Dosarele mele. Sezonul 2

Se pare ca erau unii care aveau indoieli. Totusi, rezultatele se vad, vor spune ei. Iata, de cand a inceput Traian Basescu sa numeasca principalii procurori, procuratura nu mai este o putere “independenta” in stat – cum era pe vremea comunismului. E adevarat, ea a devenit, in sfarsit o anexa a Palatului Cotroceni. Crearea DNA-ului si numirea sefilor  DNA de catre Traian Basescu a rezolvat si chestiunea daca Dosarul Flota era bine semnat de un adjunct al procurorului sef. Acum oricare dintre ei poate semna dosare pentru adversarii politici ai lui Basescu.

Ne place sa ne prefacem. Si celor de la Comisia UE le place. Stim cu totii care sunt problemele justitiei. Oricum nu cele repetate de procurorul ceausist, Monica Macovei, care si-a facut “treaba” in ea de justitie dupa care s-a dus, cu scarba, sa le-o rezolve (pe 5000 de euro lunar) si la Bruxelles. Le-a rezolvat-o recent si la Chisinau. Problemele, de fapt, sunt legate de finantare, de sedii si de implicarea brutala a puterii portocalii in justitie, folosind diverse vulnerabilitati sau oportunismul unor magistrati. S-a vazut – spun analistii – la Curtea Constitutionala, la CSM, la Inalta Curte (Basescu se lauda recent ca presedintele ICCJ nu mai este numit de Iliescu ci este numit de el). Evident se creeaza o presiune asupra lor, inclusiv prin sistemul de promovare. Sute de magistrati cu experienta si-au dat demisia si au iesit la pensie, din cauza masurilor aberante si a jignirilor aduse de Basescu magistratilor. Vom avea o justitie dupa chipul si asemanarea lui Basescu? Vom vedea.

MCV-ul este instrumentul prin care  Comisia europeana ne da cu batul la talpi de fiecare data cand Romania ar dori sa ridice degetelele si sa spuna ca e si ea membra a Uniunii. NU, treceti inapoi, la colt, pe coji de nuca!, par sa ne spuna ei. Bravului presedinte  i-a convenit o vreme. Alimenta, cu date despre adversarii politici, Comisia, prin niste functionari straini care nu aveau cum sa priceapa sistemul juridic romanesc, comparandu-l , superficial, cand cu cel german, cand cu cel francez, cand cu cel englez, concluzia fiind de fiecare data aceeasi:”ciocu mic”. Acum 20 de ani, pretextul era televiziunea publica independenta. Acum problema s-a rezolvat. A rezolvat-o Rodica Culcer. Sau corectitudinea procesului electoral. Si problema asta s-a rezolvat. A rezolvat-o Traian Basescu. Si participarea opozitiei la activitatea Parlamentului s-a rezolvat. A rezolvat-o Roberta Anastase. Daca e vorba de bani, asta e. Financial Times arata ca in acesti ani nu am reusit sa luam nici macar 2 miliarde de euro de la Uniunea Europeana, din banii care ni se cuveneau, pe bugetul 2007-2013.

Partea ciudata este ca si Basescu cu echipa lui a facut parte pana de curand din acest “complot”. Lui ii convenea ca MCV sa arate cu degetul justitia din Romania si procesele “obiective” deschise de omul lui de la DNA impotriva adversarilor politici, cu indemnul de a-si “proba nevinovatia” in instanta.

Lucrurile, in timp, s-au mai complicat:

SEZONUL 1

DNA-ul lupta din greu cu adversarii lui Basescu. Le porneste zeci de dosare. Pe unele le pune la dospit. Isi trage fir direct pentru interceptari. Ii ocroteste pe cei care ar putea incheia aliante cu PDL-ul. Le arata “pisica” celor neascultatori din PDL. Intr-un cuvant, isi face “treaba” si lupta impotriva “sistemului “ticalosit”, dand nenumarate tepe si transformandu-se in principalul distribuitor de casete video si de stenograme din Romania.

Din pacate, se aduna tot mai multe scandaluri ale clientelei portocalii. DNA-ul incepe sa faca “ciocul” mai mic. Daniel Morar nu mai da interviuri, saptamanal, despre coruptie. Procurorii DNA incep sa se ocupe de poltisti si de magistrati. Frica trebuie instalata in instante.

SEZONUL 2

Cu tot mai putina paine pentru populatie, Traian Basescu trebuie sa inventeze in permanenta noi numere de circ. DNA-ul si-a pierdut credibilitatea intre termopanele mele si caltabosii lui Remes.

Noul obiectiv “stejar-extrema urgenta” – judecatorii. Urmariti  miile de numiri  de  judecatori facute de Basescu in ultimii ani. Aceasta politica isi produce efectele acum. La CSM, la instante. La ceilalti, intai, le taie salariile.  Apoi pensiile. Unii sunt domesticiti. Altora li se aduce aminte ce schelete mai au prin dulapuri. (Eu cred ca Voicu Catalin este tinut in arest si nu este trimis in instanta ca sa poata sa mai fie adus pe la el, in vizita,  cate un judecator  de pe la instantele “rebele”. Clever, nu?).

Bun, dar ce facem cu dosarele lui Nastase. Sunt toate trei la instanta. Afise, pixuri, termopane,  matusi. Pentru opinia publica trebuia aratat insa ca ele sunt foarte solide. Iata, spre exemplu, rechizitoriul in dosarul pentru care am fost astazi la ICCJ (dosarul cu campania electorala) are 863 de pagini(!). Odata trimis la instanta, el a fost distribuit imediat la presa de catre procurorii DNA. Domne, tare dosarul asta! In realitate, din 863 de pagini, 246 sunt citate trunchiate din declaratii de martori, si impreuna cu listingul de martori si cu cel al mijloacelor de proba, acestea reprezinta aproape 550 de pagini din cele 863. Smecheri procurorii, nu?

De altfel, numarul martorilor propusi de procurori in acest dosar cu pixuri si cu afise  este de 972. Va precizez, ca, prin comparatie, numarul martorilor audiati de Tribunalul de la Nurnberg  a fost de 270!.

Bine. Misiune indeplinita la DNA. S-a aratat “convingator” opiniei publice ca e vorba, la greu, de coruptie, de mituirea alegatorilor (spre deosebire de ce s-a intamplat la prezidentialele din 2009!) Mai departe? Problem…

972 de martori, expertize, contra-probe, cu o sedinta pe luna la ICCJ,  procesul poate sa dureze 10 ani. Dar “noi” avem nevoie de demonizarea adversarilor politici pentru alegerile din 2012. Adversarii au fost spalati intr-o apa la DNA, trebuie sa ne ocupam rapid de ei si la tribunal.

Intra in scena, mandru, competent, independent, ministrul justitiei. “Avem solutii”. “Mica reforma” politica a justitiei. Va mai aduceti aminte de adoptarea in regim de maxima si extrema urgenta a codurilor penal si procesual penal, cand Traian Basescu isi smulgea, anul trecut,  parul din cap ca nu sunt adoptate rapid aceste coduri – care oricum vor intra in vigoare prin 2012? Eforturi pentru fraieri. “Noi” avem insa alegeri de rezolvat. Asa ca poftim “mica justitie”. V-ati prins? Termene rapide, fir rosu, strategie cu oameni din sevicii…Totul, pe sest.

In Dosarul cu afise si cu pixuri, comanda, prin rezolutie,  ”sa efectueze urmarirea penala” i-a fost incredintata procurorului sef al DNA din Tg Jiu,  VOLINTIRU DANUT. Cum poate cineva care este mare sef , inclusiv administrativ, la o unitate a DNA din teritoriu, sa fie si “operativ” la sediul central al DNA, m-am intrebat. Si am redactat, impreuna cu avocatii mei, o suma de exceptii, pe care le consider, in continuare, intemeiate. Puteti citi, de altfel,  in anexa, textul notelor scrise pe care le-am depus la instanta (sa nu spuneti ca nu-mi folosesc experienta in beneficiul interesului national…)

Completul de judecata, condus de judecatorul IONUT MATEI, le-a respins pe toate, raspunzand, de fapt, la alte aspecte decat cele ridicate de mine.

Astazi insa am avut de  revelatia operatiunii, in ansamblul sau. Avocatul meu a cerut o amanare de o saptamana pentru a se putea judeca recursul la incheierea completului de 3 judecatori, inaintat de noi la Completul de 9 judecatori si care are termen pe 6 decembrie. Solicitarea a fost respinsa. Am inteles, de fapt, ca astazi era pregatit momentul cel mare al citirii rechizitoriului. Socoteala a fost stricata de una din avocate care a cerut introducerea in proces si a unor societati comerciale, ca parti responsabile civilmente, cerere care nu a putut fi refuzata.  Avocatul meu a solicitat acelasi lucru si pentru PSD, aratand ca eram trimis in judecata ca presedinte al PSD. Am cerut cuvantul pentru a explica firescul acestei cereri, in conditiile in care DNA imi aducea acuzatii de parca as fi candidat independent la presedintia Telviziunii publice. In realitate, cele doua campanii, parlamentara si prezidentiala s-au desfasurat in acelasi timp si, la PSD, spre deosebire de ce s-a intamplat in 1996, cele doua campanii s-au desfasurat unitar, cu aceleasi echipe, cu diferentieri doar pentru a raspunde exigentelor legii.

Judecatorul IONUT MATEI , presedintele completului,este cel care, anterior, atunci cand fixase un termen pe 22 iunie, ziua cand implineam 60 de ani, la cererea unuia din avocati de a schimba data sedintei, a raspuns ca nu are nici o importanta si ca nu se schimba data. Poate ca nu erau sali de judecata, poate ca nu existau alte solutii dar impolitetea nu este prevazuta in fisa postului la judecatori – din cate stiu eu. Astazi,  evident iritat, a refuzat sa-mi dea cuvantul ( desi era o chestiune in care probabil ca stiam cel mai bine cum stateau lucrurile), spunandu-mi ca “si el a facut facultatea de drept ca si mine”, cerandu-mi, pe un ton inelegant si imperativ sa iau loc.

In orice caz, am inceput sa inteleg, recunosc, mai greu, cum e cu “sa mergi in justitie sa-ti dovedesti nevinovatia”. si mi-am dat seama ca Traian Basescu nu este nici presedinte-mediator, nici presedinte-arbitru. El este, de fapt, astazi, presedinte-judecator. Din pacate pentru tara si pentru viitorul ei.

