Realitatea Tv – ora 20.30

Adrian Nastase este astazi invitatul Melaniei Medeleanu la emisiunea “Prime Time News – Realitatea de la 20:00 “- Realitatea Tv, ora 20.30.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Societatea: povara sau esenta unui stat?

Discutia despre impozitare a inceput, si asta este foarte bine. Sunt scenarii in curs, pe care  cei din zona de dreapta s-au repezit sa le toace, chiar inainte sa prezentam si calculele bugetare. Care, va asigur, exista! Si, mai mult, arata ca un sistem de impozitare diferentiata nu dezechilibreaza bugetul, ci dimpotriva. Dar aceste calcule nu se fac doar privind grila de impozitare, asa cum gresit se sugereaza. Ele contin si impactul bugetar al politicilor economice si sociale. Nu e suficient sa muti pe o singura zona, e nevoie de o intreaga ajustare pe mai multe planuri. Si pe cea a contributiilor de pensii si de sanatate (care trebuie scazute, pentru a ajuta angajatorii). Si pe cea a salariului minim (care trebuie crescut, pentru a echilibra bugetele). Si pe cea a impozitarii speculatiilor financiare (care si ele trebuie adoptate, la fel ca in Occident). Si pe cea a redeventelor (care trebuie crescute). Si pe cea a diverselor forme de ajutoare sociale (care trebuie mai bine controlate). Samd.

Stati linistiti, le veti vedea pe toate pe 16 octombrie. Pentru prima data, dupa multi ani, sunt extrem de multumit de munca depusa la partid pe marginea acestui program. Au ajutat foarte multi colegi cu experienta si competenta. Au venit materiale utile de la academicieni si oameni din societatea civila. Avem calcule facute de economisti din mai multe zone diferite. E cel mai consistent material de guvernare pe care PSD l-a produs in ultimii 5 ani, si asta pentru ca se bazeaza pe o viziune de ansamblu, nu doar pe chestiuni punctuale.

Dar, fiindca vorbim de chestiuni de viziune, dati-mi voie sa deschid un nou capitol de dialog. Cel privind politica sociala. Nu voi relua argumentul ca Romania nu e stat asistential, fiindca este clar ca nu e (avem cele mai mici cheltuieli sociale din UE, desi Basescu se incapataneaza sa spuna altceva; verificati pe Eurostat). De asemenea, nu voi relua argumentul despre cat de mic e bugetul de stat comparativ cu PIB-ul (in tarile civilizate, bugetul de stat reuneste mult mai mult din PIB decat o facem noi, fara ca asta sa insemne ca statul e socialist).

Postarea de fata pleaca din necesitatea rediscutarii rolului socialului intr-un stat. Privind catre modul in care cei care se afla azi la putere „dialogheaza” cu societatea, ma intreb daca nu cumva problema nu consta de fapt,  in incapacitatea guvernantilor de a se raporta la semenii lor ca fiind concetateni. Abordarea strict contabiliceasca nu face decat sa treaca cu vederea faptul ca nu este vorba doar despre matematica abstracta, care transforma oamenii in poveri pentru buget. Oamenii nu sunt o povara pentru buget, ci sunt chiar scopul existentei bugetului, esenta societatii si statului.

Viziunea actuala a PSD cu privire la acest domeniu esential al existentei unei natiuni presupune in primul rand intelegerea diferita a modului in care statul poate interveni in scopul eficientizarii rolului de asigurare a unor sanse echitabile pentru toti cetatenii sai. Ne putem dezvolta ca natiune atat prin dezvoltarea individuala a fiecaruia dintre noi, dar si prin constientizarea coexistentei alaturi de ceilalti cetateni. Care dintre noi s-ar simti bine daca ar sti ca, spre exemplu, parintii sai o duc rau.

Esenta programului social al PSD se refera la necesitatea cresterii sanselor cetatenilor in a-si asigura un trai decent, in special prin redinamizarea pietei muncii. Problemele cu care se confrunta in ultimii doi ani sistemul de pensii, spre exemplu, nu pot fi rezolvate decat prin cresterea intrarilor de contributii in acest sistem, concomitent cu corectarea unor situatii aberante.

Pentru a creste intrarile in sistemul de pensii ar trebui, cel putin in principiu, sa creasca rata de ocupare a persoanelor active, astfel incat sa se echilibreze raportul dintre numarul contributorilor si numarul beneficiarilor sistemului de pensii. Unii spun ca una dintre posibilitatile de echilibrare a acestui raport este legata de cresterea varstei de pensionare, dar aceasta limita trebuie analizata foarte atent (si corelata cu durata medie de viata), mai ales pentru a nu declansa un val de „inventivitate” neaosa, din partea tuturor, cu privire la iesiri mai rapide in sistem. Pe de alta parte insa, aceasta interventie artificiala menita a echilibra raportul dintre persoanele active si cele inactive nu rezolva deloc problemele induse de alte situatii: interzicerea intrarii pe piata muncii a persoanelor care au depasit varsta de pensionare dar care pot fi active in continuare.

PSD pleaca de ideea ca echilibrarea sistemelor de pensii, de cheltuieli sociale nu se poate face eficient decat prin cresterea fortei de munca active, a numarului de contributori, iar nu prin taieri contabilicesti care nu tin cont de oameni.

Un sistem de pensii echitabil nu poate fi sustinut decat prin incurajarea muncii, prin combaterea muncii la negru, prin politici active de incurajare a intrarii sau a reinsertiei pe piata muncii a categoriilor celor mai vulnerabile (tineri, varstnici in jurul varstei de pensionare, femei), prin incurajarea fiscala a angajatorilor care fac noi locuri de munca. O societate nu exista daca entitatile sale componente nu lucreaza impreuna pentru rezolvarea unor situatii dificile. Cresterea salariului minim pe economie ar putea conduce la obligarea unor angajatori de a mai scoate o parte din economia gri la suprafata (cei care lucreaza la privat stiu ca salariul pe cartea de munca e cel minim, iar restul se da fie la negru, fie prin diverse improvizatii). Aceasta masura, dublata de facilitati pentru cei care ofera locuri de munca ar conduce, de asemenea, la iesirea la lumina a mai multor bani.

