Arestarea preventivă ca formă de dialog social

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Guvernul Basescu-Boc a abandonat populatia

Inca un bebelus ranit in incendiul de la maternitatea Giulesti a pierdut lupta pentru viata. Numarul victimelor a ajuns la 6. Probabil ati aflat acest lucru. Stirea a fost prezenta timp de o zi in spatiul mediatic si atat. In pofida tragismului sau si a consecintelor majore pe care ar fi trebuit sa le aiba, subiectul a iesit rapid din atentie. Se implineste aproape o luna de la cumplitul eveniment, dar nimic major nu s-a schimbat. Se desfasoara o ancheta, o asistenta este încarcerata, s-au dispus controale la toate spitalele, iar premierul a anuntat deblocarea unor posturi, tot insuficiente, in sistem.

Totusi, Sanatatea nu a devenit o prioritate. Sistemul continua sa fie subfinantat desi am avut cu totii exemplul clar ca aceasta ignoranta din partea guvernului poate conduce la pierderi de vieti omenesti. Ce ar trebui să se intample pentru ca Traian Basescu si guvernul sau sa inteleaga ca, in calitate de reprezentanti ai statului, au obligatia de a asigura servicii publice de calitate cetatenilor? Aceasta desconsiderare totala a dimensiunii sociale a statului ii arunca pe cei aflati acum la putere intr-o zona lipsita de umanitate, de constiinta si de responsabilitate. Guvernarea de dreapta a adus statul intr-o pozitie degradanta si cinica, fara reactie la problemele sociale.

Cum credeti ca ar putea fi calificat un guvern care-i ignora cu buna stiinta pe copiii bolnavi de autism? In Romania, peste 3.500 de copii cu austism sunt abandonati de autoritati, iar acest lucru face ca sansele lor de a fi integrati in societate sa scada dramatic. Costurile lunare necesare pentru terapie depasesc 1.000 de euro. Din aceasta cauza, multi parinti sunt neputinciosi in fata unei boli de natura neurobiologica, care pentru guvern parca nici nu exista. Indemnizatia lunara (aproape 200 de euro), pentru handicap grav, de care beneficiaza o familie care are un copil cu autism este mai degraba o bataie de joc fata de nevoile reale ale acestor persoane.

Dezinteresul este cu atat mai mare cu cat, in iulie a.c. a fost adoptata o lege (L nr. 151), care prevede asigurarea de servicii specializate pentru copiii cu autism. Evident ca acestea nu au fost finantate, doar e criza. Prin aceeasi lege, statul se obliga sa implementeze un program de screening, ce are o valoare incomensurabila deoarece depistarea precoce a bolii, insotita de un tratament adecvat conduc la recuperarea a 70% dintre copiii autisti. Va mira ca nu functioneaza acest program?

In prezent, cea mai mare parte a costurilor sunt suportate de parinti, iar multi dintre acestia, desi au apelat la sprijinul unor ONG-uri caritabile sau a unor oameni cu suflet mare se confrunta cu efectele crizei economice. Nici macar in aceasta privinta, a luptei impotriva crizei, guvernul Basescu-Boc nu a vrut sa faca ceva pentru a sprijini populatia. Mai grav este faptul ca, in logica de dreapta, pe care actuala putere refuza sa se implice intr-o problema pe care o considera ca fiind una personala: aceasta este treaba parintilor ce au un copil cu autism; sa se descurce.

Invocand lipsa banilor, PDL dezbraca de sens conceptul de guvernare democratica. Desi vorbesc despre solidaritate, liderii sai creeza o societate dezumanizata, in care resursele se iau de la toti, dar se distibuie doar catre cativa.

PS Ceea ce s-a intamplat astazi la Spitalul din Braila dovedeste ca “descendralizarea” in ceea ce priveste spitalele, transferarea lor catre administratiile locale fara resursele financiare necesare reprezinta o mare pacaleala. S-au gasit insa, asa cum banuiam, cativa tapi ispasitori in afara zonei guvernamentale.

La romani, setea de sange e mai puternica decat foamea?

De cateva zile, vad, din nou,  cum  subiecte care nu au legatura cu agenda sociala sau economica, acapareaza atentia televiziunilor, a comentatorilor si a dezbaterilor publice. M-am intrebat adesea daca asta se intampla ca urmare a unei manipulari sau daca chiar asta e ceea ce intereseaza. E mai importanta arestarea unor notabilitati sau chiar a unor personaje picante, precum Becali, Diaconescu sau altii, decat scumpirile, decat furtul din banii publici sau decat prostiile politice care costa  tot mai mult? Poate ca show-urile mediatice rezultate in urma unor astfel de actiuni (intotdeauna realizate ingenios de catre anchetatori, cu stenograme, cu lucruri “scapate intamplator”, spre presa, cu amestec de argumente de forma si de fond, cu amplificarea unor chestiuni de cancan, cu politisti cu cagule – luptandu-se din greu cu caini fiorosi) au rating. Nu stiu asta, fiindca nu am analizat datele de audienta. Banuiesc ca, pe termen scurt, unele televiziuni (cele direct implicate) beneficiaza de o crestere. Banuiesc, de asemenea, ca exista un public care gusta astfel de show-uri. Dar nu sunt convins ca efectul la nivel global este pozitiv si mobilizator asupra opiniei publice.

Sunt convins ca tot ce este in jurul acestor evenimente nu are cum sa ajute la curatenia morala a natiunii. Singurul lucru care ajuta ar fi respectarea corecta si totala a legii, atat de catre cei anchetati, cat si de catre anchetatori. Putem respecta institutiile daca ele actioneaza corect  si nu legate la ochi de catre cei care trag firele anchetei. Chestiunile de tip  “underground” nu au cum sa ajute. Dupa cum n-au ajutat, de pilda, nici intalnirile pe ascuns, in benzinarii, noaptea, ale politicienilor care credeau ca pot face intelegeri cu personajele puternice ale zilei. Relatia controversata a unui om public, a unui ales, cu zone de putere economica dauneaza mereu. Niciodata nu produc “plus-valoare sociala”, daca imi e permis sa folosesc acest termen. Pe de alta parte, mi se pare in afara statului de drept utilizarea arestarilor “preventive” (ca sa nu-i calce masina pe strada?) in scopul “producerii” de probe. Am mai scris pe acest subiect si voi spune si acum, in cazul lui Vantu, ca principiul de urmat trebuie sa fie cel al anchetei in stare de libertate, pornind de la prezumtia de nevinovatie, indiferent de relatia de (ne)prietenie cu seful statului. Mi-e greu sa inteleg sau, de fapt, inteleg de ce ACUM.

