am facut scoala in doua regimuri diferite. chiar simt nevoia de cladire a unui panteon in noi ca popor pentru ca, cu rusine o spun uneori nu stiu la ce sa raportez poporul roman si nici pe mine ca roman. ma simt uneori din acest punct de vedere ca un copac fara radacini. am nevoie de valori la care sa raportez poporul roman care sa-mi creasca stima de sine si sa nu-mi fie rusine ca sunt roman.
sa-mi dea incredere. imi amintesc de un film coreean in care era pportretizat un rege al coreei ( nu-mi amintesc care daca va interesa pe cineva caut maine pe internet si va spun) care a dat administrarea tarii in mainile unui calugar budist. cred ca unii dintre noi ar fi portrertizat acest rege scotand in evidenta trasaturi care ar putea fi interpretate ca fiind negative: delasare dezinteres etc. regizorul filmului de care aminteam mai sus (imi scapa si numele filmului va spun maine adica zi dar mai tarziu) a portretizat in asa fel personalitatea regelui incat sa fie iubit de catre public. un rege pe cat de sensibil, sentimental pe atat de dur si hotart in luarea unor decizii importante. sunt trasaturi iubite de toata lumea. daca as fi coreean as fi mandra de regele tarii mele si asta imi da incredere in mine si imi ridica stima de sine pentru ca intervine efectul oglinzii.
Avem personalitati culturale de talie cosmica trecute in lumea umbrelor.
Magnificii care dainuie nu de putine ori, in cultura universala, salasluiesc, dupa plecarea “dincolo”, in mintile si sufletele noastre, ne fac sa fim ceea ce suntem. Deopotriva cu cei vii care ne inalta spiritual.
Pentru fiecare dintre noi exista, intre acestia, repere ce dobadesc consistenta realitatii, care au determinat constructia noastra interioara.
Sustinerea valorilor noastre si aducerea lor in Panteonul romanesc trebuie facute cu disperata incapatanare, invingand imprejurarile care converg, ciudat, catre golirea culturii romane de continut.
Trebuie gasita forta de a realiza proiectul Panteonului nostru, depasind confuzia care ne-ar putea cuprinde vazand ca, deocamdata, avem mai mult trecut decat viitor, mai multa nostalgie decat speranta, mai multe clipe ale spaimelor decat timp palpitand de viata.
Pentru a sluji aceasta nobila idee, poate ar trebui sa avem curajul de a pune sare pe prezentul aflat in ruine, asa cum faceau anticii cu cetatile blestemate si sa pastram din el doar speranta, totdeauna atat de tanara!
Si, fara indoiala, tot ceea ce ne pune in armonie cu adevarurile esentiale, chipurile, numele, imaginile care tin de fiinta launtrica a culturii romane- si de fiinta noastra launtrica.
Comportarea de ‘agent raţional’. Cam asta i se cere unui om în condiţii capitaliste. Am considerat blogul acesta ca pe un spaţiu de educaţie, ca pe o ‘comunitate epistemică’ orientată spre noua economie. Pentru că problemele reale în România sunt de o complexitate înfiorătoare. Deşi pe blog mi s-a făcut dedicaţia: “N-a sti nimeni ca m-am dus/ Numa or vedea ca nu-s”, persist în existenţă deoarece mă consider un ‘agent raţional’. Deceniile de comunism impus în România de alogeno-cominternişti folosind tancuri sovietice au distrus modele economice tradiţionale care au permis existenţa noastră două milenii, în Romania, nu în Hesperia. Modelul economic agrar românesc descris de profesorul Dimitrie Gusti era privit cu admiraţie de universitarii agrarieni americani. (În perioada comunismului naţionalist românesc, un cadru didactic de la facultatea de agronomie din Craiova, trimis cu o bursă Fulbright la facultatea de agronomie din Kansas City, Missouri, a rămas mirat când un profesor American i-a demonstrat cât de performantă era agricultura românească.) Apoi, “evenimentele din 1989” au transformat într-un “morman de fiare vechi” industrii româneşti dotate cu capital tehnic occidental care atingea excelenţa, tot după cum au distrus şi sistemele de irigaţii din agricultură şi au tăiat pădurile. Incapacitatea românească evidentă de a construi noi modele economice a forţat 7 milioane de oameni să emigreze din ţară. Mă interesează să fiu alături de cei care încearcă să oprească procesul disoluţiei României, dezintegrarea paroxistică din ultimii şase ani. Repet, pentru mine o temă recurentă în postările pe blog este : modelul economic, modelul economic, modelul economic. Sigur, abordarea din programul PSD privind politica macroeconomică pe termen lung este convergentă cu gândurile mele. Din cauza aceasta mai rămân aici.
Întristător este că fericita situaţie a consolidării unui pantheon nu se-arată la orizont. Vă aduceţi aminte cum “l-a celebrat” Ştefan Augustin Doinaş pe Eminescu într-un 15 ianuarie din anii 90? L-a declarat “corigent la democraţie”!!! În doar ceva mai mult de o jumătate de secol Eminescu a fost din nou chemat la judecata ideologică şi lăsat din nou corigent.De atunci fac eu urticarie la “elita” GDS.
o asemenea constructie trebuie facuta ACUM deoarece ar readuce sentimentul de normalitate, de lucru asezat, atat de pervertit in anii din urma. Ca orice lucru durabil, el trebuie facut atunci cand pare dificil, chiar imposibil. “Nothing easy” spun, pe buna dreptate, englezii. Ideea nu este reusita, ci efortul comun, coagularea fortelor ce recunosc valoarea in jurul unui proiect.
Eu am ajuns la concluzia ca singurul vinovat pt toate cele rele care se petrec in lumea asta n-a fost Hitler si nu este Basescu sau Bilderberg, ci este DEZBINAREA! O fi omul sortit sa-si urasca permanent semenii, nu stiu, dar este singurul animal care face asa ceva, altfel decat din ratiuni temporare de reproducere a speciei ori a pazei arealului.
Avem nevoie, mai ales noi romanii, si mai ales acum, de proiecte comune care sa ne uneasca si sa ne refaca moralul, sa ne readuca increderea in fortele noastre si in capacitatile noastre constructive.
Cred ca daca veti promova ideea aceasta la scena deschisa, vom alege sa deturnam banii de la viitoarele frunzulite turistice catre ceva ce, la urma urmei, poate fi lasat mostenire urmasilor.
(Poate ar trebui sa precizati numarul imens de borduri necesare, in definitiv fiecare trebuie tentat cu ceva specific…)
Da domnule Adrian Nastase , adica nu ,nu aveti dreptate!
Eroii, personajele care ari fi trebuit sa se odihneasca intr-un “panteon” au murit de mult!
Daca ar fi sa judecam prin prisma celui pe care il deplangem , atunci Ceausescu ar fi trebuit sa stea acolo primul ,asta nu ca m-as fi opus faptului daca s-ar fi odihnil in …cimitirul eroilor, un panteon comunist, de prin 1970!
Stau si ma gandescu cu groaza la un panteon si o Romanie Mare la putere….pe post de administrator al acestui cimitir presupus al valorilor!
