Nu de putine ori m-am minunat dar m-am si enervat la auzul acelui popular barem, cel putin sau macar am reusit sa…ceva, orice. Exemplul cel mai recent care imi vine in minte provine de la meciul Steaua – Napoli, meci pe care eu nu am avut ocazia sa il urmaresc, fiind invitat la Realitatea TV. Am avut ocazia, insa, sa aud si sa citesc anumite comentarii post factum. Pentru cei care nu stiu, echipa mea preferata este Dinamo, asa ca nu voi comenta in niciun fel, din respect pentru prima repriza a echipei din Ghencea, rezultatul final. Ce vreau sa comentez tine, culmea, de atitudinea comentatorilor acelui meci. Dupa seria prietenoasa de invective lesesti indreptate, printre scaunele suporterilor, catre central, concluzia comentatorilor a reusit sa imi atraga atentia intr-un mod neplacut: „macar am reusit sa marcam pentru prima data impotriva unei echipe din Italia” sau „cel putin ramanem cu cele 15 minute de vis de la inceputul primei reprize”. Acum doua saptamani a fost „macar am reusit sa marcam pe Anfield”. Pentru ca romanul se pricepe nu doar la fotbal, ci si la politica, fenomenul identificat este observat, bineinteles, si in comentarea subiectelor din ultima categorie. In contextul fraudei pe fata, fie ca este a arbitrului polonez sau a tusierei democratiei, numita Roberta Anastase, unii comentatori reusesc sa extraga acel barem, spunand despre legea pensiilor adoptata fraudulos ca „macar nu a ramas asa cum au vrut cei din PSD sa fie”. Cel mai probabil, Marcin Borski va scapa nepedepsit, subiectul va fi uitat, iar brigada poloneza va continua sa fie delegata la meciuri europene. La fel se va intampla si cu Roberta Anastase. Iar daca presedintele-jucator ar intelege sa joace corect acest sport national numit politica, nu ar ezita sa-i ceara acesteia demisia. Altfel, concluzia comentatorilor va fi aceea ca Traian Basescu si-a dorit mai mult victoria. Victoria impotriva democratiei si a institutiei Parlamentului din Romania.
CHEIA, nu inteleg de unde concluzia ta referitoare la lipsa de vointa a politicului in a apela la specialistii din mediul privat pentru a pune tara pe picioare. Din contra, as spune, institutiile publice au avut in ultimii 20 de ani suficienti manageri proveniti din mediul privat. Sigur, de multe ori eficienta dovedita in managementul privat nu a fost mentinuta si cand titularul a fost numit intr-o functie „la stat”, dar exista multiple exemple pozitive de manageri din privat care au ocupat functii importante in institutiile publice. De altfel, daca analizam rezultatele economice ale ministrilor actualului guvern, vom avea surpriza sa observam ca sunt extrem de eficienti in gestionarea propriilor afaceri pe care nu doar ca le scot la liman, departe de criza, ci reusesc sa le prospere si sa le ofera un profit considerabil.
In ceea ce ma priveste, pot sa spun ca sunt intr-o activitate sustinuta de „head-hunting”, in urma careia doresc sa identific specialisti din diverse paliere ale economiei, pe care sa ii invitam la dezbateri si propuneri concrete cu privire la viitoarea guvernare. Acesta este si principalul scop al paginii de LinkedIn pe care o detin si prin care te invit sa iei legatura cu mine.
Observator, fara nicio intentie de a intra intr-o polemica a formelor fara fond, consider ca anumite elemente din modelul economic european, parti esentiale de care Romania are nevoie, trebuie preluate de la alte state din jurul nostru. De la tari in cadrul carora anumite solutii si politici economice au functionat. Pe de alta parte, dupa cum probabil stii, proiectele Google, Microsoft si Apple, pe care tu le-ai amintit, dar si Facebook, as adauga eu, se datoreaza unor oameni cu viziune care, pe tot parcursul existentei lor, au evitat si inca evita imbratisarea unei paradigme de tip negativist. Ei sunt oamenii pentru care sloganul publicitar imposible is nothing este litera de lege. Ei sunt oamenii care cauta si gasesc solutii, cai alternative, manageri pentru care profitul nu reprezinta (chiar) totul. Ei sunt oamenii care nu se gasesc, din orice unghi ai privi, nicaieri in componenta guvernului Basescu-Boc.
i.nicolae si spiridus, daca voi credeti ca programul de guvernare pe care PSD il propune este de tipul „dupa aceea, Dumnezeu cu mila”, va asigur ca va aflati intr-o profunda eroare. Sigur, am fi ipocriti sa afirmam ca nu ne asteptam sa fim votati de catre o mare parte a populatiei ca urmare a acestui program, dar acesta este si principalul motiv pentru care, asa cum am mai afirmat, planul nostru economic este, in opinia mea, unul din cele mai aplicate si mai serioase documente redactate de partidul nostru in ultimii ani. In definitiv, votul este motivul pentru care facem politica. Si pentru ca mi-ati cerut sa va spun adevarul, sa va prezint situatia reala, accept provocarea voastra. Romania se afla, in acest moment, intr-o situatie dezastruoasa, avand motorul inecat. Caricatura de plan anti-criza a guvernului Boc si-a dovedit ineficienta. Faptul ca ei continua pe aceeasi linie, cu aceleasi propuneri si pseudosolutii, in speranta ca motorul economiei va porni la a cincea cheie, denota faptul ca nu cunosc si nu sunt capabili sa constientizeze mecanismele economice din jurul lor, ca nici macar nu stiu de unde se deschide capota economiei nationale. Ei spera ca vor fi remorcati de economiile din jurul lor, fara sa considere important faptul ca, intre timp, imprumuta combustibil de la benzinarul FMI. Iar la situatia aceasta reala, pe care va rog sa o contraziceti, eu chiar cred in capacitatea programului de guvernare a PSD de a juca rolul manualului de utilizare al economiei Romanesti. Argumentul principal il veti regasi in 16 octombrie, in planul extins la care partidul a lucrat.