Astazi, asemenea probleme acopera agenda publica reala. Acopera dezastrul social. Acopera varful crizei sociale, despre care chiar cu cateva zile in urma ne ameninta seful statului. Acopera foamea care este tot mai evidenta in tot mai multe locuri in tara. Cand merg la Mizil, oamenii nu ma intreaba despre fenomenele naturii si legaturile lor cu oamenii politici, nu ma intreaba despre ce s-a intamplat cu FNI in vara lui 2000 ( desi au dreptate si cei care au fost pacaliti in perioada guvernarii CDR in cazul acelei scheme frauduloase). Ma intreaba despre locuri de munca, despre salarii si pensii, despre preturi si despre cat de grea va fi iarna care vine.

Imi aduc aminte de un tip de politica, pe care l-am condamnat in 2008, cand am fost ales presedinte al Consiliului National, pe care il puteti reciti aici. Era un discurs despre frica, despre frica din noi, cea care se instaureaza tot mai mult in jurul nostru. Aceasta frica generala este stimulata de asemenea povesti. Cand creezi panica, oamenii nu se mai gandesc la problemele de dinainte, ci se strang uniti in jurul noilor frici.

Astazi, puterea nu mai poate genera solutii – nu cred, personal, ca a generat vreodata solutii pentru altcineva decat pentru ei insisi. Si, fiindca n-are solutii, genereaza frici. Panica unui nou imprumut la FMI este iresponsabila (am un raspuns pentru Cristi Ghinea, care a spus in Romania Libera ca eu am sustinut, lunile trecute, nevoia unui nou imprumut la FMI, ceea ce m-ar fi pozitionat in contradictie cu ceea ce sustine azi Victor Ponta; in analiza respectiva, pe care o puteti reciti aici, eu nu vorbeam de solutiile noastre, ci doar aratam care sunt lucrurile de la care sa ne asteptam de la guvern; acolo spuneam ca actualul guvern va ajunge la marirea cotei unice si la impozitarea pensiilor – evident ca eu nu cred ca trebuie sa facem asa ceva; inteleg nevoia de argumente inteligente, dar nu folositi, domnule Ghinea, vorbele mele altfel decat au fost prezentate; daca e nevoie de o precizare o fac acum: da, fara sa relanseze economia si fara sa creasca incasarile la buget, guvernul actual va fi obligat sa apeleze la noi imprumuturi – dar pozitia mea este ca acest lucru trebuie prevenit; da, avem nevoie de o relatie decenta si demna cu FMI, ca si cu UE si cu Banca Mondiala, dar nu trebuie sa ajungem dependenti de aceste structuri – solutiile sunt, sau ar trebui sa fie, la noi, nu la ei).

Revin. Frica este cea care da unui lucru mic o umbra enorma, spune un proverb suedez. Asa au ajuns romanii sa se teama de Basescu, sa se teama de datorii sau de autoritati. Guvernarea prin frica va continua, fiindca e nevoie de frica pentru a acoperi realitatea. E nevoie de o umbra uriasa, care sa intunece ratiunea. E nevoie de intoarcerea la instincte de haita si la violenta impotriva celorlalti. Frica e mai puternica decat foamea, in regimul Basescu.

Deocamdata…

Aceasta politica nu se va opri la show-uri despre moguli sau despre alte personaje “sparkling”. Vedem ca asaltul e indreptat impotriva valorilor crestine (legalizarea prostitutiei sau a consumului de droguri usoare nu sunt gafe, ci parte a acestui tip de instigare) si e sustinut impotriva vocilor libere (proiectul de subordonare a ziarelor unei institutii de tip CNA nu e o eroare, si va fi promovat) si e permanentizat impotriva oamenilor obisnuiti (care trebuie sa plateasca impozite mai mari, sa suporte preturi mai mari si sa traiasca cu spectrul indatorarii pentru cateve generatii de acum inainte).

Pe vremuri, PSD era descris in presa ca un partid care inspira frica adversarilor sai (desi eu cred ca era o exagerare) Acum, PDL a depasit cu mult acest statut. El nu inspira frica  adversarilor, ci  populatiei pe care o conduce. Cand asa ceva se intampla, nu mai vorbim de democratie sau de stat de drept. Vorbim de bantustanuri, de foste republici sovietice si de regimuri despotice. In care oamenii, chiar daca sunt saraci, devin prea marcati de frica pentru a mai protesta.  Vom vedea ce va mai inventa Traian Basescu in iarna si in primavara viitoare. Lagare? Un nou Canal (Marea Neagra-Marea Manecii-Oceanul Atlantic, de ex.) ?

Inceput de an scolar, dupa reteta Funeriu ?

Astazi, sute de mii de copii merg la scoala, in clase superioare sau ca o noua generatie. Nu am de gand  sa scriu aici despre ce inseamna acest eveniment, mai ales pentru cei care intra pentru prima oara pe bancile scolii. Nu pot face asta, pentru ca ar suna fals.

Nu exista astazi de fapt motive de bucurie, pentru ca de la an la an pare sa existe doar pasi inapoi in ceea ce priveste atitudinea diriguitorilor fata de sistemul de invatamant. Acesta nu este comportamentul unei societati normale. Romania a ajuns sa aiba primul ministru al Educatiei din istorie care se lauda la capitolul realizari cu: 15.000 de cadre didactice date afara din invatamant si cu peste 1000 de scoli inchise, multe dintre ele a caror reabilitate doar ce fusese finalizata!!

