La multi ani, Victor Ponta!

Cand l-am cunoscut, era un student neobisnuit de matur pentru varsta lui. Cand l-am invitat sa vina in administratie, s-a dovedit imediat neobisnuit de curajos pentru functia respectiva. Cand a intrat in politica, a aratat neobisnuit de multa rabdare pentru cineva atat de tanar. Toate sunt virtuti pe care nu numai ca si le-a pastrat, dar in timp se pare ca le-a invatat mai bine semnificatia.

Da, e un personaj neobisnuit, caruia ii place sa-si surprinda mereu prietenii si adversarii prin vointa, inteligenta si intuitie, iar astazi implineste abia 38 de ani.

Acum e presedinte PSD, si ii (mai) doresc un singur lucru: sa continue sa depaseasca asteptarile tuturor.

“Cartea. România. Europa”

Astazi, a inceput, in Aula Magna a Universitatii Bucuresti, Simpozionul international “Cartea. Romania. Europa” (ed a III-a). Participa, timp de patru zile, numerosi specialisti din Europa si din America de nord. Am fost invitat de organizatori, in primul rand de catre directorul Bibliotecii Metropolitane Bucuresti,  Florin Rotaru, sa spun cateva cuvinte la deschiderea acestei manifestari stiintifice de prestigiu. Anexez suportul de  idei pregatit pentru interventia din deschiderea Simpozionului :

“Onorat prezidiu,

Onorat auditoriu,

Dragi colegi,

Sunt prezenţi aici oameni extrem de diferiţi, cu preocupări diverse, de vârste diferite şi cu aspiraţii distincte. Toţi însă sunt uniţi printr-un lucru fundamental, care precede individualitatea şi care trece dincolo de spaţiu şi timp. Este vorba despre cultură. „Cultura este alcătuită din amintiri şi promisiuni, înseamnă un trecut ireversibil şi un viitor visat”, spunea Ortega y Gasset. Faptul că astăzi celebrăm 300 de ani de la începutul domniei marelui cărturar român şi european Dimitrie Cantemir demonstrează faptul că trecutul şi viitorul se contopesc în cultură.

Opera lui Dimitrie Cantemir este dovada vie a faptului că trecutul şi viitorul pot fi unite prin cultură. Aceasta poate crea punţi de legătură între lumi diferite, contopind într-o perfecţiune a consensualităţii Nordul şi Sudul, Estul şi Vestul.

În prezent, întreaga umanitate trăieşte uriaşa provocare a unei noi scrieri, a unui timp al abstracţiei, a unui timp al exodului, a unui timp al confuziilor. Naşterea ciberspaţiului este cel puţin tot atât de însemnată pe cât a fost revoluţia industrială. Asistăm la formarea unui bun comun mondial inestimabil şi de o bogăţie infinită. Spaţiul virtual este forţa primordială a globalizării, este emergenţa unei noi Reforme.

Vorbim astăzi tot mai mult despre o cultură a internetului. Vreau să cred că prin acest lucru toţi cei prezenţi aici şi nu numai înţelegem promovarea culturii pe internet. Conştienţi de faptul că nu putem eluda internetul din viaţa noastră cotidiană, avem cu toţii datoria de a transmite arta de orice fel folosind toate instrumentele pe care postmodernismul ni le pune la dispoziţie.

Constrânşi de aceste realităţi suntem obligaţi să ne adaptăm. Este o condiţie sine quo non pentru viitorul nostru. Nu putem rămâne într-o atitudine închistată, noi cei ce suntem contemporanii acestei epoci a transculturii şi a transreligiilor. Am credinţa că poporul român este capabil să răspundă provocărilor contemporane, tot aşa cum a fost în urmă cu 500 de ani, atunci când a adoptat invenţia tiparului după numai 50 de ani de la apariţia acestuia.

Anul trecut, în 2009, a fost inaugurată Biblioteca Virtuală a României, cunoscută cu apelativul DACOROMANICA şi structurată după modelul Gallica. În cuprinsul său avem întreaga producţie editorială românească dintre anii 1508 – 1830. Toate lucrările prezente sunt libere de drepturile de autor. În această etapă, DACOROMANICA însumează aproximativ 5.011 de titluri şi aproximativ 2.300.000 de pagini. Tot materialul se găseşte pe biroul fiecărui internaut, accesibil în mod gratuit, 24 de ore din 24.

Această democratizare a informaţiei, situaţie fără precedent până acum în ţara noastră, a fost posibilă numai datorită realizării unui parteneriat între Biblioteca Academiei Române, deţinătoarea depozitului legal din secolul al XIX-lea, în fapt Biblioteca Naţională a României şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti, cea mai veche bibliotecă publică românească, înfiinţată în 1831.

În esenţa sa, globalizarea se realizează treptat, în etape. O primă etapă de interese comune pentru noi ar putea fi considerată regiunea balcanică. Întreaga Peninsulă Balcanică a trăit timp de câteva milenii fără diferenţieri între naţiuni. După imperiul macedonean, întâlnim forma unitară pentru cele două maluri ale Dunării în regalitatea lui Lisimach. Urmează o altă formă unitară: dominaţia getă a lui Burebista. Aceeaşi unitate o stabileşte imperiul roman, urmat de imperiul otoman. Amintirile imperiului, formează bazele concepţiilor politice ale naţiunilor moderne din Blacani. Cauzele conflictelor ulterioare rezidă tocmai în viziunea despre imperiu pe care fiecare doreşte s-o realizeze. Pe deasupra tuturor este împăratul care a rămas până la noi stăpânitor politic în sufletul poporului.

Există atâtea elemente comune: fond comun trac, aceleaşi noţiuni despre imperiu, aceeaşi religie ortodoxă, aceeaşi artă populară, aceleaşi influenţe occidentale. Toate acestea sunt argumente şi ne demonstrează cât de necesară este realizarea unei sinteze supra-naţională a acestor naţiuni, în fapt o bibliotecă digitală cu această temă.

Între influenţele occidentale, regăsim cu statut determinant pentru România şi de foarte multe ori prin intermediul ei pentru întreaga Peninsulă Balcanică, FRANCOFONIA. La noi, naşterea francofoniei reprezintă o convergenţă cu emigraţia generată de revoluţia franceză, dar şi cu speranţele românilor legate de campaniile napoleoniene. Acum se formează curentele revoluţionare pentru eliberarea popoarelor balcanice, iar unul dintre cele mai importante centre a fost la Bucureşti. Ulterior, atitudinea franceză faţă de imperiul otoman şi politica sa regională au condus, în tot cursul secolului al XIX-a, ca şi în prima jumătate a secolului XX, la dezvoltarea francofoniei într-o manieră determinantă. Influenţele Franţei se regăsesc în toate domeniile: cultură, educaţie, legislaţie, organizare administrativă, urbanism, politică, îndeosebi prin sprijinul acordat celor două uniri ale României, în 1859 şi 1918, viaţa cotidiană, modă,
bucătărie etc.

Astăzi, îndeosebi în ultimele două decenii, starea francofoniei în România îmbracă mai mult forma tradiţiei. Mutaţiile istorice şi marile evoluţii politice din ţara noastră petrecute în acest început de secol XXI, aşează treptat francofonia în plan secundar.

Pentru noi, dar şi pentru francofonie este important să regăsim resorturile acestui uriaş patrimoniu de tradiţii comune, iar limba franceză să rămână, indubitabil, un tezaur al culturii şi al comunicării.

Francofonia trebuie să devină utilă prin afirmarea protejării diversităţii culturale şi a valorilor universale, precum şi prin contribuţia la formarea unei culturi a solidarităţii internaţionale.

Onorat auditoriu,

Tumultul vieţii cotidiene ne pune de fiecare dată în faţa diversităţii şi a multiculturalităţii. Nu de puţine ori, din raţiuni adesea subiective şi egoiste, ciocnirea valorilor devine violentă, fiind transpusă în decizii cu impact social major. În acest context, arta devine singurul teren fertil pentru dialog, consens şi înţelegere.

Într-un moment de criză economică, când societăţile se confruntă cu serioase probleme legate de bunăstarea materială, preocuparea pentru carte şi pentru cultură în general scade. Oamenii devin mult mai preocupaţi de traiul zilnic, de locurile de muncă, de plata facturilor etc. Actuala criză este o provocare cu atât mai mare pentru cultură cu cât guvernele încearcă să raţionalizeze cheltuielile, reducând, uneori dramatic, şi nepermis de mult fondurile alocate celor care trăiesc din şi pentru cultură. Mă refer atât la ce cei care fac cultură (scriitori, actori, muzicieni, artişti plastici etc.), cât şi la consumatori.

De aceea, celebrarea marelui savant Dimitrie Cantemir are astăzi o semnificaţie aparte. Ea ar trebui să ne arate cât de important este ca liderii politici să aprecieze cultura. Un stat se poate conduce prin calcule, formule şi obiective macroeconomice, dar o societatea nu poate fi funcţională fără susţinerea şi potenţarea dimensiunii ei culturale.”