Va las placerea sa cititi singuri mizeriile  (unele din ele) care s-au intamplat in timpul procedurilor de la DNA:

“ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia Penală

Dosar nr. 514/1/2009

Pronunţarea a fost amânată pentru data de 03.11.2010

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnatul NĂSTASE ADRIAN, domiciliat în Bucureşti, Str. Muzeul Zambaccian nr. 16, et. 3, ap. 4, sector 1, inculpat în dosarul nr. 514/1/2009, depun

NOTE SCRISE

În completarea susţinerilor orale formulate cu ocazia soluţionării excepţiilor:

i) de nulitate a urmăririi penale şi a rechizitoriului făcută, respectiv întocmit, de un procuror ce nu avea calitatea de procuror în cadrul DNA – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie (structura centrală) şi/sau care nu putea deţine această funcţie întrucât îndeplinea o funcţie de conducere a unei unităţi teritoriale a DNA şi nu putea fi delegat în sctructura centrală a DNA în decembrie 2008 – ianuarie 2009 când s-a prezentat materialul de urmărire penală şi s-a întocmit rechizitoriul.

ii) de nulitate a rechizitoriului având în vedere că acesta nu a fost confirmat de către persoana prevăzută în art. 22² din OUG nr. 43/2002 şi art. 264 Cod pr. penală.

iii) nelegala prezentare a materialului de urmărire penală, a procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală şi a rechizitoriului.

iv) de nulitate a urmăririi penale ca efect a nulităţii:

a) Ordonanţei din 19.06.2008 prin care s-a disjuns cauza înregistrată sub nr. 68/P/2008, fost 8/P/2006, în vederea conexării lui la dosarul nr. 27/P/2008, şi conexarea la dosarul nr. 27/P/2008;

b) a Ordonanţei din 19.06.2008 prin care s-a dispus ridicarea materialului probator disjuns din dosarul nr. 68/P/2008 pentru a fi conexat la dosarul 27/P/2008;

c) a Procesul verbal din 19.06.2008 de ridicare a „următorului material probator în original (…)”;

d) a Ordonanţei din 20.06.2008 prin care pe baza actelor de urmărire penală şi a actelor premergătoare efectuate în cele două cauze conexate (dosarul nr. 27/P/2008 şi dosarul nr. 68/P/2008) au fost extinse cercetările şi s-a început urmărirea penală faţă de mine şi alte persoane;

solicitându-vă pentru motivele de fapt şi de drept dezvoltate în continuare, restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

1. Scurtă prezentare a cauzei

1.1. Prin Rechizitoriul DNA nr. 27/P/2008 (dosar înregistrat la Înalta Curte sub nr. 514/1/2009) am fost trimis în judecată pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cod penal, sub cuvânt că în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în timpul campaniei electorale prezidenţiale din perioada noiembrie – decembrie 2004 (în care am candidat din partea PSD + PUR la funcţia de preşedinte al României) m-aş fi folosit de influenţa şi autoritatea ce derivau din funcţia de Preşedinte al PSD pentru a obţine, cu sprijinul inculpatei Jianu Irina Paula (Inspector General de Stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii) şi al inculpaţilor Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana şi Vasile Mihail Cristian (reprezentanţii unor societăţi comerciale), precum şi al altor persoane, foloase necuvenite sub forma unor materiale de propagandă electorală în valoare de 34.223.906.475 ROL (33.841.734.455 ROL de la SC Eurografica SRL şi 382.172.020 ROL de la SC Vertcon SA Bacău).

1.2. Fapta reţinută în sarcina mea în acest dosar a mai fost cercetată şi în dosarul DNA nr. 8/P/2006 finalizat prin trimiterea mea în judecată pentru pretinsa săvârşire a următoarelor infracţiuni:

- art. 254 alin. (1) cu aplic. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă în capitolul I, lit. A, B, C din rechizitoriu),

- art. 13¹ din Legea nr. 78/2000 (infracţiunea fiind descrisă în capitolul II – rechizitoriul nr. 8/P/2006),

- art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (această infracţiune a fost descrisă în capitolul III din rechizitoriul dat în dosarul 8/P/2006 şi face obiect al urmăririi penale şi al sesizării instanţei în cauza de faţă)

1.3. În dosarul nr. 8/P/2006, înregistrat la Înalta Curte – Secţia penală sub nr. 15083/1/2006, iar la Completul de 9 judecători sub nr. 11046/1/2007, au fost pronunţate Sentinţa penală nr. 611/2007, respectiv, Decizia nr. 219/2008, prin care s-a constatat nulitatea absolută a Ordonanţei de începere a urmăririi penale din 7.02.2005 şi a întregii urmăriri penale şi s-a dispus restituirea cauzei la DNA pentru refacerea, în întregime, a urmăririi penale.

Astfel:

- prin Sentinţa penală nr. 611/2007, Înalta Curte – Secţia Penală, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 300 alin. (2) şi art. 332 alin. (2) Cod pr. penală, precum şi a prevederilor art. 197 alin. (2) Cod pr. penală, a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale şi a rechizitoriului. În hotărârea primei instanţe, s-a reţinut că există cauză de conexitate şi de indivizibilitate în privinţa faptelor imputate şi a persoanelor trimise în judecată, acesta fiind temeiul pentru care s-a dispus restituirea întregii cauze la procuror.

- Prin Decizia nr. 219/2008, Înalta Curte – Completul de 9 judecători, a menţinut hotărârea dată în primă instanţă (Sentinţa nr. 611/2007), reţinând că încălcarea dispoziţiilor referitoare la sesizarea instanţei, este sancţionată, potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu nulitatea absolută, care poate fi invocată în orice stadiu al procesului” şi că, aşa fiind, actele de urmărire penală efectuate în condiţiile de nelegalitate descrise, sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală – aşa cum a reţinut, de altfel, şi prima instanţă prin hotărârea atacată”.

1.4. În intervalul de timp dintre pronunţarea Sentinţei nr. 611/2007 şi judecarea recursului declarat de DNA şi soluţionat prin Decizia nr. 219/2008, DNA a deschis un nou dosar pe numele Irinei Paula Jianu şi Gasparovici Diana, inspector general de stat şi, respectiv, inspector general de stat adjunct la Inspectoratul de Stat în Construcţii, pentru pretinsa săvârşire a unor infracţiuni de abuz şi complicitate la abuz, constând în organizarea Trofeului Calităţii, prin care s-ar fi direcţionat apoi unele sume de bani pentru susţinerea campaniei mele electorale pentru alegerile prezidenţiale (reprezentând foloase necuvenite obţinute de mine), activităţi în care ar fi fost implicate alături de societăţile Vertcon, Conimpuls şi Eurografica şi alte societăţi comerciale.

1.5. În pofida a ceea ce s-a dispus de către Înalta Curte prin Sentinţa nr. 611/2007 şi Decizia nr. 219/2008, în dosarul 8/P/2006, reînregistrat la DNA sub nr. 68/P/2008, prin Rezoluţia nr. 68/P/2008 din 19.06.2008 s-a disjuns din acel dosar fapta prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, imputată mie, precum şi faptele pentru care au fost trimişi în judecată, în acea cauză, Irina Paula Jianu şi Cristian Mihail Vasile şi s-a dispus conexarea lor la dosarul nr. 27/P/2008.

Procedând în acest fel, Parchetul a invalidat practic şi a lăsat fără efecte nulitatea actului de începere a urmăririi penale, nulitatea urmăririi penale însăşi şi nulitatea actului de sesizare a instanţei, constatate de Înalta Curte prin Sentinţa nr. 611/2007 şi Decizia nr. 219/2008, nesocotind atât hotărârile Înaltei Curţi, cât şi dispoziţiile art. 272 Cod pr. penală, care prevăd că în caz de restituire, urmărirea penală se reia pe baza hotărârii prin care instanţa a dispus restituirea. A urmărit să se sustragă de la ceea ce instanţa a stabilit că trebuie să facă: să se adreseze Camerei Deputaţilor pentru ca aceasta să hotărască dacă este sau nu cazul să ceară urmărirea penală.

2. Cu privire la nulitatea întregii urmăriri penale și a rechizitoriului, derivând din efectuarea urmăririi penale şi întocmirea actului de sesizare a instanţei de un procuror:

-            ce nu avea calitatea de procuror în cadrul DNA – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie (structura centrală), asumată prin rechizitoriu;

-            şi/sau nu putea deţine această funcţie întrucât îndeplinea o funcţie de conducere a unei unităţi teritoriale a DNA şi nu putea fi delegat în sctructura centrală în decembrie 2008 – ianuarie 2009 când s-a prezentat materialul de urmărire penală şi s-a întocmit rechizitoriul.

i) Conform menţiunii din partea introductivă, Rechizitoriul nr. 27/P/2008 din 16.01.2009 a fost întocmit de „Volintiru Dănuţ şi Moraru – Iorga Mihaela – procurori în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracțiunilor conexe infracţiunilor de corupţie”.

ii) Domnul procuror Volintiru Dănuţ a primit ordin să „efectueze urmărirea penală” în dosarul nr. 27/P/2008 prin rezoluţia din 03.03.2008 a Procurorului Şef Adjunct a Secţiei a II-a din DNA, Horaţiu Ovidiu Baias. Rezoluţia de desemnare este nelegală pentru că din formularea acesteia („domnul procuror Volintiru va efectua urmărirea penală alături de doamna procuror Moraru”), ca şi din aceea care o precede şi care aparţine procurorului şef al secţiei de combaterea a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie („doamna procuror Moraru va efectua urmărirea penală”) încalcă dispoziţii constituţionale, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 303/2004, art. 62 din Legea nr. 304/2004 şi a Codului deontologic al procurorilor şi judecătorilor, întrucât cuprind un ordin nelegal ce s-a dat procurorilor, anume acela de a efectua urmărirea penală, deşi decizia de începere a urmăririi penale nu poate fi luată decât de procurorul căruia i s-a repartizat cauza pentru soluţionare.

NOTĂ – art. 43 lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al DNA prevede că procurorul şef secţie repartizează cauzele, pe criterii obiective, potrivit legii, ori aşa cum a fost dat ordinul nu este unul de repartizare a cauzei pentru legală soluţionare, ci de efectuare a urmăririi penale, iar acest lucru îi este interzis prin lege.

iii) În cauză urmărirea penală a fost efectuată de domnul procuror Volintiru Dănuţ împreună cu doamna procuror Moraru – Iorga Mihaela, conform rezoluţiilor din 29.02.2008 şi 03.03.2008, mai sus citate şi finalizată prin întocmirea rechizitoriului cu trimiterea mea în judecată.

iv) Rechizitoriul în dosarul nr. 27/P/2008, respectiv actul de sesizare al instanţei, a fost întocmit la data de 16.01.2009 de domnul Volintiru Dănuţ şi doamna Moraru Iorga Mihaela. De asemenea, prezentarea materialului de urmărire penală a fost efectuată în decembrie 2008 de aceeaşi procurori.

v) Domnul procuror Volintiru Dănuţ nu a avut însă niciodată calitate de procuror în structura centrală a DNA, asumată prin Rechizitoriu şi, cel puţin după data 23.10.2009 el nu putea fi nici delegat în structura centrală a DNA, conform celor ce urmează:

a)                  Conform informaţiilor publice disponibile pe site-ul CSM şi al Parchetului General, a declaraţiilor de avere postate tot pe site-ul CSM-ului şi a unor adrese eliberate sub nr. 4399/1154 din 16.02.2009 şi nr. 18655/1154/2010 ale CSM, domnul Volintiru Dănuţ a fost:

-  În perioada 27.09.2004 – 27.09.2008 – procuror şef al Biroului Teritorial Târgu Jiu din cadrul DNA. Prin declaraţia de avere pe anul 2008 domnul Volintiru Dănuţ confirmă că era procuror şef birou la Biroul Teritorial Târgu Jiu al DNA;

-  În perioada 27.09.2008 – 23.10.2008 – procuror la Biroul Teritorial Târgu Jiu din cadrul DNA;

-  În perioada 23.10.2008 – la zi – procuror şef al Biroului Teritorial Târgu Jiu din cadrul Serviciului Teritorial Craiova al DNA (numit prin Hotărârea nr. 298 din 23.10.2008 a Secţiei pentru procurori a CSM). Conform declaraţiei de avere din 15.06.2009 – domnul Volintiru Dănuţ era procuror şef birou la Biroul Teritorial Târgu Jiu al DNA

b) Conform adresei nr. 18655/1154/2010 a CSM domnul Volintiru Dănuţ ar fi fost delegat în funcţia de procuror la DNA – nivel central – în perioadele:

Ø        04.05.2005 – 28.05.2006, adică 1 an şi 24 de zile;

Ø        03.03.2008 – 01.08.2008, adică 90 de zile (delegarea) + 62 de zile (prelungire);

Ø        03.12.2008 – 21.01.2009, adică o nouă delegare pe o perioadă 49 de zile.