Am vorbit des despre faptul ca Traian Basescu nu a fost niciodata in stare sa construiasca nimic, ca si-a bazat evolutia pe actiuni distructive. Multi au spus ca exagerez sau ca nu pot sa ies din paradigma criticarii lui Basescu. Cand un important discipol de-al sau, pus sa conduca Invamantul romanesc, ajunge insa sa se laude la capitolul performanta cu loviturile date profesorilor si elevilor este imposibil sa nu ma revolt.

Catre ce ne vom intrepta cu aceasta abordare? Catre ce fel de reforma? Exista o teorie care spune ca, pentru a construi un sistem mai bun, trebuie sa deconstruiesti ceea ce exista. Cateodata m-am intrebat daca in capul lui Basescu nu este asta si ma insel eu. De cativa ani buni, am incetat sa ma mai intreb. Tocmai de aceea recunosc ca sunt ingrijorat. Pentru ca acest om si cei care il servesc cu inconstienta par dispusi sa mearga pana la capat. Pana la un capat unde nu se va mai gasi nimic, decat ei. Marii castigatori in 2012 vor fi partidele din coalitia de guvernare spunea Emil Boc. Doar daca planul este sa ramana doar ei.

Nu vreau sa inchei in aceasta nota atat de gri. Vreau sa cred ca cea mai mare parte dintre cei care beneficiaza de sistemul de Educatie – parinti si elevi – vor ca acesta sa fie performant, sa ofere conditii, si inteleg de ce este nevoia ca profesorii sa nu fie umiliti. Acestora le doresc tot succesul in acest an si in cei care vor veni, pentru ca educatia e calea pentru o viata mai buna pentru fiecare copil. Eu nu vreau ca pustii din Romania sa ajunga sa isi doreasca sa fie sefi ai unor clanuri de interlopi, caci vad ca si acestia au devenit “vedete”. Eu cred inca faptul ca scoala poate sa scoata si olimpici, si inventatori, si profesori minunati, si doctori carora le place sa ajute oameni, si pompieri care vor sa ajute, si ingineri care stiu sa si construiasca lucruri utile. Sunt poate optimist, dar trebuie sa incercam cu totii sa fim, fiindca doar atitudinea pozitiva si constructiva ne mai poate ajuta.

Raspunsuri noi

Romania ultimei saptamani s-ar regasi perfect intr-o opera de Kafka. Romania ultimei saptamani  s-ar traduce intr-o varianta neaosa de „latina vulgaris” prin prostitutio est mater politicorum. Romania de astazi este pervertita si inca pervertibila. Trabuie sa aiba, in opinia clasei guvernante, cu totul alte prioritati decat redresarea economica, stoparea imprumuturilor externe sau gasirea unei alternative la formula distructiva a guvernului Basescu-Boc.

In Romania ultimei saptamani, agenda publica a fost modificata de miscarea circulara a unui singur dirijor. Vorbesc de tara in care un pres a fost transformat, printr-un ordin si o semnatura de accept, intr-un covoras numai bun de dat la export catre Franta. Aceeasi tara in care proiectele de lege de „interes public” atrag atentia asupra nevoii ca activitatile cu caracter sexual sa se desfasoare “in cadru organizat”. De tara in care tot ceea ce inseamna organ de presa (nu doar TV, ci si tiparit sau online) trebuie sa intre sub un anumit control, conform initiativelor legislative ale unui fost si actual – culmea! – patron de presa. Romania actuala este o tara pierduta de sub control, a carei clasa guvernante este ahtiata, insa, de controlul banilor publici, de controlul cetateanului, de controlul mass media si ingrijorata in acelasi timp de luptele interne pentru putere.

Romania ultimei saptamani nu trebuie sa fie si Romania de maine. PSD are obligatia de a pune stop acestei miscari in deriva in care tara se afla in acest moment. Alaturi de presa cinstita, alaturi de vocile libere din societatea civila si alaturi de cat mai multi dintre voi.

Santinela, te asigur ca motiunea de cenzura a PSD va exista cu siguranta. Micile sicanari stimulate de PNL la adresa PSD nu reprezinta un motiv suficient pentru ca tu sa-ti pierzi speranta in capacitatea opozitiei de a duce la bun sfarsit dezideratul nostru comun. Actiunile si deciziile lui Emil Boc si ale echipei sale nu au facut altceva decat sa ii aduca acolo unde le este locul, anume in camera obscura a celor mai dezastruoase guvernari din istoria acestei tari. In legatura cu depunerea propriu-zisa a motiunii, totul tine, asa cum am mai punctat pe blog, de gasirea momentului potrivit pentru dezbaterea motiunii de cenzura, adica de momentul in care vom fi siguri ca exista un numar suficient de voturi care sa sustina in Parlament. Pe de alta parte, sunt de acord cu tine ca opozitia trebuie sa fie unita si sa inceteze atacurile interne. Dar mecanismul acesta, daca i-ai acordat o supraveghere mai atenta, a fost in permanenta de tipul stimul-raspuns, PSD fiind partidul care a raspuns de cele mai multe ori, daca nu chiar tot timpul.

Socrate, invocarea de catre tine a principiului lui Peter cand faci referire la propunerea noului consul la Marsilia este, in opinia mea, cel putin exagerata si pot fi de acord doar cu cateva elemente din enuntul acestuia. Mergand pe aceeasi linie enuntata de Peter, administratia structurata sub Traian Basescu este caracterizata, intr-adevar, de un element prezent in teoria americanului: incompetenta. De asemenea, daca intelegem ierarhiologia ca stiinta de ordonare/subordonare bazata in primul rand pe conditia raportului superior/inferior in inaltime, sistemul de numiri in functie ramane, de asemenea, unul functional, masurabil si observabil in regimul Basescu. Pe de alta parte, nu subscriu la principiul promovarii pana la atingerea nivelului de incompetenta a unui individ, adica la baza principiului in sine. Pentru ca acest principiu sa fie unul verificabil, in locul consulatului de Marsilia ar fi fost de ajuns, in opinia mea, ca Traian Basescu sa-l fi promovat pe Ioan T. Morar in functia de sef de scara de bloc. Rezultatul ar fi fost acelasi, adica nul, iar sinecura ar fi fost una suficienta pentru beneficiar, mai ales daca avem in vedere originea olimpiana a numirii.