Dar pentru implementarea unor astfel de masuri, statul trebuie sa se dovedeasca un partener al tuturor actorilor sai importanti: cetateni, agenti economici, institutii. E nevoie de dialog si de un nou Pact Social. Nu poti lovi in propriii parteneri si apoi sa le soliciti sa te crediteze. Trebuie sa te modernizezi si tu, ca stat, pentru a putea tine pasul cu dezvoltarea celorlalti si pentru a-ti mentine, de asemenea, curatenia cheltuielilor. Dar pentru a realiza aceste lucruri trebuie sa pleci in primul rand de la lucruri de baza: nu poti fi partenerul cuiva daca nici macar nu stai de vorba cu el. Si o intrebare: exista state fara cetateni?

Va enumar pe scurt cateva din prioritatile noastre pe zona sociala:

-         Cresterea ocuparii (focalizari pe grupurile vulnerabile, tineri: 15-25 ani, varstnici 50-64 ani, femei, lucratorii necalificati, persoanele cu dizabilitati, migranti)

-         Atragerea spre munca a persoanelor care nu au mai lucrat pana acum

-         Cresterea salariului minim, pentru a atrage mai multi bani la buget prin contributii sociale

-         Incurajarea ramanerii in activitate in persoanelor pensionabile

-         Acordarea de deduceri pentru cei care se asigura si la sisteme alternative sau pentru cheltuieli ce privesc asistenta medicala, procurarea de computere pentru copii, cheltuieli de scolarizare si reparatii ale locuintei (cu scopul de a finanta suplimentar domenii absolut necesare precum educatia sau sanatatea)

-         Acordarea de deduceri fiscale pentru angajatorii care acorda tichete de masa sau de vacanta, subventii pentru gradinite proprii

-         Mentinerea pensiilor militare intr-un regim special (instituit inca din vremea lui Cuza, si pastrat asa in toata Europa)

-         Verificarea pensiilor acordate pentru grupe de munca si restrangere unor privilegii

-         Cresterea eficientei sistemului medical dedicat reabilitarii profesionale a persoanelor cu invaliditati

-         Scoaterea sistemului de pensii de sub influenta politicului prin crearea unei modalitati de calcul automat a majorarii pensiilor, conform cu economia

-         Cresterea gradului de colectare la bugetul de asigurari sociale concomitent cu reducerea contributiei datorate de angajator

-         Sistem de asigurare de pensii pentru agricultori pentru reducerea deficitului pe acest palier

-         O propunere interesanta pe care o luam in calcul e si cea venita de la presedintele Colegiului National al Asistentilor Sociali, Florentin Salajeanu: transformarea sistemului de asigurari sociale intr-un sistem de „economie sociala” (un fel de intreprinderi locale, care sa ofere servicii comunitatii, care nu are voie sa retraga profitul, iar salariile angajatilor sunt completate cu venitul minim garantat, ca o conditie pentru primirea acestuia). E interesanta ideea dar trebuie discutata serios, pentru ca poate induce si multe probleme legate de potentialele profituri.

De aici plecam (iar materialul nostru e deja foarte consistent pe acest capitol, de peste 70 de pagini cu tot cu calcule). Vom da si calculele bugetare, care sustin toate aceste idei. Vreau insa sa va cer parerea cu privire la abordare. Sunt curios sa imi spuneti ce credeti ca ar mai trebui sa facem.

Toamna Patriarhului. La Cotroceni

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Ce ar trebui sa faca un Guvern de criza

Unii dintre colegi m-au intrebat cum vedem noi rolul unui eventual guvern de criza. Iata cateva dintre ideile pe care le-am impartasit si colegilor de la PNL, in cadrul discutiilor pe care le-am avut in ultimile saptamani :

 

Un guvern de criza ar trebui sa repare cateva din problemele create de guvernul Boc si sa pregateasca tara de alegeri anticipate. Atat si nimic mai mult. Pare putin, dar pentru 6 luni sunt foarte multe de facut.

Avem o serie de crize suprapuse de rezolvat. Criza economica se suprapune pe cea sociala. Masurile de austeritate sunt cele mai dure din Europa si nu sunt insotite de masuri de relansare economica. Avem si o criza a datoriilor, nu doar ale statului (unde se ajunge la 62% din PIB in cativa ani), dar si ale populatiei. De la inceputul crizei, zilnic isi pierd locul de munca 800 de romani. Somajul scade pe hartie, dar in realitate scade numarul de locuri de munca existente si create. Avem un restantier la fiecare cinci datornici la banci. Zilnic, 250 de romani nu isi pot achita rata la banca. Peste 300.000 de firme sunt grav afectate de criza, dupa cele 180.000 de firme inchise anul trecut. Economia va fi in recesiune si anul viitor, fiind astfel singura tara europeana care nu iese din criza. Rata saraciei va creste cu 4 puncte procentuale in acest an.

Tactica de tip “loveste si fugi” impusa prin adoptarea cotei unice s-a dovedit falimentara. Beneficiile reale (nu doar micile cresteri de salarii, insotite de inflatie) au mers mai ales la cei bogati, iar costurile sunt suportate cu precadere de saraci.

Din nevoia disperată de a aduce venituri la buget, mediul de afaceri va fi în continuare strivit de numărul mare de impozite şi taxe, incertitudinea legislativă şi controalele inutile. Firmelor private le este aproape imposibil să-şi construiască un plan de afaceri pe termen mediu. IMM urile au mari dificultăţi în a pătrunde pe piaţa şi a se dezvolta.

România are prea puţini salariaţi iar aceştia sunt plătiţi prost. Lipsa de stimulente acordate sectorului privat are ca rezultat un număr mic de firme care nu pot dezvolta decât o ofertă internă firavă. Ca urmare a modelului de capitalism financiar aplicat în ultimii 6 ani, economia românească este slab structurată şi insuficient dezvoltată.

 

Viziunea necesara

 

Prin crizele financiare, economice şi sociale pe care le-a provocat, capitalismul financiar şi-a dovedit limitele. Este clar că avem nevoie de un nou model de dezvoltare în România. Un model care să stimuleze creşterea economică pentru bunăstare. Nu o creştere economică bazată aproape exclusiv pe consum şi importuri sau una bazată pe datorie.

Ne propunem să creăm locuri de munca mai multe si mai bune prin creşterea economică alimentată de investiţii. Stimulăm parteneriatul public privat pentru a asigura resurse de investiţii.

Asigurăm o creştere economică susţinută şi o distribuire echitabilă a beneficiilor acesteia. Creăm bogăţie care va fi regăsită în creşterea nivelului de trai al majorităţii cetăţenilor. Reîntoarcem economia cu faţa spre social şi minimizăm economia bazată pe speculaţie. Deschidem economia spre oameni şi ne propunem reducerea polarizării sociale.

