Adrian Nastase participa astazi la emisiunea “Telejurnal“- TVR 1, ora 20.15.
Echipa AN
 |
 |
 |
 |
|---|
Comentarii Recente
 | mgabim2009 on Destul! |
 | blogideologic on Destul! |
 | demneura on Cat de usor poate fi dus cinev… |
| demneura on Destul! |
 | Maximmouse on Destul! |
Da’ ludovici…iasa ?
Cred ca politicienii romani au facut audienta gratis (?) la suficienti de multe posturi tv in tara noastra.
Este parerea mea.
erata:
suficiente
DA!!!
@Adrian Nastase
Cum nu am ce cravata sa comentez, voi comenta pe tema.
Pe mine m-a lovit declaratia lui MG in care spunea ceva de genul “ de ce critica Ponta perioada mea ca presedinte, cand atunci “le-am dat” si lui, si socrului, si sotiei, tot ceea ce si-au dorit”.
Subliminal, declaratia spune mult despre modul de functionare a partidului in perioada Geoana. Daca erai cuminte, nu vorbeai neintrebat, mancai tot lapticul si spuneai frumos “saru’mana” la sfarsit, aveai tot ce-ti doreai. Contrastant, daca nu, ti se luau unele jucarii, cu promisiunea ca-ti vor fi inapoiate daca iti revii. Nu neg ca toate partidele, functioneaza mai mult sau mai putin pe acest principiu. Dar in perioada “accidentului Geoana”, PSD a excelat in aplicarea principiului. Astfel s-a ajuns la mult compromis si la o slabiciune care s-a reflectat in rezultatele electorale.
Personal, nu cred ca sanctiunea de “leucoplast pe gura” va avea effect asupra lui Geoana. Partidul este inca fragmentat, un puzzle destul de greu de refacut. Atat timp cat exista inca multa toleranta fata de anumite “zone”, plus Geoana si unii “baroneti” de provincie care stiu sa faca mult zgomot cand trebuie, PSD ramane slab in fata confruntarilor directe. Daca ar exista contramasura “beneficiilor”, slabiciunea ar fi ascunsa de “participarea la ospat”. Cum PSD nu e deloc la butoane, nu exista nici festin.
De la “descalecatul lui Ponta”, PSD nu prea s-a grabit, sau a mers dupa principiul “festina lente”. Sunt curios ce va adduce 16 octombrie de care vorbiti. Daca PSD nu se grabeste sa refaca “puzzle-ul”, este posibil ca in 2012, si mai ales in 2014 sa faca din nou (a cata oara?) opozitie. Nu ca nu ar fi comod, dar….
S-auzim de bine.
PS Sau sa intelegem ca 16 oct ar putea fi ocazia unui nou “descalecat”? Interesant, interesant…
@Criticos
Va multumesc pentru gandul bun pe care-l simt invelit in stratul superficial de domoala dojana. La o prima vedere, aveti dreptate. Dar va rog sa aveti increderea ca orice “amestec” este doar rezultatul unei solidaritati spontane, date de opinii sau atitudini similare. Prezenta frecventa in acest spatiu, poate crea astfel ,impresia de “imprastiere” a culorii, sau cum frumos spuneti “amestec de cerneluri”. Lacatul pus cernelurilor ar insemna si o reducere a participarii. Iar “cernelurile” se pot uneori dilua, copia, amesteca sau imprastia, dar mi se pare important ca “reteta cernelurilor” sa fie pusa sub sapte lacate. Iar aceea, va asigur, e bine pazita. Apreciez oricum dojana, este indreptatita, mai ales ca o simt plina de o sincera simpatie. Care va asigur ca este si ramane reciproca. Stiu sa separ micul repros venit cu sinceritate de o acuza sau insinuare venita din intelegeri si interpretari superficiale.
Aveti talentul ca in vorbe putine sa puneti mult inteles si mai ales nuante, pentru care altii consuma pagini intregi.