Horea, subiectul din Jurnalul National pe care il supui dezbaterii este exemplul concret al compromisului pe care Traian Basescu si echipa sa sunt dispusi sa il faca in fata UDMR pentru ramanerea la putere, dar si in fata unor tendinte autonomiste din ce in ce mai pronuntate. Din pacate, exemplele prezente acolo nu sunt singulare in HarCov, iar aprobarea unor actiuni precum aceea de a-l comemora pe amiralul Horthy Miklos denota ori necunoasterea istoriei, ori o reavointa a autoritatilor publice din Harghita. De la deportarile masive ale evreilor din Transilvania, la atrocitatile comise de trupele horthyste asupra populatiei civile romanesti din aceasta regiune, este cel putin imoral, in opinia mea, sa sarbatoresti cu surle si trambite un astfel de personaj negru al istoriei.

George Ban, subscriu la propunerea ta ca, pe langa scoli de vara, tinerilor interesati de politica sa le fie oferita sansa de a participa intr-un Parlament al tinerilor. Din informatiile mele, astfel de programe exista la nivelul Romaniei si au fost, in anii trecuti, organizate de ONG-uri precum Tineri in Actiune sau de catre Asociatia Pro Democratia. Tine, insa, de fiecar tanar interesat de politica sa se inscrie intr-un astfel de program. Pe langa un exercitiu democratic extrem de util, simularile unor activitati apartinand unei institutii fundamentale pentru orice democratie ii pot indrepta sau ajuta pe participantii respectivi sa se decida daca o cariera in politica este cea mai potrivita alegere pentru ei. Poate cel mai important aspect al unor astfel de initiative este reprezentat, insa, de faptul ca mecanismul votului democratic este explicat si incercat de catre acesti tineri, ei avand astfel posibilitatea sa evalueze mult mai usor si mai in cunostinta de cauza intreg procesul de legiferare romanesc.

Karakas si blogideologic, observatiile voastre referitoare la caracterul unidirectional al comunicarii de pe site-urile PSD si TSD sunt corecte. Site-urile in sine sunt caracterizate si intotdeauna au fost caracterizate de lipsa mecanismelor eficiente de oferire/primire a feedback-ului. Aceasta este principala diferenta, daca vreti, intre un site si un blog: blogul nu este doar mult mai usor de utilizat, ci permite si o comunicare mult mai naturala, mai deschisa cu vizitatorii. Propunerea introducerii unui forum de discutii in cadrul acestor site-uri este una interesanta si o voi inainta, la randul meu, celor responsabili de gestionarea prezentei online a partidului. De cealalta parte, trebuie sa va informez ca prezenta pe alte platforme de comunicare – in special pe Facebook – a tinerilor din partid este intr-un plin proces de imbunatatire. Exista zeci de pagini care apartin organizatiilor de juniori sau seniori ai PSD, iar evenimentele importante ale partidului sunt comunicate si acolo, sub forma unor invitatii la evenimente. Sigur, este loc de mai bine, dar sunt convins ca organizatiile si membrii TSD se vor folosi de toate aceste mecanisme pentru a-si eficientiza si dezvolta comunicarea pe Internet.

Agatha, din informatiile mele sau, mai bine zis, din informatiile pe care nu le am si pe care, in masura in care dispui de ele, te-as ruga sa mi le impartasesti, nu exista o cercetare exacta care sa vorbeasca despre gradul de participare la vot a „votantilor de tastatura”, asa cum ii numesti tu pe cei care preiau mesajul politic pe Internet. Sunt de parere, insa, ca niciun om, fie el online sau offline, nu trebuie ignorat de efortul comunicational al unui partid. Oricat de banal ti s-ar parea formularea, in politica romaneasca fiecare vot chiar conteaza, iar ultima campanie electorala a dovedit poate mai bine decat oricand aceasta realitate electorala.

Viorel Dobre, eu sunt unul dintre oamenii politici din Romania care nu au o viziune tambalista asupra oamenilor care populeaza aceste plaiuri si care, pe cale de consecinta, nu crede ca „la 99% dintre romani le plac manelele”. Fac exceptie de greseala gramaticala din postulatul anterior citat si sper ca nici tu sa nu crezi ca Traian Basescu s-a reconfirmat la Cotroceni datorita prezentei sale si a armatei sale de lautari si manelisti PDL la posturi precum Etno sau Taraf TV. Conform unei analize pe care am citit-o aici, cu toate ca este primul in preferintele consumatorilor de posturi TV din aceasta nisa, Etno TV a inregistrat o audienta medie de 32.000 de telespectatori in perioada 1 ianuarie-31 mai 2010. Cu toate ca, asa cum aratam si in raspunsul catre Agatha, sunt adeptul formulei fiecare vot conteaza, nu mi se pare ca acel numar de adepti melomani a fost suficient pentru a inclina intr-adevar balanta in toamna lui 2009. Altele au fost cauzele.

Mihai Eugen, observatia ta, conform careia Romania, prin masurile luate de guvernul Boc si prin imprumuturile pe care le-a contractat, a devenit obiect de studiu politico-economic in universitatile occidentale ar sta in picioare doar dintr-o singura perspectiva. Guvernarea Basescu-Boc poate fi studiata doar in cadrul unui laborator interesat de studiul „rezistentei cetanilor” din perspectiva socio-politica. Daca avem in vedere masurile nepopulare ale executivului, devine din ce in ce mai clar, insa, ca politica intinsului corzii la maximum si sustinerea clientelei prin imprumuturi si politici nesanatoase nu mai poate functiona. In aceasta ordine de idei, experiementele socio-economice realizate in ultima perioada (reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, cresterea TVA, modificarea codului fiscal la un interval de o luna etc.) trebuie sa aiba un singur deznodamant: coarda aceasta intinsa sa ii loveasca peste degete pe cei care se joaca cu vietile oamenilor.

Raspunsuri vechi

Cu toate ca, probabil, o sa vi se para un inceput prea morbid al acestei sectiuni, va anunt ca au existat doua stiri ale caror informatii mi-au ramas intiparite in minte zilele anterioare. Nu, nu este vorba despre remanierea guvernamentala, asa cum nu este vorba nici despre bataile la usa mamei unui anumit fost ministru al dinastiei Boc 4.