Scrisoare deschisa adresata domnului ambasador Mark Gitenstein

Excelenţei sale

domnul Mark H. Gitenstein,

Ambasadorul SUA în România

Domnule ambasador,

Am citit cu surprindere declaraţia publică pe care aţi făcut-o cu privire la istoria recentă a României, atunci când aţi afirmat că, în ţara noastră,  “mai nimic nu s-a schimbat în primii cel puţin zece ani” după Revoluţia din decembrie 1989.

Nu cunosc motivele reale pentru care aţi formulat o asemenea apreciere, nici documentarea pe care ea se întemeiază şi nici experienţa de care dispuneţi în materie de diplomaţie ori relaţii internaţionale.

Vă încredinţez, însă – pe baza experienţei pe care o am – că,   pentru practica diplomatică, este cel puţin inedită, dacă nu chiar hazardată, situaţia în care un ambasador se încumetă să simplifice şi să rezume într-o singură frază ceea ce ţara în care este acreditat a realizat timp de zece ani, mai ales într-o perioadă foarte convulsionată a istoriei sale recente.

Menţionez că, în perioada respectivă, am ocupat mai multe funcţii în statul român, fiind ministru de externe, apoi preşedinte al Camerei Deputaţilor şi lider al unuia dintre cele mai mari partide din România.Această experienţă politică nemijlocită în instituţii înalte ale statului român îmi dă dreptul să vă asigur că aprecierea Dumneavoastră asupra acelei perioade este foarte departe de realitate.

Cu îngăduinţa Dvs. şi spre corecta informare, îndeosebi a cititorilor mai tineri, asupra acelei perioade, prezint mai jos câteva lucruri semnificative care au marcat viaţa social-politică a României din  istoria primilor zece ani de după Revoluţia din 1989, practic, din ultimul deceniu al  secolului trecut. Sunt evenimente şi mutaţii  majore ale tranziţiei României spre democraţie, proces complex, de mare notorietate, bine cunoscut de unii dintre politicienii ţării Dvs. şi în care am beneficiat, nu o dată, de asistenţa, susţinerea şi sprijinul  partenerilor noştri externi din lumea democratică, inclusiv, sau mai ales, din partea Statelor Unite.

Faptul sintetic cel mai semnificativ al acelei perioade este acela că, în pofida contextului deosebit de dificil – sub aspect politic, economic, social, internaţional –  România a continuat să se manifeste ca un susţinător consecvent al opţiunilor strategice pe care Statele Unite le-au avut cu privire la Europa de Est, atât înainte cât şi după 1989. Am dorit mereu nu doar stabilitate în regiune, dar şi democratizarea ei, desi, de multe ori, am fost nevoiţi să acţionăm pe cont propriu. Si datorita preferintelor, in special ale unora dintre puterile occidentale, pentru tarile Grupului Visegrad.

Revoluţia din decembrie 1989 a deschis calea realizării în ţară, încă din „primii cel puţin zece ani”, cum afirmati Dvs.,  a multora dintre aspiraţiile legitime ale poporului român. Mentionez doar cateva dintre ele :

1.      Desfăşurarea de alegeri libere începând cu anul 1990, continuate in 1992, in 1996 – cand a venit la putere (in primii sapte ani dupa Revolutie!) domnul Emil Constantinescu – pe care l-ati evocat si pe care il pretuiesc, in egala masura. Aceste alegeri au fost instituite prin lege şi organizate la toate nivelurile (alegeri locale, alegeri parlamentare, alegeri prezidenţiale).

2.      Instituirea pluralismului politic şi adoptarea unui sistem politic democratic – radical schimbat faţă de cel anterior -, astfel încât mai multe partide au avut şansa de a intra în Parlament, pe baza unui mecanism de largă reprezentare proporţională.

3.      Adoptarea Constituţiei din 1991, care a consfinţit sistemul democratic de putere în România, a instituit separaţia puterilor, a garantat drepturi şi libertăţi. Această Constituţie a rămas în vigoare, cu mici modificări, până în prezent.

4.      Crearea Curţii Constituţionale, ca tribunal constituţional separat, după model francez.

5.      Crearea Parlamentului bicameral, precum şi adaptarea regulilor parlamentarismului occidental, prin proiecte realizate consensual de reprezentanţii tuturor partidelor politice, intre care Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Ion Diaconescu, Radu Campeanu, Mircea Ionescu-Quintus si multi altii.

6.      Instituirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, inclusiv dreptul la liberă exprimare, care a permis dezvoltarea, graduala, a presei libere şi înfiinţarea de structuri media independente.

7.      Înfiinţarea de instituţii şi susţinerea de organizaţii non-guvernamentale de protejare a drepturilor omului.Dezvoltarea impresionantă a societăţii civile.

8.      Alternanţa paşnică şi democratică la guvernare – chiar din primii zece ani de la Revolutie -,  fapt care a consolidat, încă din acei ani, modelul democratic la care am aderat.

9.      Legi prin care s-a început retrocedarea proprietăţilor deţinute de cetăţenii români înainte de perioada comunistă (peste 80% din suprafaţa arabilă a României a fost retrocedată către 5,5 milioane de oameni).

10.  Începerea procesului de privatizare a unor structuri economice, imediat după 1991, cu mari progrese începând cu 1995.

11.  Paşi mari spre liberalizarea economică şi spre economia de piaţă. Acordarea, chiar de către SUA, a statutului de economie funcţională de piaţă.

12.  Începerea descentralizării politice şi administrative.

13.  Acordarea de drepturi politice şi culturale minorităţilor, inclusiv dreptul acaestora, consfinţit prin Constituţie, de a avea o reprezentare în Parlament.

14.  Normalizarea relaţiilor interetnice, în ciuda provocărilor şi a contextului regional dificil.

15.  Încheierea unui tratat de bază între România şi Ungaria, care a dus la un cadru pozitiv pentru relaţia de vecinătate.

16.  Dezvoltarea societăţii civile, inclusiv cu ajutorul legislativ al statului (în 1996, anul în care s-a produs prima alternanţă la guvernare, de pildă, erau deja înscrise peste 10.000 de organizaţii non-guvernamentale).

17.  Edificarea instituţională şi legislativă a statului de drept, nu doar printr-o nouă Constituţie, dar şi prin legi organice care au pus bazele reformei justiţiei.

18.  Refundamentarea legislativă şi instituţională a administraţiei publice, care a adus o cu totul abordare a problemelor serviciului public moştenite din perioada comunistă.

19.  Lărgirea colaborării instituţionale cu diferiţi factori internaţionali pentru pregătirea parlamentarilor şi pentru asigurarea transparenţei şi responsabilităţii în actul de legiferare.

20.  Instituirea controlului civil asupra armatei, a controlul parlamentar asupra serviciilor secrete şi demilitarizarea treptată a acestora.

21.  Aderarea la Consiliul Europei şi alăturarea la Parteneriatul pentru Pace, în 1993.

22.  Asumarea deschisă a aderării la UE şi NATO ca obiective naţionale.România a fost prima ţară fostă comunistă care a adresat o invitaţie oficială fostului secretar general al NATO, Manfred  Worner, care a vizitat ţara noastră încă din 1990.

23.  Modernizarea armatei şi punerea sa sub conducere civilă.

24.  Realizarea unui parteneriat  cu Statele Unite, ca parte marcantă a politicii de integrare euro-atlatică a noului regim de la Bucureşti, parteneriat care  s-a bazat inclusiv pe  obţinerea  clauzei naţiunii celei mai favorizate de către România. O excelenta cooperare in domeniul militar.

25.  Susţinerea poziţiei americane în ceea ce priveşte Irakul, în 1990 (când, la conducerea Consiliului de Securitate al ONU, România a susţinut adoptarea Rezoluţiei 665 privind aplicarea de sancţiuni Irakului pentru invadarea Kuweitului). Eram ministru de externe pe atunci si pot sa depun marturie in acest sens. Probabil ca o pot face si  fostul secretar de stat, James Baker, dar si multi alti lideri sau diplomati americani.

26.  Condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov, de către Parlamentul României, încă din iunie 1991.

27.  Independenţa Băncii Naţionale, precum şi scoaterea din zona guvernamentală a controlului monedei naţionale.

Evident, lista exemplelor poate să continue.

De altfel, în ultimii 20 de ani  – inclusiv în cei zece ani la care faceţi referire – în capitala României au fost, în misiune diplomatică, mai mulţi ambasadori ai SUA, personalităţi remarcabile, care au avut prilejul să cunoască, să susţină ori să încurajeze multe dintre transformările esenţiale ale ţării noastre pe calea democraţiei şi economiei de piaţă. Un recomandabil şi firesc schimb de opinii  cu domniile lor ar fi cu siguranţă în măsură să completeze şi să nuanţeze tabloul propriilor Dvs. percepţii despre o perioadă de referinţă din istoria recentă a romanilor.