Mai adaug o scurtă, dar instructivă poveste. Tot prin anii 90 a conferenţiat în oraşul meu Paul Cornea, stimabil istoric literar avusese înainte de 89 un rol oficial destul de important în stabilirea programei de literatură română în liceu înainte de 89, o programă ce cuprindea judicios valorile literaturii româneşti. Subiectul conferinţei era obsedanta chestiune a canonului, a stabilirii, cum s-ar spune, a unei liste a scriitorilor şi operelor ce ar alcătui un pantheon ( cu consecinţa firească a intrării lor în manualele şcolare). Am rămas literalmente cu gura căscată când conferinţa a debutat prin acuze la adresa comunismului care ar fi desfigurat canonul pe motive ideologice. Şi nu se referea la anii 50! Ca şi în “condamnarea comunismului”, nu se făcea nicio distincţie între etapele succesive ale alcătuirii “canonului”. M-am uitat cu indignată uimire la conferenţiar şi brusc nu l-am mai avut în faţă pe autorul unor volume interesante de istorie literară, ci pe cel ce fusese numit în locul lui Călinescu la catedra de literatură română a universităţii bucureştene, după ce ilustrul istoric literar fusese îndepărtat. Tot cam pe atunci – evident din cauza anticomunismului său fervent, de notorietate, nu-i aşa!! – Paul Cornea fusese numit şi director al studiourilor cinematografice de la Buftea. Ce s-a întâmplat cu programele şcolare după ce “noi şi ai noştri” au primit pâinea şi cuţitul în mană nu vreau să mai relatez. Şi fiul lui Pau Cornea- cu adevărat mediocru! comparaţi volumul cu “Republica” lui Platon îngrijit de el cu cele anterioare, apărute, ce-i drept, pe vremea când mai trăia C.Noica,iniţiatorul şi îndrumătorul ştiinţific al serie, şi veţi vedea că e mai mult o broşură decât un volum – îşi varsă veninul de neputincios la un ceas în care străvechea cuviinţă te-ar obliga la tăcere! Nu mă pot abţine să nu fac lăuntric observaţii care nu se potrivesc blogului unui om politic. Pot însă să o expresie potrivită din Petru Maior: “precum măgariu pe măgariu scarpină”!
Buna . Adica cum zicea Vasile. Rea.
Ca pe cine sa asezam in Panteon ? Iorga? Exclus tovarasi un huligan nationalist !!! Camil Perescu – exclus domnilor un vandut comunistilor! Goga? C’esti nazist ? Pe antisemitu ala !!? Sorescu ? Tovarasu era doar un betiv care nu s-a opus comunismului !!! Pe Coanda ? V-a prostit de tot comunismu !! Mangeron ? Da cine a fost si asta ?
Da pe cine ?
Pe Dan Desliu ca a fost mare poet anticomunist !!! Pe Leana Codoi ca fost victima a KGB ului ! Paul Cornea!
Nu dicriminatati hai sa- l punem pe Dobrin! ?!?? pai ala printu din Trivale cu 2 ochi alabastri-n halba!? Lasa-ma nene cu vechiturile astea comuniste!
Ced ca un oarescare consens ar obtine Hagi, Cartarascu , Plesu si Leana lu Cocos – da este micul impediment ca sunt in viata …
Va rog copiati textul din Jurnalul National si pe blog deoarece ziarul nu poate fi citit on-line. Nu imi dau seama daca este o restrictie locala fata de acest ziar , un virus sau pur si simplu o eroare a celor care intretin ziarul in mediul on-line.
Imi aduc aminte ca v-am criticat cind mai “sareati” putin pe Crin Antonescu.Acum insa va dau dreptate si-mi cer scuze.Ce o fi in capul astuia? Ma tem ca nimic.In afara de discurs este gol,fara idei.Adica cu idei putine dar fixe. El si liberalii vor ca 20-22% sa fie recunoscuti si sa puna numai conditii.Adica ei si numai ei.Pacat fiindca asa se duce de ripa si PNL-ul si Basescu isi freaca miinile de fericire.A mai cistigat o data.
Cit despre alegerile pentru presedinte trebuie sa recunoastem,PSD-ul a avut un candidat foarte slab.
De obicei inainte de a FACE CURAT LA ALTII UITA-TE IN PROPRIA CASA …POATE GASESTI CEVA ,eu nu sunt in echipa si totusi pot citi on line articolul respectiv!
ceva frecus este normal … ca deh fiecare doreste locu I… plus ca prte din electoratu liberal vrea distantare de PSD ca deh doctina mar dreapta comunismu samd. Si goana dupa voturi – cine ii trage mai tare lu baselu …
Insa PSD a cam stat sa ia suturi in ### si cam iese de prostu satului
panteonul ne-ar ajuta sa trecem peste orice criza din lume, ne-ar contura si mai mult individualitatea si ne-ar invata sa respectam toate individualitatile pamantului.
“În 2008, Academia Română lansa ideea ridicării unui Panteon Naţional, un spaţiu în care să-şi găsească odihna de veci marile valori ale culturii şi vieţii publice din România. Franţa şi Italia au Panteoane celebre, iar la noi ideea vine de demult, încă din testamentul lui Carol I. Faptul că la o sută cincizeci de ani după formarea unui stat românesc un asemenea spaţiu nu există spune multe în sine.
Şi istoria, dar şi un anume fel de a fi ne-au făcut să dedicăm prea mult timp ostracizărilor şi reconsiderărilor culturale şi politice, plecând de la criterii dintre cele mai bizare. Am deshumat şi reînhumat într-un ritm prea alert, nu doar în cimitire, dar şi în manuale de şcoală sau în dezbaterea publică. Avem mare nevoie de o aşezare în acest domeniu, avem nevoie de o temelie care să transceandă, de la înălţimea unor decenii scurse, orice fel de partizanate.
Valorile culturale şi publice ale unei naţiuni există dincolo de stiluri, excentricităţi, culori politice sau slăbiciuni omeneşti. Ele sunt temelia pe care putem clădi mai departe şi sunt unul dintre elementele noastre identitare inevitabile.
Nu ştiu în ce măsură iniţiativa Academiei va găsi resursele şi se va concretiza într-un monument. E de sperat că da. Însă şi mai important e dacă reuşim să clădim şi să stabilizăm un Panteon în noi ca popor, un sistem de valorizare şi respect faţă de cei care au avut contribuţii majore într-un domeniu sau altul. Aceasta ar fi o moştenire adevărată de transmis generaţiilor noi, într-o lume tot mai uniformizantă şi mai confuză.
Evident, mă gândesc la toate astea pentru că ne-am despărţit de Adrian Păunescu. Şi în cazul lui, ca şi în alte situaţii, ne-am tot întrebat unde să fie locul în care ne luăm rămas-bun de la el, unde şi-ar putea găsi odihna mai potrivit. Pentru că nu am stabilit nişte reguli. Nu avem un “protocol cultural”.
Personalitatea celui dispărut aproape incredibil m-a dus cu gândul la ideea de Panteon şi din alt motiv. Păunescu a fost un om vulcanic, cu exprimare necruţătoare, care iubea şi dispreţuia pătimaş. Dar, odată cu trecerea anilor, a reuşit să devină şi un surprinzător om de echilibru, un apostol al împăcărilor şi un partener de dialog de o decenţă rară în spaţiul nostru public. S-a comportat din ce în ce mai mult ca un om conştient de valoarea propriei opere, de importanţa unor sentimente fundamentale, de nimicnicia unor patimi de moment. Aceasta e atmosfera tutelară a ideii de Panteon, spaţiu în care Adrian Păunescu ar fi trebuit să-şi găsească locul.