Primul subiect vorbea despre faptul ca in week-end, la Alba Iulia, a avut loc cea de-a treia editie a conferintei internationale “Dying and Death in 18th-21st century Europe: Refiguring Death Rites in Europe”. Conform spuselor organizatorilor, evenimentul organizat in Romania este, citez, unic in Centrul si Sud Estul Europei. O prima concluzie? Pana si moartea se simte la ea acasa, unica si in centrul atentiei in Romania…

De cealalta parte, o alta stire, din acelasi flux, anunta faptul ca ministrul Educatiei este asteptat, culmea, tot la Alba Iulia la sfarsit de saptamana. Involuntar, fara o lectura prealabila a textului din urma, am facut o legatura malitioasa, ce-i drept, intre Congresul International si vizita lui Daniel Funeriu. Vizita care, nu in contextual remanierii, repet, ci in acela al ramanerii demne a domniei sale in functie (Ministerul Educatiei este cel mai vaduvit de fonduri minister in urma rectificarii bugetare, iar dascalii sunt cea mai umilita categorie sociala a Romaniei, alaturi de medici, de catre Traian Basescu), ar fi putut avea o prezentare la congresul mai sus-mentionat, cu titlul Moartea sistemului educational romanesc.

Dupa cum probabil stiti, pe 13 septembrie, va reincepe scoala. Va fi o zi cu ghinion pentru invatatorii, profesorii si elevii implicati in procesul educational actual. Dar, ma simt obligat sa completez, trebuie sa fie privita si ca o zi rusinoasa pentru liderii din fruntea sistemului educational romanesc. Pentru cei care, in fata ordinelor primite de la birtasul cu valente de maestru in tinichea, accepta sa asiste la condamnarea, prin subfinantare, la moarte a educatiei din Romania. Pentru cei care nu fac nimic. Pentru cei care ridica doar neputinciosi din umeri si executa, cinic, ordinele trasate. Imi exprim speranta ca la viitorul examen din Parlament, care va echivala cu motiunea noastra de cenzura, toti acesti indivizi sa fie exmatriculati din Guvernul Romaniei.

Mélanie,iti multumesc pentru recomandarea de lectura DSK – Sarkozy: le Duel. Promit ca, dupa ce o voi citi, sa revin si eu cu o recenzie a informatiilor gasite in carte. Asta cu toate ca, asa cum arata situatia actuala in Franta, cei de la editura Max Milo ar trebui sa scoata o analiza in oglinda a principalilor candidati la presedintia Frantei, altii decat actualul presedinte Nicolas Sarkozy. Pentru a ma face mai clar inteles, consider ca este din ce in ce mai evident ca viitoarea majoritate si viitorul presedinte al Frantei vor fi dati de stanga din aceasta tara. Intr-adevar, conform celor mai recente sondaje din hexagon, DSK l-ar invinge in turul II pe Sarkozy cu un scor categoric, de 60%-40%. Pe de alta parte, trebuie avut in vedere si faptul ca presedintele formatiunii, doamna Martine Aubry, primarul orasului Lille, l-ar invinge si ea, conform altor cercetari sociologice, pe Sarkozy cu un scor de 53-47%. Duelul, in tot acest context, se va da, in opinia mea, intre Strauss-Kahn si Aubry.

Viorel Dobre, cele trei platforme sunt interconectate, in sensul ca pe pagina de Facebook, dar si pe contul de LinkedIn sunt accesibile informatiile publicate pe acest blog. Oamenii pot comenta – si comenteaza din ce in ce mai mult – pe ambele platforme, iar eu am in vedere propunerile lor prezentate si acolo. Cu toate acestea, revin cu precizarea ca platforma centrala, in jurul careia sunt formate celelalte prezente pe Internet, este blogul de fata. Raspunsurile la toate intrebarile primite le ofer doar aici, iar efectele propunerilor venite din partea lor si din partea voastra le veti gasi in spatiul public, in propunerile mele si ale PSD.

Cornu, problema intampinata de tine la inscrierea in PSD, faptul ca nu cunosti pe nimeni in partid, este intr-adevar o conditie impusa de statutul nostru pentru a fi membru. Avand in vedere ca esti un comentator fidel pe acest blog, ca ne cunoastem de ceva timp, prin intermediul acestei platforme, imi ofer disponibilitatea de a te ajuta in tot acest proces, in masura in care esti si tu de acord. Te invit sa imi scrii un mail pe adresa adriannastase2.0@gmail.com, sa iei legatura cu membrii echipei si sa vedem in ce masura vom reusi sa ne intalnim zilele acestea pentru a-ti semna acea recomandare.

Sibila, am fost informat cu privire la cele spuse de tine, atat pe mail cat si in comentariul de pe blog. Pentru ca tot subliniai ca schimbul de opinii de pe acest blog a ajuns intr-un stadiu nu tocmai fericit, eu te invit atat pe tine, cat si pe ceilalti comentatori mai energici dintr-o tabara sau alta la mai mult calm. Departe de mine gandul de a mustra pe cineva, avand in vedere ca am subliniat de nenumarate ori ca principalul avantaj al blogului de fata este libertatea de expresie pe care o ofera tuturor comentatorilor, dar si subsemnatului. Singurele conditii impuse, pe de alta parte, sunt acelea de a mentine comunicarea intr-un registru al argumentelor sanatoase si a interzice orice tip de exprimare injurioasa.

Situatia descrisa de tine este, daca vrei, caracteristica spatiului public romanesc per ansamblu. Ne consumam mult prea multe resurse in conflicte inutile dintre noi si uitam cine este adevaratul dusman, adevaratul pericol si adevarata tinta a atacurilor noastre: Traian Basescu, Emil Boc si toti cei din jurul acestora. Imi exprim sincerele regrete pentru ca inca persista o atmosfera tensionata intre unii comentatori de pe acest blog si fac apel la maturitatea si intelepciunea voastra, a tuturor, pentru a ingropa securea razboiului.