Descătuşăm spiritul întreprinzător al sectorului privat pentru a asigura dezvoltare economică durabilă. Trebuie să asigurăm o creştere a atractivităţii economiei româneşti, prin reducerea rigidităţilor care îngreunează iniţierea/dezvoltarea afacerilor.

Un ritm înalt de creştere economică reprezintă cea mai importantă sursă de combatere a sărăciei. Reducem astfel decalajele economice şi sociale care o despart de ţările Uniunii Europene. Prognozăm că procesul de dezvoltare economică va depinde substanţial de creşterea productivităţii şi de adâncirea reformelor structurale (management performant, investiţii mai mari în capitalul uman şi în tehnologie avansată şi o disciplină financiară mai bună).

Vom asigura o continuitate şi o predictibilitate a măsurilor adoptate, bazându-ne pe reducerea deficitelor şi pe sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice. Orice deviere de la aceste obiective ar genera numai câştiguri false de bunăstare pe termen scurt, ceea ce ar afecta negativ nivelul de trai al indivizilor pe termen lung.

Politica fiscală poate fi utilizată inteligent pentru a genera efecte asupra economiei pe termen lung şi nu pe termen scurt, prin stimularea mai degrabă a ofertei agregate şi a potenţialului economiei, decât a cererii agregate. Astfel, se vor putea realiza progrese atât în procesul de convergenţă nominală (reducerea inflaţiei, reducerea deficitului bugetar prin creşterea încasărilor bugetare), cât şi în cel de convergenţă reală (prin rate susstenabile de creştere economică).

România trebuie să treacă de la consum şi importuri la investiţii şi exporturi ca principale motoare de creştere. Prin politici economice consistente, consolidăm stabilitatea macroeconomică şi asigurăm predictibilitate în mediul de afaceri. Suntem conştienţi că o creştere rapidă a potenţialului de convergenţă cu UE poate fi realizată numai prin continuarea procesului dezinflaţionist, consolidarea sistemului finanţelor publice sănătoase şi menţinerea în limite sustenabile a deficitului extern.

Mărim investiţiile publice inteligente, în dezvoltarea infrastructurii, educaţie, sănătate, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, în IT şi tehnologie avansată. Cheltuielile bugetare trebuie să stimuleze în primul rând oferta, şi nu cererea, pentru a nu se regăsi în dezechilibre inflaţioniste. Deficitul bugetar trebuie menţinut atâta timp cât acesta se reflectă în investiţii calitative din partea statului. Echilibrul bugetar îl menţinem printr-o bună planificare multianuală şi urmarea unei strategii predeterminate.

Propunem reformarea sistemului fiscal-bugetar. Reforma veniturilor bugetare are ca obiectiv creşterea ponderii veniturilor bugetare in PIB la nivelul mediei UE27, pentru  a se putea asigura resurse de finanţare pentru investiţii. Reforma cheltuielilor bugetare se bazează pe mărirea eficienţei alocării fondurilor publice, reducerea cheltuielilor administrative şi un management performant al întreprinderilor publice. România are astăzi nevoie de un sistem de impozitare menit să aducă beneficii pentru toţi cetăţenii şi nu doar pentru o categorie restrânsă şi privilegiată.

 

Principii

§         Masurile reparatorii vor fi aplicate de la 01.01.2011

§         În cazul bugetarilor, tinta este de a se reveni rapid la nivelul salarial de dinainte de 1 iulie 2010.

§         Neimpozitarea pensiilor sub plafonul de 1.000 lei

§         Diminuarea corupţiei prin decuplarea clientelei politice de la banul public şi transparentizarea folosirii acestuia

§         Crearea spatiului fiscal pentru investitii. Imprumuturile să fie îndreptate cu prioritate către investiţii cu efecte de multiplicare si creare de locuri de munca

§         Cresterea gradului de absorbtie a fondurilor structurale prin simplificarea proceduriulor de accesare  si prin solutii de  creditare pentru cofinantare a IMM-urilor.

Masuri pe termen scurt (urmatoarele 6-9 luni)

Noi susţinem abordarea echilibrată a refomei sistemului public. Măsurile de raţionalizare a cheltuielilor trebuie să fie completate de măsuri de creştere a veniturilor la buget. În fapt, doar tăierea cheltuielilor bugetare presupune reducerea unei nevoi de finanţare, dar nu presupune un plus de bani la buget, deci nu avem ce reorienta spre investiţii.

PSD propune ca reducerea cheltuielilor publice să se facă în urma unor analize cost beneficiu bine fundamentate, iar pe de altă parte creşterea veniturilor bugetare să se realizeze prin majorarea diferenţiată a fiscalităţii, îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale, astfel încât efectele negative asupra mediului de afaceri să fie minime.

SCENARIUL FISCAL-BUGETAR ALTERNATIV

Reducerea cheltuielilor bugetare

• Reducerea numărului de ministere, agenţii guvernamentale şi servicii deconcentrate.
• Implementarea în regim de urgenţă a standardelor de cost şi normativelor de personal în toate serviciile descentralizate. Introducerea organigramelor şi bugetelor standard pentru toate autorităţile publice locale.
• Plafonarea cheltuielilor cu bunurile şi serviciile la 75% din nivelul din 2009. Introducerea de normative de consum pentru administraţia publică centrală.
• Generalizarea sistemului SEAP (sistemul electronic de achiziţii publice) pentru toate achiziţiile publice (efect: reducerea preţului cu 10-15%).
• Trecerea controlului financiar preventiv de la ordonatorii principali de credite la Curtea de Conturi

Creşterea veniturilor bugetare

• Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri si introducerea impozitului forfetar pe activităţi (comercializarea produselor din alcool, tutun, produse petroliere, servicii de alimentaţie publică şi turism etc);
• Dublarea redevenţelor încasate de stat ca urmare a concesionării exploatării resurselor naturale neregenerabile.
• Înăsprirea controalelor pentru reducerea fenomenului de muncă la negru (taxele aplicate muncii fiind relativ ridicate). 600.000 de români lucrează fără forme legale, iar o treime dintre angajaţi primesc o parte a banilor la negru.
• Reducerea evaziunii fiscale şi atragerea a 2% din PIB la venituri doar în 2011. În 2009, ponderea economiei subterane a fost estimată la 24% din PIB. Munca la negru a reprezentat 12% din PIB, iar evaziunea pe TVA aproximativ 5% din PIB, restul fiind pierderi din sectorul informal. Piaţa neagră şi gri a reprezentat 50% din piaţa alimentelor în 2009. Evaziunea din neplata accizelor pentru ţigările de contrabandă reprezintă aproximativ 1 miliard de euro pe an. Conform companiei de consultanta Kearney (2009), bugetul României nu a încasat aproximativ 7% din PIB în contul impozitelor şi taxelor datorate statului. Cu acestea, Romania ar fi ajuns la nivelul înregistrat de către noile state membre ale UE.