Aya, M.Voicu si Dlnimeni, propunerea noastra de dublare a redeventelor vine in contextul in care resursele neregenerabile ale Romaniei reprezinta rezerva financiara subterana a acestei tari. Nu doresc sa abordez aici si acum extrem de aplicat subiectul, dar este cunoscut exemplul procesului castigat de Romania la Haga de catre echipa coordonata de Bogdan Aurescu, poate cea mai mare victorie a dreptului international romanesc, si a problemelor identificate ulterior in contractele semnate cu diverse firme, care au tinut prim-planul intr-o anumita perioada. Nu vad nimic in neregula in a le cere companiilor o redeventa dubla, in contextul in care, pe termen lung (asa cum sunt semnate contractele respective), aceste companii vor ramane intr-o marja semnificativa de profit. Marirea preturilor practicate si, deci, un atac indreptat impotriva consumatorului final, asa cum previzioneaza Aya in analiza ei extinsa, ar fi una din gaselnitele lor, dar si pentru o asemenea decizie exista o serie de mecanisme si institutii care pot sa intervina in favoarea interesului public. Nu inteleg, totusi, de ce o asemenea propunere nu a venit din partea presedintelui tarii, garantul independentei energetice si „minerale” a Romaniei…
Blizzard, si eu sunt de parere ca atunci cand nu vine vorba de arbitraj, ci de atragerea fondurilor europene, Polonia trebuie privita ca un model de succes. In acest sens, ministerul existent acolo, singurul responsabil cu atragerea fondurilor europene, si-a dovedit eficienta. Pe de alta parte, si articolul din ZF arata ca strategia lor nationala a fost aceea de a se orienta pe finantarea companiilor si proiectelor mari, strategie care s-a dovedit extrem de eficienta. Pe de alta parte, nu pot sa nu-ti subliniez faptul ca in ultima perioada am mai citit o serie de articole care abordau acelasi subiect: nevoia Romaniei de a adopta exemplul polonez, cu un singur minister responsabil cu atragerea fondurilor europene. Nu pot sa nu imi ridic niste semne de intrebare in ceea ce priveste un astfel de scenariu in actualul context politic si guvernamental. Poate ca nu stii, dar ministerul polonez responsabil in exclusivitate cu atragerea fondurilor europene se numeste Ministerul Dezvoltarii Regionale. Avand in vedere ultimele iesiri ale presedintelui cu privire la ministrii eficienti in atragerea fondurilor europene, cred ca e de la sine inteles cine ar trebui sa fie numit unic responsabil cu finantarea europeana in Romania.
DanM, viitorul recensamant va avea loc in a doua jumatate a anului 2011. Desi, initial, era prevazut sa fie realizat in luna martie, guvernul Boc l-a amanat din motive financiare. Pentru a-ti raspunde la intrebare, calculele noastre au in vedere, evident, doar populatia care se afla in momentul acesta pe teritoriul tarii si se bazeaza in primul rand pe datele oferite de Institutul de Statistica. Sigur, avem in vedere si sumele trimise de romanii de peste granita, precum si presupusa pondere a acestora din totalul celor 22 de milioane. Sunt de acord cu tine cand spui ca datele relevate de viitorul recensamant vor fi extrem de importante in a oferi factorului politic de decizie o imagine clara a realitatii, dar consider ca nu putem astepta ca guvernul Boc sa efectueze respectiva inregistrare statistica pentru a ne putea lansa programul economic. Motivul? Lancezeala in criza economica, fenomen sustinut cu energie de catre guvernul Boc, precum si politica PDL de reducere a costurilor pot decala si mai mult recensamantul. Ba mai mult, il pot restrange doar in anumite zone ale tarii, in cele care conteaza. Recensamantul lor va arata ca Romania, tara cu aproximativ 3,3 milioane de locuitori (populatie totala simpatizanta PDL, conform sondajelor, adica cei 15%) o duc bine, nu simt criza economica, au un loc de munca, mai mult de 5 porci in gospodarie, deci nu au nevoie si voie sa primesca subventie la caldura.
Ravasitu’ lu Traian… Mare paranghelie,mare,pe izlazu’ din Costesti..Cu miei la protzap,beuturi scumpe,manele si masini bengoase.Ca doar o data vine presedintele ales si prima doamna,de pomina sa fie. -Fah,Scumpatat eo,traiti-ar viata ta si-a copilasilor mei,ii pusasi,fah,lu’ Mercedesa mahmudelele la gat?Ca azi e cea mai mare zi a tiganilor din toata lumea asta si, sa ‘nebunesc poate pe viatza mea,auzai io la urechile mele ,ca vine si sefu’ al mare cu doamna sa ne vaza cum ne petrecem noi,tzaganii.. -Van dame,bahtale,mancati -as zorzonu’ tau,le pusai de-azinoapte… -Ha uarde fah,hai mai repede ca,ete, veni si regele cu Mondialu’…Sa-ti dai ,fah,cu Dior ca sa mirosi a crizantema si-a zana craieselor,ca poa te pupa doamna a mare la glanda…
Interesanta antiteza (si, mai ales, instructiva, pentru cine vrea sa o priceapa !) dintre jumatatea de masura sau, si mai corect spus, masura sparta pe care o folosesc unii pentru a-si justifica esecul, prin recursul la linistitorul si multumitorul “macar”/”cel putin”/’barem” si filosofia invingatorilor exprimata prin “imposible is nothing”. Magistrala observatia !