Nici una dintre aceste pretinse delegări nu este menţionată însă în evidența nominală a procurorilor delegaţi pe funcţii de conducere şi de execuţie din Ministerul Public publicată pe site-ul Parchetului General[1]. Şi este de menţionat faptul că în această evidenţă sunt publicate toate delegările şi prelungirile de delegări, inclusiv cele dispuse pentru DNA – structura centrală şi pentru structurile teritoriale.

De asemenea, analiza evidenţei demonstrează că nici una dintre delegări nu s-a făcut de pe o funcţie de conducere pe o funcţie de execuţie. În toate cazurile de delegări acestea s-au făcut din procurori cu funcţie de execuţie în procurori cu funcţie de conducere sau din procurori cu funcţie de conducere în procurori cu funcţie de conducere mai înaltă.

c)                  La termenul din 22.06.2010 reprezentantul DNA a susţinut că nu există diferenţă între structura centrală şi cea teritorială a DNA şi că nu se pune problema că, dacă un procuror funcţionează în cadrul unui serviciu teritorial, nu poate face acte de urmărire penală DNA fiind o singură instituţie în care toţi procurorii au aceeaşi competenţă.

Afirmaţia atunci făcută se dovedeşte a fi falsă, pentru că este infirmată de evidenţa publicată pe site-ul PÎCCJ, din care rezultă delegări între diversele structuri ale DNA, iar pe de altă parte, este contrazisă şi de dispoziţiile art. 22² din OUG nr. 43/2002, care stabilesc competenţele de verificare sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei a rechizitoriilor întocmite de procurorii din cadrul DNA, diferenţiat pe structurile teritoriale şi structura centrală.

d)                 În faţa informațiilor publice şi din care rezultă că domnul Volintiru Dănuţ nu apare în evidenţa delegărilor PÎCCJ nu se poate trage altă concluzie decât aceea că într-adevăr domnia sa nu a fost delegat în structura centrală a DNA. Şi dacă totuşi domnia sa a fost delegat în structura centrală a DNA, cel puţin delegarea din perioada 03.12.2008 – 21.01.2009 este nelegală.

Vom demonstra în continuare inexistenţa delegării, iar dacă delegarea a avut loc, vom demonstra că aceasta este nelegală. Astfel:

Ø   Cu privire la inexistenţa delegării

Argumentele pentru imposibila delegare sunt următoarele:

-  Nu există ordine de delegare şi nu puteau fi emise ordine de delegare în ceea cel priveşte pe domnul Volintiru Dănuţ.

-  Dacă un ordin de delegare ar fi existat acesta ar fi fost publicat în evidenţa nominală a procurorilor delegaţi pe funcţii de conducere şi execuţie publicată de PÎCCJ. În menţionata evidenţă apar şi procurorii cu funcţii de conducere şi procurori cu funcţie de execuţie, delegaţi în diversele structuri ale DNA, iar între ei domnul Volintiru Dănuţ nu se regăseşte.

-  Domnul Volintiru Dănuţ a îndeplinit începând cu anul 2004 o funcţie de conducere, anume aceea de procuror şef birou la Biroul Teritorial Târgu Jiu al DNA. Şi nici una dintre delegările din evidenţă nu s-a făcut pentru procurori cu funcţie de conducere în aceea de procurori cu funcţie de execuţie. În toate cazurile delegările s-au făcut pe funcţii superioare de cele deţinute de procurorii delegaţi.

-  Afirmaţia din adresa nr. 18655/1154/2010 a CSM, în sensul că domnul Volintiru Dănuţ ar fi fost delegat inclusiv în anii 2008-2009 în funcţia de procuror DNA nivel central este contrazisă de evidenţa la care ne-am referit mai înainte, este infirmată de lipsa ordinelor, şi este contrazisă de CSM-ul însuşi care prin Hotărârea nr. 298 din 23.10.2008 l-a numit, din nou, în funcţia de procuror şef birou la Biroul Teritorial Târgu Jiu al DNA. Or, conform adresei CSM, domnul Volintiru Dănuţ ar fi fost delegat, ultima dată în DNA – nivel central, în perioada 03.12.2008 – 21.01.2009;

-  În privinţa adresei CSM ne limităm la a arăta că ea este neconformă cu realitatea, că ea nu este semnată de şeful secţiei pentru procurori a CSM, căreia Înalta Curte i s-a adresat conform încheierii din 22.06.2010, că nu poate fi întâmplătoare această deturnare prin care responsabilitatea este transferată în sarcina unei autorităţi ce nu are competenţe în delegarea procurorilor.

-  Nici răspunsul aceluiaşi CSM sub nr. 4399/1154/16.02.2009 în care se susţine că nu se poate da curs solicitării de comunicare a ordinelor de numire şi delegare ale domnului procuror Dănuţ Volintiru în cadrul DNA întrucât acestea „sunt cuprinse în dosarul profesional al magistratului (…) iar dispoziţiile art. 42 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 303/2004 (…) consacră caracterul confidenţial al acestor date şi permit doar titularului accesul la propriul dosar profesional” nu este corect şi nu încearcă decât să ascundă realitatea. Aşa cum am arătat mai înainte delegările procurorilor sunt publice, evidenţa lor fiind pusă la dispoziţia publicului chiar de către PÎCCJ. În nici un caz, delegările nu pot intra sub incidenţa art. 42 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

Ø                      Cu privire la nelegalitatea eventualelor delegări în anii 2008 – 2009 a domnului Volintiru Dănuţ, dacă totuşi s-ar reţine că astfel de delegări ar fi existat.

Am arătat mai înainte că în conformitate cu evidenţa delegărilor publicate de PÎCCJ, toate delegările s-au făcut de pe funcţii de execuţie pe funcţii de conducere sau de pe funcţii de conducere pe alte funcţii de conducere mai mari.

Dispoziţiile legale relative la delegări, în vigoare în anul 2008, prevăd următoarele:

a) Art. 57 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prevede:

„(7) În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an.

(8) Delegarea procurorilor poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 90 de zile”.

b) Potrivit art. 8 lit. i) din Regulamentului de ordine interioară al Direcţiei Naţionale Anticorupţie aprobat prin Ordinul nr. 2.184/C din 2 octombrie 2006 procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie „(i) recomandă procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie delegarea procurorilor la Direcţia Naţională Anticorupţie”.

Astfel, potrivit prevederilor legale mai sus arătate o eventuală delegare a domnului procuror Dănuţ Volintiru la DNA – structura centrală putea fi făcută de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform cu practica PÎCCJ, adică de pe o funcţie de execuţie pe o funcţie de conducere sau de pe o funcţie de conducere pe o funcţie de conducere mai înaltă.

În adresa CSM nr. 18655/1154/23, contrazisă de evidenţa publică a delegărilor şi de propria hotărâre, respectiv nr. 298 din 23.10.2008 pentru numirea în funcţia de procuror şef birou al Biroului Teritorial Târgu Jiu al DNA a domnului Volintiru Dănuţ, se susţine că în anul 2008 acesta ar fi fost delegat în DNA – structura centrală în perioadele:

-       03.03.2008 – 01.08.2008, adică 90 de zile (delegarea) + 62 de zile (prelungire)

-       03.12.2008 – 21.01.2009, o nouă delegare pe o perioadă 49 de zile.

Din dispoziţiile legale care reglementează delegarea rezultă că aceasta poate avea loc numai pentru 90 de zile într-un an şi poate fi prelungită cel mult încă 90 de zile. În speţă, domnului Volintiru Dănuţ i s-ar fi putut prelungi delegarea din 03.03.2008 şi se afirmă, implicit, că această prelungire ar fi avut loc.

Dar prelungirea indiferent de termenul pentru care a operat şi care nu poate fi mai mare de 90 de zile, epuizează, odată de a expirat durata prelungirii unice, posibilitatea unei noi prelungiri, dar şi a unei noi delegări. Or, cum prima delegare şi prelungirea a încetat la 01.08.2008, cea din 03.12.2008 nu poate avea decât natura unei noi delegări, or, o atare delegare, dacă a avut loc, ea este nelegală.

Menţionăm că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală prin Sentinţa nr. 293 din 27.04.2005 a infirmat un rechizitoriu constatând că ordinul de numire a celui care a efectuat verificarea sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei era nelegal.

Există şi alte argumente în sprijinul afirmaţiei că sunt nelegale eventuale delegări ale domnului Volintiru Dănuţ în structura centrală a DNA, în perioadele în care îndeplinea funcţia de şef birou la Biroul Teritorial Târgu Jiu al DNA.

Astfel, cumulul de funcţii de magistrat este exclus. Un procuror nu poate fi în acelaşi timp cadru de conducere a unei structuri teritoriale şi procuror cu funcție de execuție în cadrul unei alte structuri, fie ea și centrală, aşa cum un judecător nu poate fi în acelaşi timp nici măcar simplu judecător, cu atât mai mult un judecător cu funcţie de conducere la un tribunal şi un judecător la Înalta Curte. Se opune la un astfel de cumul natura funcţiei, se opune „contractul” de management pe care îl are magistratul care a participat cu un proiect de management la concurs, pe care l-a câştigat, cu angajatorul său. Se opune la un astfel de cumul activităţile pe care trebuie să le exercite magistratul. Se opune logica şi se opun legile fizicii, care nu permit unui om să fie în două locuri în acelaşi timp.

Oricum, în conformitate cu art. 51 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 mandatul funcţiei de conducere nu poate înceta decât în cazurile reglementate de acest text de lege, deci nu şi prin delegare/detaşare. Magistraţii numiţi în funcţie de conducere pot fi revocaţi numai de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a conducătorului în cazurile în care:

-       nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere;

-       exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale;

-       aplicării unei sancţiuni disciplinare.

Domnul Volintiru Dănuţ nu se regăseşte în nici una din aceste situaţii, aşadar, nu putea fi revocat, iar dacă a fost revocat nu s-ar fi justificat nici delegare/detaşarea în structura centrală.

3. Excepţia de nulitate a rechizitoriului având în vedere că acesta nu a fost confirmat de către persoana prevăzută în art. 22² din OUG nr. 43/2002 şi art. 264 Cod pr. penală

Nici urmărirea penală, nici rechizitoriul nu poate fi efectuată, respectiv întocmit, decât de procurorul care, îndeplinind condiţiile legii, funcţionează în Parchetul stabilit de lege şi este desemnat în condiţiile legii să efectueze activitatea de urmărire penală şi să o finalizeze. În speţă, este demonstrat că domnul Volintiru Dănuţ nu avea calitatea de procuror în structura centrală a DNA, că ordinul ce i s-a dat la 03.03.2008 („va efectua urmărirea penală”) este nelegal, că domnul Volintiru Dănuţ nu putea îndeplini în acelaşi timp o funcţie de conducere (procuror şef birou la Biroul Teritorial Târgu Jiu) şi o funcţie de execuţie (în structura centrală DNA Bucureşti), că şi dacă am admite că domnul Volintiru ar fi fost legal delegat la data de 03.03.2008 în structura centrală a DNA, delegare prelungită până la 01.08.2008, o nouă delegare a acestuia la data de 03.12.2008, chiar în prezenţa acordului său, este nelegală în conformitate cu art. 57 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 303/2004.

