“Premiu” pentru bloggeri

Dragi prieteni,

Va adresez invitaţia din partea Fundaţiei Institutul „Ovidiu Sincai”, al cărei preşedinte sunt, să participaţi la un eveniment de excepţie: conferinţa Europa încotro? Soluţiile economice ale stângii, susţinută de Gerhard Schroeder, cancelar al Germaniei în perioada 1998-2005.

Evenimentul va avea loc vineri, 15 octombrie a.c. în Bucureşti, la Hotel Marriot, sala Grand Ballroom, începând cu ora 9.45.

Deoarece evenimentul beneficiază de măsuri de securitate specifice unui astfel de eveniment, vă rog să confirmaţi participarea la Alexandra Nichita, tel: 0740.131122, e-mail: ovidiusincaiinstitute@yahoo.com, până cel târziu joi, 14 octombrie 2010, orele 15:00

Preşedintele României şi purtătorul său de cuvânt Traian Băsescu

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Antena 3 – ora 20.05

Adrian Nastase este astazi invitatul Gabrielei Vranceanu Firea la emisiunea “Stirea Zilei” – Antena 3, ora 20.05.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Congresul femeilor social-democrate

Astazi, am participat la Congresul femeilor din PSD. Probabil, ati aflat cum s-au desfasurat alegerile, cine a fost prezent.

Eu adaug textul discursului pe care l-am rostit acolo :

“Stimate colege,

În mandatele lui Traian Băsescu, s-a vorbit despre femei mai mult decât s-a vorbit în mandatele lui Ion Iliescu despre revoluţie. Desi, daca ar trebui sa-l citez pe Alain Minc, autorul unei carti incitante, publicata anul acesta in Franta, si intitulata “O istorie politica a intelectualilor”, acesta,  vorbind despre Flora Tristan si Louise Michel,  afirma ca “numai femeile sunt adevarati revolutionari”.

Revenind pe plaiurile noastre,  vorbindu-se mult despre femeile lui Basescu, asta nu înseamnă că Traian Băsescu le-a făcut vreun bine femeilor. Sau statutului femeii în politică. Dimpotrivă. În epoca Băsescu imaginea femeii în politică a avut foarte mult de suferit. Fiindcă epoca aceasta a promovat nu femeia-politician, ci femeia care fură bani de la minister, femeia care fură voturi de la Parlament, femeia care se joacă de-a ministerul, precum şi alte femei care se dau în spectacol pe cheltuiala României.

Există o vorbă a lui Margaret Thatcher – probabil cei de la PDL o consideră un fel de mentor, fiindcă şi dansei îi plăceau foarte mult tăierile de salarii şi austeritatea.

Vorba spune aşa: “Dacă vrei ceva care să fie transmis, cere-i unui bărbat. Dacă vreo ceva care să fie făcut, cere-i unei femei”.

Cei de la PDL urmează sfatul în detaliu. Dacă vă uitaţi, la ei responsabilii cu vorbitul sunt bărbaţi, iar responsabili cu faptele sunt femei.

Până şi la şedinţa de la Camera Deputaţilor – o femeie fura voturi, iar un barbat comenta de pe margine.

Este un model greşit, care loveşte în toate femeile din politică!

Loveşte pe nedrept şi în voi, femeile din PSD, cele mai deştepte, mai serioase şi mai puternice din politica românească!

Vă miraţi că spun “cele mai puternice”, într-o epocă dominată de femeile care-l conduc pe Basescu?

Nu am greşit deloc.

Acelea nu sunt femei puternice: sunt femei influente, la un moment sau altul, într-o formă sau alta.

O femeie puternică, în politică, înseamnă o femeie cu idei şi planuri, un om care inspiră încredere celor care au ales-o, o persoană care ştie să adune oamenii în jurul ei şi să le dea speranţă pentru viitor.

O femeie puternică e Rovana Plumb, care munceşte la Bruxelles mai mult decât toate guvernele lui Boc!