Of,of….:”Romania va avea nevoie de 38 de miliarde de euro anul viitor, potrivit Fondului Monetar International!:19-plata datoriilor pe termen scurt; 9,6 -contul bancilor si 3,9 -contul statului;7-deficitul de curent.In 2011-trebuie contractam 12,4!”
Dle. Nastase,incepind cu 25 sept.fac si eu parte din PSD.Urmaresc cam toate postarile dumneavoastra ,si nu am ce comentarii sa fac .Am doar o mica observatie .Nu se pot impune niste criterii pentru ocuparea posturilor politice din guvern ?Aceste criterii sa fie valabile pentru orice guvernare de acum incolo ?Va intreb asta pentru ca in guvernul actual ,eu unul cel putin,nu am identificat unul care sa justifice prezenta lui acolo prin competente,studii sau performante .Aceste criterii ,daca s-ar introduce ar trebuii facute publice ca toti cetatenii sa stie cum anume va fi ministrul x sau y.Va multumesc pentru posibilitatea de a-mi exprima opinia .
1.Domnule Nastase, ca tot romanul, mai mult sau mai putin impartial, comparati arbitrul polonez cu Roberta Anastase.
Ati preluat teza “furtului” probabil din motive electorale, din moment ce n-ati vazut meciul. Ce contestati? Lovitura scandaloasa a adversarului a lui Kapetanos? Tragerea nerusinata de timp a portarului nostru?
Chiar daca n-ati vazut meciul (cum nu l-am vazut nici eu in intregime), secventele respective au fost reluate de multe ori. Chiar atat de mult tineti sa intrati in gratiile multimii?
2.Am facut urmatorul exercitiu de imaginatie. Sa editez eu, in locul domnului Nastase, rubrica “Raspunsuri”.
Mi-am dat seama ca ar arata cu totul altfel decat cea elaborata de d-l Nastase. De exemplu dintre toti cei carora le raspunde d-l Nastase mai sus, eu n-o retin decat pe Aya si inca unul. In rest parca domnul Nastase a citit alt blog decat cel pe care il stiu eu.
Domnia sa din mormanul de zgura scormoneste sa gaseasca ceva metal de oricare valoare. Eu iau tot ce straluceste. Probabil de asta el este unde este, iar eu sunt unde sunt. Asta nu ma impiedica sa am sentimentul ca mai curand eu pot sa-i ofer domniei sale raspunsuri decat invers.
As fi curios cum ar arata “Raspunsuri” editata de un Ghita, Iepure etc.
Domnule Adian Nãstase,
“SUMELE TRIMISE DE ROMÂNII DE PESTE GRANIŢÔ au fost evocate des, dar nu s-a explicitat cã ele au semnificaţia economicã pozitivã a veniturilor din exporturi. Însã, pentru EVALUAREA LOR REALà trebuiesc scãzute importurile implicate de cumpãrãrile tot mai sofisticate, efectuate cu largheţe de dependenţii lor din ţarã – care astfel au crescut suplimentar şi preţurile la intern. Mai departe… scrie-n carte !
Dl. A.N.
Daca tot ati remintit de dublarea redeventelor care ar dubla si costurile in detrimentul productiei , atunci intervin si va precizez ca in alta ipoca , ar fi trebuit ca cei trei sa dea cu subsemnatul pentru o asemenea viziune antieconomica. Daca se constata de redeventa a fost obtinuta si acordata in conditii ilegale atunci contractul ar trebui anulat si reluat cu o alta licitatie de la care firma incriminata ar fi trebuit sa fie exclusa!
Daca tot ati recunoscut ca nu ati vazut partida eu trebuie sa recunosc ca “ati ghicit”
esentialul , pentru ca “daca” Nicolita la trei zero ar fi varat basica-n poarta singulel cu portaru, atunci grecu nu ar mai fi dat cu pumnul , comentatoru nu ar mai fi fost anti-lesesc iar arbitrul ar fi fost un polonez corect si cinstit!
Daca tot ati amintit de jucatori sau presedinti jucatori, atunci ar trebui sa amintesc ca jucatorii pot fi duri , foarte duri ,dar fara sa fie nevoie de ortoped la inchinderea unui meci sau la terminarea unui mandat!
Domnule Adian Nãstase,
Redevenţele pentru resursele neregenerabile ale României (“aşa cum sunt semnate contractele respective”), sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie pentru astfel de bunuri (Demonstraţia matematică şi juridică la: http://matachevoicu.blogspot.com/ , lucrarea: PROPRIETATEA PUBLICÃ – INALIENABILÃ PRIN CONSTITUŢIE, ALIENATÃ PRIN LEGE…).
Supremaţia Constituţiei a fost desconsideratã… de conCESIUNILE “moderne” – deci ILICITE; “a li se aplica… Constituţia” este imperativ ! (Spovedania lui… Panait Istrati a fost respinsã de intelighenţia vremii lui – subjugatã ideologic.)
Domnule M.Voicu,
Abordare simplista a sumelor TRIMISE DE ROMÂNII DE PESTE GRANIŢÃ, ne impinge inspre fantasmagorie economica.Se vehiculeaza mult si de mult pe niste sume incerte si nu se marseaza pe reculul antieconomic pe care cei de peste granita il produc prin sustragerea de la plata impozitelor de “acolo” si sau de “aici”si sau prin depozitele bancare evidente “la vedere” , pe termen lung!
“Presupusele sume nu se revad nici chiar in eventualele investitii ,altele decit construirea unui imobil,, adica in agricultura locala specifica zonei respective!
Va multumesc pentru raspuns, chiar daca suna mustrator.
