Evenimentul cultural major al acestei toamne in Franta este, fara indoiala, retrospectiva Claude Monet de la Grand Palais. Expozitia, deschisa in septembrie, va dura pana in 24 ianuarie 2011. In fiecare zi, peste 9000 de vizitatori stau la coada, la intrare.
Participand la Paris la reuniunile Comisiei de monitorizare si ale Comisiei juridice ale Consiliului Europei, precum si la intalnirea Consiliului Internationalei Socialiste, despre care v-am povestit, am reusit, inainte de a merge la aeroport, sa vizitez aceasta exceptionala retrospectiva. De-a lungul anilor, vazusem diverse lucrari ale lui Monet – in Franta, in Anglia, in Rusia. Stranse insa in aceasta “colectie” temporara unica, ele dau o imagine uluitoare despre diferitele perioade in care a pictat, despre episoadele din viata lui, despre prietenii artisti, despre “sponsorii” sai, despre gustul epocii, in definitiv despre lupta impresionistilor cu traditionalistii.
Peisajele sale de la Fontainebleau, din Normandia, din Paris si de la periferia pariziana, din Giverny, din Anglia – acoperita de ceata dovedesc un talent extraordinar.. Portretele – mai putin numeroase – sunt mai curand expresia unor obligatii sau a unor legaturi de familie.
In mod ciudat, pictura lui Monet mi-a adus aminte de lucrarile lui Darascu. Stiu, Darascu s-a nascut cu 40 de ani mai tarziu. Stiu insa ca prima vizita a sa la Paris se intampla in 1906, cand Monet avea deja 66 de ani iar Darascu numai 23. Darascu merge, spre exemplu la Saint-Tropez, prin 1907-1908, si picteza acolo,” Ziua nationala la Saint-Tropez”. influentat poate si de lucrarile lui Monet ( de ex. Strada Saint Denis – sarbatoarea din 30 iunie 1878).
De asemenea, am crezut ca descopar influenta lui Monet (spre ex Regata la Argenteuil sau Efect de dupa amiaza la Antibes) in marinele lui Darascu. Asa am crezut. Dincolo insa de eventuale influente asupra pictorilor romani care au vizitat sau au expus in Franta, Monet dovedeste ca a fost unul din marii deschizatori de drumuri spre pictura moderna a secolului XX si nu doar in propria sa tara.
NB Ultima fotografie, din cele anexate, reprezinta o marina a lui Darascu. Puteti compara…
Bravos-merita Vizita!.Cat am colindat in 1995-la Viena…Parlament,Opera,Guvern,Palatul de vara…unde a dormit Napoleon/ce invalidase Austria..mers pe bulevarde/sa facem piciorul frumos,ca la dame..etc!Stie si Borbely…Yes!
Splendid !
Multumesc pentru poze, domnule Nastase, sunt foarte frumoase. Imi sunt folositoare deoarece eu fiind un puturos care nu munceste, dupa cum bine a spus Harabula, preluat de gloriosul presedinte si de magnificul premier, nu am bani sa ma duc la Paris sa vad expozitia. M-am bucurat totusi aflind ca zilnic 9000 de oameni harnici si muncitori stau la coada fiindca au bani de bilete deoarece muncesc. Nu stiu insa citi dintre ei vin din Romania, adica sunt harnici si muncitori romani.
Marina lui Darascu este o marturie cum ca Romania a avut, totusi, nave. Acuma mi se pare ca are niste iahturi.
Doar E.S. Basescu (mai) munceste in tara asta ?
Unul din motivele pentru care iubesc cu atâta ardoare Parisul îl reprezintă cozile de la muzee, expoziţii. Iubesc iubirea parizienilor pentru arta, iubire care se vede in fiecare prima duminica din fiecare luna când muzeele sunt invadate de tatici, mamici si copiii chiar de numai 2-3 anisori.
Impresiile lui Monet lăsate pe panza m-au făcut sa mă opresc întotdeauna asupra lor mai mult, privelistile atragandu-mi întotdeauna atenţia
Pe vremurile astea nimeni nu mai este preocupat de arta. E foamete in tara domnule Nastase!