În ceea ce mă priveşte, vă mărturisesc convingerea că, printr-un dialog deschis, prin respect reciproc şi prin mai multă comunicare cu bună credinţă, vom putea să colaborăm şi mai susţinut, astfel încât ritmul modernizării României să fie mult mai intens decât în prezent, iar valorile fundamentale ale democraţiei, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti – cucerite cu sacrificii chiar în acel prim deceniu post-revoluţionar – să fie pe deplin protejate în faţa oricăror agresiuni sau ingerinţe de ordin politic.

De aceea,  am încredere că evaluările Dvs. asupra situaţiei din România vor aprofunda nu numai realitatea trecută, a transformărilor, cumulative în timp, produse în societatea românească încă din primele zile de după Revoluţie, ci şi riscurile actuale de derapaj al ţării noastre de la parcursul democratic realizat în ultimele două decenii.

Cunoscând speranţele de bine cu care poporul român a privit dintotdeauna în istorie  spre America – înaintaşii Dvs. fiind printre cei care au avut şi şansa de a ajunge pe acel pământ al făgăduinţei la care visau mulţi români – vă încredinţez că vocea Dvs. are influenţă şi este urmărită de compatrioţii mei cu mult mai multă încredere, sensibilitate şi atenţie decât puteţi bănui.De aceea, consider că, de pildă, o luare de poziţie din partea Dvs., cu privire la nevoia respectării democraţiei şi a statului de drept, a libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti, indiferent cât de mare ar fi privaţiunile crizei economice din România, ar fi salutată de toţi compatrioţii mei şi de toate forţele politice democratice.

Cunoaşteţi foarte bine că, în prezent, manifestările crizei economice şi financiare constituie pentru actuala conducere politică a statului pretextul unor abuzuri fără precedent, al unor abateri de la normele şi standardele democratice, al încălcării unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, care au mers până la invocarea siguranţei naţionale ca „motiv” pentru adoptarea unor măsuri anti-sociale abuzive.

Avem încă o democraţie fragilă dar România contează, în continuare, pe sprijinul partenerilor săi pentru a veghea la respectarea Constituţiei, a legilor şi principiilor democratice.Este domeniul în care vă asigur că toţi românii aşteaptă cu multă încredere, oricând, luări de poziţie, oricât de ferme, din partea Dvs.

Cu deosebită consideraţie,

Adrian Năstase

Sugestii venite din online

Am primit foarte multe idei bune de la voi toti, cei care comentati pe acest blog. Multe dintre ele le-am transmis colegilor mei, cei de la Departamente, unde se lucreaza acum la testarea diferitelor optiuni de guvernare. In premiera, incercam sa facem un pachet mai amplu si intr-o maniera deschisa – ascultam toate ideile (fie ca vin din online, fie ca vin din partea academicienilor si a cercetatorilor cu care ne consultam, fie ca vin de la sindicate, fie ca sunt adaptate de la solutii inteligente aplicate de colegii nostri din alte tari). Avem suficienta experienta pentru a sti sa preluam ce e bun si de a le pune pe toate intr-o „haina” bugetara potrivita. Stiu ca, in prezent, „haina” e mica, dar rolul nostru este sa o facem sa creasca. Pentru cei care au avut mai putina rabdare cu ideile exprimate pe acest blog, vi le prezint pe cele mai noi dintre ele, cu multumirea adresata tuturor celor care ne-au ajutat si ne ajuta si in continuare.

S-ar putea ca pe unele din ele – valoroase – sa nu le fi retinut, din neatentie. Va rog, daca s-a intamplat asa, sa mi le retransmiteti. Sau daca mai aveti si alte idei…

Impozitare

§        Scutirea de impozit pe profitul reinvestit fiind o solutie- ca si facilitatile oferite pentru angajarea somerilor si a tinerilor, cu un plus pentru absolventii de studii superioare, care trebuie motivati sa ramana in tara; solutii sunt multe si trebuie aplicate fulger, in paralel

§        taxarea capitalului speculativ – ar fi o solutie sublima, doar ca acest capital e un fenomen global, care poate fi aplicata doar global. Ori pentru asta lipseste “vointza politica” in plutocratiile prospere. Ori cum ele sunt cele care fac legea

Pensii

§        V-as ruga sa cereti si sa ne spuneti si noua:citi pensionari sint in total-real,din care citi sint pensionati de drept care au cotizat si citi care nu au cotizat pe categorii:tarani,pensii minime garantate,militieni,securisti si alte categorii si sumele acordate fiecarei categorii in parte precum si suma ce se colecteaza lunar raportata la suma ce ar trebui colectata

§        Vârsta de pensionare de 65 de ani pentru femei este ucigătoare. Cine va mai apuca, va putea constata că, spre bucuria portocaliilor, femeile “vor ieşi din sistem” mult mai repede, unele înainte chiar de a intra (ce economie, ce economie!!), iar cele care vor rezista vor fi nişte epave, nimicite psihologic, după 5 ani (atât socot eu) de umilinţă şi neputinţă

§        Eu as incepe cu eliminarea pensiilor revolutionarilor, cu exceptia:

§        1) persoanelor care si-au pierdut o ruda de gradul 1

§        2) persoanelor care au suferit vatamari corporale in urma carora s-au ales cu un anume handicap

§        – Ar trebui intai identificate acele job-uri care se preteaza pentru munca la varste inaintate si stimulate corespunzator. Daca acestea nu sunt gasite, ar trebui create.

- Ar trebui incurajata schimbarea locului de munca la varste inaintate de exemplu prin transferarea unor drepturi legate de vechime inclusiv in sectoruil privat. Pentru a compensa cheltuielile suplimentare ale angajatorului, statul ar putea compensa o parte din acestea (evident daca cuantumul lor e sub cel al pensiei).

- Evident, pentru ca oamenii in varsta sa poata lucra productiv, sistemul de sanatate ar trebui sa functioneze impecabil.

- S-ar putea crea niste “conturi pe viatza” in care sa se adune timpul lucrat. Astfel, in tineretze s-ar putea lucra mai mult decat 40 de ore pe saptamana, iar la batranetze mai putin. Astfel, varsta de pensionare nu ar fi la o varsta anume, ci dupa o perioada de timp lucrata. Las ca exercitiu altora sa gaseasca formula prin care acest sistem sa nu poata fi falsificat.

- In calcularea pensiei, ar trebui descurajata pensionarea inainte de termen si incurajata cea “la timp”.

- Ar trebui permis pensinarilor sa aiba venituri suplimentare din munca (nu din speculatzii!). In ultima instantza conteaza faptul ca ei muncesc nu ca au “prea multi bani”.

- Ar trebui verificata fosrte strict pensionarea anticipata pe criterii medicale. Da, stiu, astat implica un sistem mediacal care functioneaza bine.

- Daca se merge pe ideea modernizarii economiei, tinerii ar trebui sa ramana mai mult in scoala. (Atentie insa la brain-drain!) Asta ar putea creste in mod natural cererea pentru angajati mai in varsta.

- Ar trebui facuta mai multa “propaganda” aratand cat de importanta e experientza celor mai in varsta intr-o economie care se misca foarte repede. Energia tinerilor nu poate da rezultatele dorite fara experientza batranilor.

Sper sa apara cat mai multe idei inteligente, pentru ca problema e intr-adevar una extrem de dificila.

1. Scaderea contributiilor sociale si taxarii fortei de munca medii, undeva in 30-35%, de la 43%.

2. Impozit progresiv cu cote incepand de la 0% pentru salariile si veniturile mici si afacerile mici.

3. Neimpozitarea profitului reinvestit. Impozitare suplimentara pentru afacerile cu profit apropiat de cifra de afaceri. Am mai dat acest exemplu: Firma cu 80 mil euro venit, 79 mil euro profit. Daca poate asta, inseamna ca in tara conditiile generale sunt propice pentru acest tip de afacere. Trebuie sa dea mai mult inapoi pentru mentinerea conditiilor. O firma care are venit 80 mil euro si 79 mil cheltuieli are cel mai probalil multi angajati pentru care plateste taxe, cumpara materie prima pentru productie. Este anormal sa fie impozitata la fel, adica 16% din profit si din cel reinvestit.

4. Extinderea contabilitatii in simpla partida pentru cat mai multe firme. Contabilitatea trebuie sa fie un instrument de descriere a activitatii simplu. Da, dar decontul de TVA, bla bla, bla bla. Decontul de TVA este o diferenta, ca orice diferenta. De ce trebuie ca o firma mica de termopane sau montaj centrale termice sa aiba contabilitate in dubla patida? Este de obicei suficienta o foaie de hartie cu 4 coloane: Venit fara TVA, TVA aferent venitului, cheltuieli fata TVA, TVA aferent cheltuielilor. Da, dar calculul de impozite pe salarii, CAS, din nou bla bla, bla bla. Niste norme clare si simple de calcul rezolva orice problema de tipul acesta. Dar oamenii trebuie chinuiti, haituiti de catre STAT. Trebuie sa simta ca statul le DA VOIE, LE PERMITE, in marinimia sa sa munceasca.

