ANALIZA : UDMR si criza generata de legea educatiei

INTREBARE :UNIUNEA DEMOCRATĂ MAGHIARĂ DIN ROMÂNIA – U.D.M.R.: va participa in continuare  sau se va retrage din coaliţia de guvernare în condiţiile în care partidele din arcul guvernamental nu reuşesc să asigure majoritatea parlamentară pentru adoptarea legilor “reformei” ? 

SUBIECT: implicaţii şi evoluţii politice legate de decizia U.D.M.R. privind constatarea de către Curtea Constituţională a României a conflictului de constituţionalitate între puterea legislativă şi executivă cu privire la adoptarea Legii educaţiei naţionale prin angajarea răspunderii Guvernului.

 

SEMNIFICAŢIE: constatarea de către Curtea Constituţională a României a conflictului de constituţionalitate între puterea legislativă şi cea executivă cu privire la adoptarea Legii educaţiei prin angajarea răspunderii Guvernului a generat o criză internă in coaliţia de guvernare prin ameninţarea cu ieşirea de la putere a U.D.M.R. Decizia în acest sens  ar fi determinată de:

-          capacitatea redusa a coaliţiei de a realiza priorităţile din programul de guvernare;

-          capacitatea redusă a coaliţiei de a gestiona criza economică;

-          erodarea electorală a U.D.M.R. raportat la eşecul adoptării legilor care ar consacra o evoluţie a drepturilor minorităţilor naţionale din România;

-          erodarea electorală a U.D.M.R. raportat la beneficiile actului de guvernare;

-          schimbarea de generaţii la conducerea Uniunii cu ocazia  Congresului din februarie 2011;

-          presiunea guvernului FIDESZ din Ungaria în formarea unui pol de putere politic în rândul comunităţii maghiare din România apropiat puterii de la Budapesta.

ANALIZĂ: criza coaliţiei de guvernare, determinată de decizia Curţii Constituţionale în privinţa neconstituţionalităţii angajării răspunderii Guvernului pe legea educaţiei naţionale constituie doar o confirmare a fragilităţii şi lipsei existenţei unei majorităţii parlamentare funcţionale a guvernării.

Caracterul artificial al coaliţiei de guvernare, lupta de putere din interiorul partidului de guvernământ, lipsa de disciplină şi diletantismul liderilor PDL din Parlament şi erodarea, ca urmare a crizei economice, crează dificultăţi reale în susţinerea parlamentară a unui executiv care doreşte să guverneze în forţă, fără a purta un dialog cu opoziţia şi cu societatea civilă.

Priorităţile reale ale U.D.M.R. în guvernarea actuală sunt legate de:

-   o reformă generală în toate domeniile, care se exprimă printr-o descentralizare administrativă accentuată în toate domeniile. Astfel, s-ar asigura un sistem de decizie administrativă cât mai apropiat de comunităţile locale. Descentralizarea s-a efectuat în special în sistemul sanitar;

-     adoptarea legii educaţiei naţionale care sa se fundamenteze pe o descentralizare administrativă accentuată în învăţământul preuniversitar si care sa aplice un sistem de subvenţionare pozitiv pentru învăţământul în limba maternă, extinzand drepturile minorităţilor nationale în ceea ce priveste  învăţământul în limba maternă;

-     gestionarea crizei economice şi limitarea consecinţelor negative ale acesteia, accesul la resurse publice pentru administraţiile locale conduse de reprezentanţii Uniunii – beneficiile guvernării.

Uniunea s-a angajat în asigurarea unei stabilităţi politice prin intrarea la guvernare alături de PDL şi şi-a asumat riscul erodării electorale în perioadă de criză economică şi în condiţiile unui executiv cu o activitate incoerentă tocmai prin speranţa că reuşeşte să impună adoptarea unei legi a educaţiei naţionale care să consacre o descentralizare administrativă accentuată şi să contribuie la lărgirea drepturilor minorităţilor naţionale din România. Această direcţie a constituit mesajul principal al Uniunii pentru propriul electorat, afectat la rândul său de criza economică şi de măsurile de austeritate.