Măsuri de stimulare a economiei şi creare de locuri de muncă

• Revenirea cuantumului salariilor din sectorul bugetar la nivelul dinaintea reducerii cu 25%.
• Cota redusă de tva 5% pentru pâine şi produse de franzelărie, carne proaspătă, lapte, ulei şi zahăr
• Programe de creare/ menţinere de locuri de muncă. Scutirea de plata contribuţiilor datorate statului pentru angajatorii de şomeri/absolvenţi/persoane pe termen de 6 luni. Creşterea numărului de contribuabili va relaxa presiunile bugetare pe termen mediu.
• Înfiinţarea de locuri de muncă în microîntreprinderi cu un singur angajat prin scutirea de la plata contribuţiei sociale în limita salariului de 1000 lei.
• Sprijinirea imm-urilor aflate in dificultate din cauza crizei economice prin instituirea unei scheme de ajutor de stat care să includă şi folosirea fondurilor europene
• Finalizarea legii parteneriatului public-privat care să permită atragerea de finanţări pentru marile proiecte de infrastructură
• Accelerarea amortizării activelor fixe cumpărate în anii 2010-2011 pentru a încuraja investiţiile şi pentru a asigura recuperarea rapidă a acestora
• Dezvoltarea parcurilor industriale si tehnologice. Încheierea de parteneriate public-privat pentru înfiinţarea de noi parcuri industriale. Prin facilităţile acordate firmelor care îşi desfăşoară activitatea în parcurile industriale deja existente sau în cele nou create, se atenuează efectele crizei economice asupra respectivelor societăţi, se reţin în ţară lucrătorii calificaţi şi se produc bunuri competitive, cu valoare adăugată ridicată.
• Creşterea capitalizării Fondului de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii pentru a acorda garanţii IMM-urilor pentru diverse investiţii cu efect de multiplicare.

 

Măsuri de creştere a gradului de absorbţie a fondurilor europene

§         Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene până la 30%, de la 12,7% în prezent, prin:

1        Depolitizarea conducerii autorităţilor de management şi a organelor intermediare şi publicitate obligatorii pentru firmele/entităţile juridice care câştigă programe europene.

2        Un parteneriat între administraţiile publice şi firme de consultanţă pentru ca primele să poată accesa fonduri europene.

3        Rambursarea TVA-ului pentru proiectele finanţate din fondurile europene după fiecare cerere de rambursare şi nu la finalul proiectului;

4        Operativizarea activităţilor derulate prin Trezoreria Statului pentru proiectele finanţate din fonduri europene sau selectarea de către MFP a uneia/mai multor bănci pentru derularea acestor activităţi;

5        Înfiinţarea unei linii speciale de contragarantare pentru proiectele de investiţii care vizează accesarea fondurilor europene, pentru a reduce gradul de risc al întreprinzătorilor;

6        Introducerea posibilităţii de garantare cu bunurile achiziţionate, pentru a facilita cofinanţarea bancară a proiectelor finanţate prin fondurilor structurale;

7        Condiţionarea finanţării bugetare a instituţiilor publice implicate în atragerea fondurilor structurale, în funcţie de performanţele acestora.

Bercovici Moise Erco, peintre roumain

In urma cu ceva timp, am gasit la Paris, la un negustor de arta, un tablou uitat intr-un colt de magazin. O pictura frumoasa (fara rama) : un buchet de flori in culori vii . Nu trezea prea multa atentie. Curios de felul meu, l-am intors sa vad panza si sasiul. Am fost surprins sa gasesc o mentiune :” Bercovici Erco Moise, peintre roumain, ne a Iassy, disparu en 1942.  A expose  au Salon d’automne etc”.

L-am cumparat  (foarte ieftin) si de atunci il tin in birou la mine. Ma gandesc si imi imaginez adeseori destinul acelui om despre care nu stiu aproape  nimic

Basescu renunta la popor

Prin renuntarea la serviciile politiei rutiere, Traian Basescu renunta la mult mai mult. Renunta la institutiile statului. Renunta la Constitutie si la legile tarii. Renunta la autoritate si legitimitate. Renunta pana si la cetatenii tarii pe care o conduce, preferandu-i, ca de obicei, doar pe cei care il sustin si admira. Sa ma explic.

Noi, acum, nu asistam la un episod singular si nici nou. Basescu si-a facut intoteauna propriile reguli, ingorandu-le pe cele ale tuturor celorlalti. A mizat, de la inceput, pe o singura carte: pe cartea sa de identitate. Amintiti-va toate sfidarile la adresa institutiilor. A stimulat aparitia de partide paralele celor din prezent (a vrut ca PD sa ia locul PSD, a vrut ca PLD sa ia locul PNL, ca PCM sa ia locul UDMR, sau ca PNG sa distruga PRM – cu unele a reusit, cu altele nu). A ignorat guvernele pe care singur le-a impus, si a mutat o parte din ministrii care nu se mai intelegeau cu premierii la Cotroceni, unde i-a pus in fruntea unor departamente sau comisii, menite sa devina paralele cu guvernul in functie. A renuntat la PNL cand a vazut ca acesta  nu face tot ce ii cere. A renuntat la consilierii personali care nu se potriveau stilului marinaresc de conducere a statului. A renuntat la relatia buna cu presa si a inceput actiunea de a stimula aparitia mediei “cotroceniste”, a oficinelor, singurele cu care, in prezent, dialogheaza.

Prin renuntarea la o institutie a statului, una ale carei atributii nu tin de vointa sau placerea lui Basescu, presedintele intra intr-o noua etapa. Aceea in care transmite tuturor ca nu mai este interesat de Statul Roman. Reamintesc tuturor celor care uita ca Presedintele Romaniei, conform Constitutiei, art 80 alin (1), “reprezinta statului roman”. Desi e ales de popor, el nu reprezinta poporul (asta o face Parlamentul), ci reprezinta ansambul institutiilor si regulilor inglobate in conceptul de “stat”. Prin urmare, gestul sau de zilele acestea poate fi simplificat asa: “statul renunta la o parte din stat”. Cum adica?