Dacă am admite că domnul Volintiru a efectuat urmărirea penală în baza ordinului nelegal din 03.03.2008, în calitatea sa de procuror şef birou din cadrul Biroului Teritorial Târgu Jiu al DNA, atunci asumarea de către acesta a calităţii de procuror în structura Centrală a DNA este un fapt extrem de grav, dar independent de această împrejurare, actul de sesizare ar fi lovit de nulitate, întrucât verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului ar fi trebuit să fie făcută în conformitate cu art. 22² din OUG nr. 43/2002 de către procurorul şef al Serviciului Teritorial Craiova al DNA şi nu de cel care se pretinde că a făcut verificarea.

4. Excepţia de nelegală prezentare a materialului de urmărire penală, a procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală şi a rechizitoriului.

După sesizarea instanţei cu judecarea cauzei am constatat că acuzaţiile ce mi se aduc se susţin şi cu informaţii aflate pe un număr de 11 suporturi optice şi un suport magnetic, nici unul dintre acestea nefiind prezentat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Am cerut instanţei şi s-a încuviinţat copierea acestora, operaţiune ce s-a efectuat în prezenţa specialiștilor IT ai DNA, constatându-se la 12.05.2009 că 3 suporturi nu pot fi deschise şi citite şi la data de 11.06.2009 că un suport nu poate fi deschis, citit şi copiat.

În procesul verbal de prezentare a urmăririi penale nu se face referire despre prezentarea acestor suporturi, declaraţia mea în sensul că am luat cunoştinţă de întregul material de urmărire penală, privind materialul care mi s-a pus la dispoziţie, iar nu şi cel care – cazul suporturilor optice şi magnetice – nu mi-a fost prezentat.

În conformitate cu art.91⁵ rap la art. 91³ alin. (4) dar şi art. 250 lit. b) Cod pr. penală în cazul existenţei unor suporturi electromagnetice conţinând informaţii pe care se întemeiază acuzaţia, organul de urmărire penală trebuie să asigure posibilitatea efectivă de a lua la cunoştinţă de material, aceasta presupunând punerea la dispoziţie a aparaturii necesare, dar şi a personalului care să asigure manipularea aparaturii, semnătura acestei persoane trebuind să se afle pe procesul verbal, astfel cum s-a procedat la instanţă. Punerea la dispoziţie a acestor suporturi pentru a lua cunoştinţă de existenţa şi conţinutul lor nu poate fi dovedită decât cu menţiunea din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, în sensul că mi s-au pus la dispoziţie suporturile şi aparatura necesară pentru vizionarea sau audierea, după caz, a datelor sau imaginilor inscripţionate pe aceste suporturi, întărită de semnătura persoanei împuternicită de către organul de urmărire penală să manipuleze aparatul.

Cum parchetul invocă aceste suporturi ca material probator rezultă că nu mi s-a prezentat întregul material de urmărire penală, ceea ce face ca prezentarea materialului şi procesul verbal prezentat să fie lovite de nulitate.

Din procesul verbal întocmit cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu rezultă:

- punerea la dispoziţia a acestor suporturi şi a aparaturii necesare,

- prezenţa specialistului IT care să manipuleze aparatul care permite vizionarea sau ascultarea datelor de pe suportul optic, pentru că procesul verbal nu poartă semnătura unui astfel de specialist IT.

- nu rezultă că procurorul şi-ar fi îndeplinit obligaţia prevăzută în art. 91⁵ raportat la prevederile art. 91³ alin. (4) Cod pr. penală

De altfel, şi art. 250 lit. b) Cod pr. penală prevede că organul de urmărire penală trebuie să asigure învinuitului sau inculpatului, după caz „posibilitatea de a lua cunoştinţă de material”. Or, dacă materialul de urmărire penală conţine suporturi optice trebuie să mi se asigure posibilitatea de a lua cunoştinţă de informaţiile aflate pe acestea şi în acest scop trebuie să pună la dispoziţie aparatura necesară, încălcându-mi-se în acest fel dreptul la apărare (art. 6 din Codul de pr. penală şi 6 din CEDO).

Or, din procesul verbal nu rezultă acest lucru, aşa încât prezentarea materialului de urmărire penală, procesul verbal de prezentare şi actul subsecvent sunt lovite de nulitate.

5. Excepţia de nulitate a urmăririi penale ca efect a nulităţii:

i) Ordonanţei din 19.06.2008 prin care s-a disjuns cauza înregistrată sub nr. 68/P/2008, fost 8/P/2006, în vederea conexării lui la dosarul nr. 27/P/2008, şi conexarea la dosarul nr. 27/P/2008;

ii) a Ordonanţei din 19.06.2008 prin care s-a dispus ridicarea materialului probator disjuns din dosarul nr. 68/P/2008 pentru a fi conexat la dosarul 27/P/2008;

iii) a Procesul verbal din 19.06.2008 de ridicare a „următorului material probator în original (…)”;

iv) a Ordonanţei din 20.06.2008 prin care pe baza actelor de urmărire penală şi a actelor premergătoare efectuate în cele două cauze conexate (dosarul nr. 27/P/2008 şi dosarul nr. 68/P/2008) au fost extinse cercetările şi s-a început urmărirea penală faţă de mine şi alte persoane;

În dosarul nr. 68/P/2008 (fost 8/P/2006), la data de 19.06.2008, sub cuvânt că foloasele necuvenite obţinute mine, Adrian Năstase, în timpul campaniei electorale 2004, provin din săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina învinuitelor Irina Paula Jianu şi Gasparovici Diana în dosarul nr. 27/P/2008 şi pentru că ne-am afla în situaţiile prevăzute Codul de procedură penală privind cazurile de indivizibilitate şi conexitate, în interesul unei mai bune cercetări se impune disjungerea cauzei din dosarul nr. 68/P/2008 (fost 8/P/2006) cu privire la persoanele şi infracţiunile care au legătură cu finanţarea ilegală a campaniei mele electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2004, în vederea conexării lor la dosarul nr. 27/P/2008, astfel:

i)          În ceea ce mă priveşte pe mine, Adrian Năstase, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă în capitolul III – din rechizitoriu);

ii)    În ceea ce o priveşte pe Irina Paula Jianu cu privire la următoarele infracţiuni:

Ø   Art. 26 Cp rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă la capitolul III din rechizitoriu nr. 8/P/2006);

Ø   Art. 31 alin. (2) Cp rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 combinat cu art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41. alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă la capitolul I lit. A, B, C şi capitolul III din rechizitoriu nr. 8/P/2006);

Ø   Art. 31 alin. (2) rap. la art 290 Cp combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă la capitolul I lit. A, B, C şi capitolul III din rechizitoriu nr. 8/P/2006);

Ø   Art. 31 alin. (2) Cp rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cp combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78 /2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă la capitolul I lit. A, B, C şi capitolul III din rechizitoriu);

iii)               În ceea ce îl priveşte Vasile Mihail Cristian cu privire la următoarele infracţiuni:

Ø        art. 31 alin. (2) Cp rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 combinat cu art. 17 lit h) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (infracţiunea fiind descrisă la capitolul III din rechizitoriu nr. 8/P/2006);

Ø        art. 290 Cp rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă la capitolul III din rechizitoriu nr. 8/P/2006);

Ø        art. 25 Cp rap. la art. 260 Cp cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp (infracţiunea fiind descrisă la capitolul III din rechizitoriu nr. 8/P/2006);

Ø        art. 31 alin (2) Cp rap. la art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cp combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) Cp. (infracţiunea fiind descrisă la capitolul III din rechizitoriu nr. 8/P/2006).

Prin Ordonanţa din 19.06.2008, dată în dosarul nr. 27/P/2008 s-a dispus: „Scms Nicolae Florin şi scms Udrea Bogdan Nicolae – ambii ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul DNA – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie vor proceda la ridicarea MATERIALULUI PROBATOR disjuns din dosarul nr. 68/P/2008 pentru a fi conexat la dosarul nr. 27/P/2008”, iar la aceeaşi dată, respectiv 19.06.2008, persoanele desemnate au procedat la ridicarea materialului probator din dosarul nr. 68/P/2008, încheind în acest sens un proces verbal.

NOTĂ FOARTE IMPORTANTĂ – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Sentinţa penal nr. 611/2007 (Secţia penală) şi Decizia penală nr. 219/2008 (Completul de 9 judecători) au stabilit definitiv că întreaga urmărire penală efectuată în dosarul nr. 8/P/2006 este nulă absolut, dispunând refacerea acesteia. În plus, Înalta Curte a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 – 34 Cod pr. penală relative la conexitatea şi indivizibilitatea cauzei şi a dispus restituirea întregii cauze la procuror, cu motivarea că disjungerea este excepţia instituită de la regula instituită de art. 32 Cod pr. pemnală. Or, dacă instanţa a dispus restituirea întregii cauze pentru refacerea urmăriri penale, în conformitate cu art. 272 Cod pr. penală urmărirea penală trebuia reluată pe baza hotărârii instanţei, hotărârea fiind obligatorie şi pentru organul de urmărire penală.

Prin Ordonanţa din 20.06.2008, la numai o zi de la dispunerea disjungerii dosarului nr. 68/P/2008 (fost 8/P/2006) şi conexării acestora la dosarul nr. 27/P/2008, s-a dispus măsura extinderii cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de Irina Paula Jianu, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana, Vasile Cristian Vasile şi faţă de mine şi schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina Irinei Paula Jianu şi Gasparovici Diana prin rezoluţia din 24.03.2008.

În motivarea acestei ordonanţe (fila 4) se arată „întrucât din conţinutul acelor de sesizare, al actelor de urmărire penală şi al actelor premergătoare efectuate în cele două cauze conexate (dosarul nr. 27/P/2008 şi dosarul nr. 68/P/2008) rezultă fapte noi în sarcina învinuitei Irina Paula Jianu, precum şi date cu privire la participarea şi a unor alte persoane la faptele săvârşite de aceasta, aflate în legătură de conexitate şi indivizibilitate, se v-a dispune extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale, după cum urmează: (…)”.