Adoptarea legii educaţiei naţionale, în forma votată de Camera Deputaţilor, este şi o miza politică personală a preşedintelui Uniunii, Marko Béla, care intenţionează să se retragă de la conducerea formaţiunii la Congresul din februarie 2011. La data de 25 septembrie 2010,   la şedinţa Consiliului Reprezentanţilor Unionali, preşedintele U.D.M.R. a declarat că este nevoie de înnoirea conducerii formaţiunii în 2011, sprijinind ideea de schimbare
(dar nu cu orice preţ). Anunţul preşedintelui U.D.M.R. privind susţinerea schimbării de generaţii în Uniune, inclusiv la nivelul funcţiei sale, a fost un mesaj oficial privind intenţia acestuia de a se retrage din fruntea formaţiunii dar şi precizarea condiţiilor în care Marko Béla doreşte ca acest transfer de putere să se realizeze.

Marko Béla doreşte să-l impună succesor pe deputatul şi ministrul culturii Kelemen Hunor. Kelemen Hunor, un intelectual cu o personalitate şi viziune politică apropiată de a actualului preşedinte al Uniunii, nu este însă susţinut de lideri importanţi ai vechii şi noii generaţii dar nici de totalitatea organizaţiilor teritoriale. Or, această criză a coaliţiei de guvernare intervine într-un moment în care, în cadrul Uniunii, au loc discuţii ample privind succesiunea la conducerea U.D.M.R. Posibili candidaţi alături de Kelemen Hunor sunt: Borbély Laszlo, Frunda Gorgy, Cseke Attila, Olosz Gergely şi Korodi Attila. Marko Béla are, deocamdata, susţinerea greilor politici din Uniune pentru a impune succesorul dorit de el.

Există insa presiuni însemnate si în privinţa asumării unui nou mandat de preşedinte al Uniunii de către Markô Béla dar probabilitatea de retragere a acestuia este foarte mare. Doar o criză politică majoră ar putea schimba această decizie.

Markô Béla este conştient că există un mare grad de erodare electorală a persoanei sale şi că are şansa să se retragă în vârf de carieră politică în februarie 2011,   iar adoptarea unei legi a educaţiei naţionale care să consacre un sistem de învăţământ preuniversitar descentralizat şi optim pentru minorităţile naţionale ar încorona cei 18 ani ai sai în fruntea Uniunii.

De asemenea, există factori interni şi externi (schimbul de generaţii la vârful Uniunii, presiunea exercitată de guvernul lui Viktor Orban şi accesul la resursele publice, avantajele exercitării puterii) care au un rol important în luarea deciziei.

Proiectul de lege al educaţiei naţionale este şi o miză personală a preşedintelui Marko Béla, care are poziţia şi capacitatea de negociere efectivă în situaţii de criză. Or, acum Uniunea este într-o poziţie puternică de negociere dată fiind conjunctura economică şi politică a României. De asemenea, Markô Béla are capacitatea de a impune în cadrul Uniunii o posibilă decizie de ieşire de la guvernare, chiar dacă majoritatea liderilor sprijină o rămânere la guvernare având în vedere avantajele acesteia. Raportat la opoziţie,  eu cred ca Uniunea doreşte să-şi păstreze capacitatea de coaliţie pentru viitor, considerand, mai curand, că mărul discordiei în privinţa legii educaţiei nu îl constituie atât prevederile privind minorităţile naţionale, cât prevederile referitoare la învăţământul superior.

Una dintre soluţiile avansate de democrat- liberali a fost inclusiv votul negativ în plen a proiectului de lege a educaţiei, dacă aceasta va trece de comisii cu un conţinut golit de “reformă” şi adoptarea ei, ulterior, printr-o noua angajare a răspunderii. Totul depinde şi de motivarea Curţii Constituţionale în speţă.

Voi incerca, in zilele viitoare, sa va prezint analizele mele si in legatura cu alte evolutii politice, inclusiv relatia PSD-PNL.