E greu de spus dacă suntem pregătiţi pentru această construcţie. Imediat după ce Academia şi-a definit intenţia au apărut voci care o contestau după un principiu românesc clasic: “Şi cine decide care valori ajung acolo?”. Aşa cum, la o zi de la moartea lui Păunescu, un personaj scria pe blog că nu poate înţelege de ce e valorizat pozitiv un om pe care el îl trecuse definitiv la categoria “aşa nu”, într-un raport oficial, făcut la comandă. Asemenea oameni au panteoane proprii, de buzunar, mici şi nervoase. Vom face construcţia atunci când majoritatea dintre noi vor fi depăşit o asemenea stare de spirit”.
Am avut si eu probleme de tipul celor semnalate de tine.
Cred ca ai dreptate: editorialele ar trebui postat (si) “obisnuit”. Accesul facil la ele este importact, cu atat mai mult cu cat Adrian Nastase este, cu adevarat, un bun editorialist.
Academia Română lansa ideea ridicării unui Panteon Naţional, un spaţiu în care să-şi găsească odihna de veci marile valori ale culturii şi vieţii publice din România. Franţa şi Italia au Panteoane celebre, iar la noi ideea vine de demult, încă din testamentul lui Carol I. Faptul că la o sută cincizeci de ani după formarea unui stat românesc un asemenea spaţiu nu există spune multe în sine.
Şi istoria, dar şi un anume fel de a fi ne-au făcut să dedicăm prea mult timp ostracizărilor şi reconsiderărilor culturale şi politice, plecând de la criterii dintre cele mai bizare. Am deshumat şi reînhumat într-un ritm prea alert, nu doar în cimitire, dar şi în manuale de şcoală sau în dezbaterea publică. Avem mare nevoie de o aşezare în acest domeniu, avem nevoie de o temelie care să transceandă, de la înălţimea unor decenii scurse, orice fel de partizanate.
Valorile culturale şi publice ale unei naţiuni există dincolo de stiluri, excentricităţi, culori politice sau slăbiciuni omeneşti. Ele sunt temelia pe care putem clădi mai departe şi sunt unul dintre elementele noastre identitare inevitabile.
Nu ştiu în ce măsură iniţiativa Academiei va găsi resursele şi se va concretiza într-un monument. E de sperat că da. Însă şi mai important e dacă reuşim să clădim şi să stabilizăm un Panteon în noi ca popor, un sistem de valorizare şi respect faţă de cei care au avut contribuţii majore într-un domeniu sau altul. Aceasta ar fi o moştenire adevărată de transmis generaţiilor noi, într-o lume tot mai uniformizantă şi mai confuză.
Evident, mă gândesc la toate astea pentru că ne-am despărţit de Adrian Păunescu. Şi în cazul lui, ca şi în alte situaţii, ne-am tot întrebat unde să fie locul în care ne luăm rămas-bun de la el, unde şi-ar putea găsi odihna mai potrivit. Pentru că nu am stabilit nişte reguli. Nu avem un “protocol cultural”.
Personalitatea celui dispărut aproape incredibil m-a dus cu gândul la ideea de Panteon şi din alt motiv. Păunescu a fost un om vulcanic, cu exprimare necruţătoare, care iubea şi dispreţuia pătimaş. Dar, odată cu trecerea anilor, a reuşit să devină şi un surprinzător om de echilibru, un apostol al împăcărilor şi un partener de dialog de o decenţă rară în spaţiul nostru public. S-a comportat din ce în ce mai mult ca un om conştient de valoarea propriei opere, de importanţa unor sentimente fundamentale, de nimicnicia unor patimi de moment. Aceasta e atmosfera tutelară a ideii de Panteon, spaţiu în care Adrian Păunescu ar fi trebuit să-şi găsească locul.
E greu de spus dacă suntem pregătiţi pentru această construcţie. Imediat după ce Academia şi-a definit intenţia au apărut voci care o contestau după un principiu românesc clasic: “Şi cine decide care valori ajung acolo?”. Aşa cum, la o zi de la moartea lui Păunescu, un personaj scria pe blog că nu poate înţelege de ce e valorizat pozitiv un om pe care el îl trecuse definitiv la categoria “aşa nu”, într-un raport oficial, făcut la comandă. Asemenea oameni au panteoane proprii, de buzunar, mici şi nervoase. Vom face construcţia atunci când majoritatea dintre noi vor fi depăşit o asemenea stare de spirit.
Citez din comentariul tau (noiembrie 10, 2010 la 12:23 pm): ” trebuie sa ne impacam si cu nicolae ceausescu.”
Afirmatia ta este halucinanta!
Este inacceptabila ideea impacarii (metaforice, desigur) cu un analfabet megaloman, ajuns la putere prin jocurile de culise ale unui regim criminal in a carui esenta se regasea dispretul fata de inteligenta, si a carui politica, in ultimii zece ani de putere, a fost, practic, un genocid mascat, tinta fiind poporul roman.
Fie si intr-o alegeorie istorica, a accepta sa stai la aceeasi masa cu un dictator criminal, care a sacrificat minti si vieti omenesti pe altarul cultului personalitatii, este degradant.
Ramanand pe taramul metaforei, eu nu ma asez la o asemenea masa- si nici nu accept un astfel de personaj la masa mea!
Ceea ce ai facut in postarea din noiembrie 10, 2010 la 7:04 pm se numeste omisiune elocventa.
Ai “omis” (intamplator, desigur, si total nevinovat!) orice mentiune din care se rezulte ca textul respectiv este, de fapt, editorialul lui Adrian Nastase.
Asa cum arata, seamana cu un comentariu pe blog.
In “ametitorul” tau nivel intelectual iti vei fi imaginand ca acei care vor vedea ghilimelele (fara a fi precizat autorul textului- caruia ai “uitat” sa-i scrii si titlul!) vor crede ca, de fapt, citezi din tine.
Ca sa continui gluma ta sinistra: cu sertare si frigider.
Ar putea exista si o sectiune speciala denumita, scurt si la obiect, prin titlul unei melodii a trupei Taxi: “Criogenia salveaza Romania”.
Acolo, ar putea fi conservate (si, astfel, oprite sa mai dea masura “valorii” lor) personaje unicat cu o contributie fara seaman (la propriu) in diverse domenii “de granita”- dau doar doua exemple: matematici anticonventionale (Alma); neconstitutionalismul constitutional (Boc). Lista este, desigur, mult mai lunga.
Plesu si Cartarescu- Nay!
(Sau, mai clar, No, Nay, Never- cum ar spune, intr-un celebru “Drinking song”, cei de la “Dubliners”)
Motivatie:
Plesu a fost activ in “Meditatia transcendetala” care, initial, a avut avizul Cabinetului 2 (ce s-a intamplat ulterior, nu mai conteaza- Cabinetul 2 a dat, Cabinetul 2 a luat, desfiintand si un Institut plus doua facultati).
Cartarescu s-a dezis de Basescu.
Articolul nu chiar asa de intersnii ,daca doresti usor manipulativ ,in ‘n’directii functie de capacitatea construtie de scenarite a individului care-l citeste.
Ce am inteles eu …am scris…nu am comentat faptul ca propunere pentru construirea unui asemenea lacas de odihna a venit .citez dion partea Academiei Romane in 2008 inchei citatul.