Care sunt efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care sunt consecinţele în privinţa măsurilor dispuse de DNA prin ordonanţele din 19.06.2008 şi 20.06.2008 în dosarele nr. 68/P/2008 şi 27/P/2008?

a) Potrivit doctrinei[2] şi jurisprudenţei instanţelor, nulitatea constatată şi declarată potrivit dispoziţiilor legale, produce două efect principale, consecutive, şi anume:

Ø   Atrage ineficienţa juridică a actelor întocmite cu încălcarea legii, actul este considerat ca fiind lipsit de efecte juridice din momentul efectuării lui (ex tunc);

Ø   Actele anulate (iar în dosarul nr. 8/P/2006 toată urmărirea penală a fost declarată nulă) se refac de către organul judiciar;

b) Nu mai puţin de 12 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv cei trei care au pronunţat Sentinţa penală nr. 611/2007 şi cei 9 care au pronunţat Decizia nr. 219 din 07.04.2008 în primul dosar trimis instanţei, au reţinut că în dosarul nr. 8/P/2006 sunt incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) Cod pr. penală, întemeindu-şi de altfel şi soluţia pe acest text de lege şi arătând că „actele de urmărire penală efectuate în condiţiile de nelegalitate descrise, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. (2) din Codul de procedură penală”.

c) Prin Sentinţa penală nr. 611 din 18.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală s-a dispus „în temeiul art. 300 alin. (2) Cod pr. penală combinat cu art. 332 alin. (2) Cod pr. penală, raportat la art. 197 alin. (2) Cod pr. penală şi art. 270 alin. (1) lit. b) Cod pr. penală, restituirea cauzei la PCCJ – DNA pentru refacerea urmăririi penale şi a actului de sesizare al instanţei”.

d) Nulitatea actului de începere a urmăririi penale atrage nulitatea urmăririi penale însăşi, respectiv a celorlalte acte de procedură dar şi „a materialului probator” obţinut, iar în conformitate cu art. 64 alin. (2) din Codul de pr. penală „mijloacele de probă, obţinute în mod ilegal, nu pot fi folosite în procesul penal”. Dar ceea ce nu poate fi folosit, din cauza viciilor intrinseci, în procesul în care a fost obţinut, cu atât mai mult nu poate fi folosit în alte procese.

e) Materialul probator ilegal obţinut nu poate fi folosit în alte cauze şi pentru că instanţa de judecată a dispus refacerea, în întregime, a urmăririi penale, iar acest lucru nu mai poate fi contestat, iar măsura dispusă de instanţă presupune refacerea tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv cu referire la probatoriu administrat, pentru că „a reface” înseamnă a face din nou ceva ce a fost greşit făcut.

Parchetul în calitate de participant la procesul penal, are obligaţia de a se conforma hotărârilor judecătoreşti, de a aduce la îndeplinire dispoziţiile instanţelor pe lângă care funcţionează. În alte cuvinte, atunci când instanţele judecătoreşti decid prin hotărâri definitive că urmărirea penală trebuie refăcută în întregime, pentru că actele procedurale au fost întocmite cu încălcarea legii şi nu pot fi menţinute, Parchetul nu poate, pentru nici un motiv, să procedeze altfel. În acest sens, sunt dispoziţiile art. 272 Cod pr. penală care prevăd că „Atunci când instanţa de judecată a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii urmăririi penale, urmărirea se reia pe baza hotărârii prin care instanţa a dispus restituirea”. Or, instanţa a dispus restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale după ce a constatat nulitatea acesteia iar materialul probator din dosarul 68/P/2008, nul fiind, nu putea fi valorificat în dosarul nr. 27/P/2008.

Pentru că ceea ce este nul nu poate produce efecte, pentru că probele obţinute în condiţii de nelegalitate, în dosarul nr. 8/P/2006 (reînregistrat la DNA sub nr. 68/P/2008), nu pot fi folosite într-un alt proces penal, ordonanţa de disjungere şi conexare din 19.06.2008, ordonanţa de ridicare a materialului probator din 19.06.2008 şi ordonanţa din 20.06.2008, prin care, pe baza materialului probator ridicat în temeiul ordonanţei din 19.06.2008 sunt lovite de nulitate, pentru că afirmă valabilitatea unui act de începere a urmăririi penale, a urmăririi penale şi a Rechizitoriului întocmit în dosarul nr. 8/P/2006 a căror nulitate absolută a fost constatată prin Sentinţa penală nr. 611/2007 şi Decizia nr. 219/2008 a Înaltei Curţi.

În consecinţă, vă rugăm să constataţi că excepţiile invocate sunt întemeiate, că întreaga urmărire penală a fost efectuată în condiţii de nelegalitate, de către un procuror care nu avea şi/sau nu putea avea calitatea de procuror în structura centrală a DNA, că ordinul din 03.03.2008 de efectuare a urmăriri penale este nelegal, că toate actele de urmărire penală efectuate suferă de acelaşi viciu de nelegalitate, că pretinsa delegare, dacă ar exista ar fi nelegală cel puţin pentru perioada 03.12.2008 – 21.01.2009, că prezentarea materialului de urmărire penală nu a fost făcută legal, că ordonanţele mai înainte enunţate sunt, la rândul lor nelegale, că viciile se răsfrâng şi asupra rechizitoriului şi că în aceste condiţii se impune restituirea cauzei la procuror pentru a se conforma dispoziţiilor Sentinţei nr. 611/2007 şi a Deciziei nr. 219/2008.”

NĂSTASE ADRIAN

Avocat Viorel Roş

---

[1] http://www.mpublic.ro/functii_delegari/2008/delegari_13022008.pdf http://www.mpublic.ro/functii_delegari/2008/delegari_21072008.pdf http://piccj.mpublic.ro/functii_delegari/2008/delegari_16122008.pdf

[2] Ion Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Universul Juridic, 2008, p. 665.

La multi ani, de Sf Andrei!

Peste 600.000 de romani il sarbatoresc astazi pe Sfantul Apostol Andrei, cel dintai chemat, patronul spiritual al romanilor si ocrotitorul Romaniei. Este una din cele mai importante sarbatori din calendarul crestin romanesc si, pe aceasta cale, vreau sa le urez tuturor sarbatoritilor un sincer si calduros “La multi ani!” Avem si in familia noastra un sarbatorit, ceea ce ofera zilei de astazi un motiv suplimentar de bucurie.

Sfantul Andrei a fost ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul, l-a urmat apoi pe Iisus Hristos si a devenit, astfel, „cel dintai chemat”. A murit martirizat, la 30 noiembrie, anul 60, in timpul Imparatului Nero. Folosind cele mai brutale metode pentru a pedepsi si elimina acest “pericol” din imperiu,prigonitorii sai l-au rastignit pe Apostolul Andrei cu capul in jos pe o cruce in formă de X, denumita de atunci si pana in prezent Crucea Sfantului Andrei.

Sarbatoarea crestina s-a suprapus, la noi, inca de acum aproape 2000 de ani, cu sarbatoarea precrestina a Santandreiului, personificare divina a lupului, “stapan al oilor”. Intrand intr-o zona a superstitiilor, noaptea de Santandrei era considerata noaptea vrajitoarelor si a strigoilor, dar si un moment de innoire a timpului. Tot traditia ne spune ca printre metodele de protectie impotriva spiritelor malefice, oamenii evitau sa iasa pe ulitele satelor si preferau sa ramana in casa, acolo unde erau protejati de usturoiul plasat strategic la intrare si de o candela aprinsa.

Conform aceleiasi traditii, putin mai recente ce-i drept, ultimii doi ani in care aceasta zi a fost sarbatoarita s-au suprapus unor perioade electorale extrem de incarcate. Avand in vedere ca astazi suntem feriti de spiritul malefic al incrancenarii electorale, sper sa reusim sa trecem cu intelepciune si speranta si de “strigoiul” denumit generic Criza Economica. Subliniez doar ca a pune usturoi la intrarile in tara nu ar fi metoda eficienta de protectie impotriva acestui “duh” rau. Altele pot fi ritualurile cu rol de protectie in acest caz…

Inca o data, la multi ani tuturor celor care isi sarbatoresc astazi ziua numelui. Lor si familiilor lor!

Ce-a mai facut comisarul Tom Gallagher ?

Într-un interviu publicat în România liberă din 24 noiembrie a.c., comisarul politic Tom Gallagher ( era sa scriu “guvernatorul britanic pentru provinciile romanesti”)  sintetiza concluzia cărţii sale „Deceniul pierdut al României. Mirajul integrării europene”, Editura All, 2010 în fraza “UE ar trebui să ştie că România nu e în stare să se modernizeze”.

Primul semn de întrebare este chiar în privinţa titlului cărţii: este cu adevărat un „deceniu pierdut” perioada 2000-2010? În opinia mea, o astfel de sentinţă brutală este nedreaptă şi incorectă. Este nedreaptă faţă de toţi acei oameni care au realizat eforturi imense pentru aderarea României la Uniunea Europeană, şi incorectă pentru că în ultimul deceniu societatea românească a progresat în unele domenii, chiar dacă în altele a regresat.

Prima teză pe care Tom Gallagher încearcă să acrediteze este aceea că perioada 2000-2010 este un tot unitar, iar “eşecul” integrării României în Uniunea Europeană trebuie distribuit, în mod uniform, tuturor partidelor care s-au aflat la guvernare. Or, lucrurile nu stau deloc aşa, din perspectiva următoarelor argumente:

• PSD a avut responsabilitatea negocierilor de aderare, pe care le-a finalizat la sfârşitul anului 2004. A existat o adevărată voinţă de modernizare din partea PSD, iar rezultatul a fost crearea principalelor instituţii care ar fi trebuit să facă din România o ţară modernă. În mod evident, în doar 4 ani nu se puteau finaliza procese complexe de modernizare, însă la sfârşitul anului 2004 România era orientată în mod energic pe această direcţie. A urmat însă regimul Băsescu, prin care România a fost deturnată din drumul spre modernitate, fiind generalizat sistemul clientelar, corupţia nu a fost redusă, ci a devenit sistemică, instituţiile au intrat rând pe rând în colaps, deoarece Traian Băsescu a dorit să nu aibă niciun obstacol în calea manifestării temperamentului său despotic;
• În mod normal, după încheierea negocierilor de aderare şi semnarea Tratatului de aderare, România, având certitudinea apartenenţei la Uniunea Europeană, ar fi trebuit să se pregătească pentru şocul integrării. Ce s-a întâmplat de fapt? România condusă de Traian Băsescu nu a fost în stare să realizeze o strategie post-aderare, iar lupta bezmetică pentru putere a luat locul oricăror acţiuni de transformare modernă a societăţii româneşti. Economia nu a fost consolidată, ci s-a intrat în vârtejul consumului pe datorie şi a bulei speculative imobiliare. Relaţiile cu FMI au fost sistate, pentru a nu exista un observator al dezastrului care era pus la cale. „Bileţelele roz” au devenit simbolurile unei puteri preocupate doar de îmbogăţirea propriei clientele. Numărul angajaţilor din sectorul public a crescut după anul 2004 cu aproape o jumătate de milion de salariaţi, fără o creştere semnificativă a calităţii bunurilor publice furnizate. Are PSD, partid de opoziţie, vreo responsabilitate pentru toate acestea? În mod evident, nu!
• PSD a mai fost la guvernare 9 luni în anul 2009, însă rolul său în cadrul guvernului a fost secundar. Oricum, dintr-un deceniu, PSD s-a aflat la guvernare mai puţin de jumătate, astfel încât responsabilităţile pot fi în mod clar decelate, pentru cine doreşte acest lucru. Ca atare, cred că ar trebui să vorbim de un succes al aderării (România nu a pierdut valul Luxemburg-Helsinki a celor 12 state invitate în 1997 şi 1999 să înceapă negocierile de aderare), dar de un eşec al integrării.

A doua teză a lui Tom Gallagher este aceea că România este „refractară la modernizare”. Nu voi intra în discutarea teoriilor modernizării, dar Tom Gallagher ar trebui să ştie că nu există societăţi „refractare la modernizare”, ci doar eşecuri de gestiune a proceselor de modernizare. România a traversat mai multe experienţe modernizatoare, care nu au fost însă finalizate pentru că societatea românească nu a beneficiat de suficient timp (din cauza războaielor, a dictaturilor), pentru a asimila complet instituţiile şi practicile modernităţii. Proiectul apartenenţei la Uniunea Europeană ar fi fost şansa primei modernizări complete din istoria României, însă ceea ce s-a întâmplat în ultimii şase ani şi cu deosebire în anul 2010  ne-a blocat pentru o lunga perioada. Desigur, ideea potrivit căreia România nu poate fi modernizată nu este nouă, am auzit-o de atâtea ori şi pe parcursul negocierilor de aderare, fiind tema de atac predilectă a dreptei conservatoare eurosceptice la adresa statului român. Acum, când se pune problema găsirii unor motive pentru amânarea aderării României la spaţiul Schengen, iar bătălia pentru bugetul Uniunii pentru exerciţiul 2014-2020 este nemiloasă, este utilă „frăgezirea” ţării noastre pe motivul aşa-numitei „non-modernităţi”.