Vasile si Victor, nu trebuie sa uitati faptul ca, in discursurile sale despre relatia cu FMI, presedintele Basescu a oferit numeroase exemple de retorica „contra-evolutionista” (recomandarea mea este ca, pentru o mai buna intelegere a termenului, sa avem toti ca punct de start una din imaginile acestea). Presedintele a pornit de la pozitia de stat in picioare, de la egal la egal, cu Fondul, pentru ca mai apoi, in luna martie 2009 in Parlament si in septembrie acelasi an la Viena, sa se aplece spre explicatia imprumut de la Fond = centura de salvare si, mai apoi, de siguranta pentru Romania. Era momentul in care TVA-ul si cota unica nu erau inca mărite, iar pensiile si salariile nu ar fi fost, in niciun caz, diminuate. Avand in vedere ca incepand cu luna septembrie 2010 se prefigureaza, prin vocea noului ministru de Finante, permanentizarea starii vegetative a economiei romanesti, cred ca blocarea cutiei de viteze a economiei romanesti in marsarier va avea ca efect intoarcerea tarii intr-un moment neplacut al istoriei sale, undeva in perioada guvernarii CDR. In tot acest context, consider ca este utila sublinierea tintelor ratate de catre actualul executiv in relatia sa cu FMI. Nu trebuie sa o luati ca pe un atac indreptat impotriva Fondului, ci mai degraba ca un atac indreptat spre guvernul mincinos si incompetent Basescu-Boc.

Paul, propunerea ta, de a pregati la un nivel superior toti comunicatorii partidului, in scoli de vara, conferinte punctuale sau in team building-uri este una corecta, iar PSD deja o implementeaza, si se va concentra mult mai mult pe asa ceva in lunile urmatoare. Exemplul cel mai recent de care iti povestesc s-a petrecut in acest week-end la Scoala de Vara a TSD de la Neptun, unde printre temele abordate au fost si cele legate de comunicarea membrilor PSD (tineri si seniori) cu electoratul si modalitati de perfectionare a acestei comunicari in perioada imediat urmatoare.

De cealalta parte, modalitatile de a castiga alegeri utilizate de cei din PDL sunt cunoscute si sunt implementate la toate alegerile partiale la nivel national. Cand analizam aceasta tema, am spus-o si o mai repet, trebuie sa avem in vedere ca este vorba de o strategie prin care democrat-liberalii doresc sa arate opiniei publice ca nu sunt la pamant. Ca inca mai sunt in stare sa castige competitii electorale. Este un mesaj indreptat in principal spre activul lor de partid. Si liderii sunt capabili sa pompeze sume enorme pentru a ii convinge pe membrii simpli ca partidul nu este la pamant. Ei nu constientizeaza, insa, ca investitia este in van. Ca atunci cand 80% dintre romani cred ca indrepti tara spre o directie gresita, rezultatele dintr-o comuna nu ii vor convinge sa gandeasca altfel. Nici pe oamenii fideli ai partidului, nici pe restul romanilor care te doresc plecat de la guvernare.

Iepurele de Martie, observatia ta, cum ca noi, cei din PSD, ne miscam prea la repezeala atunci cand vine vorba de debarcarea acestui guvern, vine in contradictie cu alte opinii exprimate de alti colegi pe blog. Ei spun ca, dimpotriva, ne miscam prea greu.

Exista un termen pe care sofistii il foloseau pentru a explica o anumita sansa care i se acorda retorului in timpul unui discurs, iar altii spuneau despre acelasi termen ca se refera la momentul in care trebuie lansata sageata, cand te afli la vanatoare. Este vorba despre kairos, inteles si tradus in general ca fiind momentul potrivit, momentul oportun. PSD va trebui in aceasta toamna sa se ghideze dupa acest kairos. Trebuie sa avem suficienta rabdare astfel incat sageata lansata catre guvernul Boc (singura permisa in aceasta sesiune parlamentara) sa isi loveasca tinta. Kairosul, in sensul inteles de PSD, va fi momentul in care programul nostru alternativ de guvernare si nemultumirea generala a populatiei fata de actuala putere se vor intalni cu suficienti sustinatori ai motiunii care se afla in acest moment in tabara puterii si care vor dori sa voteze impotriva politicilor ei. Scopul este foarte clar: debarcarea actualei guvernari, a celei mai nocive si nesimtite guvernari pe care Romania le-a avut in ultimii 20 de ani. Iar pentru indeplinirea acestui scop nu exista termene precum prea la repezeala sau prea incet, exista doar la timpul potrivit.

Sergiu, gasesc propunerea ta, de lege care sa interzica posibilitatea unui candidat la presedintie sa castige alegerile cu voturile diasporei, atat nerealista, cat si nedemocratica si neconstitutionala. Motivul principal il dai chiar tu, cand spui, referindu-te la acesti votanti, ca sunt cetateni. Orice cetatean are dreptul, prevazut in Constitutie, sa voteze, indiferent de mediul sau de rezidenta, de faptul ca in momentul alegerilor se afla in tara sa sau in alt stat. Atat timp cat exista o sectie de votare la care are acces, dreptul la vot este unul fundamental, fiind in primul rand vorba de un drept pe care fiecare stat democratic trebuie sa il garanteze tuturor cetatenilor sai. Exista posibilitatea ca oamenii de peste granite sa nu fie la fel de informati cu privire la realitatile din interior, la fel cum este foarte probabil ca optiunea lor de vot sa nemultumeasca o anumita tabara. Asta nu inseamna, insa, ca vocea lor nu trebuie ascultata. In cazul particular al Romaniei, dupa cum se vede, exista chiar posibilitatea ca presedintele statului sa isi invite cetatenii sa paraseasca teritoriul delimitat geografic al statului si sa mearga sa munceasca in strainatate. Dar acesta este deja un alt subiect, al diasporei izgonite, care tine doar de nesimtirea si neputinta sistemului patronat de un singur om, pe numele sau Traian Basescu.

Sinecurismul, ca politica de stat…

Pentru serviciile aduse patriei, robul lui Zeus, Ioan T.Morar,  se numeste in functia de consul la Marsilia. Asa ma gandesc ca ar trebui sa sune propunerea facuta de ministrul de Externe (al Romaniei?) in cazul jurnalistului Ioan T. Morar. In conditiile in care sunt reduse peste 600 de posturi in minister, se face dreptate si este angajat singurul intelectual care poate sa reprezinte Romania la portul de la Mediterana si sa rezolve legaturile cu viitorii alegatori ai PDL din strainatate.