O femeie puternică e Corina Creţu, care are mai multă experienţă în politica internaţională decât toţi miniştrii de externe ai lui Băsescu la un loc!

O femeie puternică e Ecaterina Andronescu, care s-a bătut de una singură cu Boc şi Băsescu pentru o lege moderna a educatiei!

O femeie puternica este Olguta Vasilescu, capabila sa se bata cu toti Hoara si Visanii de la PDL.

O femeie puternica este Aura Vasile, care, in Parlament, are o voce mai autoritara decat toti liderii de la PDL.

Voi sunteţi puternice prin ceea ce faceţi!

Să nu credeţi că, dacă nu apăreţi pe prima pagină, oamenii nu văd sau nu află ce realizări aveţi şi ce lupte duceţi.

Să nu credeţi că, dacă nu vorbim mai des despre voi în partid, nu ştim cât de importante sunteţi.

Să nu credeţi că ne vom teme să promovăm femeile in partidul nostru si in viitorul nostru guvern fiindcă ne lovim de modelul lui Băsescu.

Cea mai nouă lovitură a lui Băsescu e adresată tuturor femeilor din România, nu doar a celor din politică.

După ce a cerut egalizarea vârstei de pensionare, s-a gândit mai bine şi nu mai e de acord cu el insusi. Dar noi ştim foarte bine ce se ascunde în spatele răzgândirii.

Nu compasiunea, ci teama de suspendare!

După şase ani de mandat, Băsescu a realizat, in sfarsit, că femeia munceşte dublu, şi la serviciu şi acasă.

Probabil că, dacă-l mai lăsăm şase ani la Cotroceni, va sesiza şi că agricultura românească o duce rău, iar cineva – Dumnezeu ştie cine! – a distrus flota!

Dacă i-ar fi păsat cu adevărat, s-ar fi gândit de două ori, înainte să anunţe tăierile de salarii cu 25%. Cei mai mulţi bugetari din învăţământ şi din sănătate sunt femei!

Dacă ar fi înţeles cu adevărat, n-ar fi vorbit despre egalitatea dintre balerini şi balerine, ci, in primul rand,despre învăţătoarele şi asistentele care câştigă 7-8 milioane pe lună.

Dar nu compasiunea şi nu înţelegerea l-au determinat să se replieze în problema pensiilor.

Ci frica! Frica de voturile parlamentarilor şi de votul oamenilor.

Din păcate, epoca Băsescu va rămâne în istoria României prin două lucruri: furt şi violenţă.

Violenţă în limbajul politic – dusă la niveluri niciodată atinse până acum.

Violenţă în atitudinea faţă de ceilalţi – împotriva parlamentului, împotriva opoziţiei, împotriva oricui are altă părere.

Violenţă împotriva presei.

Şi – cea mai gravă formă dintre toate – violenţa împotriva propriilor cetăţeni. Care sunt pedepsiţi în toate formele posibile pentru faptul că există şi aşteaptă rezultate de la politicienii care-i conduc.

Gandhi spunea că sărăcia e cea mai rea formă de violenţă. Iar astăzi, la trei ani după aderarea la Uniunea Europeană, România se scufundă din nou în sărăcie.

Tot mai mult violenţa din politică inspiră violenţă în societate.

Violenţa va fi moştenirea pe care Băsescu o va lăsa României. Şi foarte mulţi oameni dezamăgiţi, gata să plece, gata să-şi abandoneze ţara fiindcă s-a transformat într-un spaţiu în care nu mai funcţionează nimic.

Noi trebuie sa avem  insa forţa să inspirăm din nou  optimism si speranta in transformarea României prin rezolvarea problemelor grave din prezent.

Avem o echipă care poate inspira din nou oamenii.

Voi sunteţi inima acestei echipe.

Vreau să vă văd în primul rând, în primul plan, în mijlocul acţiunii.

Vreau să vă văd nu numai în rolurile voastre obişnuite, dar şi în teritoriu, la televizor, în presă. Comunicând în numele PSD, reprezentând valorile noastre. Cu ajutorul vostru – şi al întregii echipe – vom ajunge din nou acolo unde merităm.