De altfel, teza potrivit căreia „România nu se poate moderniza decât cu biciul” am auzit-o şi la personaje precum Monica Macovei, autoarea anti-reformei din justiţie, sau la alte personaje din „societatea civilă portocalie”. Mecanismul de Verificare şi Cooperare a fost legitimat tocmai prin această idee, a imaturitităţii elitelor politice româneşti de a realiza modernizarea societăţii. Or, de mai mulţi ani ni se arată adevărata faţă a aşa-zişilor „democraţi”, care promovează sistematic proiectul „dictaturii luminate”. Efectele centralizării puterii în mâinile lui Traian Băsescu le vedem: blocajul instituţional şi politic generalizat, anarhia şi disoluţia rapidă a autorităţii statului.

A treia teză promovată de Tom Gallagher poate fi sintetizată în formula „Eurocraţii sunt de vină”. Nu sunt eu un mare admirator al eurobirocraţiei, dar nu este corect să punem pe seama acesteia nerealizările politicienilor din România, in special a prietenilor portocalii ai lui Tom Gallagher.  De altfel, trebuie să distingem între atitudinea faţă de România a Comisiei Prodi (1999-2004), dominate de reprezentanţi ai stângii, şi cea a Comisiei Barroso, puternic profilată de reprezentanţi ai dreptei europene, şi anume: până în 2004 exista un puternic ataşament faţă de extinderea Uniunii, comisarii europeni fiind deschişi dar exigenţi faţă de progresele noastre pe calea aderării, după 2005 s-a instalat oboseala extinderii, astfel încât din partea echipei Barroso s-au căutat instrumente pentru a controla cât mai eficient eventualele luări de atitudine critică ale României. La Bucureşti nici nu s-a pus măcar problema de a avea atitudinea – câteodată încăpăţânată – a Poloniei, reprezentanţii regimului Băsescu fiind mulţumiţi că sunt lăsaţi să băltească în conflicte politice greu de înţeles chiar şi pentru cei mai subtili analişti europeni (desigur, nu este cazul lui Tom Gallgher!).

În sfârşit, a patra teză susţinută de dl. Gallagher este aceea că nu a fost împiedicată afirmarea „capitalismului pirateresc”. Aici, sunt de acord cu analistul britanic, dar responsabilitatea principală aparţine guvernelor regimului Băsescu. Comisia Barroso, dominată de reprezentanţi ai dreptei politice europene, împreună cu guvernele României post-20004, au acceptat ideea că noile state membre pot fi un El Dorado pentru companiile occidentale, iar în numele economiei de piaţă au fost acceptate reguli laxe în ceea ce priveşte drepturile salariaţilor, utilizarea intensivă a forţei de muncă de către companiile multinaţionale, adesea până la extenuarea fizică a angajaţilor. Din această frescă nu poate lipsi Banca Naţională a României, care se arată acum foarte îngrijorată de posibilitatea diminuării profitului băncilor, dar nu a făcut nimic pentru a proteja clienţii de clauzele abuzive ale instituţiilor bancare.

În final, consider că interesul constant pe care Tom Gallagher îl arată României este lăudabil, mai puţin însă caracterul – adesea vădit partizan – al scrierilor sale. De aceea, îi sugerez  să înveţe câte ceva din modul în care Hugh Seton-Watson – un alt istoric britanic – s-a apropiat de România şi a căutat să o înţeleagă.

PS: Am citit şi cartea lui Tom Gallagher. Este extrem de subiectiva. Vrea să demonstreze faptul că PSD este de partea „răului”, iar Traian Băsescu şi PDL sunt „partea bună a istoriei”. Volumul „Deceniul pierdut” are 315 pagini, din care aproape două treimi sunt acordate perioadei 2000-2004 (capitolul „UE recâştigă şi pierde iniţiativa: 2005-2007” începe la pagina 185). Disproporţia cantitativă în analiza deceniului 2000-2010 reflectă nu atât un deficit de informare, cât dorinţa de demonstra cu orice preţ că PSD este responsabil de eşecul integrării României în Uniunea Europeană. Ceea ce arata ca Tom Gallagher este doar un instrument jalnic de propaganda portocalie.

Expozitie Claude Monet la Grand Palais, la Paris

Evenimentul cultural major al acestei toamne in Franta este, fara indoiala, retrospectiva  Claude Monet de la Grand Palais. Expozitia, deschisa in septembrie, va dura pana in 24 ianuarie 2011. In fiecare zi, peste 9000 de vizitatori stau la coada, la intrare.

Participand la Paris la reuniunile Comisiei de monitorizare si ale Comisiei juridice ale Consiliului Europei, precum si la intalnirea Consiliului Internationalei Socialiste, despre care v-am povestit, am reusit, inainte de a merge la aeroport, sa vizitez aceasta exceptionala retrospectiva. De-a lungul anilor, vazusem diverse lucrari ale lui Monet – in Franta, in Anglia, in Rusia. Stranse insa in aceasta “colectie” temporara unica, ele dau o imagine uluitoare despre diferitele perioade in care a pictat, despre episoadele din viata lui, despre prietenii artisti, despre “sponsorii” sai, despre gustul epocii, in definitiv despre lupta impresionistilor cu traditionalistii.

Peisajele sale de la Fontainebleau, din Normandia, din Paris si de la periferia pariziana, din Giverny, din Anglia – acoperita de ceata dovedesc un talent extraordinar.. Portretele – mai putin numeroase – sunt mai curand expresia unor obligatii sau a unor legaturi de familie.

In mod ciudat, pictura lui Monet mi-a adus aminte de lucrarile lui Darascu. Stiu, Darascu s-a nascut cu 40 de ani mai tarziu. Stiu  insa ca prima vizita a sa la Paris se intampla in 1906, cand Monet avea deja 66 de ani iar Darascu numai 23.  Darascu merge, spre exemplu la Saint-Tropez, prin 1907-1908, si picteza acolo,” Ziua nationala la Saint-Tropez”. influentat poate si de lucrarile lui Monet ( de ex. Strada Saint Denis – sarbatoarea din 30 iunie 1878).

De asemenea, am crezut ca descopar influenta lui Monet (spre ex Regata la Argenteuil sau Efect de dupa amiaza la Antibes)  in marinele lui Darascu. Asa am crezut. Dincolo insa de eventuale influente asupra pictorilor romani care au vizitat sau au expus in Franta, Monet dovedeste ca a fost unul din marii deschizatori de drumuri spre pictura moderna a secolului XX si nu doar in propria sa tara.

NB  Ultima fotografie, din cele anexate, reprezinta o marina a lui Darascu. Puteti compara…

Forumul Agricultorilor PSD

Particip astazi la  Conferinta Forumului Agricultorilor PSD, organizata de Departamentul de Agricultura si Dezvoltare Rurala, la Pitesti.

Ca de obicei, Organizatia PSD Arges este o gazda buna pentru cei peste 700 de membri ai Departamentului care dezbat proiectul de guvernare al PSD.

Acesta este punctajul pe care l-am pregatit pentru Conferinta:

“Stimați colegi,

- sunt onorat să particip la Conferința Națională a Forumului Agricultorilor din Romania, și asta cu atat mai mult cu cât, în calitatea pe care o am, am încurajat dezvoltarea activității acestui Departament, activitate care trebuie cunoscută până în ultimul cătun din vârful muntelui sau din Delta Dunării.

- astăzi se lansează programul de guvernare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale al social-democrației românești, în prezența delegaților și invitaților, participanți la Conferința Forumului Național al Agricultorilor din România.

- programul reprezintă o provocare și vine în întâmpinarea așteptărilor majorităîii populației din zona rurală, care a rămas, după anii ’90, preocupată de încercările social-democrației europene de a rezolva și in România problemele agriculturii.

- este o provocare fiind pentru prima dată când se prezintă un program multianual (pe zece ani), de creștere a producției agricole și a modului de acoperire a bugetului necesar investițiilor

- din 1990  România a devenit un importator căutat de marile firme comerciale agricole, care fac un profit serios în fiecare an pe seama lipsei de voință politică a guvernelor de dreapta care s-au succedat la putere, și care, în domeniul agriculturii, despre care toată lumea vorbește că ar putea fi o șansă pentru dezvoltarea economică a României, au distrus și ce am reușit noi să mai reparam între anii 2000-2004

- programul  este o provocare prin care ne propunem ca în timp de 10 ani de zile să asigurăm din producția internă necesarul de consum al populației României, deci este un program economic care se adresează întreprinzătorului privat, organizat in exploatații industriale, dar și micilor fermieri.

- programul tratează activitatea de producție agricolă și ca pe o problemă socială și oferă soluții și pentru cei aproape 4 milioane de țărani care dețin gospodării de semisubzistență, și care trebuie organizați în ferme familiale profesionale de minimum 20 de hectare, fermă care asigură un  profit  echivalent al salariului minim pe economie pe un an de zile.

- realizarea acestui program nu va fi posibilă decât prin conservarea și utilizarea rațională a resurselor naturale – solul si apa.

- prin program ne propunem măsuri severe privind bunele practici agricole

- acordăm o importanță deosebită înființării culturilor agricole prin tehnologii care protejează mediul prin scăderea emisiilor de gaze și prin reîncorporarea în sol a materiilor organice din resturile vegetale ale culturilor.

- creșterea producției zootehnice și scăderea celor mai costisitoare importuri – produsele animaliere, nu se poate face fără o presiune puternică a producției vegetale autohtone asupra pieței.

- producția vegetală nu poate deveni o realitate fără apa de irigat. Programul prevede noi acumulări de apă pe bazine hidrografice, asigurarea apei de irigat prin cădere în principal din bazinul hidrografic al Siretului, modernizarea a 2,5 milioane de hectare amenajate și noi amenajări pe încă 500.000 de hectare.

- în condițiile în care ar fi firme serioase interesate în introducerea sistemelor de agricultură biotehnologică, atunci am putea recultiva peste 500.000 de hectare de soia modificată genetic, cu avantajele pe care le știm în asigurarea șroturilor pentru hrana animalelor.

- producția de legume a fost regândită în sensul de a asigura o suprafață mai mare de “solarii  deștepte” și sere, deoarece în ultimii 10 ani cultura de legume neprotejată în câmp este total nerentabilă.

- există o amplă preocupare pentru ca o bună parte din fermele de semisubzistență să fie orientate pentru a practica o agricultură organică ecologică, și începând cu acești producători, prin pârghii economice și de piață și printr-o legislație inteligentă ne propunem să apropiem producatorul agricol de consumator, și aceasta pentru o mai buna participare la împărțirea profitului pe traseul lanțului alimentar.

- programul prevede acțiuni îndrăznețe în domeniul viticulturii, pomiculturii, apiculturii, sericiculturii – practic în toate domeniile economiei rurale, încurajând fabricarea produselor tradiționale românești de la cașul afumat la păstrăvul în cetina de brad și multe altele.

- punerea în practică a unui asemenea program nu se poate face fără o cercetare aplicată puternic susținută de statul roman.

-programul acordă o atenție desosebită zonei montane și zonei Delta Dunării.