Nu stiu in ce stare au intrat academicienii nostri cind au propus parteonul deoarece ei vedeau in Basescu un erou nemuritor, si deci nu cred ca parteonul ar fi putut fi construit pentru un nemuritor, iar muritorii precum vezi nu prea mai au loc in cimitire si atunci cine stie cu o donatie la academie ,in parteon am fi putut intilnii pe
mama copil;ului minune, pe fane spoitoru si bineinteles ce sa mai spun de rudele lui Jiji Becalii! !
@ Aya spune: +Plesu a fost activ in “Meditatia transcendetala”+
În vremea regimului Nicolae Ceauşescu, s-a încercat predarea „Teoriei mulţimilor” în învăţământul românesc chiar din clasa I-a. Dar specialiştii internaţionali mai dezbăteau încă tema! Aceasta a creat mari dificultăţi elevilor, învăţătorilor, pedagogilor români. Care nu erau lăsaţi să lucreze cu vechea modelare a „Omului Ideologic” epitomic, incontestabil o creaţie a pedagogiei liberale (vezi Condillac şi Destutt de Tracy), ci erau forţaţi să lucreze într-un model al „omului nou” ! Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice din Bucureşti a fost chiar obligat să recurgă la modelul foarte contorsionat al omului din „Meditaţia Transcendentală”. Nu trebuie să îl credităm pe Ceauşescu Nicolae cu meritul că el ar fi fost primul care l-a demascat pe Maharishi Mahesh Yogi (fondatorul „Meditaţiei Transcendentale”) că era un escroc. Prioritatea demascării lui Maharishi Mahesh îi aparţine lui Mick Jagger, observând siderat cum yoghinul o îmbrăţişa prea carnal pe Marianne Faithfull, egeria grupului Rolling Stone. Iar faptul că Andrei Pleşu “a fost activ în Meditaţia transcendentală” probează doar mediocritatea sa intelectuală.
Subiectul “Meditatia transcendetala” este mult mai complex si nu are legatura cu “mediocritatea intelectuala” a participantilor (pentru a nu mai discuta e faptul ca Plesu sub nici o forma nu pacatuieste prin mediocritate intelectuala!).
In Romania, Meditatia transcendentala a luat amploare DUPA ce fusese “importata”, via Iosif Constantin Dragan, pentru a sustine un studiu psihologic al Armatei, facut in randul militarilor (a fost instrumentat de Eugen Culda- culmea, unicul care nu doar ca nu a fost inlaturat dupa “punerea la index” a Meditatiei, dar a si fost avansat; asta este, insa, un alt subiect).
asa la mica barfa cica dupa meditatia transcedentala s-au dus “aia” la mai multi ce umblau cu cestii asemanatoare.. si au dat peste unu care se ocupa de yoga .. Yoga yoga da si gagiu serios frara fantsame care s-a cam suparta ca este banuit ca se ocupa cu prostii . Avea o parere .. aia oficiala a PCR se pare ca era deosebit de blanda si preupunea ca transcedenta;ii ar fi fost totusi insi cu ceva capacitate mintala …
Aia de s-au fript s-au fritpt de gutzani ce erau. Asa cum zis-a blog … Si ar fi si o explicatie cu Culda ala . Gagiu s-a tinut strict de latura sa zic asa tehnica fara sa intre in ezoterisme . Aia parliti au luat in brate ezoterismele si s-au “convertit”.. Asa ca sa ma intelegi – poti sa fii teolog crestin si sa studiezi mozaismu ori musulmanismu la nivel extrem de inalt .. insa sa nu derogi de la credinta ta (sunt si cazuri din astea ..) . Insa cum ai deorgat te afuriseste cultu tau .
Asa si atunci . Pesemne s-a cerut un studiu daca are vreo valoare si care ar fi domeniul de aplicatie … Cei care au iesit din acest cadru .. nashpa ! Oricum am cunoscut pe unu care pica si el in asta. Intr-un fel il am pe constiinta. Tipu (coleg de serviciu) cica iubea “cultura” adica folku , ce intelegea el prin poezie moderna si modernism da nu avea nici cea mai mica baza culturala. Eu i-am vorbit despre simboluri vechi si mituri, l-am trimis la Ramayana si i-am mai dat ceva de un sa inceapa. Dupa 2 ani gagiu derapa serios pe aratura . I-am zis ca nu este bine fiindca nici nu intelege plus ca este vorba despre o cu totul alta arie culturala si alte asemenea . Ma rog a fost dat afara din UTC (ei si ? N-a mai platit cotizatie ! Nu era pusa in discutie viitoarea sa cariera , studii medii). Morala? S-a dus la un cenaclu a lu Ioan Alexandru si a devenit iar ciudat luand-o pe aratura cu .. Biblia !! (pe aratura … adica heterodox daca nu chiar eretic) …. Fiindca cum sa-ti zic nu sunt mare amator de ciocnirea civilizatiilor insa este bine sa ramai in cadrul culturii in care traiesti !
Oricum aia cu meditatia se pare ca chiar credeau ca vor levita ! O astfel de trasnaie a aparut si intr-un almanah Stiinta si Tehnica ( v si Manzatu si el pe acolo si apoi “descopera” apa vie !!).
O da… si te rog ia mai vezi si bautorii de urina a lu Bivolaru cu MISa care se pretind “yoghini” .
Un ins oricat de putin ar putea acuzat de mediocritate intelectuala, daca se baga in turma lu Bivolaru ori Maharavishi .. ei bine ptr mine este un prost cu pretentii ….
inca o explicatie … prin analogie. Poti sa practici kendo sau sa inveti sa manui katana (sabia de samurai) ca un maestru … insa nu este obligatoriu sa aderi la bushido .
D-le prim ministru,la acest art. din Jurnalul national am facut o propunere …rugandu-va sa dati si un raspuns.Este adevarat ca Dvs.ati lansat ”semnalul”,insa, ar mai putea fi alaturati acestui demers si altii…de exemplu:eminentul academician Razvan Theodorescu,fostul primar general al Capitalei care s-a opus”crancen”demolarii monumentului,Patriarhul…
Daca ar trebui sa privim ceea ce s-a petrecut cu (si la) Mediatatia transcendentala prin prisma principiilor enuntate de tine, lucrurile ar avea intelesul corect pe care il dai.
Problema este ca, “acolo”, realitatea (cea nevizibila) a fost cu totul alta.
A propos de Culda: e mai aproape de ezoterisme decat iti imaginezi.
Nu doar ca este adeptul unor anumite practici, dar este “si altfel” implicat (observa, te rog, timpul!).
I se potriveste foarte bine cea de a doua explicatie a ta (prin analogie).
Într-un astfel de dezirabil Pantheon Naţional şi-ar avea Locul şi Nicolae Ceauşescu.
Cum nu avem Pantheon? Dar Monumentul Eroilor Comunişti din Parcul Carol ce este? Desigur, ar putea fi extins şi pentru morţii mai “recenţi”!