Off topic, alegerile din Moldova: participarea la ora 19:00, 55%. In destule sectii de votare buletinele de vot nu au ajuns, astfel incit electorii au votat pe foi A4; mai ales la sectiile de vot din strainatate care au primit cite 3000 de buletine de vot. Exit poll-urile arata o infringere a comunistilor care vor avea cam o treime din voturi si vor fi fie in prima fie in a doua pozitie, dar distributia voturilor permite formarea unui guvern fara comunisti si, mai ales, alegerea unui presedinte. Putem spune ca electoratul moldovean a deblocat situatia politica din tara lor.
Din cate am observat, domnul Nastase este un iubitor al artei impresioniste. Doar a citat din Rilke. Probabil ca-i plac Debussy si Gymnopediile lui Satie.
In privinta impresionismului romanesc, ca deobicei incepem cu alaltaieri de la Paris.
vezi aici http://zoltybogata.wordpress.com/about/
@nea Hara,
între noi doi să nu ne auză nima: carul cu boi se răsturnă la Cotroceni, majkă bag sama d-atâtea impresii ale coanei de la dezvoltări regio…
Şi tot între noi, deseori mi-o închipui pe coana Nutzi, natură moartă, stil Ciucurencu, adicătelea fara efecte de clar-obscur dar cu contur negru în pantă… ca să-ţi traduc, post-impresii mioritice, majkă, aista că insistaşi, nah.
Nea Hara, matale continuă cu impresionismul, io cu vizualizările post…. promit să fiu consecventă, că cică se împlinesc, d-aia zic, coana CU contur negru în pantă, aia evreiască, ştie duduia care.
@
Le Prince
M-am intors cu sensibila ta dedicatie muzicala in gand.
Desi (asa cum mi-ai spus) vocile noastre nu au tacut…
@
Adrian Nastase
@giurgiu-net
Deşi nu mă dau banii afară din casă, mă număr printre cei care, până una-alta, izbutesc să se menţină pe poziţii în războiul cu foamea, aşa că mai suntem câţiva care n-am tăiat interesul pentru artă din agenda familiei. De altfel se mai spune şi că aşa cum îţi aşterni aşa dormi. În rest, cred că era mai simplu să spuneţi că nu vă place Monet. Nici mie nu-mi place. Eu, cu secolul douăzeci… Il prefer pe Egon Schiele care, săracu, n-a trăit suficient cât să-i umilească pe toţi… Altfel, mă aşteptam să remarcaţi faptul că, dacă nouă mii de oameni pot vedea o expoziţie de pictură într-o zi, alte cîteva mii or fi avut, pe cale de consecinţă, tot timpul să voteze în acelaşi interval de timp…
@
giurgiu-net
Remarca ta legata de dezinteresul romanilor fata de frumos (in cazul de fata, arta) este pe cat de nedrept de neadevarata, pe atat de ingrijoratoare prin indemnul ei continut- usor de regasit, ca fond (indiferent de forma) in orice strategie totalitara de “control” al personalitatii.
@
Harabula
Citez:
“In privinta impresionismului romanesc, ca deobicei incepem cu alaltaieri de la Paris.”
Iti inteleg profundele trairi romanesti reflectate in replica data ANului- respectiv faptul ca ai dori “situatia in oglida”- dar este imposibil ca in privinta impresionismului francez sa incepem cu maine de la Bucuresti.
@
Observator
Desi iubesc parizienii (nu doar Parisul!) nu imi propun sa ascund adevarul, chiar cu riscul de a-ti produce o dezamagire: nu acestia umplu muzeele, dar cei de pe alte meleaguri.
Din pacate, respectivii prefera sa-si petreaca altfel- cu totul si cu totul altfel!- chiar si acele zile la care te referi, generic (cand se stie de ce sunt atat de mari cozile la muzee).
@
DlNimeni
Corespondentul unei televiziuni din Bucuresti a sesizat, inca din momentul transmiterii situatiei partiale a prezentei la urne (valabila pentru ora 14,00) un amanunt care mi-a atras atentia: numarul foarte mare al votantilor de la Moscova, care, in acel moment, il depasea pe al tuturor celorlalti care votasera in afara granitelor.
Asa ca, sa asteptam rezultatul final.