Epoca Băsescu s-a terminat. Asistăm doar la zbaterea ei finală.

Chiar dacă se teme de suspendare, într-o formă sau alta tot va ajunge în faţa judecăţii oamenilor, şi oamenii îi vor arăta clar ce cred despre el.

Mi-a spus cineva o istorie amuzantă.

Era in ianuarie 2011 şi Traian Băsescu nu mai era preşedintele României.

Un pensionar merge la Cotroceni, bate la poartă şi îi spune paznicului: “Vreau să vorbesc cu preşedintele Băsescu”.

Paznicul răspunde: “Băsescu nu mai e preşedintele României!”.

Omul pleacă, dar se întoarce a doua zi şi îi spune soldatului:

“Vreau să vorbesc cu preşedintele Băsescu”.

Primeşte acelaşi răspuns: “Băsescu nu mai e preşedintele României!”

Pleacă, dar se întoarce şi în ziua următoare, pentru a cere acelaşi lucru.

Primeşte acelaşi răspuns: “Nu înţelegi? Băsescu nu mai e preşedintele României!”

“Ştiu, dar nu mă pot sătura să aud asta!”

Sa ne vedem cu bine în ianuarie 2011! Succes!”

Dezbaterea de la Strasbourg. Ce urmeaza?

Ieri a avut loc dezbaterea raportului pe problema stigmatizarii romilor prin discursuri si actiuni ce invoca, in anumite tari,  securitatea nationala pentru a realiza expulzari colective. Rezolutia, dezbatuta amplu in comisii si in plen, a fost adoptata cu 132 de voturi pentru, 8 impotriva si 4 abtineri. Detaliile le puteti gasi pe site-ul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei – assembly.coe.int

Gasiti pe site si proiectul initial de raport, al doamnei Brasseur, elaborat si in urma unor discutii pe care le-am avut, gasiti structura votului dar si textul final, in esenta foarte dur, al rezolutiei adoptate. Probabil ca astazi vor fi adaugate, pe site, si interventiile din plen ale doamnei Brasseur si a mea – in calitate de raportor pentru comisia juridica. Gasiti, de asemenea, excelentul discurs al lui Thomas Hammarberg, comisar pentru drepturile omului.

Seful delegatiei franceze, Jean-Claude Mignon, pe care il stiu de multi ani, a fost extrem de agresiv, impreuna cu toata delegatia Frantei, in a apara deciziile luate de autoritatile franceze. Sigur ca raportul, prezentand pe mai multe pagini, deciziile luate in Franta, a creat si aici o anumita enervare, Consiliul Europei considerandu-se centrul preocuparilor pentru dezbaterea si promovarea drepturilor omului si pentru protectia minoritatilor in Europa.

Ca atare, “meciul” s-a desfasurat intre “echipa” Frantei – completa si care isi adusese si supleantii, inclusiv pentru amendamente, si “echipa” Romaniei – descompletata cu 3 “jucatori”, inclusiv seful echipei, plecati sa joace la Bucuresti, la echipa “de club” PDL – pentru a modifica, neconstitutional, regulamentul Camerei (sub santajul UNPR). Asa cum s-a intamplat si in alte randuri, opozitia a ramas sa apere interese generale ale tarii, in locul sau fara sprijinul celor care ar fi trebuit sa reprezinte direct pozitiile guvernului roman actual.

In final, dupa cum am precizat, punctele de vedere avansate de noi, criticile la adresa unui comportament politic in Franta in neconcordanta cu cu valorile aparate de Consiliul Europei, au fost acceptate in mare parte.