5. Simplificare legislatiei privind funcionarea generala a firmelor si aducerea ei la zi din punct de vedere conceptual. De exemplu o persoana este angajata ca operator de calculator pe undeva. La angajare trebuie sa faca instructaj de protectia muncii 8 ore. Evident ca nu face. Scrie in schimb in Carnetul de Protectia Muncii ca a facut. Culmea este ca in mod normal, nici nu are ce instructaj sa faca. Sa nu bage mana in priza, sa ce? El face la munca exact acelasi lucru pe care il face si acasa, pe care l-a facut la scoala in laboratorul de informatica, adica sta in fata unui calculator si apasa pe taste. Trebuie in scripte 8 ore de instructaj pentru asta? DA.

Enorm de multe prevederi din legi sunt aberante sau caduce. De ce nu sunt revizuite? Pentu ca suntem ocupati sa facem legi despre protectia animalelor din ferme.

Luati va rog toate legile care reglementeaza activitatea firmelor. O sa constatati ca totalul articolelor ce stabilesc infractiuni si contraventii este mai mare dacat suma articolelor din Codul Civil, Codul Penal, Codul de Procedura Civila si Codul de Procedura Penala. O fi normal? Chiar este plin de infractori si contravenienti printre intreprinzatori?

6. Eficientizarea aparatului administrativ al statului. Daca altfel nu se poate, atunci pur si simplu externalizarea unor activitati. De exemplu serviciul evidenta populatiei. Sau pasapoarte. Sau examene auto

Agricultura

§        Asociatii de producatori in sectorul zootehnic.

§        Daca vreti sa vedeti de ce nu se cultiva pamantul, mergeti in Baragan in zona Buzaului. De cel putin 5 ani nu s-a mai facut porumbul cum zic taranii. Cu instalatiile de irigatii distruse, cu canalul Siret-Buzau- Ialomita abandonat, cu apa de irigat scumpa, irigarea este practic imposibila in acea zona. Dupa doi-trei ani de pierderi, nici un pensionar de la CAP nu mai poate face mare lucru.

Administratie

§        As scoate la vânzare toate casele, vilele, terenurile sau fondurile de vânătoare şi cele piscicole din patrimoniul RAPPS! Asta mi-ar aduce nu doar banii din vânzări, ci m-ar şi scăpa de cheltuielile cu întreţinerea acestora.

§        Un guvern cu mai puţin de zece ministere este primul pas! Suficient pentru o ţară de dimenisunea şi condiţia României! Aşa aş reduce numărul de miniştrii, consilieri, secretari şi secretare, directori şi directoraşi!

§        Reducerea poverii unui aparat administrativ supradimensionat.  10 judeţe, cu 10 prefecturi, 1000 de comune, şi un sfert din direcţiile teritoriale ale instituţiilor de autorizare şi control ale statului ar fi mai mult decât suficiente! Ce facem cu primăriile şi prefecturile rămase goale după redesenarea unităţilor administrativ-teritoriale? Le vindem sau le închiriem, indiferent de preţ! Aşa scap de cheltuielile de întreţinere şi mai aduc şi bani la bugetul noilor structuri administrative!

Reducerea coruptiei

§        Inasprirea pedepselor in cazul afacerilor ilegale cu statul/care prejudiciaza statul Roman.

Educatie

§        Eu pornesc de la idee ca scopul scolii este in primul rand, acela de a scoate tineri(factorul de productie munca) cat mai competenti pe piata muncii, iar in al doilea rand de a educa si cultiva populatia.

§        O mai buna reglementare a institutiilor de invatamant privat (accentul pus pe calitate, nu pe bani!!!).

Infrastructura

§        Reducerea poluarii in marile orase prin stimularea transportului in comun(mai ales tramvaie si troleibuze; apropos prin 60 Bucurestiul era mult mai ecologic decat azi !! ) in paralel cu descurajarea traficului auto particular (taxe de parcare mari in centru, zone interzise circulatiei auto particulare saa)

§        Nu inteleg de ce statul nu ar putea sa-si creeze o companie de drumuri si sa execute drumuri si autostrazi in regie proprie. Am avut ARCOM-ul, l-am privatizat, si a ajuns pe mana lui Gigi Becali, in faliment. Dupa cate stiu eu, un partid de stanga trebuie sa militeze pentru un stat puternic, intrucat statul reprezinta interesul general, stat care sa poata controla grupurile private de interese, care reprezinta interesele particulare ale acelor grupuri de interese, in speta doar profitul.

§        Acordarea dreptului de a subscrie acţiuni la companiile dezvoltatoare de proiecte de infrastructura sau emiterea de obligaţiuni sau titluri de stat! În oricare dintre variante aş folosi piaţa de capital pentru a asigura accesul oricărui român interesat. BVB-ul şi Sibex-ul abia aşteaptă, iar fondurile de pensii private nu ar refuza un astfel de parteneriat.

Locuri de munca.

§        Renuntarea la legea salarizarii unice.

Dezvoltare economica

§        O noua filosofie de intocmire a bugetului de stat (metode moderne de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare). Ex-baza bugetara zero(zbb)-practicata in SUA dupa 1980-,,cam acolo suntem noi cu dezvoltarea”!!! si metoda rationalizarii optiunilor bugetare(rcb)-practicata in FRANTA.

§        In conditiile actuale, in ciuda mesajului de stanga la care PSD nu va renunta (si chiar nu am de ce sa-i cer asta), sper ca, daca va ajunge la guvernare, va aplica o politica pentru crestere economica in principal si mai putin cu tente sociale (nu de alta, dar nu va avea de unde sa dea).

§        Deficitul bugetar ar putea fi compensat şi îmbunătăţit prin utilizarea fondurilor europene alocate României.

§        Aplicarea unor masuri de austeritate in conjunctie cu masuri de stimulare, asa cum se face in Germania.

Justitie

§        Necesitatea unei definitii concrete a notiunii de “pericol public” in baza careia se ia decizia de arestare preventiva. De prea multe ori se folosesc acte tertipuri juridice pentru arestari cu iz politic!!

Sanatate

§        Stimularea populaţiei să-şi încheie asigurări private de sănătate prin subvenţionarea unei cote părţi din costuri şi prin deduceri de la plata impozitelor şi taxelor. Şi de ce nu, aş introduce un sistem de “bonuri de sănătate” după exemplul celor de masă!

Alte sugestii:

§        O mai buna reglementare a sistemului bancar. In prezent, bancile isi permit la noi ceea ce nu-ai permit acolo de unde vin ele: comisioane aiuritoare, dobanzi uriase crescute unilateral, etc.

§        Îmbunătăţirea relaţiei PSD cu întreprinzătorii mici şi medii.

§        Măsuri concrete privind integrarea rromilor (accentul pus pe încurajarea şi facilitarea accesului la muncă şi educaţie, nu pe ajutoarele primite de la stat). Expulzarea mascată a ţiganilor din Franţa ridică probleme serioase guvernului şi delicate în acelaşi timp: ajutoare sociale, şomaj, sănătate, educaţie, locuinţe, locuri de muncă, etc.

§        Consider că este necesară o dezbatere publică foarte serioasă, fără puncte oculte sau ocultate, asupra creşterii exponenţiale a datoriei suverane a României în timpul mandatelor prezidenţiale Traian Băsescu. Dacă şi în SUA se consideră acum că datoria suverană a unui stat constituie principala ameninţare la adresa securităţii acelui stat!

§        Nu acum motiunea de cenzura, ci dupa 16 octombrie, cand PSD va avea un program de guvernare, iar sansele de intrunire a numarului de voturi pe motiune vor creste.

§        Cred ca PSD ar trebui sa fie mai permisiv si mai incurajator cu imigrantii din PDL, nu suna bine dar viitorul dicteaza!

§        Se discută aici despre pregătirea unui om politic pentru funcţia de şef al guvernului (…)Ţin minte că aveaţi o întreagă teorie despre această problematică , despre cum ar trebui revoluţionată clasa politică, despre înfiinţarea unei academii politice. Nu credeţi că ar fi un moment oportun să fie repusă în discuţie?

§        Obtinerea sprijinului societatii in sustinerea motiunii de cenzura (citez): “masuri de popularizare a actiunii pe site-ul PSD, strangere de semnaturi online” dand astfel “posibilitatea ca un voluntar sa poata downloada si tipari o lista, pe care sa o completeze si sa o prezinte la vreun sediu PSD”.