Aya, exit poll-urile la ei sint ca si la noi, la numarare comunistii depasesc 41% si pot bloca alegerea presedintelui. Tot ca la noi, unii asteapta numararea voturilor din strainatate. Participarea la vot,59%. O mentiune: ziarul Moldova Suverana (fostul oficial Moldova Socialista), un ziar al PCRM mascat in independent, afirma prezenta a fosti combatanti romani in Afganistan si Irak in Moldova pentru situatia in care adversarii PCRM ar pierde alegerile. Pare a fi o isterie de campanie electorala, dar sa vedem.
@ Dargos
A se inlocui E.S. cu tovarasul turnator de securitate si contabil -sef,coordonator bnr si prim’betiv al tarii !
E.S.- NU se muleaza pe “formatul” betivanului !!!
@
paduchele plesuv
MUTATIS- MUTANDIS: SITUATIA DE LA CHISINAU, IN 28 NOIEMBRIE 2010, SEAMANA, PE FOND, CU CEA DE LA BUCURESTI, DIN 12 DECEMBRIE 2004!
Ai facut o remarca foarte interesanta (citez):
“ziarul Moldova Suverana (fostul oficial Moldova Socialista), un ziar al PCRM mascat in independent, afirma prezenta a fosti combatanti romani in Afganistan si Irak in Moldova pentru situatia in care adversarii PCRM ar pierde alegerile.”
Schimband ce e de schimbat si pastrand proportiile, zvonul respectiv seamna perfect cu ceea ce se vehicula (intens, cu vaditul scop de a crea panica) in 2004, in Romania, in ziua celui de al doilea tur de scrutin al prezidentialelor.
Memento: daca pierde “partida portocalie”, in Romania va aparea situatia din Ucraina.
Era, bineinteles, o munciuna- intentia era de a crea presiune si panica.
Pe cale de consecinta, zvonul lansat via ziarul “Moldova Suverana” nu este- asa cum afirmi ca pare a fi (citez) “o isterie de campanie electorala”, dar parte a unui scenariu mistificant IDENTIC cu cel destinat Romaniei in 12 decembrie 2004.
Nu este greu de realizat ca scenaristii sunt aceiasi.
Remarc si subliniez ca, la Chisinau, sunt sustinuti, explicit de data asta, “omul rosu” si comunismul!
Interesant este si altceva: comunistii au obtinut suficient de multe voturi pentru a bloca posibilitatea coalitiei democratice de a alege presedintele tarii (au lipsit doar doua mandate!). Subliniez si ca rezultatul comunistilor a contrazis flagrant exit- poll-urile.
Mutatis mutandis (si retinand “informatia zvonistica” aparuta in ziarul “Moldova Suverana”) situatia de la Chisinau, in 2010, seamana foarte bine, pe fond, cu cea din Bucuresti din 12 decembrie 2004!
@
DlNimeni
A propos de una din remarcile tale: vorba lui Brassens, “c’est la l’sort de la marine”.
@
Pali
E.S. este (si) un acronim pentru “Experimental Sounds”.
Ce te face sa crezi ca Dragos nu va fi avut in vedere aceasta semnificatie?
Aya, Observator
daca este vorba de stat la cozi sa vezi niste tablouri … a mai grozava a fost la Puskin Muzey la o expozitie itineranta (am intrat ca nesimtitu pe baza de “inturist” . Ca era de stat vreo 3 ore !). In gnl la Puskin duminica era o coada suportabila – 15-20 min si mai toti de la coada moscoviti.
Sau alta – la Petrodvoretz … pe “Meteor” erau niste mutre … ranjeam ca aia crez ca “acolo” o sa gaseasca vreo carciuma … Cand , dupa multe ore ma indur sa ma retrag .. aceiasi indivizi dubiosi sobri si uscati da cu teancuri de pliante, carti si vederi in maini discutau cam entuziasmati si nu despre fotbal sau votca care urmau sa o traga (normal, ca urma o cina care sa acopere si lipsa pranzului !)
Crez ca intre timp har lu Soros samd lucuri;e”s-au indrepatat” si aia s-au orientat spre adevaratele valori gen Hustler .