Eu sunt convinsa ca in Romania avem oameni cu viziune, capabili sa construiasca un Google, un Microsoft sau un Facebook. Nu o sa ma laud cu ce am reusit noi, la compania in care lucrez ca s-ar putea sa spuneti ca sunt lipsita de modestie. Mentionez insa un antreprenor care a construit o bijuterie tehnologica, nu se gandeste la profit (ce-ar spune nea Ghita daca ar afla ca domnul respectiv nu scoate bani din companie, pe primul loc fiind salariile angajatilor?), dar nici nu mai are posibilitatea sa-si promoveze “bijuteria”, iar impozitul forfetar si taxele pe salarii l-au cocosat. Din pacate in Romania nu de viziune e nevoie ca sa construiesti, ci de intelegeri cu diverse partide politice aflate la putere, iar supraimpozitarea a alungat orice farama de visare. Si peste toate acestea mai apar diversi frustrati care te pun in aceeasi oala cu cei ca Jiji.
Apropo, am auzit-o astazi pe dna Vass care ne vorbea niste ajutoare pentru tinerii intreprinzatori. Are cineva idee care sunt criteriile dupa care se vor aloca acele fonduri? E cumva o grila de evaluare deschisa? Sau se dau asa cate 5000 de EURO sa-si cumpere tinerii PDL-isti Mac-uri?
Am inteles mesajul: e bine la polonezi, e naspa la noi.
Pentru PSD ar fi si mai naspa daca Udrea ar controla finantarile europene.
Concluzia raspunsului dvs: totul e politizat, daca nu sunt ai nostri…nu e bine!
Concluzia mea: nu exista nicio strategie concreta a PSD-ului ci doar dorinta ca pesedistii sa ajunga sa coordoneze din nou fondurile europene.
Bila neagra!
Daca vreti o bila alba, inventati si propuneti un model de gestionare a acestui domeniu (vital pentru dezvoltarea tarii) care sa fie cat mai independent politic cu putinta. Pentru binele tuturor.
M.Voicu
Este corect ce spuneti, dar un excedent net nu se poate stabili in acest caz.
De aceea nu deficitul sau excedentul balantei comerciale sunt neaparat semnificative, inafara determinarii cauzei lor, a structurii importurilor si exporturilor, precum si a surselor de alimentare a contului de capital.
Observator
zent !
Ce sa zic .. firma sa nu aduca profit ? Imi aduce aminte de pierderile planificate …..Se poa admite in unele domenii (aparare) se poa admite in unele momente (inceput) da chiar asa fara profit mereu ?! Cooperativa munca in zadar ?! O fi baut apa de la Maglavit ?
Ma rog poa m-a prostit comunismu cand ma gandes ca nun ce profit acolo este normal…
Si poate ca sunt unii cu viziune si samd (auz si io de vreo 2 cestii tari insa ..) insa insa mai sunt si late conditii. Oricum raman la parerea mea – nu te lauda cum va facv firma ta un nou Google sau mai stiu io ce. Faceti-l daca sunteti in stare si laudati-va-ti pe urma . Ca cu voi face este reteta actului sexual de 4 ore (2 se lauda, 2 se scuza si apoi adoarme ca a obosit …. )
@ A.N.
Va multumesc pentru raspunsurile, nu chiar atit de putine, pe care mi le-ati dat, de-a lungul timpului. Va multumesc si pentru raspunsurile (multe) pe care mi le-ati dat atunci cind nu mi-ati raspuns la intrebari.
In fine, nu va pot multumi pentru faptul ca, dupa ce mi-ati cerut niste explicatii, niste precizari sau detalii asupra unui aspect foarte important al „vietii” blogului, iar eu v-am trimis o prezentare ampla si argumentata a pozitiei mele, ati gasit cu cale sa dati impresia ca ignorati cu desavirsire mesajul meu. Prefer sa nici nu incerc sa gasesc explicatii.
Cineva mai putin avizat ar putea crede ca, pe masura ce PSD pare mai aproape de a se intoarce la putere (ceea ce va doresc), dumneavoastra pareti mai aproape de a va intoarce la acel Adrian Nastase de prin 2003 (ceea ce nu va doresc)
Oricum ar fi, eu va urez sanatate, putere de munca si aceeasi „mina buna” pe care ati avut-o, intotdeauna, in alegerea colaboratorilor si a tovarasilor de drum. Cu bine!
@ Vasile, oct.4, 2010 la 10:42am spune: “Abordarea simplistã a sumelor trimise de românii de peste graniţã, ne împinge înspre fantasmagorie economicã.”
Într-adevãr, mereu tema a fost enunţatã simplist. Cred cã am fãcut bine încercând sã lãmuresc întâi prin “tabla scãderii”. Dumneavoastrã faceţi FOARTE BINE revelând şi “reculul antieconomic”.
@ florin m. octombrie 4, 2010 la 11:31am spune: “Este corect ce spuneţi, dar un excedent net nu se poate stabili in acest caz.”
* * * Dumneavoastrã aţi spus-o !; iar aveţi dreptate ! Vã rog adânciţi analiza, sã eliminãm fetişurile – direcţionate, poate, spre deşertizarea României, cãci doar propagandiştii dezastrului sunt bine plãtiţi dupã 1989.
Domnule Nastase, nu tin minte sa ma fi opus dublarii redeventelor, ma voi stradui oricum in viitor sa ma exprim mai limpede. In ceea ce il priveste pe gloriosul nostru presedinte, eu unul inteleg, dar nu e frumos sa scriu ceea ce inteleg.