Ma bucur ca ati inteles si mobilul pentru care am incercat sa sanctionez unele atitudini. Fidelitatea , desi o trasatura ce poate fi laudata, devine obositoare si chiar periculoasa cand serveste drept “trambulina”, mai ales in politica. Si mai ales pentru cel caruia fidelitatea ii este declarata.
S-auzim de bine.
@G.P.
Nu am citit nicaieri ca infantul Ludovic al XVII-lea sa fi fost supus perversiunilor sexuale. Dar daca tu ai citit….
Langeron nu a servit niciodata in armata imperiala a lui Napoleon. A fost incadrat in armata tarista, si a murit in Rusia.
Erata la erata, suficiente, suficienti,… suficient… care o fi?
S-auzim de bine.
Daca nu-i mai ingaduiti d-lui Geoana sa vorbeasca, rapindu-i care va sa zica libertatea de expresie pe care omologii sai Preda si Voinescu o au, atunci (daca nici Vantu nu-l mai primeste la spa) pentru consolare, il puteti trimite pe Arca lui Goe: libertate de expresie fada frontiere, adica fara limite, adica deplina. Abonament pe arca inseamna asigurare impotriva potopului.
@Aya
Spui:
„Ma tem insa ca, dupa douazeci de ani, (cele mai multe- pentru a nu generaliza) personaje cu astfel de manifestari sunt mai degraba asociabile, ca intentie si structura, cu acei falsi fideli aflati in “primele cercuri” din jurul liderului- prototip Ion Iliescu.
Ma tem si ca am dreptate.”
Teama ta este indreptatita. Nu a mai existat un lider in politica romaneasca asimilabil tipologiei „Ion Iliescu”. Si asta nu numai din cauza liderului in sine , dar si datorita schimbarii „orizontului de asteptare” electoral, a maturizarii electoratului si lipsei unui „moment exceptional” cum a fost revolutia in ultimii 20 de ani. Tipologia liderului politic s-a normalizat, nu mai exista acel „fanatism”, „religiozitate” specifica anilor’90.
Cu atat mai mult „arhanghelii” devin mai pragmatici, mai rationali in relatia cu electoratul pe de o parte, cu liderul de cealalta. De aceea sunt si mai periculosi, atat pentru electorat, prin fondurile publice manuite, dar si pentru lider, pentru previzibilitatea tradarii ce va veni mai devreme sau mai tarziu. Incercarea lui Voinescu de a face din Traian Basescu un nou Ion Iliescu, prin „basescianism” a esuat.
Eu imi doresc sa traiesc vremuri politice cat mai normale, fanatismul este periculos in politica. Exceptionalul este de dorit in alte domenii.
As semna „cosarul eficient”, dar o las pe alta data. Melodia insa, este plina de optimism si imi aduce aminte de copilarie si de o anumita boema.Multumesc.
Pentru tine, ca tot vorbesti de studentie, Charles Aznavour- La Boheme. Daca nu reusesc sa dau link-ul, te voi ruga, din nou, sa o faci tu.
S-auzim de bine.
@Paul
Iti oferisem o explicatie detaliata a nuantelor “sufocare versus asfixie”, din punct de vedere al limbajului medical. E parerea unui medic, nu a mea, iar eu utilizasem notiunile intr-o descriere ce se dorea apropiata de analiza unui caz. Dar nu esti atent….