Ca pe vremea aia si la noi se cumparau cartile cu plasa (in 1979 … inatmplator pe unde fusese casata dau na sin nas cu un francez … venit cu un pic de treaba pe la noi la institut . Si ala mirat ca vede o oaresce imbulzeala pe trotuaru de vis a vis (comsonautilor colt cu Magheru , coltu dinspre Eva) ma intreaba ce-o fi ..Ii zic carti Pesemne si ceva nou . Tipu era extrem de incredul .. insa s-a mirat si mai mult vazand cum se cumparau cartile ….ma rog am infascat si eu vreo 2 – una dintre ele caderea constantinopoloei … Da ma rog inte timp si noi ne-am aliniat “standardelor” pro !!! ma rog pe vremea aia aia din occident se mirau cati insi au carti in casa si ce mandrie prilejuia o biblioteca bine garnista!
Ce voi a zice … mi conteste si atmosfera generala … Daca este una de stima noastra si mandria conformismu si snobismu va impune o oaresce afiliere .. si nu contreaza cum incepi conteste ca te inveti !
Insa dca atmosfera este una de contestare samd …. acelasi conformism si snobism va privilegia Hustler !!
@
Ghita Bizonu’
Cu realul tau har de scriitor mi-ai desteptat nostalgii: Petrodvoretz, cate o minune neasteptata la fiecare pas.
Si, la Bucuresti, febra descoperirii cartilor in librarii.
Imi amintesc-era in anii ’80- o intamplare de la Cretzulescu. Am intrat mai degraba in obisnuitul tur (faceam asta cam de doua ori pe saptamana), fara sa sper ceva anume. Oricum, nu se anuntase vreo aparitie noua (iti amintesti, desigur, cat de informati eram, atunci, in privinta viitoarelor aparitii).
Am ridicat distrata volumele de pe prima tejghea (cea aflata chiar in fata usii)- erau neinteresante pentru mine (ceva gen ghidul micului bricoleur si altele de gen).
Deodata, nu-mi vine sa-mi cred ochilor: ratacit, efectiv, printre “sfaturi practice”, astepta, parca, sa fie gasit un volum aparut cu un bun timp in urma (pe care il ratasem- nu il cumparase nici tata, asa ca imi luasem adio de la el):”Relatare despre regele David” (Heym).
Avea coltul de sus indoit, coperta usor decolorata- parea sa fi strabatut un drum anevoios, stingher intre carti care nu-i erau “surori” din familie.
Cred ca l-am vazut, in acelasi timp, eu, vazatoare si inca o tipa (din librarie) cu care statea de vorba.
Fiind pe partea opusa a mesei, vanzatoarei i-a fost mai greu sa ajunga la volum.
Eu si calalta tipa, aflata chiar alaturi de mine, am intins in acelasi timp mana catre el, dar am fost mai agila, facand o miscare de poignet, in ultima fractiune de secunda, efectiv “strecurandu-i-l” pe sub palma si apoi ridicandu-l.
Am vazut-o aruncand o privire manioasa catre vanzatoare, am auzit ca a intrebat-o ceva de genul “ce cauta asta, aici?” apoi, cred ca a incercat o stratagema, pentru a ma face sa dau cartea de mana. M-a rugat, politicos, sa ii “dau putin” volumul. Am refuzat fara cuvinte, strangand pumnul pe cotorul cartii- si cartea la piept- apoi m-am grabit sa o platesc, la cassa.
Ce usurare cand am iesit din librarie, ducand “Relatarea despre regele David” ca pe un trofeu!
Am incercat sa nu las volumul la indemana prietenilor care veneau (efectiv cand voiau- si nu totdeauna anuntati) in vizita, cunoscand obiceiul unora dintre ei, de a se ‘autoservi”. Asa cum banuiesti, probabil, cineva (nu stiu cine!) l-a “denishat”, dupa vreo doi ani.
Am ramas cu pasiunea pentru scotocitul in rafturile librariilor (si anticariatelor- care ma atrag ca un magnet, deschizand, parca, suite de porti catre lumi ce apar unele din altele). Mi se intampla sa uit de mine, realizand tarziu ca stau de mult timp in picioare, citind ceva deschis “doar” pentru a vedea “cum e” si “gata” (asa spun mereu!) si care m-a captat.
Aya
de povestitor (ai si tu) .
Povestitoru zice doar ce cunoaste .. ce a trait .
scriitirul povesteste si ce nu a trait . Insa ptr asta trebe si altceva decat talentu de povestitor(as vrea io !)
@
Ghita Bizonu’
Ai tot ce trebuie.
Scrie, te rog, cu incredere!