Corect !
am facut scoala in doua regimuri diferite. chiar simt nevoia de cladire a unui panteon in noi ca popor pentru ca, cu rusine o spun uneori nu stiu la ce sa raportez poporul roman si nici pe mine ca roman. ma simt uneori din acest punct de vedere ca un copac fara radacini. am nevoie de valori la care sa raportez poporul roman care sa-mi creasca stima de sine si sa nu-mi fie rusine ca sunt roman.
sa-mi dea incredere. imi amintesc de un film coreean in care era pportretizat un rege al coreei ( nu-mi amintesc care daca va interesa pe cineva caut maine pe internet si va spun) care a dat administrarea tarii in mainile unui calugar budist. cred ca unii dintre noi ar fi portrertizat acest rege scotand in evidenta trasaturi care ar putea fi interpretate ca fiind negative: delasare dezinteres etc. regizorul filmului de care aminteam mai sus (imi scapa si numele filmului va spun maine adica zi dar mai tarziu) a portretizat in asa fel personalitatea regelui incat sa fie iubit de catre public. un rege pe cat de sensibil, sentimental pe atat de dur si hotart in luarea unor decizii importante. sunt trasaturi iubite de toata lumea. daca as fi coreean as fi mandra de regele tarii mele si asta imi da incredere in mine si imi ridica stima de sine pentru ca intervine efectul oglinzii.
@
Adrian Nastase
Avem personalitati culturale de talie cosmica trecute in lumea umbrelor.
Magnificii care dainuie nu de putine ori, in cultura universala, salasluiesc, dupa plecarea “dincolo”, in mintile si sufletele noastre, ne fac sa fim ceea ce suntem. Deopotriva cu cei vii care ne inalta spiritual.
Pentru fiecare dintre noi exista, intre acestia, repere ce dobadesc consistenta realitatii, care au determinat constructia noastra interioara.
Sustinerea valorilor noastre si aducerea lor in Panteonul romanesc trebuie facute cu disperata incapatanare, invingand imprejurarile care converg, ciudat, catre golirea culturii romane de continut.
Trebuie gasita forta de a realiza proiectul Panteonului nostru, depasind confuzia care ne-ar putea cuprinde vazand ca, deocamdata, avem mai mult trecut decat viitor, mai multa nostalgie decat speranta, mai multe clipe ale spaimelor decat timp palpitand de viata.
Pentru a sluji aceasta nobila idee, poate ar trebui sa avem curajul de a pune sare pe prezentul aflat in ruine, asa cum faceau anticii cu cetatile blestemate si sa pastram din el doar speranta, totdeauna atat de tanara!
Si, fara indoiala, tot ceea ce ne pune in armonie cu adevarurile esentiale, chipurile, numele, imaginile care tin de fiinta launtrica a culturii romane- si de fiinta noastra launtrica.
Comportarea de ‘agent raţional’. Cam asta i se cere unui om în condiţii capitaliste. Am considerat blogul acesta ca pe un spaţiu de educaţie, ca pe o ‘comunitate epistemică’ orientată spre noua economie. Pentru că problemele reale în România sunt de o complexitate înfiorătoare. Deşi pe blog mi s-a făcut dedicaţia: “N-a sti nimeni ca m-am dus/ Numa or vedea ca nu-s”, persist în existenţă deoarece mă consider un ‘agent raţional’. Deceniile de comunism impus în România de alogeno-cominternişti folosind tancuri sovietice au distrus modele economice tradiţionale care au permis existenţa noastră două milenii, în Romania, nu în Hesperia. Modelul economic agrar românesc descris de profesorul Dimitrie Gusti era privit cu admiraţie de universitarii agrarieni americani. (În perioada comunismului naţionalist românesc, un cadru didactic de la facultatea de agronomie din Craiova, trimis cu o bursă Fulbright la facultatea de agronomie din Kansas City, Missouri, a rămas mirat când un profesor American i-a demonstrat cât de performantă era agricultura românească.) Apoi, “evenimentele din 1989” au transformat într-un “morman de fiare vechi” industrii româneşti dotate cu capital tehnic occidental care atingea excelenţa, tot după cum au distrus şi sistemele de irigaţii din agricultură şi au tăiat pădurile. Incapacitatea românească evidentă de a construi noi modele economice a forţat 7 milioane de oameni să emigreze din ţară. Mă interesează să fiu alături de cei care încearcă să oprească procesul disoluţiei României, dezintegrarea paroxistică din ultimii şase ani. Repet, pentru mine o temă recurentă în postările pe blog este : modelul economic, modelul economic, modelul economic. Sigur, abordarea din programul PSD privind politica macroeconomică pe termen lung este convergentă cu gândurile mele. Din cauza aceasta mai rămân aici.
Întristător este că fericita situaţie a consolidării unui pantheon nu se-arată la orizont. Vă aduceţi aminte cum “l-a celebrat” Ştefan Augustin Doinaş pe Eminescu într-un 15 ianuarie din anii 90? L-a declarat “corigent la democraţie”!!! În doar ceva mai mult de o jumătate de secol Eminescu a fost din nou chemat la judecata ideologică şi lăsat din nou corigent.De atunci fac eu urticarie la “elita” GDS.
Dle Nastase,
o asemenea constructie trebuie facuta ACUM deoarece ar readuce sentimentul de normalitate, de lucru asezat, atat de pervertit in anii din urma. Ca orice lucru durabil, el trebuie facut atunci cand pare dificil, chiar imposibil. “Nothing easy” spun, pe buna dreptate, englezii. Ideea nu este reusita, ci efortul comun, coagularea fortelor ce recunosc valoarea in jurul unui proiect.
Eu am ajuns la concluzia ca singurul vinovat pt toate cele rele care se petrec in lumea asta n-a fost Hitler si nu este Basescu sau Bilderberg, ci este DEZBINAREA! O fi omul sortit sa-si urasca permanent semenii, nu stiu, dar este singurul animal care face asa ceva, altfel decat din ratiuni temporare de reproducere a speciei ori a pazei arealului.
Avem nevoie, mai ales noi romanii, si mai ales acum, de proiecte comune care sa ne uneasca si sa ne refaca moralul, sa ne readuca increderea in fortele noastre si in capacitatile noastre constructive.
Cred ca daca veti promova ideea aceasta la scena deschisa, vom alege sa deturnam banii de la viitoarele frunzulite turistice catre ceva ce, la urma urmei, poate fi lasat mostenire urmasilor.
(Poate ar trebui sa precizati numarul imens de borduri necesare, in definitiv fiecare trebuie tentat cu ceva specific…)
Da domnule Adrian Nastase , adica nu ,nu aveti dreptate!
Eroii, personajele care ari fi trebuit sa se odihneasca intr-un “panteon” au murit de mult!
Daca ar fi sa judecam prin prisma celui pe care il deplangem , atunci Ceausescu ar fi trebuit sa stea acolo primul ,asta nu ca m-as fi opus faptului daca s-ar fi odihnil in …cimitirul eroilor, un panteon comunist, de prin 1970!
Stau si ma gandescu cu groaza la un panteon si o Romanie Mare la putere….pe post de administrator al acestui cimitir presupus al valorilor!