Care au fost tintele echipei franceze : stabilirea unei responsabilitati unilaterale a tarilor de origine de unde provin romii. Deci nu responsabilitate partajata, nu caracter general european al problematicii romilor, ci fiecare tara din Europa de est sa-si tina romii acasa si sa se ocupe de integrarea lor sociala ( evident problema nu se pune in aceeasi termeni pentru medici si alte cadre inalt profesionalizate). Al doilea mesaj foarte clar, Romania a avut de la UE o suma mare de bani ( ne-accesata, in totalitate, de altfel). De ce n-a folosit banii ca sa-i integreze pe romi? Si daca nu e in stare sa luam “noi” banii si sa facem ceea ce nu pot sau nu vor sa faca ei, la ei acasa.

In orice caz, acesta va fi mesajul, de atac, cu care vor veni francezii la Reuniunea de nivel inalt din 20 0ctombrie, de la Strasbourg, reuniune convocata de Secretarul general al Consiliului Europei. Sa vedem cu ce mesaj va veni ministrul de externe al Romaniei…

Probleme sunt multe. Am subliniat in interventia mea ca nu putem admite mentinerea unei ambiguitati intre acuzele de criminalitate si statutul etnic, ca nu putem accepta, in Europa, expulzari colective, realizate fara garantii procedurale, fara o decizie individuala luata de un tribunal competent. Ca nu putem accepta ca dupa ce romii au fost considerati tapi ispasitori pentru problemele generate de criza in anumite state europene, acum tarile lor de origine – Romania si altele – sa devina noii tapi ispasitori.

Am aratat ca in unele situatii, cand aduc acuze romilor, anumiti inalti functionari se refugiaza in spatele absentei sau imposibilitatii (constitutionale, in Franta, spre exemplu) de a avea date statistice fiabile dar in final indica unele cifre manipulatorii care nu se bazeaza pe situatii reale. Astfel, in realitate,  din datele obtinute de la autoritatile franceze, inFranta, la sfarsitul anului 2009, se aflau in penitenciare 708 cetateni romani. In acelasi an, fata de numarul total de fapte constatate pe teritoriul francez , numarul romanilor invinuiti a fost de 14.733 (1,2% din numarul total de persoane invinuite -1,17 milioane). Si reprezinta 6,3% din numarul total al strainilor invinuiti (234.235).

Din datele puse la dispozitie de prefectura Parisului si a regiunii pariziene, din numarul total al persoanelor invinuite in primele sase luni ale anului (92148 de cetateni francezi si straini) cetatenii romani reprezinta 3,6% (3294). Iar minorii romani reprezinta 1,29% (1197)  din total si 6,6% din numarul total al minorilor straini si francezi invinuiti (17793).

Evident utilizarea unor date incorecte ce pot inflama opinia publica, supermediatizarea unor cazuri individuale, de asemenea, nu pot fi de acceptat.

Interesant este faptul ca dupa ce reprezentantii francezi ne-au spus ca nu-i lasa Constitutia sa adune date despre etnia unei persoane, respingand amendamentul pe care-l propusesem, astazi ziarele din Franta vorbesc despre niste registre (fisiere), tinute de jandarmerie, pe etnii!!!

Trebuie sa recunoastem insa ca si noua ne revine o parte din responsabilitatea de a gasi solutii economice si sociale pentru romii de la noi din tara. Incepusem unele lucruri – reprezentarea lor in Parlament, programe speciale pentru scoli, discriminare pozitiva la locuri in invatamantul superior, consilieri romi pe langa prefecturi, Agentia nationala pentru romi, participarea la Strategia pe 10 ani pentru romi, cumpararea de  catre guvern a unor terenuri ieftine care sa fie apoi concesionate de primarii unor comunitati de romi pentru a-si construi locuinte si pentru activitati agricole, programul laptele si cornul (avand ca destinatari principali pe cei mai saraci dintre copii), venitul minim garantat – util la inceput dar care are nevoie sa fie adus la zi, ingradindu-se tentatia unor primari de a-si forma o clientela cu ajutorul acestui program.

Sunt multe alte lucruri pe care putem si trebuie sa le facem noi. Asta nu exclude responsabilitatea altor tari de a se adauga eforturilor pentru rezolvarea unei probleme EUROPENE.