Dupa cum pui problema , absolut toti cetatenii unei tari sunt “oameni politici”. Desigur, toti facem politica la un moment dat, dar asta nu ne face oameni politici. AN a facut o cariera in politica, ceilalti pe care ii mentionezi , cu exceptia lui Plesu (episodic) nu sunt oameni politici. Ei nu s-au raliat unui partid decat episodic,unii niciodata. Ca discursul lor, mai mult sau mai putin marcat de coerenta este apropiat sau in limitele unei ideologii, este cu totul altceva. Opiniile politice exprimate public, sustinerea unei linii politice sau a unui program, comentariul politic sau analiza politico-istorica nu te fac politician. Daca toate cele de mai sus sunt exprimate intr-un program politic ce trece prin aprobarea electorala , legat de un partid sau ca independent, devii politician. Interactiunea electorala consacra politicianul si il diferentiaza de ceilalti. Mai citeste…
Imi pare rau pentru tine ca ti-ai ales drept reper in viata oameni. Nu vei deveni niciodata Adrian Nastase, cum nu vei deveni vreodata Robert Redford sau Maica Tereza. Poti vedea in unii oameni exemple, chiar model, poti copia sau adopta unele principii de viata sau model existential, dar reperele in viata ar trebui sa ti le stabilesti singur, dupa teoria ca fiecare dintre noi este unic, si nu poate trai dupa “retete”. Dar “marcajele rutiere “ pot fi un reper pentru tine,uneori, te comporti precum un “semafor”.
A’uitasem, in perioada cat ai absentat, ca esti un micut Marxist cu pretentii de social democrat.
Ceea ce ma surprinde insa este cum iti permiti sa o jignesti pe Theodora?! “Fata” a declarat in nenumarate randuri ca este trecuta de 45 de ani, iar tu te referi la ea ca “fata”. Plus ca “fata” are anumite conotatii, care ar putea sa-I creeze o falsa imagine, si pe cale de consecinta sa produca o profunda ofensa statutului ei. Ca sa pui capac, o consideri si infantila (la 45 de ani) , atat de infantila incat mai este capabila de a se juca cu lupa in lumina soarelui pentru a da foc casei! Esti fantastic de insinuant, cred ca se va simti deosebit de jignita.
Am stat, toata perioada absentei tale cu o emotie infrigurata ca vei reveni ca sa ma supraveghezi, mai ales pentru ceea ce vei spune. Comentariile tale la comentariul meu asupra unui comentariu la comentariul altui commentator, sunt emotionante pana la lacrimi. Acum, ca ai venit ,ma simt mult mai linistit ca am “mintea limpede” si “ochiul vigilent” langa mine.
Pentru a-ti aminti de zona din care provii, imi voi aminti de un pasaj din Ion Creanga. La un moment dat Nica povestea despre “matele” care se jucau la motocii pusi de maica-sa pentru ca acestea sa-si gaseasca o preocupare. Zbaterile tale aici, tumbele si giumbuslucurile pe care le faci, imi amintesc de “matele” lui Creanga. La fel, si tu, “te joci” cu “motocii” agatati diverselor texte apartinand altor comentatori, iar joaca te distreaza nespus. Mici greseli gramaticale, atitudini intelese partial, sarje sau polemici, iti provoaca controrsiuni lingvistice, tirade nesfarsite de critica a comentariilor, texte lungi despre “despicatul firului in patru”, si alte “tumbe” cotoiesti(ca sa nu vorbesc de multipli “smiley”), exact cum imi inchipui ca motocii, provocau matelor lui Creanga. Dupa care , te retragi si “torci” linistit.
Dar sa stii ca mie imi plac pisicile…
S-auzim de bine.
@Adrian Nastase
Aflu ca sedinta PSD de dimineata nu a fost lipsita de palme , de intepaturi, acuze si de nervi mai mici sau mai mari. Ne povestiti?
E retoric, dar se pare ca “pedeapsa” nu e inghitita prea usor. Asta de ce spuneam mai sus, in privinta “eficientei” pedepsei asupra pedepsitului.
S-auzim de bine.
@
Le Prince
Rien n’est jamas acquis a l’homme Ni sa force
Ni sa faiblesse ni son coeur El quand il croit
Ouvrir ses bras son hombre est celle d’une croix
Et quand il croit serrer son bonheur il le broie
(…)
Statornic nu sunt date omului puteri
Ori slabiciuni ori calde doruri Cand duce
Bratele-n laturi isi vede umbra cruce
Ferice-mbratisand el moarte aduce
Vietas in nepatrunsul cruntei sfasieri
(…)
Nu stiu de ce-ti spun aceste versuri. Sau, poate stiu. Ce importanta are?