@ Domnule Adrian Nãstase, Domnule Florin M. octombrie 4, 2010 la 11:3am
Vã rog încercaţi o explicaţie dece mulţi BÃTRÂNI FOARTE, fãrã mijloace, apar ca ÎNDATORAŢI FOARTE la bãnci, aici. Eu ştiu cazuri de tineri plecaţi în strãinãtate care îşi “tapeazã” rudele rãmase în ţarã; probabil cã le-au îndatorat deja PESTE POATE.
@ Observator, octombrie 4, 2010 la 10:50am spune de bine !
De rãu este ce citaţi din dna Vass, cã “se dau aşa câte 5000 de EURO…”. Ca glumã e bunã; nu cu Buletinul, ci cu carnetul de partid agreat.
N-ar face ei bine sã respecte Constituţia, IMPERATIVUL CU ECONOMIA DE PIAŢÃ: voieşte omul sã investeascã, cu un proiect fezabil se duce la o bancã, obţine un împrumut financiar şi-l “implementeazã” sã obţinã profitul scontat.
Da’ statul capitalist sã-mi ia mie impozite ca sã dea banii pe “simplã cerere”, ca… posturile ministeriale, AŞA NU !, nici statul socialist nu fãcea aşa.
Datu’ d’azvârlita cu banii statului în investiţii iluzorii ar fi RÃSTURNAREA ORÂNDUIRII CAPITALISTE DE STAT.
La firul: Societatea-povara-sau-esenţa… Daniel, octombrie 2, 2010 la 4:04pm spune: “Când o faci ca individ îţi pierzi proprii bani sau bagi firma în gard, când o faci pentru o ţarã e nevoie şi de responsabilitate” – PUBLIC TRUST – cum exemplificã tot acolo, din epoca JP Morgan, Viorel Dobre, octombrie 3, 2010 la 8:57am ; i-am citat, cã e prea-bine spus, oportun.
M.Voicu
Eu nu stiu sa raspund la aceasta intrebare, desi ma onoreaza ca m-ati asociat cu Adrian Nastase intre posibilii respondenti.
Am sa fac totusi un comentariu: acum vreo 14 ani, ma gaseam intr-un oficiu postal si asteptam la coada. La un moment dat mi-a sunat telefonul, am raspuns si am vorbit. La vremea aceea, telefoanele mobile erau inca la inceputul raspandirii lor. In spatele meu era o batrana imbracata taraneste care, dupa ce am terminat convorbirea, m-a abordat cu multa retinere dar si nestapanita curiozitate, intrebandu-ma daca e scump sa vorbesc la un astfel de telefon. I-am raspuns “da, destul” intrucat chiar asa era atunci. M-a intrebat cum de imi permit? Oare lucrez? I-am raspuns afirmativ, iar ea a clatinat din cap, explicandu-mi ca are un baiat de 30 de ani, care nu gaseste servici de mai multi ani, ca i-a spus ca azi nu se mai gaseste servici, iar ea statea la coada ca sa-i trimita niste bani cu un mandat postal, intrucat vanduse ceva prin piata. Facea asta in fiecare luna sau si mai des.
Nu toti tinerii care au plecat in strainatate s-au dus dornici cu adevarat de munca, dupa cum nici cei care au ramas acasa nu au ramas neaparat din lene. Probabil ca o parte din cei plecati traiesc din ce le dau bietii parinti, care este posibil ca or fi nevoiti fie sa se mai si imprumute pe la banci pentru asta, (desi nu stiu sa fie un fenomen in acest sens), sau sa le suporte ratele bancare contractate de copii in bancile de acasa.
Dar acestea sunt ocazii care scot in evidenta calitatea materialului uman al unei societati, respectiv modul in care indivizii acesteia raspund la provocarea unor situatii noi, dorinta si capacitatea de munca, creativitatea, etc, mai curand decat necesitatea unor interventii centrale, pe care de altfel le consider extrem de periculoase inafara unei depline clarificari a scopului si intinderii.
@
Adrian Nastase
Multumesc pentru raspuns.
Procesul castigat de Romania (de “scoala de diplomatie Adrian Nastase”, asta este adevarul) la Haga este perceput ca insemnand mult mai mult decat accesul la resurse naturale- e drept, zacaminte impresionante.
Este o victorie a suveranitatii prin diplomatie. De aceea, nu as privi lucrurile din perspectiva bogatiei subterane, abordarea putand fi- si cred ca trebuie sa fie- mult mai generoasa, rezervele in sine si exploatarea lor fiind mijloace, nu scop.
“Nu vad nimic in neregula in a le cere companiilor o redeventa dubla, in contextul in care, pe termen lung (asa cum sunt semnate contractele respective), aceste companii vor ramane intr-o marja semnificativa de profit. Marirea preturilor practicate si, deci, un atac indreptat impotriva consumatorului final, asa cum previzioneaza Aya in analiza ei extinsa, ar fi una din gaselnitele lor, dar si pentru o asemenea decizie exista o serie de mecanisme si institutii care pot sa intervina in favoarea interesului public.”
Eu vad altfel lucrurile.
Sigur ca nu este in neregula (in sens de legal) a le cere companiilor o redeventa crescuta (de exemplu dubla- sau tripla, chiar nu conteaza in “tabloul” vazut de mine). Problema este de oportunitate, ca urmare a previzionarii reactiei companiilor (nu contabiliceste!).
“Feed back”-ul imi indica foarte clar ca orice miscare (nu neaparat a statului) care are sau ar putea avea legatura minimala cu problematica legata de moneda, plati, duce la cresterea (nejustificata, in majoritatea cazurilor) pretului la produsul finit. Mai departe, reactia este in lant si se reflecta negativ la nivel economic si social.