- trebuie schimbată concepția că agricultura este subventionata, ca agriculturii i se oferă pomeni electorale. Agricultura cere bani pentru investiții. Fermierul român trebuie însă să primească acești bani în aceleași condiții în care îi primește și fermierul din Uniunea Europeană.

- fermierul european pe langă facilitățile la creditul bancar, mai primește din partea Statului sau U.E. sume importante de bani pentru a crea un mediu înconjurător sănătos pentru cei 62% din cetățenii U.E. care trăiesc în mediul rural.

- studiile întreprinse pentru conceptul de “coridor verde” în zona riverană a Dunării, făcute de Departamentul pentru Agricultură împreună cu silvicultorii au scos în evidenta faptul că lipsa apei din terasele Dunării, din Dobrogea și bazinul inferior al Siretului și Prutului se datorează schimbărilor climatice, creșterii indicelui de ariditate, zona devenind o problema din punct de vedere a depopularii localităților și a distrugerii florei și faunei. Iată de ce în această zonă apa trebuie să ajungă în localități și în afara lor în primul rând în vederea refacerii echilibrului factorilor de mediu.

- pentru a pune în practică un asemenea program, în afară de cunoaștere, creștere inteligentă, inovație, organizare, disciplina tehnologică în aplicarea bunelor practici agricole este nevoie de bani.

- astăzi, importând între 40 și 70% la majoritatea produselor agricole realizăm o producție primară în valoare de numai 8  miliarde de euro. Ne propunem ca în anul 2020 să realizam o valoare a producției agricole primare de 18-20 miliarde de euro.

- în ultimii 20 de ani s-au cheltuit ceva bani pentru agricultură. Dar nu totdeauna în urma unei decizii politice fundamentată științific.

- Departamentul de Agricultură a verificat împreună cu Departamentul de Buget Finanțe bugetul necesar pentru această creștere impresionantă de 200% a veniturilor din agricultură. Din calcule rezultă că programul este realist și cheltuielile necesare investițiilor pot fi acoperite prin buget.

- acest program nu poate fi însă realizat decât dacă am avea un guvern politic hotărât să investească în agricultură. Daca acesta ar aloca anual agriculturii prin formele de sprijin agreate de Uniunea Europeană numai banii care reprezintă TVA aplicat la producția agricolă primară, atunci am acoperi necesarul anual de fonduri de investiții, care se ridică la aproximativ 1.800.000.000 de euro.

- un guvern politic care sa pună în aplicare un asemenea program trebuie sa fie susținut de  o majoritate parlamentară;

- majoritatea parlamentară trebuie realizată impreună cu dumneavoastră, care trebuie să convingeți proprietarii de pământ și de animale, de fabrici de prelucrare a produselor românești tradiționale și nu numai că programul social-democrat românesc este realist, pornește de la o analiză atentă a resurselor naturale, resurselor umane, urmărește scăderea cheltuielilor cu energia convențională, reducerea emisiilor de gaze nocive, conserva solul și apă, este deschis unor sisteme de agricultură diversificată, apropie producătorul agricol cât mai mult de consumator pentru o mai bună repartizare a profitului, militează și în opoziție prin cele peste 30 de legi inițiate de parlamentarii noștri pentru ca politica națională și politica europeană să vină în sprijinul fermierului român în ideea egalizării facilităților.”

Inregistrarea interventiei mele poate fi ascultata aici.

“Cronicarul” Traian Basescu

Nu stiu daca ati urmarit mesajul transmis de Traian Basescu in cadrul ceremoniei care a marcat 15 ani de la primele tranzactii bursiere pe BVB. Daca nu ati facut-o, stati linistiti, nu ati pierdut mare lucru. Ati ratat insa ocazia de a vedea inca o mostra de tupeu din partea lui Traian Basescu, cel care, din nou se aderseza cui mai doreste sa il asculte ca si cum nu ar fi de 6 ani in fruntea tarii. Acesta a vorbit de parca astazi ar fi preluat mandatul, de parca nu ar fi direct responsabil pentru dezastrul in care se afla economia, de parca nu ar fi artizanul masurilor de austeritate care au condus al saracirea populatiei. De parca ar fi un cronicar al vremurilor pe care, in fapt, el le-a marcat prin incompetenta si actiuni de dezbinare.

La finalul anului 2010, Traian Basescu descopera ca Romania a avut crestere economica „nesanatoasa”, bazata pe consum. Dar unde a fost  el in ultimii 6 ani, cand cresterea economica bazata pe consum se manifesta cu toata forta? Dar nu cumva Traian Basescu si-a asumat si chiar s-a laudat cu aceasta crestere economica nesanatoasa la finalul primului sau mandat, cu ocazia „bilantului” prezentat in fata Parlamentului?

Ca si guvernatorul BNR, Traian Basescu condamna consumul si da vina, indirect pe populatie pentru situatia in care se afla in acest moment economia. Romanii ar fi vinovati pentru ca au vrut sa-si imbunatateasca nivelul de trai si standardul de viata, adica si-au cumparat frigider, masina de spalat si televizor. Cum? Imprumutandu-se de la banci, la indemnul unui stat condus de Basescu si la adapostul mesajelor asiguratoare date de guvernele tolerate de Basescu. Bancile au profitat de aceste nevoi si de aceasta dorinta naturala a fiecarui individ de a trai mai bine si mai confortabil. Comportamentul bancilor este si el cat se poate de firesc: au vazut o oportunitate de a face profit si au speculat-o. Cine nu a actionat si trebuia sa o faca este statul, adica guvernarea de dreapta care s-a gandit ca nu e bine sa intervina in piata deoarece aceasta are instrumentele pentru a se autoregla. Nimic mai fals. S-a ajuns in aceasta situatie, a cresterii economice bazata pe consum deoarece statul, adica Traian Basescu si guvernele sale, nu au intervenit.

Ma bucur totusi ca Traian Basescu a descoperit acum, ceea ce eu afirm de cativa ani: cresterea economica din guvernarea PSD (2001-2004), bazata pe exporturi, investitii productive si consum preponderent din producta interna a fost inlocuita incepand cu 2005 cu o crestere economica fundamentata pe consum nesustenabil si pe investitii neproductive. Traian Basescu este insa ultimul om care ar trebui sa vorbeasca despre asa ceva. El este cel care a creat aceasta situatie si care, repet, si-a arogat meritele cresterii economice „nesanatoase” la finalul primului mandat.

Despre Ziua Nationala, un pic mai devreme…

Am evitat in ultimele zile sa comentez un gest, sa ii spunem neelegant al autoratilor ungare, care au retras autorizatia acordata initial ambasadei Romaniei de a organiza la Teatrul National din Budapesta sarbatoarea de 1 Decembrie. Bine, nu pot sa nu remarc si abordarea superficiala a diplomatiei romane in acest caz.

Nu vreau sa discut aici despre motivatia autoritatilor ungare. Pot crede ca frica fata de posibilitatea unor proteste exagerate ale celor din Jobbik a putut determina o decizie in consecinta. Ceea ce ma intristeaza este insa faptul ca, dupa multi ani, am reinceput sa discutam in termeni emotionali despre o tema pe care o credeam inchisa.

Imi amintesc ca, atunci cand am devenit premier, relatiile dintre Romania si Ungaria nu erau dintre cele mai bune, din cauza actiunilor Guvernului Orban, inclusiv in  problema dublei cetatenii (va pare de actualitate?). Din fericire, odata cu venirea la guvernare in Ungaria a socialistilor condusi de Peter Medgyessy, am reusit sa schimbam fundamental relatiile dintre Bucuresti si Budapesta. Medgyessy este un om care a acceptat sa treaca peste complexele relatiilor dintre cele doua state, participand, alaturi de mine, inclusiv la sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei, doar pentru a da un semnal de normalizare a dialogului.

Am mizat atunci pe o constructie extrem de pragmatica a legaturii dintre cele doua state. Eram, spre exemplu, preocupati de a avea o infrastructura cat mai buna in si intre cele doua state. In acei ani se intelegea ca scopul romanilor sau al  maghiarilor era doar acela de a trai, cu totii, mai bine.

Din pacate insa, in mintea unora raman uneori reziduri ale unor teme pe care cred ca le pot exploata electoral, mai ales cand contextul politic este de asa natura.

Iata si un fragment dintr-un articol publicat in Qmagazine in septembrie 2008:

“Schimbarea guvernului in Ungaria, prin venirea la putere a guvernului socialist, condus de Peter Medgyessy, ne-a permis sa lasam in urma cicatricele secolelor anterioare si sa construim ceea ce am numit „un parteneriat pentru secolul XXI”, in conditiile in care ambele tari deveneau membre ale NATO si UE.

Consider ca Peter Medgyessy si guvernul sau au avut un rol esential in eliminarea tensiunilor din relatiile bilaterale.

L-am intalnit de multe ori, fie la Budapesta, fie la Bucuresti, fie in diferite capitale ale lumii, atat in perioada mandatului cat si ulterior.

Peter Medgyessy are avantajul de a intelege si limba romana, ceea ce ii permite sa perceapa nuantat si anumite sensibilitati.

Va voi povesti doar cateva dintre episoadele interesante ale acestei relatii care, dincolo de legatura politica, a devenit si una profund amicala.

Iata, spre exemplu, s-a intamplat ca de 1 Decembrie 2002 sa ma aflu la Budapesta, pentru a participa la o importanta conferinta internationala. Ziua Nationala, insa, trebuia sarbatorita, iar ambasada noastra a organizat o frumoasa manifestare la Hotelul Kempinsky. I-am sugerat premierului Medgyessy sa participe la acea manifestare.

De Ziua Nationala a romanilor, sarbatorita la Budapesta, in 2002

Nu trebuie sa mai amintesc semnificatia zilei de 1 Decembrie pentru maghiari… Cu toate acestea, premierul Medgyessy a avut curajul si eleganta sa vina sa ne felicite cu ocazia Zilei Nationale, trecand, cu demnitate, printr-o multime de radicali stransi in fata hotelului respectiv, care il injurau copios.”

Diplomatia dunareana

Vineri, 26 noiembrie 2010, orele 11,00, la Fundatia Europeana Titulescu,

dr. HORST MAHR, presedintele Asociatiei Germane de Politica Externa (Munchen) va sutine comunicarea

Diplomatia dunareana.

Evenimentul va avea loc, ca de obicei,  la Casa Titulescu, sos. Kiseleff, nr.47.

ANALIZA subiectiva: PDL – sub povara băsescianismului

In urma cu mai multe zile, am scris pe blog cateva ganduri in legatura cu evolutiile politice din UDMR. Sigur, era o analiza subiectiva. Incerc sa fac acelasi lucru, analizand evolutiile din ultimul timp din PDL. Cu aceeasi, fireasca, subiectivitate.