Basescu incepe procesul prin care renunta la institutii, pe care le considera indezirabile. Are dreptul la asa ceva? Evident, nu. Dar o face. “Curat neconstitutional, dar umflati-l”. Cam asa. Basescu nu e multumit de tara pe care o conduce, de statul pe care il reprezinta si pe care nu il mai controleaza, si isi face un Vatican al lui. Isi va construi o politie proprie, prin cresterea numarului angajatilor la SPP. Cu oameni care sa acopere functiile politiei rutiere (e nevoie de oameni in toata tara, in fiecare judet, in Bucuresti…). Poate isi mai face un serviciu secret. Poate isi va face si o justitie a lui, cu Macovei procuror si judecator in acelasi timp. Poate isi va construi, la un moment dat, si o armata a lui. Se izoleaza de tara in spatele unor ziduri groase din care nu iese cand vin manifestantii sa ii ceara socoteala. (Cat de oportuna ar fi acum initiativa Robertei Anastase de daramare a gardurilor din jurul institutiilor importante !) Si, enervat de oamenii nerecunoscatori, renunta la ei.

Evident, eu exagerez cu unele din posibilele implicatii. Sper, de pilda, ca pana si guvernul Boc va refuza sa acccepte cresterea cheltuielilor prezidentiale pentru anul viitor, in noul Buget. Dar ma intreb daca nu cumva tentatia urmatoare va fi aceea de a cere renuntarea si la alte institutii pe care nu le controleaza. De exemplu, daca va trece motiunea de cenzura de luna viitoare, va renunta la Parlament? Daca profesorii vor iesi in strada si ii vor cere socoteala, va cere ca scoala sa fie desfiintata? (a, stati, asta deja o cere – a cerut recent inchiderea a peste 3000 de scoli!). Daca medicii si asistentele vor protesta, va propune solutia liberala a privatizarii tuturor spitalelor, cu riscul dezintegrarii totale a actului medical?

Banuiesc ca daca un sondaj de opinie il nimereste pe presedinte in lista proprie de esantionare, pana si Basescu va spune ca e nemultumit de directia in care se merge. Fiindca nu din satisfactie face tot ce face. O face din nemultumirea de a vedea ca oamenii i se opun si  ca puterea sa, pe care o credea  eterna, incepe sa se topeasca precum inghetata de la propria sa fabrica.

Cand un presedinte renunta la popor si la stat, este extrem de grav. Fiindca, din pozitia sa, el poate face pagube tot mai mari si extrem de greu de remediat ulterior. Cand insa un popor renunta la presedintele sau, solutia este extrem de simpla – demisia sau demiterea. Cu rezolvare imediata, alegerile. Sigur, asta se intampla intr-o democratie. In regimul politic actual, Basescu a renuntat si la democratie. Pentru a nu dispare complet, si democratia va trebui sa renunte la Basescu.

PS Pe doua canale, am primit zilele acestea, informatia ca Basescu a transmis (evident nu direct – el nu vorbeste cu judecatorii si cu procurorii, pentru ca are cine…) ca procesele mele de la Inalta Curte sa fie tratate cat mai sever si sa fie “rezolvate” cat mai rapid. Evident ca nu am crezut asa ceva. Basescu n-ar putea sa faca un astfel de lucru. Altii sunt rai.  El este un democrat si un om care uraste abuzurile.

Expozitie si licitatie – desene inedite Nicolae Tonitza

Mai multi prieteni mi-au reprosat ca, in ultimul timp, m-am rezumat sa scriu pe blog doar despre politica. 

Incerc, de aceea, sa adaug, la acest sfarsit de saptamana, si cateva comentarii despre evenimente culturale. Astfel, pot sa va spun ca am vizitat expozitia organizata de Fundatia ARAART, in coordonarea doamnei Ariadna Zeck,  la Casa Monteoru (sediul Uniunii Scriitorilor), expozitie cu cateva zeci de desene inedite ale lui Tonitza, provenind din colectia Catrinei Tonitza.

O expozitie minunata, ce ofera o imagine complexa a atelierului lui Tonitza, a modului in care si-a pregatit marile lucrari.. Sper ca, la licitatie, lucrarile sa fi ajuns la cei care vor sti sa le iubeasca, fara sa gandeasca doar in termeni de investitie. Adaug doua desene care mi-au placut, din catalogul Expozitiei:

Raspunsuri vechi si noi

Ati auzit de Dieter Nisipeanu? Dar de Constantin Lupulescu, Vladik Nevednichi si Mircea Parligras? Ei bine, ei sunt cei patru Mari Maestri carora FR de Sah le-a refuzat achitarea unor onorarii de 1000 de euro pentru a participa la Olimpiada de la Khanty Mansysisk, din Rusia. Din aceasta cauza, ei au refuzat, la randul lor, sa mai participe la competitie. Evenimentul acesta, dar si situatia tragica a unui alt mare maestru al actoriei, Ion Lucian, mi-au atras in aceasta perioada atentia pentru ca denota profundul dispret pe care autoritatile romane il au pentru reprezentantii de marca ai acestei tari.

Decizia celor patru este, din punctul meu de vedere, o forma de protest pe care o salut. O greva a unor minti stralucite fata de indiferenta institutiilor, care ar trebui sa le sprijine orice deplasare prin care acestia fac onoare Romaniei. Cel mai trist mi se pare insa ca, in anul 2010, sistemul falimentar patronat de presedintele-jucator de table poate da sah mat unor Mari Maestri ai sahului sau teatrului la nivel european si mondial.

Raspunsuri vechi ( le pregatisem de acum cateva zile)

Exasperat, intrebarea ta este una inspirata, mai ales daca avem in vedere contextul actual al sistemului educational din Romania. Eu ma tem, insa, ca guvernul actual chiar are o strategie prin care doreste sa scoata olimpici in urma desfiintarii scolilor din mediul rural. Mens sana in corpore sano are un nou inteles sub ministrul Funeriu, care s-ar traduce in obliga-i sa fuga 5 km pana la scoala si poate vor iesi campioni. Exemplul de la care se porneste este, probabil, cel al comunei gorjene Turburea, localitate care a dat lumii doua campioane la maraton: Constantina Dita Tomescu, medaliata la varsta de 38 de ani cu aur la Olimpiada de la Beijing, dar si Lidia Simon Slavutanu, vicecampioana olimpica de la Sydney. Constantina fugea, zilnic, cate 5 kilometri pentru a ajunge la scoala. Exemplul la care se tinde este, la fel de probabil, cel al comunei Asella, din Ethiopia, care a dat lumii un alt mare campion, Haile Gebrselassie. Problema este ca el fugea, zilnic, cate 20 de kilometri pana la scoala si inapoi.