Deocamdata, rezolutia si raportul aprobate ieri, la Strasbourg, ii stigmatizeaza pe cei care-i stigmatizeaza pe romi.

PS Apropo, daca vreti sa vedeti cum se construieste o campanie mediatica, cititi reportajul din Le Figaro Magazine, de sambata, 2 0ctombrie, intitulat “Roumanie, qu’as-tu fait de tes roms? “, reportaj de 8 pagini ilustrat, intre altele, cu un numar de romi cautand resturi de gunoi la groapa din Cluj-Napoca.

Mai interesant pentru mesajul care “se apropie” :  in Romania si Bulgaria, romii sunt condamnati la mizerie…”malgre les aides financieres considerables dont beneficient ces pays desormais membres de l’Union europeenne”!(p.46)

Greselile istorice sa platesc. Inclusiv tacerea

Observ ca in dezbaterile, mai degraba discrete, din ultima perioada, dar si din semnalele venite din directia diverselor institutii in problema unui nou acord cu Fondul Monetar International, se desprinde ideea ca acesta nu va fi unul de finantare, ci unul de tip precautionary. Guvernatorul BNR, domnul Mugur Isarescu, sustine ca avem nevoie de un astfel de acord pentru a ne pastra credibilitatea externa in vederea finantarii mai ieftine a datoriei publice. Este destul de clar ca aceasta credibilitate externa ar oferi un suport eforturilor BNR de a tine cursul de schimb sub control. Eu unul cred ca un acord de tip precautonary s-ar transforma rapid intr-unul de tip stand-by, data fiind nevoia de finantare pe care Guvernul o are si incapacitatea PDL de a stimula aparitia de noi surse de finantare.

In acest moment, este destul de evident ca o intrerupere brutala a acordul cu FMI este imposibila si ca solutia este reprezentata de o regandire a conditiilor sale. Pana acolo insa, as face o scurta analiza despre situatia din prezent, pornind de la relatia Romaniei cu FMI. Reamintesc faptul ca Guvernul pe care l-am condus a incheiat un acord cu FMI, iar in ultima parte a mandatului a semnat un acord de tip stand-by. Sustinerea acestor acorduri ne-a permis atunci sa atingem cateva puncte, care, prin comparatie cu situatia de astazi, chiar cred ca trebuie mentionate:

§         In 2005, Romania avea o datorie publica de 20% din PIB, fata de aproximativ 36% in prezent;

§         In 2005, 75% din datoria publica era pe termen mediu si lung, iar restul pe termen scurt. In 2010, 60% din datoria publica este pe termen mediu si lung, iar 40% pe termen scurt.

§         In 2004 si 2005 Romania a inregistrat niveluri reduse ale deficitului bugetar – aproximativ 3% din PIB cumulat pentru cei doi ani. In 2009 deficitul bugetar a fost de 7,3% din PIB, iar pentru 2010 va fi de 6,8% din PIB.

§         Rezulta ca necesarul de finantare al Romaniei este mult mai mare in prezent decat in 2005.

§         In 2005 necesarul de finantare al Guvernului (serviciul datoriei publice + deficitul bugetar in anul respectiv) a fost de aproximativ 3,5 mld euro (4% din PIB). In 2011, necesarul de finantare va fi de aproximativ 16 mld euro (13% din PIB).

§         Serviciul datoriei publice pentru 2011 s-a majorat cu 1,8 mld euro in perioada ianuarie-iunie 2010 (deoarece refinantarea datoriei se face in mare parte tot pe termen scurt).

§         In 2005, prima de risc asociata obligatiunilor guvernamentale ale statului roman (CDS) era de 50-60 de puncte; altfel spus, Guvernul se putea imprumuta extern la dobanda pietei + 0,5-0,6 puncte procentuale;

§         In prezent, prima de risc (care aproximeaza riscul de tara) este de aproximativ 370 puncte; Guvernul se va imprumuta extern la dobanda pietei + 3,7 puncte procentuale;

§         Inainte de a incheia imprumutul cu FMI in martie 2009, Romania devenise cea mai riscanta tara a UE, prima de risc depasind si 700 de puncte; ca urmare a credibilitatii externe castigate, riscul de tara nu a mai trecut de atunci peste 400 de puncte decat pentru cateva zile.