§        Am o idee poate utopica: s-ar putea organiza un Parlament al tinerilor din Romania? Probabil ca da, zic eu

§        Prezenta pe net este vitala pentru un mesaj de stinga pentru tineret. Cum pot veni alti tineri sa participe, fara un mediu virtual de exprimare? Pe siteul TSD nu e nici un forum online, sau un link catre un forum online. E atit de simplu astazi si nu te costa nimic sa ai un forum de discutii online, sau prezenta pe Twitter sau alte medii de exprimare virtuala.

§        Va rog, nu uitati de social democratii maghiari din Romania. Cu exceptia Salajului, in ce judet in care maghiarii sunt semnificativi ca numar, a castigat dl. Geoana?

§        Coagularea intelectualitatii de stanga: intelectualii trebuie adusi alaturi de guvern, mintea lor trebuie folosita- or, pentru asta trebuie tratati cu respect, consultati, valorizati, lasati sa lucreze fara a le fi macinat timpul inutil si a le fi mutilate veniturile

§        O analiza calitativa a concedierilor recente dintre angajatii statului si a “normarii” facute de dl B. in ceea ce priveste personalul din primarii. (…) Punctual, am aflat ca au fost concediati medicii veterinari si personal din zona utilitatilor (apa, de exemplu) dincolo de limita de siguranta acceptabila.

Dezechilibrele guvernării din perioada 2005-2008

In cadrul pregatirilor pentru elaborarea programului de guvernare, am cerut colegilor mei sa facem o evaluare “rece” a evolutiilor macro-economice din ultimii 10 ani – a)perioada de guvernare PSD 2001-2004; b) perioada guvernarii PDL/PNL si apoi PNL (guvernele Tariceanu 1 si 2) – perioada 2005-2008; si perioada guvernelor  PDL/PSD si  apoi PDL/UDMR  ( guvernele Boc 1, 2. 3. 4. 5…) – perioada 2009-2010.

Iata, deocamdata, analiza realizata in legatura cu dezechilibrele macroeconomice ale guvernarii din perioada 2005-2008 :

1. deficit bugetar ridicat în condiţii de expansiune economică

• România a înregistrat în 2004 cel mal redus nivel al deficitului bugetar din ultimii 19 ani (1,2% din PIB); în perioada 2000-2004 cheltuielile publice s-au redus de la 39% din PIB la 33% din PIB;
• În perioada 2005-2008, cheltuielile publice s-au majorat cu 5 puncte procentuale la 38% PIB;
• În perioada 2006-2008, deficitul bugetar s-a majorat, în ciuda expansiunii economice;
• În ciuda unei creşteri economice de 7%, România a inregistrat în 2008 un deficit bugetar de 5,5% din PIB

Consecinţe:

Acum va trebui să strangem cureaua pentru a limita excesele din perioada 2005-2008.

Guvernul are constrângerea acordului cu FMI şi nu are o marjă de manevră bugetară suficientă pentru a stimula economia.

Soluţia ar fi renunţarea la deturnarea de resurse bugetare pentru clientela politică.

Cu alte cuvinte:

• Risipa banilor publici
• Investiţii clientelare – investiţii masive de la buget, dar invizibile în realitate
• Proasta gestionare a banului public

2. creşterea sectorului bugetar

• În ciuda creşterii economice din anii 2005-2008, 63% din noile locuri de muncă au fost create în sectorul bugetar (215.000  dintr-un total de 340.000);
• Numărul angajaţilor în administraţie publică şi în sistemul de apărare a crescut cu 37% (la 215.000  - decembrie 2008), iar numărul angajaţilor în educaţie cu numai 0,4%;
• Deşi numărul bugetarilor s-a majorat cu 19%, totuşi cheltuielile statului cu plata bugetarilor s-au dublat;
• Fondul de salarii s-a mărit de 2,5 ori în termeni nominali între 2004 şi 2008 şi cu 80% în termeni reali;
• Ca raport în PIB, creşterea cheltuielilor de personal a fost de 5 puncte procentuale (de la 4,9% în 2004 la 9,8% în 2008), adică exact creşterea totală a cheltuielilor publice.
• Salariile bugetarilor au devenit mai mari decât salariile din sectorul privat; în 2005 erau cu 17% mai mari, iar în 2007 cu 50% mai mari.

Consecinţe:

România, conform intelegerilor cu FMI,  trebuie să-şi reducă cheltuielile de personal cu 15% în 2011 faţă de 2008, la un nivel de 39 mld lei. De asemenea, numărul de bugetari va scădea cu aproximativ 8% în 2011 faţă de 2008. Conform FMI, în 2012-2013, numărul bugetarilor ar trebui să ajungă la nivelul din 2004-2005.

Cu alte cuvinte:

• Angajari pe pile
• Dezmat in administratia publica
• Cresterea birocratiei
• La stat s-a oferit, adeseori clientelei de partid,  un loc de muncă sigur şi bine remunerat.
• Fără număr la prime, sporuri, pensii etc.

3. majorarea economiei subterană, în ciuda scăderii cotei unice

• Introducerea cotei unice nu a generat scăderea economiei subterane;
• Deşi taxele principale au fost unele din cele mai mici din UE, totuşi povara fiscală aplicată muncii a fost superioară mediei europene;
• În plus, firmele din România au plătit în 2008 cele mai multe taxe din lume (conform Doing Bussiness Report, Banca Mondială, 2009); de asemenea schimbările legislative/fiscale au fost frecvente;
• Ponderea economiei subterane a crescut (oficial) de la 14,5% din PIB în 2004 la 21% din PIB în 2008, în ciuda relansării economiei;
• Conform studiilor, ponderea economiei subterane în PIB a fost de 36-40% din PIB, faţă de 18-20% din PIB cât este media comunitară;
• Evaziunea fiscală la plata TVA a ajuns în 2008 la aproape 24 miliarde lei faţă de 7,4 miliarde lei în 2004;
• Veniturile bugetare potenţiale rezultate din fiscalizarea economiei neobservate reprezentau circa 11% din PIB în 2008 (impozit pe venit, TVA şi CAS)

Consecinţe:

Veniturile bugetare nu au crescut decât cu 0,5% din PIB în 2008 faţă de 2004. In perioada de recesiune, economia subterană tinde să crească; mai ales dacă se majorează taxele.

Cu alte cuvinte:

• “Furaciune” dusa la extrem
• Controale abuzive
• Mita a înflorit
• S-au închis ochii la explozia economiei subterane

4. polarizarea veniturilor

• Introducerea cotei unice a generat creşterea inegalităţilor dintre venituri; în 2008, România a devenit a doua ţară a UE din punct de vedere al inegalităţii veniturilor (raportul dintre cei 20% din populatie cu veniturile cele mai mari si cei 20% cu veniturile cele mai scazute, excluzând autoconsumul); în România raportul a fost de 7 în 2008, faţă de 5,9 în Grecia, 3,6 în Ungaria, 6,5 în Bulgaria;
• Raportul a crescut de la 4,8 în 2004, nivel similar cu media europeană la 7,8 în 2007, cel mai ridicat raport din UE-27 (media fiind de 5);
• Indicele Gini indică aceeaşi tendinţă de polarizare a veniturilor odată cu expansiunea economică din România; astfel acest indice   s-a majorat de la 31 în 2004 la 36 în 2008, România înregistrând a doua valoare a acestui indice din UE-27, după Letonia; media europeană a fost 30,6 în anul 2008;
• Rata sărăciei relative s-a majorat de la 17,9% în 2004 la 18,2% în 2008; în 2008, 18,2% dintre români (3,9 milioane de români) au avut un venit mai mic de 460 de lei în 2008 (460 de lei fiind pragul sărăciei relative)

Consecinţe:

Măsurile de austeritate bugetară au generat creşterea ratei sărăciei absolute la 7,4% în anul 2009.

Aproximativ 1,6 milioane de români trăiesc cu mai puţin de 250 de lei pe lună (pragul sărăciei absolute), adică cu cel mult 8 lei pe zi

Cu alte cuvinte:

• Crestere care saraceste
• Bogatii mai bogati, săracii mai săraci
• Creştere care polarizează

5. persoanele sărace nu au beneficiat de creşterea economică

• peste 2.400.000 de gospodării din România nu şi-au permis în 2008 să-şi achite la timp toate cheltuielile curente (faţă de 1.750.000 în anul 2007);
• 1.200.000 de gospodării au înregistrat restanţe la plata întreţinerii locuinţei, iar 1.300.000 au avut restanţe la plata energiei electrice;
• mai mult de jumătate dintre familiile de şomeri, cele cu mai mulţi copii şi cele monoparentale au avut restanţe la achitarea datoriilor curente;
• în 2008, peste 5,8 milioane de familii considerau că au dificultăţi în a suporta cheltuielile curente;
• 3.000.000 de familii nu aveau grup sanitar propriu şi apă curentă în 2008;
• 13.000.000 de români nu erau conectaţi la reţeaua publică de canalizare, cele mai afectate regiuni fiind Sud-Muntenia, Nord-Est şi Sud-Vest Oltenia.
• în rândul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani, 2 din 3 români suferă de pe urma lipsurilor de natură financiară (2.200.000 de pensionari trecuţi de 65 de ani).