Octavian Radu, extrem de interesant punctul tau de vedere cu privire la sistemul de educatie actual, precum si propunerile pe care le-ai inclus in comentariu. Orice reforma sau strategie „vine la pachet” cu un numar de obiective pe care sistemul si le autoimpune. Pentru a atinge acele obiective, orice sistem are nevoie de resurse (umane si materiale). In momentul in care tu, varf al sistemului, fie ca te numesti presedintele Romaniei sau ministru al  Educatiei, nu te asiguri (sau nu vrei sa te asiguri) ca strategia initiala este urmata indeaproape, iar obiectivele tale sunt atinse, inseamna ca iti recunosti esecul. Eu nu pot sa nu subliniez, oricat de „politic” ti s-ar parea raspunsul, faptul ca la rectificarea bugetara din luna august bugetul alocat educatiei a fost cel mai puternic vaduvit de fonduri. De asemenea, nu pot sa uit ca presedintele Traian Basescu, patronul spiritual al Pactului National pentru Educatie, doritor de chelneri instruiti in scoli speciale care sa ii serveasca halba prezidentiala la Ciresica, indeamna la un tip de educatie/instruire digitala, prin folosirea exclusiva a motorului de cautare Google. Acestea sunt semnale clare ale incalcarii oricarei forme de pact national si denota o neintelegere profunda a importantei educatiei pentru sanatatea economica, sociala si morala a societatii romanesti.

Sibilla si Theodora, interpretarea pe care ati oferit-o raspunsului meu este una cel putin incorecta. Pentru ca, oricat ar parea de ciudat, raspunsul dat Sibillei nu ii era adresat exclusiv ei, ci am incercat sa ma adresez voua, tuturor celor aflati (sau autopozitionati) intr-o „tabara” sau alta. Subliniam ca singurele conditii ale blogului sunt reprezentate de mentinerea dialogului dintre comentatorii de aici intr-un cadru bazat in primul rand pe argumente si care, totodata, sa nu se aplece spre vreun tip, oricare ar fi el, de exprimare injurioasa. In ceea ce ma priveste, comunicarea cu voi nu se sprijina  pe o abordare subiectiva care sa tina de „vechimea” sau „importanta” partenerului meu de dialog de pe blog. Dorinta mea nu este aceea de a ajunge la o forma de dialog al surzilor si, tocmai de aceea, incurajez si de acum inainte schimbul de opinii dintre voi.

Exista, desigur, si solutia pe care tu, Theodora, ai propus-o pe Facebook, insa eu cred ca ar fi mult mai constructiv ca toate vocile de pe blog sa ramana aici, sa nu existe nicio sciziune de acest fel. Este doar o sugestie de care fiecare este liber sa tina cont. Sau nu. In ceea ce priveste rezumatul de proiect pe tema blogurilor PSD, te invit sa il trimiti pe adresa adriannastase2.0@gmail.com. Contrar asteptarilor, chiar citesc sau sunt informat cu privire la mesajele si propunerile primite pe respectivul mail. In ceea ce-l priveste pe domnul Iliescu, eu te asigur ca dansul se bucura de simpatia multor comentatori de pe acest blog.

DanM, te intrebi, referitor la cazul maternitatii Giulesti, cu ce e de vina guvernul Boc sau Traian Basescu pentru ca managerul general de la maternitate platea 7000 de euro pe luna unei firme care verifica instalatiile electrice de acolo? Controalele instutiilor statului pot fi si trebuie sa fie realizate si asupra altor institutii sustinute cu bani de la buget. Contractul acela trebuia verificat, in prealabil, iar responsabilul pentru incheierea lui trebuia pedepsit. Voi vorbi, referindu-ma la aceasta tragedie, despre responsabili si nu de vinovati, despre responsabilitate si nu de vina. In opinia mea, guvernul poarta mare parte (daca nu chiar cea mai mare parte) din responsabilitate. Primul-ministru este responsabil de greselile oricarui ministru din cabinetul sau, la fel cum ministrul sanatatii este responsabil de toate neregulile sau greselile care se petrec in institutiile din subordinea sa. Presedintele care este dispus sa il gireze pentru a 5-a oara pe acelasi premier, in contextul in care a trecut o perioada suficienta de timp pentru a se convinge de incapacitatea sa, poarta si el o buna parte din responsabilitate. Despre vina guvernului trebuie vorbit in contextul strategiei fiscale 2011-2013 a guvernului Boc, respectiv reducerea cheltuielilor totale la nivelul Ministerului Sanatatii de la 5.081 de milioane de lei in 2010, la 1.842 de milioane de lei in 2013. Guvernul este vinovat pentru ca, in mod strategic si planificat, condamna sanatatea din Romania la moarte prin subfinantare.

Lucian, in mod categoric da, sanatatea a beneficiat, comparativ cu perioada actuala, de o pondere mai mare in oricare din bugetele din perioada guvernarii 2001-2004. Spre exemplu, in 2000, inaintea venirii PSD la guvernare, ponderea cheltuielilor pentru sanatate era, conform INS, de 2,5% din bugetul total. Cat timp am fost eu prim-ministru cheltuielile au aratat asa: 2001 – 3,7%, 2002 – 4,2%, 2003 – 3,9%, 2004 – 3,6%. Nimeni nu spune ca in acea perioada era doar lapte si miere in spitalele din Romania insa, in comparatie, anul 2009 a insemnat o pondere de doar 2,5% din buget pentru aceste cheltuieli. Pot spune ca, raportat la bugetul fiecarui an, Emil Boc a adus sanatatea din Romania la nivelul existent in anul 2000, adica cu 10 ani in urma. Iar o proiectie de viitor, daca avem in vedere cifrele vehiculate in strategia fiscala a guvernului actual pentru perioada 2011-2013, arata ca ponderea va fi din ce in ce mai scazuta. Adica va fi din ce in ce mai rau. Iar cel mai sanatos remediu pentru starea actuala a sistemului este pastila motiunii de cenzura, care va fi servita actualului guvern in aceasta toamna.