Mai adaug o scurtă, dar instructivă poveste. Tot prin anii 90 a conferenţiat în oraşul meu Paul Cornea, stimabil istoric literar avusese înainte de 89 un rol oficial destul de important în stabilirea programei de literatură română în liceu înainte de 89, o programă ce cuprindea judicios valorile literaturii româneşti. Subiectul conferinţei era obsedanta chestiune a canonului, a stabilirii, cum s-ar spune, a unei liste a scriitorilor şi operelor ce ar alcătui un pantheon ( cu consecinţa firească a intrării lor în manualele şcolare). Am rămas literalmente cu gura căscată când conferinţa a debutat prin acuze la adresa comunismului care ar fi desfigurat canonul pe motive ideologice. Şi nu se referea la anii 50! Ca şi în “condamnarea comunismului”, nu se făcea nicio distincţie între etapele succesive ale alcătuirii “canonului”. M-am uitat cu indignată uimire la conferenţiar şi brusc nu l-am mai avut în faţă pe autorul unor volume interesante de istorie literară, ci pe cel ce fusese numit în locul lui Călinescu la catedra de literatură română a universităţii bucureştene, după ce ilustrul istoric literar fusese îndepărtat. Tot cam pe atunci – evident din cauza anticomunismului său fervent, de notorietate, nu-i aşa!! – Paul Cornea fusese numit şi director al studiourilor cinematografice de la Buftea. Ce s-a întâmplat cu programele şcolare după ce “noi şi ai noştri” au primit pâinea şi cuţitul în mană nu vreau să mai relatez. Şi fiul lui Pau Cornea- cu adevărat mediocru! comparaţi volumul cu “Republica” lui Platon îngrijit de el cu cele anterioare, apărute, ce-i drept, pe vremea când mai trăia C.Noica,iniţiatorul şi îndrumătorul ştiinţific al serie, şi veţi vedea că e mai mult o broşură decât un volum – îşi varsă veninul de neputincios la un ceas în care străvechea cuviinţă te-ar obliga la tăcere! Nu mă pot abţine să nu fac lăuntric observaţii care nu se potrivesc blogului unui om politic. Pot însă să o expresie potrivită din Petru Maior: “precum măgariu pe măgariu scarpină”!
Buna idee,
Buna . Adica cum zicea Vasile. Rea.
Ca pe cine sa asezam in Panteon ? Iorga? Exclus tovarasi un huligan nationalist !!! Camil Perescu – exclus domnilor un vandut comunistilor! Goga? C’esti nazist ? Pe antisemitu ala !!? Sorescu ? Tovarasu era doar un betiv care nu s-a opus comunismului !!! Pe Coanda ? V-a prostit de tot comunismu !! Mangeron ? Da cine a fost si asta ?
Da pe cine ?
Pe Dan Desliu ca a fost mare poet anticomunist !!! Pe Leana Codoi ca fost victima a KGB ului ! Paul Cornea!
Nu dicriminatati hai sa- l punem pe Dobrin! ?!?? pai ala printu din Trivale cu 2 ochi alabastri-n halba!? Lasa-ma nene cu vechiturile astea comuniste!
Ced ca un oarescare consens ar obtine Hagi, Cartarascu , Plesu si Leana lu Cocos – da este micul impediment ca sunt in viata …
@Echipa Nastase,
Va rog copiati textul din Jurnalul National si pe blog deoarece ziarul nu poate fi citit on-line. Nu imi dau seama daca este o restrictie locala fata de acest ziar , un virus sau pur si simplu o eroare a celor care intretin ziarul in mediul on-line.
Multumesc frumos,
Imi aduc aminte ca v-am criticat cind mai “sareati” putin pe Crin Antonescu.Acum insa va dau dreptate si-mi cer scuze.Ce o fi in capul astuia? Ma tem ca nimic.In afara de discurs este gol,fara idei.Adica cu idei putine dar fixe. El si liberalii vor ca 20-22% sa fie recunoscuti si sa puna numai conditii.Adica ei si numai ei.Pacat fiindca asa se duce de ripa si PNL-ul si Basescu isi freaca miinile de fericire.A mai cistigat o data.
Cit despre alegerile pentru presedinte trebuie sa recunoastem,PSD-ul a avut un candidat foarte slab.
Larisa,
De obicei inainte de a FACE CURAT LA ALTII UITA-TE IN PROPRIA CASA …POATE GASESTI CEVA ,eu nu sunt in echipa si totusi pot citi on line articolul respectiv!
sentinela
ceva frecus este normal … ca deh fiecare doreste locu I… plus ca prte din electoratu liberal vrea distantare de PSD ca deh doctina mar dreapta comunismu samd. Si goana dupa voturi – cine ii trage mai tare lu baselu …
Insa PSD a cam stat sa ia suturi in ### si cam iese de prostu satului
@Vasile,
That means business security restrictions…
Is anyone so kind sa-mi puna si mie articolul pe comments.
Thanks in advance
panteonul ne-ar ajuta sa trecem peste orice criza din lume, ne-ar contura si mai mult individualitatea si ne-ar invata sa respectam toate individualitatile pamantului.
@mihnea georgescu sunt deavcord cu tine . trebuie sa ne impacam si cu nicolae ceausescu.
Ca o gluma, propun sa-l facem cu sertare, ca sa umblam usor la ei…
“În 2008, Academia Română lansa ideea ridicării unui Panteon Naţional, un spaţiu în care să-şi găsească odihna de veci marile valori ale culturii şi vieţii publice din România. Franţa şi Italia au Panteoane celebre, iar la noi ideea vine de demult, încă din testamentul lui Carol I. Faptul că la o sută cincizeci de ani după formarea unui stat românesc un asemenea spaţiu nu există spune multe în sine.
Şi istoria, dar şi un anume fel de a fi ne-au făcut să dedicăm prea mult timp ostracizărilor şi reconsiderărilor culturale şi politice, plecând de la criterii dintre cele mai bizare. Am deshumat şi reînhumat într-un ritm prea alert, nu doar în cimitire, dar şi în manuale de şcoală sau în dezbaterea publică. Avem mare nevoie de o aşezare în acest domeniu, avem nevoie de o temelie care să transceandă, de la înălţimea unor decenii scurse, orice fel de partizanate.
Valorile culturale şi publice ale unei naţiuni există dincolo de stiluri, excentricităţi, culori politice sau slăbiciuni omeneşti. Ele sunt temelia pe care putem clădi mai departe şi sunt unul dintre elementele noastre identitare inevitabile.
Nu ştiu în ce măsură iniţiativa Academiei va găsi resursele şi se va concretiza într-un monument. E de sperat că da. Însă şi mai important e dacă reuşim să clădim şi să stabilizăm un Panteon în noi ca popor, un sistem de valorizare şi respect faţă de cei care au avut contribuţii majore într-un domeniu sau altul. Aceasta ar fi o moştenire adevărată de transmis generaţiilor noi, într-o lume tot mai uniformizantă şi mai confuză.
Evident, mă gândesc la toate astea pentru că ne-am despărţit de Adrian Păunescu. Şi în cazul lui, ca şi în alte situaţii, ne-am tot întrebat unde să fie locul în care ne luăm rămas-bun de la el, unde şi-ar putea găsi odihna mai potrivit. Pentru că nu am stabilit nişte reguli. Nu avem un “protocol cultural”.
Personalitatea celui dispărut aproape incredibil m-a dus cu gândul la ideea de Panteon şi din alt motiv. Păunescu a fost un om vulcanic, cu exprimare necruţătoare, care iubea şi dispreţuia pătimaş. Dar, odată cu trecerea anilor, a reuşit să devină şi un surprinzător om de echilibru, un apostol al împăcărilor şi un partener de dialog de o decenţă rară în spaţiul nostru public. S-a comportat din ce în ce mai mult ca un om conştient de valoarea propriei opere, de importanţa unor sentimente fundamentale, de nimicnicia unor patimi de moment. Aceasta e atmosfera tutelară a ideii de Panteon, spaţiu în care Adrian Păunescu ar fi trebuit să-şi găsească locul.