Pe cale de consecinta este de vazut daca dublarea redeventelor aduce un plus bugetar atat de important incat nu doar sa compenseze, dar sa depasesca mult inevitabila pierdere ca efect al cresterii preturilor la nivel general (problema aparand si in economie, la nivelul aprovizionarii si functionarii celorlalte companii, firme producatoare sau de desfacere- nu doar in zona sociala- ceea ce adauga la pretul final al tuturor produselor cu logic efect de scadere a consumului, nu numai la nivelul cetateanului).
Calculul nu trebuie sa fie “contabilicesc”- de unde ar putea rezulta, pe hartie, venituri bugetare (mai mult sau mai putin) impresionante. Contabilitatea nu tine cont de efecte, de efectele efectelor, de reactiile in lant, acestea neintrand in sfera sa de “preocupari”.
Analiza economica necesita o mare deschidere si putere de previzionare, de anticipare chiar, datele contabile fiind in context, echivalentul celor statistice.
Elementele de analiza nu trebuie sa fie statice (cum sunt, de fapt, cele contabile care arata cat se incaseaza si cat s-ar incasa daca ar creste sau ar scadea niste redevente) fenomenele necesitand abordari dinamice.
Aici este foarte potrivita expresia: cine nu tine cont de istorie risca sa o repete.
Experienta a aratat ca orice abordare statica (de tip contabilicesc) duce, de fapt, la o pierdere.
Stiu ca exista mecanisme de control. Dar tot atat de bine stiu ca la nivelul companiilor exista “reglaje fine” care scapa oricarui control. Nu ma refer la evaziune sau alte tipuri de ilegalitati, dar la folosirea eficienta, in folosul lor, a uneia sau a alteia dintre prevederile legale sau contractuale.
Companiile acelea au profitat (pe buna dreptate si bravo lor!) de iresponsabilitatea criminala a lui Boc si lucreaza cu cei mai buni (si mai informati!!!!!) specialisti, preluati, direct sau indirect, incepand cu momentul celebrei interdictii a cumulului pensie- salariu (la stat) si continuand cu cel al reducerii salariilor si taierea unor sporuri.
Companiile acelea cunosc foarte bine valoarea capitalului uman. Si mai stiu ca oricat ar investi in plata specialistilor (si a adevaratei armate care asigura buna desfasurare a muncii acestora) tot va insemna foarte putin comparativ cu efectele obtinute, dintre care profitul este doar unul.
Fara urma de cinism afirm: companiile acelea stiu foarte bine, pe de alta parte, ca economia romaneasca nu poate functiona fara ele (altfel decat gasind resurse alternative, foarte scump platite- ca sa nu mai discutam ca, la nivelul pietei internationale, exista nu doar concurenta, asa cum ar crede contabilii, dar si o “cartelizare” foarte discreta, in sensul de neimputabila legal, a interesului).
Eu cred ca interesul statului roman este de a avea in acele companii parteneri pentru depasirea foarte rapida a situatiei critice actuale, paralel cu dezvoltarea- mai ales intr-o perioada caracterizata prin echilibru instabil, precum cea de acum, cand orice reactie poate produce efecte greu de estimat, de controlat si, odata declansata, aproape imposibil de contracarat.
Eu cred ca acele companii trebuie chemate la masa consultarilor privind propuneri pentru ample parteneriate public- privat care sa demareze imediat. In aceasta situatie li se poate cere, de exemplu, un efort financiar si investitional masiv (nu prin dublarea redeventelor- asta “rezolva” lucrurile doar in sensul ca irita si duce la cresterea preturilor la nivel general; sunt sigura ca nu asta se doreste).
Forta acelor companii poate “descatusa” rezerve financiare aflate in banci- sistemul bancar este increzator in ele, nu in bietul cetatean care face credite de consum, in firmele care depind de resursele exploatate sau intr-un stat din ce in ce mai gracil economic si mai “decotat”.
Ar mai fi ceva- si ma surprinde faptul ca nu se nu se aud voci care sa semnaleze acest lucru.
Cand acele companii au intrat in Romania in urma marilor privatizari (cel putin in perioada 2001- 2004) s-a avut in vedere nu doar pretul platit, dar si seriozitatea si stabilitatea relatiei lor cu statul, acestea fiind garantii.
Este foarte posibil- chiar probabil- ca, pornind de la un aspect aparent minor (sa zicem dublarea redeventelor- situatie pe care sigur companiile o pot suporta, nu asta e problema) companiile sa ajunga la concluzia ca este mult mai profitabil sa-si vanda partea ce le revine (indiferent de clauzele contractuale se gasesc solutii- care pot purta alt nume decat “vazare”) unei alte firme.
O astfel de decizie poate duce la aparitia a doua situatii alternative.
Poate fi aleasa calea vazarii catre o alta mare companie, cazul Rompetrol
(A fost cat se poate de fireasca reactia lui Dinu Patriciu!
Un investitor a gasit calea de a salva Petromidia, de a o reda, public, asa cum a fost programata, fiind si cel mai mare contributor la bugetul de stat.
In compensatie, este fugarit intai de unul ca Talpes- care, in 2004, voia sa-i impuna sa cedeze jumatate din actiunile puternicei rafinarii contra jumatate din cele ale falimentarei Rafo, pe care Talpes si oamenii lui o adusesera in starea respectiva.
Apoi, incepand cu 2005, este fugarit de unul ca Basescu, prin minciuni ridicole legate de nu-stiu-ce matrapazlacuri bursiere pe care nu le-ar crede nici novicii pietei de capital.
Cireasa de pe prajitura apare in 2006 cand este bagat pe puscarkie, cu infractorii de drept comun, pentru ca ar prezenta “pericol social” (vorba lui Ovidiu Mustescu- Dumnezeu sa-l odihneasca!: “N-am auzit ca Dinu Patriciu sa muste lumea pe strada, sa dea cu servieta in cap asa ca nu pricep de ce e pericol social”.