Mélanie, situatia expulzarilor romilor din Franta s-a transformat, peste noapte, in una din cele mai grave crize inter-institutionale din istoria Uniunii Europene. Am urmarit subiectul si trebuie sa recunosc ca m-a bucurat, totusi, ceva la prezenta lui Traian Basescu de la Bruxelles. Nu, nu este vorba de faptul ca este capabil sa faca distinctia intre romul nomad si cel caldarar. Nu este vorba nici despre instantaneele „a little frosty” cu Nicolas Sarkozy, din Daily Mail. Este vorba despre faptul ca a renuntat la propunerea sa absurda, enuntata initial la TVR, de introducere a unei forme de ajutor, a unui program „prima rulota” pentru romi. Ingrijoratoare, pe de alta parte, mi se par comentariile de la articolele publicate la nivel european cu privire la subiectul acesta, care arata, subiectiv ce-i drept, imaginea Romaniei la nivelul cititorului simplu european.

Karakas si blogideologic, am citit cu interes articolele recomandate de voi din The New York Times, CBC si Cupe. In ceea ce priveste reforma sistemului de pensii din SUA si Canada, trebuie sa fac doua precizari. Mecanismul pensiilor de stat din aceste tari se bazeaza, in primul rand, pe un element extrem de important: capacitatea autoritatilor locale si nationale de a emite predictii cat mai exacte cu privire la incasarile acestor fonduri. Pe de alta parte, ministrului de finante canadian i-au trebuit doi ani pentru a pregati acel plan de reformare a sistemului de pensii. Ministrului de finante roman i-au trebuit doar doua saptamani pentru a fi pregatit sa asiste, impasibil, la modificarile facute in ceas de seara in Parlamentul Romaniei la Legea Pensiilor.

M-a impresionat o declaratie dintr-unul din articolele despre Canada: “This time, we have a golden opportunity to help this generation and the next retire with dignity.” Pentru reprezentantii guvernului care fac traduceri complicate si complexe si care, poate, lectureaza aceste randuri, va atrag inca de pe acum atentia ca dignity, in acest context, nu insemna nici grad, nici rang, nici titlu. Nu se refera la privilegiati. Nu se refera nici macar la inaltele functii in stat, deci la pensionarii de lux. Demnitatea este o calitate necesara oricarui sistem public interesat de cetateanul sau. Si sunt sigur ca istoria va avea grija ca acest cuvant sa nu fie alaturat, in nicio ipostaza, tandemului Basescu-Boc.

Raspunsuri noi

Bibliotecaru si contele, potrivit prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale de stat, cuantumul pensiei se determina prin inmultirea punctajului mediu anual realizat de asigurat in perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie. Legea 250/2007, initiata de PSD, prevedea ca valoarea punctului de pensie sa fie stabilita la 45% din salariul mediu brut pe economie incepand cu 2009. Cu toate ca am fost consecventi cu acest deziderat, in 2009 acesta a crescut la 43,2% din salariul mediu brut, cu perspectiva ca incepand cu 2010 vom reusi sa ducem valoarea spre 45%. Intrebarea voastra, de ce aceasta valoare de 45% si nu o alta, de 50 sau 35%, beneficiaza de un raspuns foarte simplu: valoarea unui punct de pensie se calculeaza pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% si mai mare de 50% din salariul mediu brut lunar, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat din anul iesirii la pensie. Daca ar fi sub 30 ar insemna sa ii condamni pe pensionari, la propriu, la moarte prin oferirea unei pensii de mizerie, iar daca ar fi peste 50% ar insemna ca pensionarii dintr-un stat sa fie privilegiatii pentru care milioane de angajati lucreaza si cotizeaza. Iar valoarea de 45% tine de oferirea unei minime garantii pensionarilor pentru un nivel de trai acceptabil, in niciun caz de lux, conform cotizatiilor pe care acestia le-au avut in momentul salarizarii lor.

Gabriel, propunerea de care vorbeai tu, reducerea numarului de judete si comune ca parte a unui program de guvernare, nu imi apartine mie, ci voua, comentatorilor de pe blog. Obiectivul publicarii propunerilor respective pe blog, pe langa faptul ca era nevoie de o sistematizare a lor, a vizat in primul rand nasterea unei dezbateri aplicate. Scopul acestui demers de deschidere catre ideile exterioare partidului sau, daca nu exterioare, macar prezente pe diferitele media unde se afla sustinatorii nostri, este acela de participare din partea voastra, a tuturor celor care considerati ca aveti o solutie pentru situatia actuala, cu idei, propuneri, dar si feedback la realizarea unui program de guvernare cat mai eficient si mai ancorat in realitatea cotidiana. Revenind, insa, la ideea initiala de reorganizare teritoriala, ma simt obligat sa-ti spun ca principiul enuntat nu este neaparat total strain Romaniei. Nu se poate vorbi de o reducere drastica a unitatilor administrativ-teritoriale, dar se poate vorbi de reorganizarea lor sub o umbrela mai mare, localizata. Vorbesc despre regiunile de dezvoltare ale Romaniei, create cu scopul precis al aderarii noastre la spatiul comunitar. Chiar daca nu au personalitate juridica, acestea au coordonat proiecte de infrastructura regionale și sunt membre cu drepturi depline, din 2007, in Comitetul Regiunilor.

Marcus, salut in primul rand initiativa ta de a depune acea sesizare, in calitate de cetatean cu drept de vot, impotriva presedintei Camerei Deputatilor. Cu toate ca din momentul in care ai adresat intrebarea referitoare la nevoia ca PSD sa formuleze o sesizare la Parchet si momentul in care iti raspund PSD a depus nu una, ci doua plangeri penale, una impotriva Robertei Anastase, iar cealalta impotriva lui Sever Voinescu, ma simt obligat sa iti raspund la intrebare. In mod evident, nu ne-a fost “frica” sa depunem acea sesizare.  

Iepurele de Martie, a sustine inutilitatea motiunii de cenzura, ca arma politica, in contextul in care la Palatul Victoria se afla o echipa coordonata, aparent, de Emil Boc mi se pare o viziune cel putin neinspirata. Cu toate ca majoritatea parlamentara ii apartine lui Traian Basescu, cu toate ca o suspendare a acestuia ar sadi neliniste si niste tradari in tabara acestuia, nu trebuie uitat ca executantul ordinelor de la Cotroceni este, de aproape doi ani, acelasi Emil Boc. Pentru simplul motiv ca acesta a fost in toata aceasta perioada un yes man si nu a contestat niciuna din directiile primite “din deal” reprezinta un motiv mai mult decat suficient pentru ca PSD sa foloseasca motiunea ca modalitate de a salva tara de lipsa cronica de viziune a actualei guvernari.