Consecinţe:

Creşterea economică din România nu a generat sporirea calităţii vieţii în cazul celor mai defavorizate categorii de populaţie. Criza economică a accentuat presiunea asupra acestor categorii, contribuind la majorarea ratei sărăciei.

Cu alte cuvinte:

• 300 de romani bogati, 6 milioane de romani saraci
• Unii românii trăiesc ca în Evul Mediu

6. creşterea nesemnificativă a ocupării forţei de muncă, în ciuda creşterii economiei cu aproximativ 28% între 2005-2008

• Rata de ocupare a forţei de muncă nu a crescut decât cu 1 punct procentual, ajungând la 59% în 2008, faţă de o medie comunitară de 66%;
• Numărul populaţiei ocupate s-a redus cu 1% în 2008 faţă de 2004;
• Numărul lucrătorilor în economia subterană a crescut cu aproximativ 100.000 în 2008 faţă de 2004;
• A crescut deficitul de lucrători în domeniile aflate în expansiune (în urma migraţiei).

Consecinţe:

Bugetele de pensii, sănătate devin nesustenabile, în lipsa unei creşteri suficiente a ocupării în perioada de expansiune.

Cu alte cuvinte:

• Din cauza poverii fiscale a crescut munca la negru.
• Creşterea ocupării ar asigura sustenabilitatea bugetelor de asigurări si pensii.
• Migraţia forţei de muncă a ajutat bugetul de stat, dar a crescut presiunea pe piaţa muncii (între 2005-2008).

7. majorarea deficitului de cont curent şi a datoriei externe

• Introducerea cotei unice a favorizat creşterea de 3 ori, în termeni reali, a deficitului comercial;
• Datoria externă s-a majorat de 3,4 ori, ajungând în decembrie 2008 la 72,3 mld euro, din care 70% datorie pe termen mediu şi lung;
• Creditele neguvernamentale acordate s-au majorat de 5,5 ori în 2008 faţă de 2005
• Ca pondere în PIB, creditele guvernamentale s-au dublat, ajungând  în 2008 la 38,5% din PIB, aproximativ 55% din ele fiind în valută.

Consecinţe:

Dezechilibrele externe s-au redus, cu costul creşterii şomajului în sectorul privat. Ponderea creditelor neperformante a crescut accelerat de la 6,52% în 2008 la 18,7% în iulie 2010.

Cu alte cuvinte:

• România a  ”crescut” pe datorie.
• Creşterea creditării a creat iluzia sporirii avuţiei.
• Cota unică a majorat importurile şi a ajutat mai puţin economia internă.

8. creştere  economică nesanatoasa

• Salariile au crescut mai mult decât productivitatea muncii; între 2005 şi 2008 salariile au crescut cu 54% în termeni reali (116% în termeni nominali), iar productivitatea muncii s-a majorat cu 38%.
• Deşi România a atras ISD de 36,2 mld euro, în perioada 2004-2008, totuşi acestea nu au sprijinit o creştere economică sustenabilă; numai 30% au fost localizate în industrie, 3% în sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicării, sectoare care au o valoare adăugată mai mare. Restul de două treimi au fost direcţionate către sectoare care au determinat crearea unui model nesustenabil de creştere: intermedierea financiară şi de asigurări, construcţii şi tranzacţii imobiliare şi comerţ.
• Creşterea consumului cu 42% în 2008 faţă de 2005 şi a investiţiilor cu 110% au influenţat într-o măsură mai mică economia internă, dar au alimentat majorarea importurilor cu 100%. Economia internă s-a majorat cu 28% între 2005-2008.

Consecinţe:

În condiţiile unei creşteri economice nesănătoase, economia a urmat un ciclu de tip avânt-prăbuşire. PIB-ul României din 2010 a ajus la nivelul din 2007, anulând o parte din expansiunea economică anterioară.

Cu alte cuvinte:

• Creşterea ISD nu generează automat o creştere economică sustenabilă.
• Creşterea consumului şi a investiţiilor au stimulat economiile externe (prin importuri mai mari).
• Creşterea nesustenabilă generează o prăbuşire rapidă şi o revenire lentă.

CE NE ASTEAPTA LA GUVERNARE

In cadrul discutiilor noastre referitoare la viitoarea guvernare si la solutiile posibile pentru a rezolva unele din problemele actuale, incercam sa facem o radiografie cat mai exacta a situatiei de acum si sa privim in perspectiva elementele esentiale de care trebuie sa tinem seama in pregatirea programului nostru de guvernare. Iata cateva concluzii rezultate in urma discutiilor de astazi :

Tabloul macroeconomic. Constrangeri bugetare

I. Prima constrangere: reducerea deficitului bugetar

1. Deficitul bugetar consolidat trebuie să scadă cu 3 mld de euro în 2011, faţă de 2010, adică cu 2,4% din PIB;

2. Dacă economia nu va creşte decât cu 1,5-2% în 2011, atunci încasările bugetare suplimentare vor fi insuficiente pentru scăderea deficitului bugetar. Prin urmare, încadrarea în ţinta stabilită implică reducerea cheltuielilor bugetare cu cel puţin 2 mld de euro – 1,6% din PIB.

3. În 2010, aproximativ jumătate din deficitul bugetar de 6,8% din PIB va fi rezultatul deficitelor bugetelor de pensii, de şomaj şi de sănătate, astfel:

• 2,5% din PIB – deficitul bugetului de pensii;
• 0,6% din PIB – deficitul bugetului de şomaj;
• 0,3% din PIB – deficitul bugetului de asigurări de sănătate.

Din 100 de lei plătiţi pentru pensii, 70 au provenit din contribuţiile sociale, iar 30 de la investiţii, subvenţii, salariile bugetarilor…

Din 100 dei plătiţi de către stat pentru şomaj, 65 au provenit din contribuţiile sociale, iar 35 de la investiţii, subvenţii, cheltuieli pentru bunuri şi servicii, cofinanţarea fondurilor comunitare…

4. Dacă în 2011 nu va creşte semnificativ numărul de contribuabili, atunci deficitele bugetelor de pensii, de şomaj şi de sănătate vor scădea cu cel mult 0,8% din PIB.

Astfel, aproximativ două treimi din deficitul bugetar consolidat pe 2011 va fi rezultatul deficitelor celor 3 bugete de asigurări.

5. În consecinţă, vor trebui reduse cu cel puţin 2 mld euro cheltuielile bugetare de la alte capitole bugetare: cheltuieli pentru bunuri şi servicii, subvenţii, cheltuieli pentru personal.

6. În 2011 nu vor exista resurse bugetare suficiente pentru a cofinanţa fondurile structurale europene şi pentru a mări astfel gradul de absorbţie a acestora. Dacă Guvernul va aloca totuşi aceste resurse, trebuie să scadă şi mai mult de la alte capitole bugetare. De asemenea nu vor exista resurse suplimentare pentru investiţii, faţă de alocarea bugetară din 2010.

• CUM VA CHELTUI STATUL BANII IN 2011?

­       Cheltuieli de personal – 7,3% din PIB (= 20% din cheltuielile totale, în funcţie de limita de 39 mld euro stabilită de către Comisia Europeană şi FMI);

­       Cheltuieli cu dobânzi – 2% din PIB (= 5,5% din cheltuielile totale);

­       Cheltuieli cu bunuri şi servicii – 5,5% din PIB (= 15% din cheltuielile totale);

­       Cheltuieli de investiţii – 6,7% din PIB (= 18% din cheltuielile totale);

­       Cheltuieli de asistenţă socială – 12% din PIB (= 32,5% din cheltuielile totale);

­       Alte cheltuieli (subvenţii, transferuri) – 3,3% din PIB (= 9% din cheltuielile totale).

-   Pentru a respecta deficitul bugetar de 6,8% pt. 2010, Guvernul a renunţat la stimularea economiei. Astfel, în primele 7 luni (faţă de aceeaşi perioadă din 2009):

• Cheltuielile pentru investiţii s-au redus cu 23%;
• Cheltuielile de personal au scăzut cu 4,7%.

CE NE RAMANE SA STIMULAM ECONOMIA IN 2011?

• GUVERNUL ARE O MARJĂ DE MANEVRĂ FOARTE REDUSĂ IN 2011; VA PUTEA CREŞTE CHELTUIELILE PENTRU INVESTIŢII CU MAXIM 0,15% DIN PIB, ADICĂ CU APROXIMATIV 160 MILIOANE DE EURO.