Cu alte cuvinte, nu ar fi gresit sa spunem ca printre cauzele situatiei economice dramatice de astazi, se afla (la un loc de cinste) renuntarea la acordul cu FMI, la finalul anului 2005, de catre Guvernul Aliantei D.A. PD-PNL. 2005 a fost ultimul an de mentinere fara probleme pe pozitii solide a indicatorilor macro-economici. Practic, prin renuntarea la acordul cu FMI, din 2006 s-au eludat o serie de conditionalitati care, in situatia din ultimii ani, ar fi permis evitarea unor derapaje economice.

Ruperea acordului cu FMI la finele lui 2005 a fost prezentata propagandistic drept un fel de declaratie de independenta a Romaniei, care a scapat, nu-i asa de statutul de „colonie” si a intrat in acela de „mare actor” regional, cu un „lider” pe masura. Din pacate, au existat atunci mult prea putine voci care sa atraga atentia asupra faptului ca Romania nu are inca maturitatea, inclusiv la nivelul clasei politice (si experienta, as adauga), care sa permita gestionarea sanatoasa a economiei nationale, mai ales pe fondul unei cresteri care ar fi putut genera iluzii (si a generat din plin).

Recunosc, cu toata consideratia pe care o port domnului Mugur Isarescu, ca as fi apreciat existenta, atunci, a unei reactii daca nu categorice, macar de avertisment venite din partea guvernatorului BNR. Poate ca un acord precautonary ar fi fost extrem de util atunci, daca guvernarea Aliantei nu dorea sa il continue pe cel de tip stand-by. Poate mai multi ar fi inteles ca nu este cu adevarat bine ceea ce se intampla. Avertismentele venite prea tarziu (si ma refer in primul rand la cele privind riscurile abordarii electorale a situatiei din prezent) sunt ca apa sfintita: nu fac nici rau, nici bine. Dar, poate le da unora de gandit, si tot ar fi ceva.

O promisiune mai veche: invitam bloggerii la Congresul PSD

Avand in vedere propunerea si invitatia lansate aici, dar si numarul mare al reactiilor pozitive primite pe blog, va pot confirma ca PSD va pune la dispozitie un spatiu adecvat bloggerilor care doresc sa participe la Congresul de pe 16 octombrie, care va avea loc la Sala Palatului.

Pornind de la propunerile voastre, dar si de la cateva propuneri de-ale mele, va mai pot spune ca proiectul Masa Bloggerilor a suferit cateva mici modificari. In primul rand, a disparut masa si a aparut loja. Bloggerii vor fi invitati sa ia loc in lojele Salii Palatului, ceea ce ma face sa schimb denumirea „proiectului” in Loja Bloggerilor.

Spuneam la congresul TSD ca partidul nostru are cele mai multe bloguri si are cea mai inchegata prezenta pe retelele sociale. O dovada in plus care sa-mi sustina afirmatia a fost faptul ca propunerea de a invita bloggeri la Congres, supusa votului in BPN-ul de luni, a trecut, colegii mei fiind foarte deschisi la invitarea bloggerilor, noilor lideri de opinie din mediul online, sa relateze live de la acest eveniment important al partidului.

Modalitatea de inscriere este foarte simpla. In perioada 7-14 octombrie va invit sa trimiteti un e-mail la adresa psdweb2.0@gmail.com. Doritorii sunt rugati sa isi ofere datele de identitate complete, o adresa de mail activa, pe care o verifica zilnic, precum si un link catre blogul proprietate personala. De asemenea, va anunt inca de pe acum ca primii inscrisi vor fi “primii serviti”, iar pozitionarea voastra in lojele respective va tine cont de ordinea inscrierilor. Cei care doresc sa fie pozitionati langa alti bloggeri participanti sunt rugati sa ne comunice acest lucru. Pe mail veti primi si datele referitoare la ora de incepere a evenimentului si informatii despre responsabilul de la intrare, care sa va conduca catre Loja Bloggerilor.