E greu de spus dacă suntem pregătiţi pentru această construcţie. Imediat după ce Academia şi-a definit intenţia au apărut voci care o contestau după un principiu românesc clasic: “Şi cine decide care valori ajung acolo?”. Aşa cum, la o zi de la moartea lui Păunescu, un personaj scria pe blog că nu poate înţelege de ce e valorizat pozitiv un om pe care el îl trecuse definitiv la categoria “aşa nu”, într-un raport oficial, făcut la comandă. Asemenea oameni au panteoane proprii, de buzunar, mici şi nervoase. Vom face construcţia atunci când majoritatea dintre noi vor fi depăşit o asemenea stare de spirit”.
@
Larisa
Am avut si eu probleme de tipul celor semnalate de tine.
Cred ca ai dreptate: editorialele ar trebui postat (si) “obisnuit”. Accesul facil la ele este importact, cu atat mai mult cu cat Adrian Nastase este, cu adevarat, un bun editorialist.
EDITORIALU’ DIN JURNALU’
Panteonul din noi
de
Adrian Nastase
10/11/2010
Academia Română lansa ideea ridicării unui Panteon Naţional, un spaţiu în care să-şi găsească odihna de veci marile valori ale culturii şi vieţii publice din România. Franţa şi Italia au Panteoane celebre, iar la noi ideea vine de demult, încă din testamentul lui Carol I. Faptul că la o sută cincizeci de ani după formarea unui stat românesc un asemenea spaţiu nu există spune multe în sine.
Şi istoria, dar şi un anume fel de a fi ne-au făcut să dedicăm prea mult timp ostracizărilor şi reconsiderărilor culturale şi politice, plecând de la criterii dintre cele mai bizare. Am deshumat şi reînhumat într-un ritm prea alert, nu doar în cimitire, dar şi în manuale de şcoală sau în dezbaterea publică. Avem mare nevoie de o aşezare în acest domeniu, avem nevoie de o temelie care să transceandă, de la înălţimea unor decenii scurse, orice fel de partizanate.
Valorile culturale şi publice ale unei naţiuni există dincolo de stiluri, excentricităţi, culori politice sau slăbiciuni omeneşti. Ele sunt temelia pe care putem clădi mai departe şi sunt unul dintre elementele noastre identitare inevitabile.
Nu ştiu în ce măsură iniţiativa Academiei va găsi resursele şi se va concretiza într-un monument. E de sperat că da. Însă şi mai important e dacă reuşim să clădim şi să stabilizăm un Panteon în noi ca popor, un sistem de valorizare şi respect faţă de cei care au avut contribuţii majore într-un domeniu sau altul. Aceasta ar fi o moştenire adevărată de transmis generaţiilor noi, într-o lume tot mai uniformizantă şi mai confuză.
Evident, mă gândesc la toate astea pentru că ne-am despărţit de Adrian Păunescu. Şi în cazul lui, ca şi în alte situaţii, ne-am tot întrebat unde să fie locul în care ne luăm rămas-bun de la el, unde şi-ar putea găsi odihna mai potrivit. Pentru că nu am stabilit nişte reguli. Nu avem un “protocol cultural”.
Personalitatea celui dispărut aproape incredibil m-a dus cu gândul la ideea de Panteon şi din alt motiv. Păunescu a fost un om vulcanic, cu exprimare necruţătoare, care iubea şi dispreţuia pătimaş. Dar, odată cu trecerea anilor, a reuşit să devină şi un surprinzător om de echilibru, un apostol al împăcărilor şi un partener de dialog de o decenţă rară în spaţiul nostru public. S-a comportat din ce în ce mai mult ca un om conştient de valoarea propriei opere, de importanţa unor sentimente fundamentale, de nimicnicia unor patimi de moment. Aceasta e atmosfera tutelară a ideii de Panteon, spaţiu în care Adrian Păunescu ar fi trebuit să-şi găsească locul.
E greu de spus dacă suntem pregătiţi pentru această construcţie. Imediat după ce Academia şi-a definit intenţia au apărut voci care o contestau după un principiu românesc clasic: “Şi cine decide care valori ajung acolo?”. Aşa cum, la o zi de la moartea lui Păunescu, un personaj scria pe blog că nu poate înţelege de ce e valorizat pozitiv un om pe care el îl trecuse definitiv la categoria “aşa nu”, într-un raport oficial, făcut la comandă. Asemenea oameni au panteoane proprii, de buzunar, mici şi nervoase. Vom face construcţia atunci când majoritatea dintre noi vor fi depăşit o asemenea stare de spirit.
@
Maria
Citez din comentariul tau (noiembrie 10, 2010 la 12:23 pm): ” trebuie sa ne impacam si cu nicolae ceausescu.”
Afirmatia ta este halucinanta!
Este inacceptabila ideea impacarii (metaforice, desigur) cu un analfabet megaloman, ajuns la putere prin jocurile de culise ale unui regim criminal in a carui esenta se regasea dispretul fata de inteligenta, si a carui politica, in ultimii zece ani de putere, a fost, practic, un genocid mascat, tinta fiind poporul roman.
Fie si intr-o alegeorie istorica, a accepta sa stai la aceeasi masa cu un dictator criminal, care a sacrificat minti si vieti omenesti pe altarul cultului personalitatii, este degradant.
Ramanand pe taramul metaforei, eu nu ma asez la o asemenea masa- si nici nu accept un astfel de personaj la masa mea!
@
Bobitza
Ceea ce ai facut in postarea din noiembrie 10, 2010 la 7:04 pm se numeste omisiune elocventa.
Ai “omis” (intamplator, desigur, si total nevinovat!) orice mentiune din care se rezulte ca textul respectiv este, de fapt, editorialul lui Adrian Nastase.
Asa cum arata, seamana cu un comentariu pe blog.
In “ametitorul” tau nivel intelectual iti vei fi imaginand ca acei care vor vedea ghilimelele (fara a fi precizat autorul textului- caruia ai “uitat” sa-i scrii si titlul!) vor crede ca, de fapt, citezi din tine.
@
Mihnea Georgescu
A propos de monumentul din Parcul Carol: nu-i tocmai o idee rea!
@
Doru Coarna
Ca sa continui gluma ta sinistra: cu sertare si frigider.
Ar putea exista si o sectiune speciala denumita, scurt si la obiect, prin titlul unei melodii a trupei Taxi: “Criogenia salveaza Romania”.
Acolo, ar putea fi conservate (si, astfel, oprite sa mai dea masura “valorii” lor) personaje unicat cu o contributie fara seaman (la propriu) in diverse domenii “de granita”- dau doar doua exemple: matematici anticonventionale (Alma); neconstitutionalismul constitutional (Boc). Lista este, desigur, mult mai lunga.
@
Ghita Bizonu
Plesu si Cartarescu- Nay!
(Sau, mai clar, No, Nay, Never- cum ar spune, intr-un celebru “Drinking song”, cei de la “Dubliners”)
Motivatie:
Plesu a fost activ in “Meditatia transcendetala” care, initial, a avut avizul Cabinetului 2 (ce s-a intamplat ulterior, nu mai conteaza- Cabinetul 2 a dat, Cabinetul 2 a luat, desfiintand si un Institut plus doua facultati).
Cartarescu s-a dezis de Basescu.
@
Criticos
O reverenta pentru comentariul tau din noiembrie 10, 2010 la 8:22 am!
Pt.Bizonu
Bizoane ai dreptate si inca ce suturi !