II. Serviciul datoriei publice

1. Datoria publică a României a fost de 34,66% din PIB la sfârşitul lui iunie 2010.
2. Pentru sfârşitul lui 2010 este estimată la 36% din PIB, iar pentru 2011 la aproximativ 40% din PIB.
3. 3. la sfârşitul lui 2009, 35% din datoria publică era pe termen scurt (scadenţa sub 1 an), 5% pe termen mediu (1-5 ani), iar 40% era scadentă pe termen lung (peste 5 ani);
4. Din punctul de vedere al datoriei publice sunt importante pentru România:

• Dinamica acesteia – s-a triplat ca pondere în PIB în ultimii 3 ani;
• Structura acesteia – doar 20% din datorie este pe termen lung  (> 5 ani);

CARE VA FI SERVICIUL DATORIEI PUBLICE IN 2011?

• Singura variantă pentru Guvern este rostogolirea, refinanţarea datoriei publice (împrumuturi pentru a achita alte împrumuturi…);
• Guvernul speră că va câştiga timp până ce economia îşi va reveni, dar va înregistra cheltuieli din ce în ce mai mari cu dobânzile (acestea s-au majorat cu 66% în primele 7 luni din 2010);
• Dacă rostogolirea datoriei publice se face tot pe termen scurt (sau mediu), atunci Guvernul nu va câştiga nici timp şi va înregistra o creştere foarte rapidă a cheltuielilor cu dobânzile;
• De exemplu, numai 5% din titlurile de stat emise în primul semestru din 2010 (pentru refinanţarea datoriei) au fost pe termen lung;
• IN 2011, ROMANIA VA AVEA UN SERVICIU AL DATORIEI PUBLICE DE 55,7 MLD LEI, ADICA 10,5% DIN PIB;
• 85% DIN SERVICIUL DATORIEI PUBLICE (47,3 MLD LEI) REPREZINTA RATELE DE CAPITAL, IAR 15% DOBANZILE SI COMISIOANELE;
• 87% DIN SERVICIUL DATORIEI PUBLICE ESTE INTERN, IAR RESTUL EXTERN;

!!! IN TOTAL, GUVERNUL ARE NEVOIE DE APROXIMATIV 16 MLD EURO IN 2011 (13% din PIB):

-                     5 MLD EURO PENTRU ACOPERIREA DEFICITULUI BUGETAR (INCLUSIV DOBANZI);

-                     11 MLD EURO PENTRU RATELE DE CAPITAL SCADENTE.

III. Imprumutul de la FMI

• Din cele aproximativ 10 mld euro atrase de România de la FMI (până la 30 iunie 2010) aproximativ 7,5 mld au ajuns la BNR, iar 2,5 mld la Ministerul de Finanţe;
• În 2011, Ministerul de Finanţe nu trebuie să achite nimic din împrumutul de la FMI;

Perioada	Rambursarea sumelor atrase până la 30 iunie 2010	Cât achită BNR?	Cât suportă Ministerul de Finanţe?
2011	125 mil euro	125 mil euro	-
2012	1,7 mld euro	1,57 mld euro	130 mil euro
2013	4,7 mld euro	3,7 mld euro	1 mld euro
2014	3,4 mld euro	2,35 mld euro	1,05 mld euro
2015	330 mil euro	165 mil euro	165 mil euro

IV. Care va fi moştenirea pentru perioada 2012-2016?

-         în total, în perioada 2012-2016, Guvernul va trebui să ramburseze între 6 mld euro şi 9,8 mld euro (între 4,5% din PIB şi 7% din PIB):

• 2,83 mld euro din împrumutul de la FMI (în funcţie de sumele atrase până în iulie 2010);
• 5 mld euro din împrumutul de la Comisia Europeană; din aceştia s-au primit până în prezent 2,5 mld euro;
• 1,9 mld euro din împrumutul de la BERD/BEI şi BM, din care s-au primit 0,6 mld euro.

-         FĂRĂ CREŞTEREA MATURITĂŢII DATORIEI PUBLICE, GUVERNUL ROMÂNIEI VA AVEA OBLIGAŢII DE PLATĂ DE CEL PUŢIN 11-12% DIN PIB ÎN FIECARE DIN ANII 2012-2014;

V. Ce impact au avut măsurile promovate de Guvern?

-         măsurile anticriză ale Guvernului sunt, intr-o anumita masura,corecte din punct de vedere economic (cu excepţia impozitului minim), dar nu au reuşit să stimuleze economia;

-         slăbirea încrederii în economia naţională şi măsurile de austeritate bugetară din 2010 au influenţat negativ eficienţa măsurilor anticriză.

1. Programul Prima Casă

- 77% din suma oferită de Guvern a fost utilizată în anul 2009;

- s-au achiziţionat 18600 de locuinţe, din care sub 10% – locuinţe noi;

- construcţiile nu au fost stimulate deoarece s-au achiziţionat locuinţe vechi şi noi, dar din stocul existent în 2008.

2. Programul Rabla

- s-au acordat aproximativ 190.000 de vouchere, din care s-au utilizat deja 87%;

- cu cele 165.000 de vouchere s-ar fi putut achiziţiona 55.000 de maşini;

- până în prezent s-au achiziţionat doar 39.000 de maşini;

- producţia internă a fost stimulată foarte puţin, în condiţiile în care s-au cumpărat doar 17.200 de maşini produse în România;

- Programul Rabla a avut un impact de doar 0,1% din PIB.

3. Programul „Rabla pentru Tractoare”

- s-au acordat garanţii de 50 mil lei şi puteau fi achiziţionate 2900 de tractoare;

- în trei luni de la lansare s-au achiziţionat 50 de tractoare, adică 1,7% din total;

- ajutorul de 17.000 lei/tractor nu acoperă nici 10% din preţul unui tractor nou;

- programul a fost blocat de UE

4. Programul “Primul Siloz”

- fermierii pot lua credit de la bănci cu ajutorul unor certificate de garantare eliberate de depozitarii la care hotărăsc să îşi depună marfa;

- în 9 luni de la lansare au fost acordate 1500 de certificate de depozit,

- Preţul ridicat al grâului din acest an a transformat “Primul siloz” într-un program neatractiv, întrucât producătorii nu mai doresc să depoziteze cerealele, ci să le vândă, în condiţiile creşterii preţurilor din 2010;

5. Reabilitarea energetică a clădirilor de locuit

- pentru 2010 s-au alocat 300 mil lei, din care 150 de lei credite bugetare;

- cu această sumă s-ar putea reabilita apartamentele din aproximativ 300 de blocuri în întreaga ţară;

- unele proiecte cu finanţare locală au fost stopate din cauza lipsei resurselor bugetare;

- impactul asupra PIB în 2010 – maxim 0,06% PIB.

6.    Sprijinirea firmelor care angajează şomeri pe locuri de muncă nou – create prin scutirea de la plata Contribuţiei de Asigurări Sociale

- firmele sunt scutite timp de 6 luni de plata contribuţiilor;

- numărul de persoane angajate prin această facilitate – 2100 la sfârşitul lui iunie 2010;

- ca urmare a acestei măsuri, şomajul s-a redus cu doar 0,33%!

7. Sprijinirea IMM-urilor prin intermediul Fondului de Garantare şi Contragarantare a IMM.

- s-au acordat 10.500 de garanţii, în valoare de 650 mil euro;

8. Sprijinirea IMM-urilor prin acordarea de ajutoare de stat în valoare de maxim 200 mii euro (ajutoare de minimis).

- în 2009-2010, s-au făcut plăţi de numai 40 mil lei, echivalentul a 47 de ajutoare de stat acordate IMM;

- în 2010, ajutoarele de stat au fost de 0,04% din PIB.

NB  Programul nostru de guvernare nu va reprezenta o suma de dorinte pioase sau de proiecte utopice. Facem o evaluare a situatiei prezente si incercam sa gasim solutii nu la situatia Romaniei pe care am lasat-o in 2004 ci la situatia dezastruasa a Romaniei de astazi.

Dezbaterea de la Fundatia Titulescu

Ieri, timp de peste doua ore si jumatate, a avut loc la FET dezbaterea despre relatiile franco-romane in acest moment. Evident si despre expulzarile de romi din Franta. Despre situatia politica din Franta.

A fost o discutie foarte interesanta. Au prezentat expuneri ambasadorul George Apostoiu, directorii din MAE – Anca Opris si Ion Galea si, de asemenea, presedintele Comisiei de politica externa din Senat, Titus Corlatean.

Lucrare de control

Daca accesati acest link (http://www.ebas.biz/?locale=ro#m=OfficialDocuments/ft=0/id=oj-ro-ro-na-2010-09-01-ojroro-s1-no617.pdf/) veti descoperi o hotarare a guvernului Romaniei, publicata la 1 septembrie 2010, care priveste “controlul statului portului”.