Opţiunea zero deficite

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

“Tema zilei pare să fie sistemul de impozitare progresivă propus de PSD. Personalităţi “strălucite” ale lumii finanţelor, care ne spuneau acum un an că euro va ajunge la 6 RON şi mai mult se pronunţă împotriva cotei diferenţiate de impozite, atât pe muncă, dar şi pe capital, avertizând că PSD vrea să întoarcă lumea la vremuri de mult apuse. Aceste vorbe aruncate în vânt nu ar merita un editorial dacă nu ar avea o profundă miză politică.

În toată lumea civilizată, impozitele pe salarii şi pe venituri asimilate salariilor sunt decizii politice. În România, cu atât mai mult. Salariile din sectorul public reprezintă ceva mai mult de 9% din PIB (calculat după metoda consumului), iar impozitele pe acestea ceva mai mult de 3% din PIB. Dacă am scădea toate impozitele pe salarii şi venituri la zero, deci dacă nimeni nu ar plăti nici un impozit pe venituri, ca în vremea comunistă, scăderea PIB ar fi de numai 3%. Vă rog să nu comparaţi cu scăderile de PIB, de 7%-10% obţinute de Convenţia Democrată împreună cu PD în 1997-1999 sau de vajnicii apărători ai dreptei în 2008 şi 2009. După cum profund ne-a învăţat preşedintele Băsescu, aceste scăderi de produs intern brut se datorează faptului că PSD a fost în opoziţie şi a depus moţiuni de cenzură, Ion Iliescu a chemat minerii în 1990, iar mogulii au făcut posturi de televiziune. Cauze adânci, complicate, greu de evitat altfel decât prin scăderea producţiei, consumului, numărului de salariaţi, exportului, importului şi prin creşterea şomajului şi muncii la negru.

Dacă volumul încasărilor din impozitele pe venituri nu ar justifica o discuţie atât de aprinsă, miza politică a sistemului de impozitare este însă, într-adevăr, esenţială. Pentru că, de fapt, vorbim despre două opţiuni fundamentale ale oricărui politician responsabil: să producă deficite sau nu? Cu alte cuvinte, să proiecteze bugete (locale, naţionale, speciale sau consolidate) cu deficite sau să se limiteze să cheltuiască numai ce poate avea drept venituri certe? Dacă politicianul proiectează bugetul (naţional, local, sectorial etc.) cu deficite mari, atunci poate că “are” bani pentru creşterea salariilor peste creşterea productivităţii, pentru şcoli şi autostrăzi, pentru fântâni arteziene şi poduri – ocazii de cheltuire a banilor se găsesc.

Dar în acest caz politicianul îşi plăteşte, de fapt, cotele ridicate din sondaje cu o povară pe care o aruncă pe umerii generaţiilor viitoare. Îndatorarea ţării înseamnă că ai mai mulţi bani azi, dar că vei plăti amarnic mâine şi poimâine. Este drept că multe ţări dezvoltate din lume au datorii de 3-14 ori propriul produs intern brut. Este drept că SUA au deficite bugetare care depăşesc 10% şi nu s-ar califica pentru un împrumut din partea FMI. Dar România nu are nici armata SUA, nici producţia Germaniei şi nu este nici centrul financiar al lumii cum este Marea Britanie. România este o ţară medie, cu un uriaş decalaj istoric, care se luptă – de multe ori cu succes – pentru recuperarea acestor decalaje. Însă nu ne putem plăti viteza de dezvoltare cu datorii. Cum am văzut în anii 1980, 1990 şi 2009-2010, vremea decontului vine implacabil şi este usturătoare.