Era absolut normal sa vanda tot, sa ia 2 miliarde de dolari- sau de euro, la nivelul acela nu mai conteaza- si sa stea “privitor ca la teatru” urmarind ce se intampla in general, nu doar cu unicatul Petromidia, care are parti sensibile ale unor mecanisme lucrate MANUAL- cunosc amanunte de la o fosta sefa de proiect specializata in chimie industriala).
Varianta alternativa: poate fi aleasa (ca principiu) calea periculoasa pentru stat, prin care a fost falimentata bijuteria Rafo (nu mai descriu mecanismul, am facut-o cu alte ocazii) fara ca acest lucru sa-i poata fi imputat, legal, companiei.
In primul caz se pune problema: este oportuna prezenta companiei nou venite- chiar fiind foarte puternica- privind lucrurile dintr-o foarte ampla perspectiva (intr-o lume din ce in ce mai “integrata” orice miscare de acest gen putand impieta asupra relatiilor cu alti parteneri valorosi)?
Pun o intrebare de principiu, luand o situatie ipotetica: daca austriecii de la Petrom ar vinde (transfera, face un anumit tip de parteneriat- nu conteaza calea, caci ar gasi-o pe cea legala, care, pana la urma, duce la efectul scontat) de exemplu, unei companii rusesti (dupa ce Rompetrol a ajuns la KazMunaiGaz) cat de tare s-ar “bucura” UE ca de pe teritoriul unui stat membru (prin extensie, chiar din interiorul ei) s-ar face (prin ridicarea ultimei bariere) toate marile jocuri legate de resursele naturale energetice cu efect de inevitabila “subordonare” a tarilor comunitare?
UE nu ar blama austriecii, dar Romania care nu s-a priceput (e un eufemism) sa ofere un climat de stabilitate si sa actioneze ca un partener economic, nu- mutatis mutandis- ca un contabil care dispune blocarea conturilor unei firme (buna platitoare de taxe si impozite) doar pentru ca descopera ca (urmare a unor reglaje- dar nu cauza il intereseaza pe respectivul) datoreaza statului 1,50 lei (asta e chiar caz real) neluand in consideratie ce efecte economice reale produce actia lui “contabiliceasca”.
In al doilea caz, orice detaliere este de prisos.
Cazul Rafo este cat se poate de elocvent.
Revin si reafirm: nu cred ca trebuie aleasca solutia “contabiliceasca”, dar cea a parteneriatului public- privat, cu deblocarea rapida a fondurilor si investitii masive in sectoare care aduc pofit su creaza locuri de munca.
Sunt sigura ca marile companii au nu doar deschidere catre dialog, dar si disponibilitatea de a intra in parteneriate favorabile si statului si vointa de a investi inteligent si profitabil pentru toata lumea.
(Subliniez, ma refer la marile companii, cunoscute si prestigioase, cu exoperienta si pricepere dovedite, nu la unele infiintate peste noapte, inscrise nu-stiu-unde si care se prezinta la vreo licitatie- asa cum s-a intamplat, de exemplu, in cazul Petrom, la depunerea ofertelor de cumparare, cand numai perspicacitatea unor “creiere deschise catre lume”- de tipul celor dispretuite de Boc – a salvat totul de la un faliment programat, ca in cazul Rafo, in spatele “noului nume” fiind aceeasi indivizi).
P.S.
Citez:
“Nu inteleg, totusi, de ce o asemenea propunere nu a venit din partea presedintelui tarii, garantul independentei energetice si „minerale” a Romaniei…”
Asta e un banc nou?
@
DlNimeni
S-a facut “economie de spatiu” la raspuns.
Eu sunt cea care nu consider oportuna dublarea redeventelor- poate pentru ca stiam ce am scris am inteles ca la mine se referea acea parte a raspunsului.
In continuare, nu o cred ca e oportuna (ca sa fiu fara echivoc: cred ca e paguboasa).
Am explicat pe larg- si in replica data astazi- de ce am acest punct de vedere si care sunt propunerile mele.
@ All,
pare ca ne-am obisnuit cu banii capsunarilor… ii trecem la castig!
Ce-ar fi sa socotim cat am pierdut prin plecarea unor oameni calificati, din cercetare pana in agricultura, cate plusvaloare, cate impozite, cat dever comercial, cat PIB, etc… sunt oameni tineri, cu copii si cu nevoi.
Hai, Curaj!, socotiti totul pe cinstite, dincolo de impotenta guvernantilor care nu stiu ce este de facut in tara asta! In fapt, nici nu-i intereseaza altceva decat protectia si paza agoniselii, dubioasa de cele mai multe ori.
(1) @ florin m. spune: octombrie 4, 2010 la 3:19pm. Eu v-am asociat cu Dumneavoastrã înşivã. Mulţumesc: exemplul pe care-l dãturãţi integreazã o lume de care se profitã, încãodatã (octombrie 4, 2010 la 2:51pm)!
(2) Domnule Adian Nãstase, revin cu o completare la oct.4, 2010 la 10:34am :
Constituţia defineşte bunurile care fac obiectul proprietãţii publice în Art.136 alin.2 prin:
• (a)-DETERMINARE, enumerativ: ◄bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental►, şi
• (b)-DETERMINABIL: ◄şi alte bunuri stabilite de legea organicã►.
* * * Din aceste dispoziţii privind bunurile aparţinând domeniului public rezultã cã REGIMUL JURIDIC AL CELOR DETERMINATE DE CONSTITUŢIE NU POATE FI SCHIMBAT PRIN LEGE – care poate interveni numai asupra celor determinabile (la care nu mã refer aici).