@ Aya, @Bobitza
Multumesc frumos
Articolul nu chiar asa de intersnii ,daca doresti usor manipulativ ,in ‘n’directii functie de capacitatea construtie de scenarite a individului care-l citeste.
Ce am inteles eu …am scris…nu am comentat faptul ca propunere pentru construirea unui asemenea lacas de odihna a venit .citez dion partea Academiei Romane in 2008 inchei citatul.
Nu stiu in ce stare au intrat academicienii nostri cind au propus parteonul deoarece ei vedeau in Basescu un erou nemuritor, si deci nu cred ca parteonul ar fi putut fi construit pentru un nemuritor, iar muritorii precum vezi nu prea mai au loc in cimitire si atunci cine stie cu o donatie la academie ,in parteon am fi putut intilnii pe
mama copil;ului minune, pe fane spoitoru si bineinteles ce sa mai spun de rudele lui Jiji Becalii! !
@Larisa, cu multa placere.
@Aya, cred ca esti grav bolnava de subiectivism.
@ Aya spune: +Plesu a fost activ in “Meditatia transcendetala”+
În vremea regimului Nicolae Ceauşescu, s-a încercat predarea „Teoriei mulţimilor” în învăţământul românesc chiar din clasa I-a. Dar specialiştii internaţionali mai dezbăteau încă tema! Aceasta a creat mari dificultăţi elevilor, învăţătorilor, pedagogilor români. Care nu erau lăsaţi să lucreze cu vechea modelare a „Omului Ideologic” epitomic, incontestabil o creaţie a pedagogiei liberale (vezi Condillac şi Destutt de Tracy), ci erau forţaţi să lucreze într-un model al „omului nou” ! Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice din Bucureşti a fost chiar obligat să recurgă la modelul foarte contorsionat al omului din „Meditaţia Transcendentală”. Nu trebuie să îl credităm pe Ceauşescu Nicolae cu meritul că el ar fi fost primul care l-a demascat pe Maharishi Mahesh Yogi (fondatorul „Meditaţiei Transcendentale”) că era un escroc. Prioritatea demascării lui Maharishi Mahesh îi aparţine lui Mick Jagger, observând siderat cum yoghinul o îmbrăţişa prea carnal pe Marianne Faithfull, egeria grupului Rolling Stone. Iar faptul că Andrei Pleşu “a fost activ în Meditaţia transcendentală” probează doar mediocritatea sa intelectuală.
@
Bobitza
Abisal!
@
Blogideologic
Subiectul “Meditatia transcendetala” este mult mai complex si nu are legatura cu “mediocritatea intelectuala” a participantilor (pentru a nu mai discuta e faptul ca Plesu sub nici o forma nu pacatuieste prin mediocritate intelectuala!).
In Romania, Meditatia transcendentala a luat amploare DUPA ce fusese “importata”, via Iosif Constantin Dragan, pentru a sustine un studiu psihologic al Armatei, facut in randul militarilor (a fost instrumentat de Eugen Culda- culmea, unicul care nu doar ca nu a fost inlaturat dupa “punerea la index” a Meditatiei, dar a si fost avansat; asta este, insa, un alt subiect).
@
Vasile
Tinand cont de apocalipitica ta viziune culturala, ai omis-o pe adevarata (sau care afirma ca e adevarata- cine mai stie adevarul?) mama Omida.
Aya
asa la mica barfa cica dupa meditatia transcedentala s-au dus “aia” la mai multi ce umblau cu cestii asemanatoare.. si au dat peste unu care se ocupa de yoga .. Yoga yoga da si gagiu serios frara fantsame care s-a cam suparta ca este banuit ca se ocupa cu prostii . Avea o parere .. aia oficiala a PCR se pare ca era deosebit de blanda si preupunea ca transcedenta;ii ar fi fost totusi insi cu ceva capacitate mintala …
Aia de s-au fript s-au fritpt de gutzani ce erau. Asa cum zis-a blog … Si ar fi si o explicatie cu Culda ala . Gagiu s-a tinut strict de latura sa zic asa tehnica fara sa intre in ezoterisme . Aia parliti au luat in brate ezoterismele si s-au “convertit”.. Asa ca sa ma intelegi – poti sa fii teolog crestin si sa studiezi mozaismu ori musulmanismu la nivel extrem de inalt .. insa sa nu derogi de la credinta ta (sunt si cazuri din astea ..) . Insa cum ai deorgat te afuriseste cultu tau .
Asa si atunci . Pesemne s-a cerut un studiu daca are vreo valoare si care ar fi domeniul de aplicatie … Cei care au iesit din acest cadru .. nashpa ! Oricum am cunoscut pe unu care pica si el in asta. Intr-un fel il am pe constiinta. Tipu (coleg de serviciu) cica iubea “cultura” adica folku , ce intelegea el prin poezie moderna si modernism da nu avea nici cea mai mica baza culturala. Eu i-am vorbit despre simboluri vechi si mituri, l-am trimis la Ramayana si i-am mai dat ceva de un sa inceapa. Dupa 2 ani gagiu derapa serios pe aratura . I-am zis ca nu este bine fiindca nici nu intelege plus ca este vorba despre o cu totul alta arie culturala si alte asemenea . Ma rog a fost dat afara din UTC (ei si ? N-a mai platit cotizatie ! Nu era pusa in discutie viitoarea sa cariera , studii medii). Morala? S-a dus la un cenaclu a lu Ioan Alexandru si a devenit iar ciudat luand-o pe aratura cu .. Biblia !! (pe aratura … adica heterodox daca nu chiar eretic) …. Fiindca cum sa-ti zic nu sunt mare amator de ciocnirea civilizatiilor insa este bine sa ramai in cadrul culturii in care traiesti !
Oricum aia cu meditatia se pare ca chiar credeau ca vor levita ! O astfel de trasnaie a aparut si intr-un almanah Stiinta si Tehnica ( v si Manzatu si el pe acolo si apoi “descopera” apa vie !!).
O da… si te rog ia mai vezi si bautorii de urina a lu Bivolaru cu MISa care se pretind “yoghini” .
Un ins oricat de putin ar putea acuzat de mediocritate intelectuala, daca se baga in turma lu Bivolaru ori Maharavishi .. ei bine ptr mine este un prost cu pretentii ….
Aya
inca o explicatie … prin analogie. Poti sa practici kendo sau sa inveti sa manui katana (sabia de samurai) ca un maestru … insa nu este obligatoriu sa aderi la bushido .
D-le prim ministru,la acest art. din Jurnalul national am facut o propunere …rugandu-va sa dati si un raspuns.Este adevarat ca Dvs.ati lansat ”semnalul”,insa, ar mai putea fi alaturati acestui demers si altii…de exemplu:eminentul academician Razvan Theodorescu,fostul primar general al Capitalei care s-a opus”crancen”demolarii monumentului,Patriarhul…
@
Ghita Bizonu
Daca ar trebui sa privim ceea ce s-a petrecut cu (si la) Mediatatia transcendentala prin prisma principiilor enuntate de tine, lucrurile ar avea intelesul corect pe care il dai.
Problema este ca, “acolo”, realitatea (cea nevizibila) a fost cu totul alta.
A propos de Culda: e mai aproape de ezoterisme decat iti imaginezi.
Nu doar ca este adeptul unor anumite practici, dar este “si altfel” implicat (observa, te rog, timpul!).
I se potriveste foarte bine cea de a doua explicatie a ta (prin analogie).