Karakas, am zambit cand am citit stirea de pe Mediafax care prezenta declaratia lui Radu Berceanu cu privire la fariseismul Elenei Udrea cand a propus separarea afacerilor de politică. Cand vorbesti despre regimul numit si impus de Traian Basescu il caracterizezi ca fiind unul de tip kleptocrat. Eu, pe de alta parte, vin si spun ca termenul folosit de tine este unul destul de generos, mai ales daca avem in vedere pierderile de combustibil pe care nava le-a avut sub capitanul Traian. Cleptomania, conform oricarei definitii din DEX, este descrisa ca fiind o „manie caracteristica prin impulsul patologic de a-si insusi prin furt bunuri straine fara a avea nevoie de ele si fara a urmari vreun profit material”. In cazul guvernarii girate si controlate de Traian Basescu ar trebui sa se vorbeasca mai degraba de un regim ciordocrat, caracterizat de un impuls patologic de a baga mana pana la cot pentru a instraina bunuri, servicii, institutii publice si private, pensii si salarii de bugetari, libertati si voturi in Parlament, fara a simti un minim de responsabilitate, rusine sau limita, cu scopul precis de a „te descurca” in orice ipostaza.

Aya, Aurora Soare si Cali, am mai avut aici o pozitie destul de clara cu privire la timingul actiunilor PSD in perioada urmatoare. Din acest punct de vedere, sper ca toata lumea prezenta pe blog e constienta ca va exista o motiune de cenzura a PSD in aceasta toamna si, in masura in care vom gasi sprijin in unii parlamentari care sustin actuala putere, vom oferi o alternativa sanatoasa Romaniei. Stiu, conteaza si nominalizarea presedintelui. Tocmai de aceea, un refuz, precum cel din 2009, de a oferi guvernarea unei majoritati verificate de votul din plen, i-ar “garanta” presedintelui un nou motiv de suspendare.

In ceea ce priveste grija cu care pregatim programul de guvernare, trebuie sa intelegeti ca un astfel de demers necesita o serie de simulari si verificari care, la randul lor, necesita timp. Programul va fi lansat, insa, pe 16 octombrie. Atunci, PSD nu va propune un program facut pe genunchii tremuranzi ai vreunui consilier economic de la Cotroceni. La fel, PSD nu concepe sa mai lase Romania pe mainile nesigure ale lui Traian Basescu si Emil Boc. Sunt te acord cu tine, Aurora, cand afirmi ca, raportandu-ne la dezastrul generalizat din Romania, orice forma de toleranta a actualei puteri inseamna, automat, o anumita forma de complicitate. Ceea ce vreau, insa, sa va garantez este ca Partidul Social Democrat nu a fost si nu va fi niciodata tolerant fata de actiunile lui Traian Basescu, oricate manipulari si minciuni ar incerca el, personal sau prin interpusi, sa arunce pe piata in speranta ca isi vor acoperi propriile fraude. Iar despre complicitate, sa fim seriosi. Nu cred ca exista arta a manipularii care sa reuseasca sa creeze o legatura de acest gen intre mine si acest personaj.

Scenariile de impozitare diferentiata – in lucru!

Am vazut ca sunt foarte multi oameni interesati de  variantele de impozitare diferentiata pe care le vom propune. Ele nu se refera la ce a aparut in prezent in presa, pe diverse surse. Va spun in cunostinta de cauza, fiindca la noi, la Departamente, se lucreaza pe scenarii diferite. 

Grila de impozitare diferenţiată este calculată, în aceste zile, pentru a stimula angajarea şi menţinerea locurilor de muncă şi nu pentru a creşte impozitarea. PSD va prezenta până pe 16 octombrie variantele de impozitare diferenţiată pe care efectuează calcule bugetare, împreună cu setul de deduceri pentru persoanele fizice, reducerea CAS-urilor cu 3% şi de mutare a accentului impozitării de pe muncă şi salarii pe capital şi speculaţii financiare.

PSD va ţine cont de principiul scăderii impozitării muncii. Există mai multe scenarii pe care specialiştii cu care colaborăm fac simulări. Majoritatea includ cote mai mici de 16% (respectiv 15%) pentru salariile mici şi mijlocii, iar creşterea pentru venituri foarte mari  nu depăşteşte 25% în variantele din prezent. Mai mult, acest sistem pe care îl simulăm prin raportare la salariul mediu, şi care în calculele noastre aduce mai multe fonduri la buget, presupune deduceri ample şi reduceri ale contribuţiilor sociale. Unii dintre colegi au propus chiar ca nivelul maxim sa fie 18%, aducand argumente. Este adevarat ca intr-o varianta mai veche, nivelul maxim era 40%. In opinia mea, riscul in cazul unei astfel de solutii ar fi, evident, evaziunea.

Desigur, viziunea PSD va include un nou model de societate, mai echitabil, bazat pe distribuţia poverii crizei în mod echilibrat, cu stimulente pentru crearea de încă 1.000.000 de locuri de muncă şi cu relansarea creşterii, precum şi cu eliminarea risipei şi refacerea serviciilor publice. Soluţiile pe care le vom propune iau în calcul atât reacordarea unor drepturi încălcate sau luate de actuala putere, atragerea de mai multe fonduri la buget, precum şi de stimularea reluării creşterii economice.

Vom veni în întâmpinarea nevoilor de informare a opiniei publice cu privire la intenţiile noastre, şi vom începe în cel mai scurt timp dezbateri publice pentru a opta, în acord cu societatea civilă şi cu specialiştii din mediul academic, pentru cea mai potrivită soluţie pentru România. Pana atunci, sunt convins ca speculatiile vor continua. Dar, aviz amatorilor: nu renuntam la acest principiu. Principiul abordarilor unice (cota unica, taieri unice, poveri unice) este gresit si ii loveste pe cei cu venituri mici si pe cei din clasa de mijloc. Ceea ce nu e corect.

Emisiune Radio Romania

Puteti citi aici transcrierea emisiunii de astazi de la Radio Romania Actualitati.