Congresul femeilor social-democrate

Astazi, am participat la Congresul femeilor din PSD. Probabil, ati aflat cum s-au desfasurat alegerile, cine a fost prezent.

Eu adaug textul discursului pe care l-am rostit acolo :

“Stimate colege,

În mandatele lui Traian Băsescu, s-a vorbit despre femei mai mult decât s-a vorbit în mandatele lui Ion Iliescu despre revoluţie. Desi, daca ar trebui sa-l citez pe Alain Minc, autorul unei carti incitante, publicata anul acesta in Franta, si intitulata “O istorie politica a intelectualilor”, acesta,  vorbind despre Flora Tristan si Louise Michel,  afirma ca “numai femeile sunt adevarati revolutionari”.

Revenind pe plaiurile noastre,  vorbindu-se mult despre femeile lui Basescu, asta nu înseamnă că Traian Băsescu le-a făcut vreun bine femeilor. Sau statutului femeii în politică. Dimpotrivă. În epoca Băsescu imaginea femeii în politică a avut foarte mult de suferit. Fiindcă epoca aceasta a promovat nu femeia-politician, ci femeia care fură bani de la minister, femeia care fură voturi de la Parlament, femeia care se joacă de-a ministerul, precum şi alte femei care se dau în spectacol pe cheltuiala României.

Există o vorbă a lui Margaret Thatcher – probabil cei de la PDL o consideră un fel de mentor, fiindcă şi dansei îi plăceau foarte mult tăierile de salarii şi austeritatea.

Vorba spune aşa: “Dacă vrei ceva care să fie transmis, cere-i unui bărbat. Dacă vreo ceva care să fie făcut, cere-i unei femei”.

Cei de la PDL urmează sfatul în detaliu. Dacă vă uitaţi, la ei responsabilii cu vorbitul sunt bărbaţi, iar responsabili cu faptele sunt femei.

Până şi la şedinţa de la Camera Deputaţilor – o femeie fura voturi, iar un barbat comenta de pe margine.

Este un model greşit, care loveşte în toate femeile din politică!

Loveşte pe nedrept şi în voi, femeile din PSD, cele mai deştepte, mai serioase şi mai puternice din politica românească!

Vă miraţi că spun “cele mai puternice”, într-o epocă dominată de femeile care-l conduc pe Basescu?

Nu am greşit deloc.

Acelea nu sunt femei puternice: sunt femei influente, la un moment sau altul, într-o formă sau alta.

O femeie puternică, în politică, înseamnă o femeie cu idei şi planuri, un om care inspiră încredere celor care au ales-o, o persoană care ştie să adune oamenii în jurul ei şi să le dea speranţă pentru viitor.

O femeie puternică e Rovana Plumb, care munceşte la Bruxelles mai mult decât toate guvernele lui Boc!

O femeie puternică e Corina Creţu, care are mai multă experienţă în politica internaţională decât toţi miniştrii de externe ai lui Băsescu la un loc!

O femeie puternică e Ecaterina Andronescu, care s-a bătut de una singură cu Boc şi Băsescu pentru o lege moderna a educatiei!

O femeie puternica este Olguta Vasilescu, capabila sa se bata cu toti Hoara si Visanii de la PDL.

O femeie puternica este Aura Vasile, care, in Parlament, are o voce mai autoritara decat toti liderii de la PDL.

Voi sunteţi puternice prin ceea ce faceţi!

Să nu credeţi că, dacă nu apăreţi pe prima pagină, oamenii nu văd sau nu află ce realizări aveţi şi ce lupte duceţi.

Să nu credeţi că, dacă nu vorbim mai des despre voi în partid, nu ştim cât de importante sunteţi.

Să nu credeţi că ne vom teme să promovăm femeile in partidul nostru si in viitorul nostru guvern fiindcă ne lovim de modelul lui Băsescu.

Cea mai nouă lovitură a lui Băsescu e adresată tuturor femeilor din România, nu doar a celor din politică.

După ce a cerut egalizarea vârstei de pensionare, s-a gândit mai bine şi nu mai e de acord cu el insusi. Dar noi ştim foarte bine ce se ascunde în spatele răzgândirii.