Astept sa vad programul PSD,dar cu impozitul progresiv nu voi fi deacord niciodata mai ales ca un salariu de 3-4000 lei nu este un salariu de lux cel putin la privat.De multe ori se ajunge la acest salariu facand zeci de ore suplimentare,sambete sau chiar duminici lucrate,cand alti se duc la mare sau la munte,sau la carciuma.Nu am chef sa sponsorizez trandavia si puturosenia.Metode de ai ajuta pe cei nevoiasi sunt multe nu trebuie inventate,iar atunci cand cineva baga mana in buzunarul meu ma supar.Am mai afirmat la drepturi egale si obligatii egale,excludem de aici bolnavii grav,handicapatii de toate felurile,dar cei sanatosi si intregi,pot munci si invata si ei ca cei cu salarii mari,Daca vreau sa-i ajut i-i ajut eu nu trebuie sa-mi luati dvs. banii cu japca,comunismul e de domemeniul trecutului.
Ce faceti atunci cand fixati un procent la o anumita suma maxima ex;4000 lei ,iar omul realizeaza 4001 lei,i-l taxati cu 5-10 la suta mai mult fata de procentul la suma de 4000 lei?Sper ca ati gasit economisti adevarati nu cei care au multa politica si gargara ,dar matematica ioc.
Oricum multumesc pentru raspuns.
Sa auzim de bine.
Aya
nu srtiu daca ai observat da Statu roman a cam ajuns sluga proasta la companii straine .
Si redeventa .. hm … cat este comparativ cu cea parcticata de alte state ? Cumva suntem obligati sa cotizam ptr binele altora ? Ca gazele le-am cam dat ca tampitii … Oricum la bunuriele de pe urma carora se ia o redeventa se cam discuta despre Pretul pietei mo0ndiale asa ca nu prea are3 cum sa creasca pretul al consumator …
@ Aya octombrie 4, 2010 la 4:50 pm spune: @ “Eu sunt cea care nu consider oportunã dublarea redevenţelor”.
* * * Şi eu, cãci nu dublarea redevenţelor este miza majorã, ci respectarea Constituţiei – care, în acest caz, dã mult mai mult (peste 4 miliarde de dolari anual numai din petrol şi gaze !) şi prezervarea statului de drept în care contractele care încalcã Constituţia sunt ILICITE…, voturile multiple sunt asanate, zburãtãcirea banului public este amendatã şi rãspunderile sunt individualizate. Altfel, cei care au “fãptuit” abuzurile vor avea pensii speciale şi noi plãtim pentru hidrocarburi preţuri ca şi cum n-am avea ţiţei şi suntem trimişi spre alte zãri ca şi cum n-am avea ţarã – cã majoritatea noastrã ’ce cã n’ar fi înscrisã la tribunal !
@ Ghiță Bizonu’, M.Voicu
Am avut impresia că Petrom a fost privatizat în 2004. Nu s-au stabilit atunci redevențele? De ce ar trebui rediscutate acum?
Nu știu ce clauze conține contractul de privatizare al Petrom. Poate că mărirea redevențelor este posibilă (prin lege orice este posibil), însă cred că este incorectă și imorală.
Domnul Năstase spunea că “nu m-as schimba pe mine de acum cu cel de acum 6 ani”. Eu unul îl regret pe acel Adrian Năstase. Pe cel de astăzi îmi e din ce în ce mai greu să-l înțeleg.
@ Victor V. octombrie 5, 2010 la 8:51am spune: “Nu s-au stabilit atunci redevențele? De ce ar trebui rediscutate acum?”
• * * * Rãspunsul scurt: CONCESIUNEA ESTE UN CONTRACT CU PRESTAŢII REPETATE, DAR NU IDENTICE (ca exemplu notoriu: salariul se stabileşte la angajare, dar se renegociazã,).
• * * * Rãspunsul lung decurge din imperativele constituţionale, începând cu Art.136 alin.4: «Bunurile proprietate publică sunt inalienabile». Pentru acele bunuri care prin exploatarea fondului sunt epuizabile, valoarea lor trebuie să se regăsească în domeniul public sau în folosinţă publică (spre a se respecta caracterul inalienabil al acestei proprietăţi) ; pentru bogãţiile de interes public ale subsolului ACEASTÃ VALOARE ESTE DETERMINABILÃ din preţul de piaţã al bunului-marfã, prin scãderea costurilor unitare ale muncii şi organizãrii care revin concesionarului care a transformat bunul în marfã.
Astfel, REDEVENŢA ESTE DIFERENŢA ÎNTRE DOUÃ VARIABILE cu dinamicã diferitã
@
Ghita Bizonu’
Nu te contrazic (nici nu s-ar putea).
Tocmai de aceea, in locul dublarii redeventelor, sustin obtinerea unor fonduri mai mari pe sistemul de parteneriat (public- privat) folosind un mod amiabil, nu care sa irite (in cazul unor discutii convenabile, companiile ar da bani “de bunavoie”, ca sa spun asa).
In cazul “iritarii”, ca re-actie a companiilor am inregistra la buget pierderi sensibil mai mari decat castigul (nu pentru ca nu si-ar putea permite companiile sa plateasca, dar cand lucrezi cu un partener- toate companiile trebuie tratate ca parteneri- iei si precautii psihologice, altfel risti sa pierzi!).
Mutatis mutandis, este valabil in acest caz ce a spus, in interviul din “Ziua veche”, Adrian Nastase legat de Franta si greseala impozitarii averilor (citez):
“Guvernul a câştigat 26 de miliarde de euro şi a pierdut 126 prin plecarea averilor”.