Lipsa de profesionalism in diplomatie ne va costa scump. Pot sa fac pariu cu voi, de pe acum,  ca Romania nu va intra in Spatiul Shengen in 2011. Semnele sunt clare pentru cei care inteleg. Cu ziariste din Cluj impuse de la Cabinetul primului-ministru, cu echipele de “francofoni” ai lui Cristian Preda parasutate in ambasade importante nu vom putea convinge pe nimeni. Bataliile externe vor fi din ce in ce mai dure. Astazi am participat, in Franta, la reuniunea Comisiei de monitorizare a APCE. Au fost discutate evolutiile politice din Rusia, din Moldova, din Ucraina. S-ar putea sa reinceapa problemele si pentru noi…

Revenind, cred ca toate guvernarile de pana acum au avut momente in care au gresit acordand functii publice unor persoane pentru legaturile lor politice sau pentru simpatiile lor. Nimeni nu a indraznit insa sa faca din asta politica de stat. Cei care pana mai ieri criticau astfel de actiuni, iar astazi isi primesc premiul in arginti diplomatici, spun sfidator – „Care este problema?”. Problema este ca diplomatiei romanesti si intregului sistem de functii publice inalte i se aduce un puternic afront. “Pupinbasismul” a ajuns criteriu de promovare pentru functii in statul roman, in conditiile in care sunt oameni care se pregatesc ani de zile pentru ele si nu le primesc, fiind eventual alungati din diplomatie sau pierzandu-si dreptul la o pensie pentru care au muncit o viata.

Astazi, cand imi amintesc de celebra inventie a lui Basescu legata de tonomate, constat ca toti cei care i-au cantat in struna au ajuns sa fie platiti intr-un fel sau altul. Si nu din buzunarul lui Basescu, ci din banii publici. Parlamentari, europarlamentari, consilieri prezidentiali, diplomati facuti la chemarea bocancilor, membri in conducerile unor organizatii non-guvernamentale, abonate la banii publici, sunt doar o parte din pozitiile primite de cei care au ales la un moment dat sa apare „dreptatea si adevarul” basist, mergand – eventual – cu avionul, sa-si prezinte omagiile la (lui) Neptun. Cristian Preda, Traian Ungureanu, Sever Voinescu, Catalin Avramescu, Sorin Ionita, Sebastian Lazaroiu, Carol Sebastian  si atatia altii, printre care si Ioan T. Morar, au pozat la un moment dat in persoane independente, doritoare sa apere, cu trupul si cu mintea, democratia si valorile statului de drept. Asa cum le vedea Basescu. Unii pozeaza si astazi. Un astazi cand toti isi iau plata pentru serviciile prestate.

PS: Ma intreb daca toti acesti oameni sunt doar intamplator colegi de partid si/sau de idei cu cel care a lansat in dezbatere publica Legea privind legalizarea prostitutiei?

Ca de la fost premier la fost premier…

Domnul Calin Popescu Tariceanu, comentand ieri, in calitate de lider al grupului parlamentar al PNL din Camera Deputatilor,   abuzurile practicate de Roberta Anastase in functia de presedinte al Camerei Deputatilor, a simtit nevoia – inexplicabil pentru mine – sa reia cliseul despre „coruptia” guvernarii PSD din perioada 2003-2004. Oare de ce nu din 2000-2004? Poate pentru ca domnul Tariceanu isi aminteste doar de anii in care era in campanie electorala cu Alianta D.A., iar mesajele pe care trebuia sa le dea atunci i-au ramas intiparite in memorie.

Nu vreau sa intru intr-o polemica cu domnul Tariceanu. Continui sa cred ca si noi si liberalii suntem la fel de hotarati sa ne  luptam cu actualul regim Basescu. Unii dintre colegii mei sunt insa mai sceptici, iar mesaje precum cel al domnului Tariceanu le alimenteaza scepticismul. Domnul Tariceanu se comporta ca si cum realitatea  trecutului nu exista, si revine la nesfarsit doar la legende. Din „marea” coruptie a guvernarii PSD se pare ca au ramas doar niste termopane la nivel de legenda, de care insa celor mai multi le-a ajuns sa le fie rusine sa mai vorbeasca. Daca vrem sa facem afirmatii, atunci putem sa le facem insa pe cifre. Cifre care spun multe despre cum au guvernat unii, dincolo insa de legende.

Suntem in situatia catastrofala de acum nu doar pentru ca Guvernul Boc a manat caruta in gard (a facut-o), ci si pentru ca in perioada guvernarii liberale s-au aruncat in aer foarte multe lucruri care functionau eficient inainte. Macar din decenta, domnul Tariceanu n-ar trebui sa faca referire la guvernarea anterioara care i-a pus in camara resursele si credibilitatea externa pe care le-a folosit in perioada cat a condus guvernul, realizand apoi o guvernare pe datorie – care se resimte si astazi.

Imi amintesc insa ca plusul economic din perioada 2005-2008 a fost insotit de o majorare a activitatilor din economia neobservata, precum si de extinderea evaziunii fiscale. O fi fost rezultatul cotei unice sau al coruptiei?

Ponderea economiei neobservate in PIB s-a majorat de la 14,5% in anul 2004, la peste 21% in anul 2008, conform datelor oficiale. Munca la negru constituie cea mai importanta parte a economiei neobservate. In primele 9 luni din 2008, munca la negru reprezenta 50,8% din economia neobservata, iar evaziunea fiscala la plata TVA a ajuns in anul 2008 la aproape 24 miliarde lei, fata de 7,4 miliarde lei in anul 2004 (date Ministerul Finantelor Publice, 2009).

Deficitul bugetului general consolidat a inregistrat, in 2008, un deficit de 24,655 miliarde lei, adica 6,69 miliarde euro, suma care echivaleaza cu 4,8% din produsul intern brut (PIB) estimat pentru 2008, aratau datele finale publicate de Ministerul Finantelor Publice (MFP).

