesa lui Ionesco , toate personajele se numesc Jacques – Jacques Tatal, Jacques Mama, Jacques Fiul iar “intriga” se leaga de efortul de a-l convinge pe Jacques Fiul sa se insoare cu Roberta I, apoi cu Roberta II.

“La Fuite” a fost prezentata pentru prima data, in spectacol-lectura, la 21 ianuarie 1946 la Theatre du Vieux-Colombier, in regia lui Marcel Lupovici. Piesa lui Ionesco a avut premiera in 1955.

Volumul pe care il am, intr-o editie “populara”, de la Gallimard, din 1947, are un ex-libris Pierre Cheymol. Cheymol a publicat, la sfarsitul anilor ’80, o carte despre poezie, “Aventures de la Poesie”, in care un capitol este intitulat “La bete Dada”, cu referiri la Tzara.

O alta carte “ciudata” a lui Tzara, pe care am rasfoit-o, se numeste “L’Egypte face a face”, cu fotografii de Etienne Sved, publicata la Lausanne. in 1954. Un fel de carte de promovare turistica, dar cu superbe citate din literatura si filosofia egipteana. Fotografiile in alb/negru, prezinta imagini din antichitate si imagini din viata de fiecare zi, fata in fata.

“Il y a eu une enfance de l’humanite”, scrie Tzara in prezentarea sa, intitulata “L’art et la vie aux sources intermittente ou continues de l’Egypte”.

Oare, ne intoarcem acolo?

Pledoarie pentru un an, cu adevărat, nou

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Asta-seara, la Realitatea TV – ora 21.00

Astazi, la ora 21,00, intr-o editie speciala la Realitatea TV, il puteti urmari pe Adrian Nastase in dialog cu Oana Stancu.

Echipa AN

La 60 de ani. Remember

Anul acesta, am implinit 60 de ani. Mai multi prieteni au hotarat sa-mi ofere un montaj cu imagini din cei douazeci de ani petrecuti in politica, in principal pe zona de politica externa. Dar nu numai…

Emisiune de Craciun, cu Teo, acum opt ani

Mi-a facut placere sa revad o emisiune de Craciun, de acum opt ani, cu Teo, noua mea colega de parlament. Evident, si eu si Dana si baietii eram mai tineri. Indraznesc sa spun ca si Teo. Puteti urmari, o parte din acea emisiune, pe youtube.

Craciun fericit!

Dupa un an mai greu si mai complicat ca oricand, venirea sarbatorilor ar trebui sa fie un moment de liniste, relaxare si caldura sufleteasca. Parca nici vremea nu mai e ca altadata – iarna a inceput ciudat, zapada lipseste, s-ar putea chiar sa si ploua…

Avem nevoie de sarbatori linistite si de o revenire la valorile care au adus pace si speranta familiilor romanesti de-a lungul anilor. Mesajul meu catre toti cei care cititi acest blog este unul de apropiere si de speranta. Va urez Craciun Fericit si clipe cat mai pline de bucurii alaturi de cei dragi, cu speranta ca vom putea intoarce lucrurile si in favoarea noastra in curand. Stiu ca e greu de crezut, dupa acesti ani in care raul a devenit tot mai mare si mai puternic, imprejurul nostru. Dar eu am inca incredere ca putem sa readucem normalitatea in viata fiecaruia.

In seara asta, dar si zilele urmatoare, ne vom incarca bateriile cu totii si vom simti iar, impreuna cu toti cei dragi, miracolul sarbatorilor de iarna, implinirea spirituala a nasterii Mantuitorului nostru si, chiar si simbolic, vizita lui Mos Craciun.

La multi ani si Sarbatori fericite tuturor!

The Money Channel – ora 18.00

Adrian Nastase este astazi invitatul lui Radu Soviani la emisiunea The Money Show- The Money Channel, ora 18.00.

Emisiunea poate fi urmarite live aici.

Echipa AN