Personal, sunt partizanul unui deficit bugetar cât mai mic, care în Programul Politic al PSD (încă în lucru) este denumită opţiunea “zero deficite”. Aceasta înseamnă că proiectarea veniturilor şi cheltuielilor bugetelor trebuie să se facă în permanenţă cu ţinta fixă a unui deficit cât mai mic. Un deficit bugetar mic înseamnă reducerea inflaţiei, cel mai mare duşman al veniturilor fixe. Un deficit bugetar mic apreciază moneda naţională, şi acest lucru va fi crucial în momentul când vom trece la euro – căci nu este indiferent nimănui dacă trecerea la euro se va face la 6 lei pe euro sau la 3 lei pe euro, cum sperăm acum. Un deficit bugetar mic creşte ratingul de ţară şi scade costul dobânzilor interne şi externe. Un deficit bugetar mic transmite mesajul că românii sunt serioşi şi responsabili, parteneri de nădejde, şi nu o naţiune problemă, cum am devenit în ultimii şase ani.

Sistemul de impozitare diferenţiată produce o oarecare scădere a încasărilor la bugetul consolidat. Ea este mică (sub un miliard de euro în primul an) şi este compensată integral de un pachet de măsuri care se referă la impozitele pe capital şi pe proprietăţi.
Opţiunea PSD este o opţiune politică responsabilă şi completă. Nu putem fi acuzaţi de aventurism şi populism. Mai ales de cei care ne spuneau că România va fi ferită de criza financiară şi economică din 2008-2010, dar care, în paralel, au îndatorat ţara de zece ori mai mult decât a îndrăznit să o facă oricine în istoria României moderne.”

La Strasbourg

De luni, particip, impreuna cu delegatia romana, la Sesiunea de toamna a Adunarii parlamentare a Consiliului Europei. Numeroase teme in discutie, monitorizari complexe, discutii in contradictoriu referitoare la Ucraina, Rusia-Georgia, Armenia, Moldova – desigur.

Tema principala, introdusa pe ordinea de zi luni dimineata pentru o dezbatere de urgenta cu raport si proiect de rezolutie este ” cresterea recenta in Europa a discursului bazat pe securitate nationala – cazul Roma”.

Dezbaterea va avea loc joi. Raportul, intocmit de Anne Brasseur din Luxemburg,  a fost distribuit ieri seara. In dimineata asta, el a fost discutat si modificat in Comisia politica, in conditiile in care o parte din delegatia noastra, inclusiv seful delegatiei si membrii PDL au fost chemati de Roberta Anastase la Bucuresti si au plecat de aseara, nemai fiind prezenti aici. Delegatia franceza a reusit sa introduca unele modificari si sa elimine orice referiri la tara care a determinat aceasta dezbatere prin expulzarile din ultimile luni.

La Comisia juridica, in dimineata asta, eu am fost numit raportor pentru aceasta tema. Am pregatit in 3 ore,  un raport cu amendamente la Raportul principal. Cele patru amendamente din raportul meu au fost toate aprobate.

Vom vedea ce se va intampla joi.

In opinia mea, ar fi fost in interesul tarii ca intreaga delegatie, inclusiv seful delegatiei, sa fie aici si sa faca lobby pentru o solutie echitabila in pregatirea, dezbaterea si aprobarea rezolutiei pe aceasta tema. Din pacate, s-a ales interesul meschin de partid.

Voi anexa, mai tarziu, textul initial al raportului pregatit de doamna Anne Brasseur, probabil si in urma discutiilor pe care le-am avut.

Fundatia Titulescu – “Viclenia globalizarii”

Fundatia Europeana Titulescu are onoarea sa va invite la evenimentul prilejuit de lansarea volumului:

Viclenia globalizarii.

Asaltul asupra puterii americane

autor Paul Dobrescu,

cu participarea domnilor Constantin Vlad, Florea Dumitrescu, Ilie Serbanescu, George G. Potra.

Evenimentul are loc joi, 7 octombrie 2010, orele 16,00, la Casa Titulescu, sos. Kiseleff, nr.47