Da, si eu m-am temut, in prima instanta, ca – in onoarea ocupantului de la Cotroceni – Romania a fost redenumita “statul portului”. Sincer sa fiu, nu m-as fi mirat deloc. Ar fi fost o masura la fel de logica, intemeiata si corecta ca si oricare dintre deciziile guvernului Boc sau dintre ideile politice ale omului de stat Traian Basescu. Sau poate ar fi trebuit sa spun “omul de stat al portului”, ca sa respect legislatia in vigoare.

Despre ce vorbim, de fapt? Despre un concept cat se poate de clar, autoritatea portuara de control (port state in engleza). Insa, fiindca executivul Romaniei este populat de oameni profesionisti, competenti si care stiu foarte bine la ce se refera hotararile pe care le iau, pentru traducerea din engleza a termenului s-a apelat, asa cum era si firesc, la motoarele online de traducere (acelea care ar transforma, de exemplu, headhunting in “cap de vanatoare”) – sau poate chiar la inalta expertiza marca “aviara gripa”.

Daca stau sa ma gandesc mai bine, “controlul statului portului” nu suna deloc bizar. Cred ca e obiectivul politic al lui Traian Basescu (astept, din moment in moment, propunerea de reforma constitutionala prin care Romania sa devina stat national, suveran si marinaresc). Ce ziceti, ar fi un brand de tara potrivit cu situatia?

De ce ne trebuie o alta abordare in tema pensiilor?

Avem cateva date de care trebuie sa tinem cont. Avem un buget foarte mic (si in scadere), si un nivel de cheltuieli publice mai mare decat cel al veniturilor. Fata de aceasta situatie, rezumata simplist, propunerea lui Basescu si a lui Boc e si ea simplista: plapuma e mica, taiem picioarele prea lungi! Care sunt picioarele prea lungi? In cazul nostru, e vorba de pensionari, de bugetari, de salariati, de cheltuielile sociale.

Abordarea e insa, spuneam,  simplista. De ce? Pentru ca nivelul cheltuielilor sociale din PIB este cel mai mic din Europa in tara noastra. Pentru ca nu e corect sa continuam sa spunem ca pensiile sunt prea multe si prea mari, deci trebuie fie impozitate, fie taiate, fie ambele.

Avem cateva mari dezechilibre in sistemul de pensii. Eu va dau cel putin doua (preluate de la Centrul de Cercetari Demografice Vladimir Trebici, al Academiei Romane):

-          Varsta oficiala de pensionare pentru anul 2009: 63,6 ani pentru barbati; 58,6 ani pentru femei (L 19/2002)

-          Varsta reala, efectiva, de pensionare tot pentru 2009: 56,6 ani pentru barbati; 55,7 ani pentru femei (CNPDAS)

Altfel spus, romanii se pensioneaza cu cca 3-6 ani mai devreme decat trebuie pentru a fi pensionari cu drepturi depline.

Al doilea dezechilibru se refera la speranta de viata a pensionarilor:

-          Speranta de viata la varsta standard de pensionare: 16,2 ani pentru barbati; 24,4 ani pentru femei;

-          speranta de viata la varsta efectiva de pensionare: 21,5 ani pentru barbati; 27,3 ani pentru femei.

Ce inseamna asta? Ca pensionarii care ies azi la pensie vor trai intre 20 si 27 de ani de acum inainte. Deci, cel putin 20 de ani. Da, avem niste dezechilibre. Si da, sunt foarte mari (desi, in alte tari occidentale, de exemplu, dezechilibrele sunt si mai mari, deci nu e cazul sa ne panicam atat de tare).

Dar ce facem in legatura cu aceste dezechilibre?

Avem doua variante – a lor si a noastra. Actuala puterei nu e interesata de faptul ca pensionarii nu vor „iesi rapid din sistem” (ca sa folosesc eufemismul tragic al mortii, asa cum il folosea fostul ministru al muncii). Dimpotriva, e preocupata sa taie cat mai mult din veniturile acestor oameni care sunt priviti ca o povara. Sintetizata, conceptia guvernarii Basescu-Boc in legatura cu sistemul de pensii este urmatoarea:

Avem un deficit pe care nu il putem acoperi decat prin micsorarea pensiilor (recalculare si/sau impozitare);

Nu conteaza ca timp de 21,5 ani in cazul barbatilor si 27,3 ani in cel al femeilor ii vom hartui pe pensionari si le vom face o viata amara;

Nu conteaza ca vreme de aproape un sfert de secol le vom oferi pensionarilor numai mizerii, le taiem medicamentele, le taiem accesul la servicii medicale si la alimentatie sanatoasa, si ii vom face sa se simta asemeni infractorilor;

Tot ceea ce ne ( de fapt, “ii”) intereseaza este reducerea deficitului;

Daca nu reducem acest deficit trebuie sa transferam bani de la bugetul de stat in bugetul de pensii;

Si daca transferam bani de la bugetul de stat, raman mai putine resurse pentru achizitii publice, adica pentru clientela.

Eu vreau sa schimbam perspectiva in care ii tratam pe pensionari. Fiindca, daca nu o vom face, vom ajunge rapid la o situatie absurda in care generatiile tinere vor fi instigate sa scape de generatiile in varsta, fiindca ar reprezenta o povara. Nu e cazul sa adaugam noi dezechilibre la sistemul de pensii. Stiu ca, in prezent, sunt multi oameni pensionati anticipat (si ca doar o jumatate din pensionarii actuali au indeplinit toate conditiile obligatorii pentru a primi o pensie intreaga). Dar multe din dezechilibrele din trecut n-au fost produse in urma presiunii pensionarilor. Pensionarea anticipata a fost, in multe cazuri, fortata de stat. In cazul militarilor, de exemplu, a fost rezultatul unui angajament luat fata de NATO. In alte cazuri, au fost alte explicatii (privatizari, restructurari in zone sensibile etc.). Sigur ca exista multe abuzuri si ca exista pensionari care si-au obtinut acest statut, mai devreme,  prin frauda. Dar acestia, chiar daca ar fi destul de multi, nu reprezinta regula si nu pot fi o cauza pentru lovirea intregii categorii a pensionarilor.

Acolo unde este posibil, lucrurile trebuie indreptate si orice incalcare a legii trebuie sanctionata. In acelasi timp, este contraproductiv sa ne propunem o reluare a istoriei si sa bulversam sistemul si mai mult.

„Sa nu te intinzi mai mult decat ti-e plapuma” este mesajul fatidic si resemnat transmis de la Cotroceni si de la Palatul Victoria. Nici prin cap nu le trece portocaliilor ca ar fi mai util sa incerce sa mareasca plapuma. Solutia nu e “omorarea” pensionarilor, ci cresterea bazei de impozitare si relaxarea impozitarii muncii pentru a stimula crearea de locuri de munca. Cu mai multe locuri de munca si cu mai multe sume intrate la buget din zona celor ocupati, vom putea echilibra si bugetul de pensii.

De asemenea, solutia corecta este sa ii tratam pe  pensionari nu ca pe niste cifre sau ca pe niste statistici costisitoare, ci, in mod esentia,  ca oameni. Sunt oameni, parintii, prietenii, cunostintele noastre, si vor continua sa fie alaturi de noi inca 20-25 de ani, daca ne ajuta Dumnezeu si le da sanatate. Ei nu trebuie sicanati, umiliti, nu trebuie dati afara din spitale pentru ca nu pot plati, nu trebuie condamnati la saracie si la izolare.

Va propun, de aceea, o alta abordare, nu doar cea strict contabila, in care sa aratam ca putem fi oameni. Este timpul sa promovam si sa  punem in aplicare un sistem fiscal in care sa impozitam diferentiat veniturile si in care sa taxam mai mult capitalul si mai putin munca. Este si ceea ce pregatim in cadrul grupului care pregateste noul program de guvernare. Avem deja solutii pe care le discutam in aceste saptamani. Impozitarea diferentiata produce acelasi efect pe buget, de pilda, dar costurile sociale sunt infinit mai mici. Banii suplimentari vor veni din taxarea capitalului speculativ, din reducerea evaziunii, din reducerea risipei si hotiei bugetare, din cresterea economica.

Avem nevoie de o alta abordare cu privire la situatia si perspectiva de viata a pensionarilor. Va rog, de aceea, sa-mi transmiteti si parerea voastra, precum si  propunerile voastre pe acest subiect. 

PS  Dezbaterea  si votul de ieri din Camera Deputatilor pe legea pensiilor au fost  o lectie urata de democratie parlamentara stramba si de guvernare neputincioasa si mincinoasa. Si in ceea ce priveste neacceptarea pensiilor ocupationale pentru militari si in ceea ce priveste varsta de pensionare si in ceea ce priveste punctul de pensie. 

Dezbatere Fundatia Titulescu

Tema dezbaterii care va fi organizata joi, 16 septembrie 2010, ora 16.00, la Fundatia Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice, este:

Orientari actuale in politica Frantei. Dialogul romano-francez de la Bucuresti

Evenimentul are loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, Sos. Kiseleff nr. 47.