Nu compasiunea, ci teama de suspendare!

După şase ani de mandat, Băsescu a realizat, in sfarsit, că femeia munceşte dublu, şi la serviciu şi acasă.

Probabil că, dacă-l mai lăsăm şase ani la Cotroceni, va sesiza şi că agricultura românească o duce rău, iar cineva – Dumnezeu ştie cine! – a distrus flota!

Dacă i-ar fi păsat cu adevărat, s-ar fi gândit de două ori, înainte să anunţe tăierile de salarii cu 25%. Cei mai mulţi bugetari din învăţământ şi din sănătate sunt femei!

Dacă ar fi înţeles cu adevărat, n-ar fi vorbit despre egalitatea dintre balerini şi balerine, ci, in primul rand,despre învăţătoarele şi asistentele care câştigă 7-8 milioane pe lună.

Dar nu compasiunea şi nu înţelegerea l-au determinat să se replieze în problema pensiilor.

Ci frica! Frica de voturile parlamentarilor şi de votul oamenilor.

Din păcate, epoca Băsescu va rămâne în istoria României prin două lucruri: furt şi violenţă.

Violenţă în limbajul politic – dusă la niveluri niciodată atinse până acum.

Violenţă în atitudinea faţă de ceilalţi – împotriva parlamentului, împotriva opoziţiei, împotriva oricui are altă părere.

Violenţă împotriva presei.

Şi – cea mai gravă formă dintre toate – violenţa împotriva propriilor cetăţeni. Care sunt pedepsiţi în toate formele posibile pentru faptul că există şi aşteaptă rezultate de la politicienii care-i conduc.

Gandhi spunea că sărăcia e cea mai rea formă de violenţă. Iar astăzi, la trei ani după aderarea la Uniunea Europeană, România se scufundă din nou în sărăcie.

Tot mai mult violenţa din politică inspiră violenţă în societate.

Violenţa va fi moştenirea pe care Băsescu o va lăsa României. Şi foarte mulţi oameni dezamăgiţi, gata să plece, gata să-şi abandoneze ţara fiindcă s-a transformat într-un spaţiu în care nu mai funcţionează nimic.

Noi trebuie sa avem  insa forţa să inspirăm din nou  optimism si speranta in transformarea României prin rezolvarea problemelor grave din prezent.

Avem o echipă care poate inspira din nou oamenii.

Voi sunteţi inima acestei echipe.

Vreau să vă văd în primul rând, în primul plan, în mijlocul acţiunii.

Vreau să vă văd nu numai în rolurile voastre obişnuite, dar şi în teritoriu, la televizor, în presă. Comunicând în numele PSD, reprezentând valorile noastre. Cu ajutorul vostru – şi al întregii echipe – vom ajunge din nou acolo unde merităm.

Epoca Băsescu s-a terminat. Asistăm doar la zbaterea ei finală.

Chiar dacă se teme de suspendare, într-o formă sau alta tot va ajunge în faţa judecăţii oamenilor, şi oamenii îi vor arăta clar ce cred despre el.

Mi-a spus cineva o istorie amuzantă.

Era in ianuarie 2011 şi Traian Băsescu nu mai era preşedintele României.

Un pensionar merge la Cotroceni, bate la poartă şi îi spune paznicului: “Vreau să vorbesc cu preşedintele Băsescu”.

Paznicul răspunde: “Băsescu nu mai e preşedintele României!”.

Omul pleacă, dar se întoarce a doua zi şi îi spune soldatului:

“Vreau să vorbesc cu preşedintele Băsescu”.

Primeşte acelaşi răspuns: “Băsescu nu mai e preşedintele României!”

Pleacă, dar se întoarce şi în ziua următoare, pentru a cere acelaşi lucru.

Primeşte acelaşi răspuns: “Nu înţelegi? Băsescu nu mai e preşedintele României!”

“Ştiu, dar nu mă pot sătura să aud asta!”

Sa ne vedem cu bine în ianuarie 2011! Succes!”