Inevitabila criză structurală

Constatarea potrivit căreia PDL este în criză nu mai este demult o noutate. Desigur, militanţii partidului prezidenţial ar putea considera că această criză, al cărui semn foarte vizibil este scăderea masivă în sondaje, este determinată de faptul că Traian Băsescu şi guvernul Emil Boc au luat numeroase măsuri impopulare, iar gradul de ostilitate populară faţă de PDL nu a mai fost întâlnit decât în cazul PCR la sfârşitul anilor `80 sau al PNŢCD un deceniu mai târziu. În realitate, PDL se confruntă acum cu o criză structurală, care era - mai devreme sau mai târziu - inevitabilă, având două cauze principale. Prima, este înscrisă chiar în numele partidului, în sensul în care adăugarea literei „L” – de la liberal – este simbolul metodei prin care vechiul Partid Democrat a realizat saltul de la un partid de nişă la o formaţiune cu aspiraţii de dominaţie totală asupra spaţiului public, şi anume înglobarea „pe nemestecate” a cât mai multor oameni şi structuri politice. PDL a devenit un actor politic care a obţinut pe parcursul a trei ani (2007-2009) în trei scrutine la nivel naţional rezultate în jurul a 30% din opţiunile electoratului, dar acest lucru s-a realizat prin constituirea unei organizaţii cu puţine legături de solidaritate internă, în afara scopului principal, al obţinerii „rentei politice” prin controlul instituţiilor publice. Acum, în vremuri de criză, agendele personale şi de grup domină în mod evident interesul partidului. Gravitatea situaţiei constă în aceea că PDL este şi partid de guvernământ, astfel încât incoerenţele şi slăbiciunile din partid au influenţă asupra politicilor publice (semnificativ în acest sens este comportamentul grupurilor parlamentare, care trebuie permanent fidelizate prin acordarea de fonduri publice pentru colegiile parlamentarilor PDL. Fondul la dispoziţia primului-ministru a fost în anul 2004 echivalentul a 7 milioane de euro, acum Emil Boc are la dispoziţie peste 300 de milioane euro, pentru a le putea folosi ca „supliment motivaţional”).

A două cauză a crizei structurale a PDL este reprezentată de transformarea unui fost partid de cadre într-un partid de mase al cărui singur liant ideologic este „băsescianismul”, adică apărarea tezelor Conducătorului, oricare ar fi acestea, oricât de lipsite de fundament sau de aberante ar fi. Fidelitatea faţă de Conducător a devenit principala condiţie pentru mobilitatea în interiorul partidului prezidenţial: cu cât ataşamentul afişat ostentativ faţă de Lider este mai mare, cu atât cresc şansele de a fi în primele rânduri este mai ridicată. Reciproca este la fel de adevărată, iar Vasile Blaga ştie cel mai bine acest lucru!

Geografia polilor de putere

În PDL nu există un veritabil curent antibăsescian, nu există autentice disidenţe, ci doar personaje care îşi permit să privească într-un mod critic extravaganţele Conducătorului, pentru că au o vechime importantă în partid, spre deosebire de „noul val”, care se legitimează prin adulaţia faţă de Lider.

În funcţie de vechimea în partid şi de filiera pe care au intrat în PDL, pot fi decelate mai multe grupuri de putere, care sunt denumite de presă astfel: „vechea gardă”, „gruparea liberală”, „intelectualii portocalii”, „camarila” ş.a. Până acum, toate aceste grupuri de putere s-au luptat pentru a fi campionii „băsescianismului”. Însă, în condiţiile în care Traian Băsescu nu mai este o „locomotivă electorală” pentru PDL, cei care se gândesc la viitor încearcă să se detaşeze prudent de actualul preşedinte al României. La umbra lui Traian Băsescu nu au crescut lideri cu personalitate, sau cei care şi-au manifestat-o au fost marginalizaţi, astfel încât PDL are o autentică dificultate să propună din rândurile sale un candidat puternic pentru alegerile prezidenţiale. Variantele la care se apelează acum, bazate pe metoda „implanturilor” din zona intelectuală, au autentice dificultăţi de empatie cu structurile de bază ale PDL.

În condiţiile unei geometrii variabile a polilor de putere din partidul prezidenţial se profilează un complicat joc al alianţelor şi negocierilor subterane, al loviturilor sub centură, în scopul obţinerii victoriei la Convenţia Naţională din primăvara anului viitor. Prin recenta remaniere, „vechea gardă” a fost expulzată din guvern, „camarila” deţinând principalele linii de influenţă guvernamentală. Însă, baricadaţi în birourile din Aleea Modrogan, reprezentanţii aripii tradiţionale îşi caută aliaţi şi par a fi hotărâţi să nu capituleze cu uşurinţă. În acest timp, folosind resursele publice (prin Ministerul Dezvoltării Regionale), „camarila” încearcă să-şi atragă de partea sa reţeaua preşedinţilor de Consilii judeţene, respectiv primarii partidului.

Pregătirea pentru alegerile 2012-2014

Ar fi o mare greşeală dacă am considera că în rândurile PDL (implicit şi la Palatul Cotroceni) nu ar exista capacitatea de analiză strategică, de programare a principalelor decizii. La o privire atentă asupra acţiunilor politice din zona PDL, putem observa o serie de strategii consensuale tuturor polilor de putere, menite a pregăti alegerile din perioada 2012-2014:

• Operaţiunea de „facelift”, reprezintă preocuparea strategică la nivelul PDL, aceasta urmând a fi realizată în primăvara anului viitor, având două componente principale – înlocuirea guvernului Boc şi formarea unui nou guvern pe baza aceleiaşi majorităţi guvernamentale (PDL-UDMR-UNPR-Grupul minorităţilor), respectiv schimbarea preşedintelui de jure al partidului cu o figură care să amintească foarte puţin de impopularul Cabinet Emil Boc;
• Împărţirea responsabilităţii crizei, constituie, de asemenea, acţiunea politică pusă în scenă de mai mult timp de Traian Băsescu. Miza acestei operaţiuni constă în formarea la nivelul electoratului a convingerii că „PDL nu poate, dar nici Opoziţia nu este mai capabilă/responsabilă.” Cred că aceasta este scopul real al repetatelor invitaţii la „consultări” la Palatul Cotroceni sau propunerea de „moratoriu”, încercând a se crea percepţia că Opoziţia este „cârcotaşă”, „iresponsabilă” iar, în lipsa dialogului şi a „sprijinului” PSD şi/sau PNL, „PDL a făcut ce a putut”. Evident, asistăm la o uriaşă acţiune de manipulare, menită a favoriza campaniile de victimizare ale PDL.
• „Extremă urgenţă – bani pentru partid!” ar putea fi denumită acţiunea, relevată aproape cotidian de mass-media, prin care contractele publice sunt acordate clientelei PDL iar aceasta contribuie cu „zeciuiala” la fondurile de campanie. La fel ca în alegerile parlamentare din anul 2008 şi la cele prezidenţiale de acum un an, PDL speră să poată „investi” masiv în achiziţia de voturi, bazându-se pe controlul asupra instituţiilor de forţă (servicii secrete, DNA, parchete, MAI), care să permită acest lucru. De aceea probabil, PDL ar putea dori un sistem de vot uninominal cu un singur tur, la toate nivelurile, care sa-i permita “decartarea” sumelor de bani pregatite in acest scop, intr-o singura operatiune.

De o gravitate excepţională este iniţiativa „4 miliarde euro pentru PDL”, adică operaţiunea prin care viitorul ţării este amanetat prin realizarea de contracte-mamut pentru infrastructura locală, contracte ce urmează a fi încredinţate de ministerul Elenei Udrea. Cu alte cuvinte, contractele sa fie date acum pentru firmele PDL, in beneficiul primarilor PDL sau al celor care se doreste a fi racolati, banii urmand sa fie platiti de guvernele viitoare, incepand din 2013! (Oare FMI ce parere o avea?)

• „Colonizarea” instituţiilor publice, adică impunerea clientelei PDL în cât mai multe instituţii publice, având ca miză nu doar exercitarea guvernării, ci construirea unor „bastioane portocalii” şi pentru perioada de opoziţie.
• „Să manipulăm poporul cu televizorul” ar putea fi definită dorinţa obsesivă a lui Traian Băsescu şi PDL de a avea televiziuni de partid. În condiţiile în care „Vocea Cotrocenilor” (televiziunea publică) şi B1TV au cote de piaţă – deci audienţe – limitate, se pregăteşte apariţia unor posturi tv ale „mogulilor buni” (din ce bani, rămâne de văzut).

Asupra acestor cinci direcţii strategice nu există divergenţe între grupările din PDL care, odată cu trecerea timpului, se regrupează pentru a constitui două principale tabere, având ca port-stindard pe Vasile Blaga, de o parte, şi Elena Udrea, de cealaltă. Ambele grupări încearcă să-l atragă de partea sa pe Traian Băsescu. Până acum Traian Băsescu s-a arătat a fi mult mai apropiat de „camarilă”, acest lucru putând fi un indiciu asupra faptului că actualul preşedinte doreşte amenajarea confortabilă a PDL astfel încât să poată controla partidul şi după încheierea celui de al doilea mandat prezidenţial.

Principalul element de diferenţiere dintre cele două grupări aflate în competiţie este reprezentat de potenţialul de coaliţie pe care îl are fiecare. „Camarila” simbolizează esenţa răului din perioada regimului Băsescu, în timp ce „vechea gardă”, dând dovadă de moderaţie, nu a ars toate  punţile de dialog cu restul partidelor politice. De aceea, obiectivele strategice ale grupărilor aflate în competiţie par a fi diferite: în timp ce pentru „camarilă” rămânerea la putere după următoarele alegeri parlamentare nu este considerată esenţială, cu condiţia controlului absolut al PDL, gruparea ce are în centru „vechea gardă” îşi construieşte campania internă pe ideea capacităţii de a realiza alianţe post-electorale, promiţând rămânerea la guvernare.

„Cântarea României” la PDL Bucureşti

Pentru oricine cunoaşte realităţile epocii Ceauşescu, aşa-zisele alegeri de la PDL Bucureşti au amintit, în mod neplăcut, de atmosfera şi stilul de la congresele PCR sau de la fazele naţionale ale „Cântării României”. Dincolo de encomiastica la adresa Elenei Udrea, trebuie remarcat faptul că ascensiunea ei în PDL a fost posibilă prin faptul că a adoptat, în mod voit, haina de „marionetă” sau „mesager” a lui Traian Băsescu. Astfel, cultul personalităţii desfăşurat la şedinţa PDL Bucureşti, l-a avut ca obiect, de fapt, nu pe ministrul Dezvoltării Regionale, ci pe şeful statului. Acesta din urmă, pare a fi hotărât a avea controlul nu doar asupra conducerii naţionale a PDL, suficientă în momentele de ascensiune a partidului, ci doreşte să ocupe, prin persoane apropiate, şi principalele organizaţii ale partidului prezidenţial, pentru securizarea acestuia faţă de vremurile grele care se arată. Astfel, principalul semnal politic pe care doreşte să ni-l transmită un lider impopular, dar care controlează instituţiile publice, este acela că-şi pregăteşte supravieţuirea prin diverse „clone”, feminine sau masculine.

Principala concluzie a acestei succinte analize poate fi aceea că nu este uşor de anticipat un răspuns cu privire la rezultatul competiţiei interne din PDL. De altfel, în condiţiile în care PDL nu iese de sub „zodia băsescianismului”, orice facţiune ar câştiga nu există diferenţe substanţiale. Pentru interesul public esenţial este faptul că, în numele unor obiective de partid sunt folosiţi în mod discreţionar şi abuziv banii publici, procurorii şi unii dintre ofiţerii serviciilor secrete au devenit agenţi electorali pentru una sau alta dintre tabere, instituţiile publice sunt locul competiţiei din partid şi, cel mai important, Traian Băsescu face orice pentru menţinerea la putere a lui Emil Boc până în momentul în care vor fi pregătite artificiile pentru lansarea „Noului PDL”. În acest timp, ţara se scufundă, dar Cârmaciul pare a ne spune, precum Maria Antoaneta, „Dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!”

De strajă la porţile Orientului?

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.