Rata saraciei a crescut in Romania cu cinci procente in perioada 2005 – 2008,perioada  in care a fost inregistrata crestere economica!, Romania fiind printre statele care au cheltuit cel mai mic procent din PIB cu protectia sociala, potrivit tuturor statisticilor romanesti si europene.

Sa imi fie iertat ca spun asta, dar uneori mai ca imi vine sa ii dau dreptate lui Basescu cand spune ca multe din problemele de astazi isi au cauza si in modul in care s-a guvernat in timpul Cabinetului PNL. Dar imi aduc aminte apoi ca Traian Basescu a impus, impotriva vointei populare, Cabinetul Tariceanu si l-a mentinut in functiune. Asa ca renunt.

Si daca tot vorbim despre ce cred oamenii cu privire la coruptie, mai merita sa prezentam niste cifre. Trei sferturi (75%) dintre romani cred ca in ultimii cinci ani coruptia din tara a crescut, releva un sondaj efectuat de CSOP la cererea Asociatiei pentru Implementarea Democratiei (AID) si dat publicitatii la finalul lunii august. Si, daca nu ma inseala memoria, domnul Tariceanu a fost premier cam patru din cei cinci ani despre care vorbeste sondajul citat.

Eu cred ca fiecare trebuie sa ne asumam greselile pe care le-am facut in calitate de premieri sau presedinti de partid si nu sa incercam sa consolidam minciuni despre ceilalti, din campanii electorale trecute, doar ca sa dam  bine la imagine. Oricum, dupa sase ani, nu sunt exemple semnificative despre fapte de coruptie savarsite de membrii Cabinetului pe care l-am condus. Sa vedem peste cinci ani care va fi situatia.

PS: Eu cred ca PSD si PNL au ca obiective stoparea abuzurilor zilnice pe care le face regimul Basescu, stoparea dezastrului economic promovat de Boc, dar toate acestea nu se pot face decat printr-un joc in echipa. Luptam cot la cot in Parlament impotriva abuzurilor pedeliste, si ar trebui sa fim mai concentrati pe aceasta lupta. PSD a jucat pana acum corect in echipa  opozitiei dar nu acceptam ca mesajele de campanie ale lui Basescu sa fie reluate, fara niciun temei, de partenerii nostri actuali, nici macar in numele unor jocuri interne din alte partide.

Un milion – jumatate de milion si inapoi la casuta CDR

Nu, nu vorbesc despre bani sau despre voturi. Vorbesc despre someri. Si despre dinamica lor in timp.

Am observat ca in ultimele luni discutia despre somaj a pierdut din vedere un aspect extrem de important. Somajul nu este doar un indicator statistic. Rata somajului sau numarul somerilor exprima in realitate forta economica a unui stat. Cand unii ministri vorbeau despre cresterea somajului in aceeasi fraza cu mesaje despre posibilitatea relansarii economice, bateau campii. De fapt, incercau sa ascunda o realitate: Romania se afunda in criza, iar efectele sociale ale acestui fapt sunt dramatice.

La finalul anului 2000, cand Guvernul condus de mine si-a inceputul mandatul, rata somajului depasea 10%, iar numarul de someri era de 1.007.131. In anul 2004, cand Guvernul PSD si-a incheiat mandatul, acest indicator arata o rata de aproximativ 6%, cu un numar de someri de 557.982. Cu alte cuvinte, in timpul guvernarii noastre am reusit sa reducem cu aproape 50% numarul de someri, cu circa jumatate de milion in cifre absolute.

Ce s-a intamplat odata cu venirea la putere a guvernelor de dreapta? In ciuda unei rate de crestere economica si a unei aparente scaderi a somajului in primii doi ani de guvernare A.D.A, la finalul anului 2008, intr-o Romanie prinsa total nepregatita de criza economica, numarul somerilor era de 568.000, conform datelor Institutului National de Statistica. Adica, mai multi oameni fara loc de munca decat in 2004. Altfel spus, patru ani de crestere degeaba.

Din 2008, dupa venirea lui Boc si a ministrilor sai competenti in economie si finante, cresterea somajului a inregistrat o crestere  dramatica, iar asta ne-a dus in situatia in care numarul somerilor este in jur de 770.000. Mai mult, prognozele vorbesc despre cresterea somajului spre 1.000.000 de persoane.

Desi ca procent este vorba de putin peste 8%, in realitate sunt de acord cu analistii economici care sustin ca vorbim de o rata de peste 10%. De ce? Pentru ca acum se raporteaza numarul de someri la un numar virtual de posibili activi, similar cu 2003. Aceasta inseamna ca multi romani aflati la munca in strainatatre sunt luati in calcul in evaluarile de astazi.

Cum am facut ca, dupa ce am redus somajul cu jumatate de milion de oameni, sa ajungem iar in acelasi punct? 10 ani parcursi degeaba. Ce s-a facut bine 6 ani, s-a ratat in ultimii ani. In loc sa folosim cresterea economica, in siajul anilor 2000-2004, pentru a crea locuri de munca, am cheltuit bani aiurea (perioada guvernarii DA). Iar in timpul lui Boc, dezastrul a devenit total.

Cam atat deocamdata, despre maretele realizari din programul “Sa traiti bine!”

Ralph

Aseara, timp de mai multe ore, l-am cautat pe Ralph prin tot cartierul.

Ralph, maidanezul nostru care timp de 10 ani nu a iesit niciodata din curte, bolnav, batran, cu cataracta la ochi, probabil inebunit de zgomotul de picamere si de lucrarile de la terasa, a iesit din curte si a disparut. l-am cautat, cu Dana, cu Andrei, pe toate strazile din jur, intreband politistii, portarii de la toate cladirile din zona. Bineinteles ca am primit multe indicatii false. Cum sa deosebesti un maidanez de altul daca nu esti foarte atent?!

In final, l-am gasit  (de fapt, Andrei l-a zarit acolo) tarziu, seara, in curtea Televiziunii publice, obiectiv strategic de gradul 0, unde intrase fara autorizatie si unde statea alaturi de alti caini pripasiti acolo.

Speriat, dezorientat, l-am adus acasa, unde si-a revenit.