Odata spuse versurile, iata si continuarea.
Il vei fi recunoscut, desigur, pe Aragon (poezia, de o frumusete unica, din care ti-am spus prima strofa, e celebra- as considera o ofensa sa-ti indic titlul).
Am simtit imperioasa, vitala nevoie sa-l traduc pe Aragon pentru mine.
Cel mai ciudat este ca aceasta irepresibila dorinta a aparut, nu cu foarte mult timp in urma, intr-o seara cand ma chinuiau dureri cumplite.
Dorinta a fost invaziva si, deodata, am simtit-o transformandu-se intr-o inexplicabila “datorie”.
Intre doua valuri chinuitoare, imi auzeam, parca, gandul intrebator: “Cum sa traduc “ma dechirure” din “Mon bel amour, mon cher amour, ma dechirure/ Je te porte en moi comme un oiseau blesse”?
Nu putea fi “sfasierea mea”, nici “rana mea”.
“Bucata rupta din mine, asta e sensul” m-a fulgerat un alt gand.
Ca prin farmec, durerile s-au oprit si am reusit sa adorm.
A doua zi, mi-am spus ca irepresibila dorinta de a-l traduce pe Aragon (si de a incepe cu superba poezie din care ti-am “spus” prima strofa)- translatata si resimtita ca un fel de “datorie”- va fi fost una dintre acele trairi inexplicabile ale cuiva chinuit de durere.
Nu am apucat sa-mi termin gandul si durerile au revenit, fulgerator, teribil.
Am inteles- sau, asa mi s-a parut a intelege: nu fusese o “traire inexplicabila” a cuiva chinuit, chiar trebuia sa-l traduc pe Aragon.
Nu am de ce sa ma grabesc- nu mi-am propus sa dau vreunei edituri traducerea volumului “La Diane francaise”. Voi face asta pentru mine.
Varianta romana a strofei e o ciorna. Trebuie mult, mult lucrat pe cuvant.
Dar, trebuie pastrata forma (cele 12 silabe) si tipul de rima.
Nu e usor, caci la Aragon sensul nu e nicicand cel primar, iar sugestia se pravaleste, parca, in sine, eliberand mereu alte dimensuni.
@
Le Prince
Am uitat sa-ti spun un vers!
Nu-i nimic, iti mai spun o data toata strofa:
Rien n’est jamas acquis a l’homme Ni sa force
Ni sa faiblesse ni son coeur El quand il croit
Ouvrir ses bras son hombre est celle d’une croix
Et quand il croit serrer son bonheur il le broie
Sa vie est un etrange et douloureux divorce
(…)
@ Dle Goe,
Interesanta observatie, Geoana nu are voie, Preda si Voinescu au voie.
Interesant imagologic, probabil incepe ofensiva de toamna impotriva opozitiei parlamentare care trebuie compromisa pentru unicameral.
Despre Geoana, cati i-ar fi stat pe presh la usa daca nu s-ar fi dus la “SPA” in seara aia? Insa coerenta trebuie impusa, asta-i OK.
In rest, cata vreme baronii nu se mai bazeaza pe partid, nici partidul n-are cum sa se mai bazeze pe ei, oamenii invata sa se descurce ca sa treaca prin orice deshert pe cont propriu…”lasa-i ba p-aia de la Bucuresti, noi aici, local, trebuie sa ne intelegem si sa ne descurcam…”.
@LePrince:
In primul rand trebuie sa va spun ca Dl.M.R.Badea nu stie fotbal.
El nu stie ca un sponsor la echipa U din orasul Cluj-Napoca era mai mult decat BineVenit.
In al doilea rand echipa de fotbal bucureshit STEAUA a avut un antrenor deosebit de inspirat si harnic si talentat, care, pentru a nu i se mari salarul, a preferat sa mearga in liga (sau cum se numeste acel campionat intern -nu stiu ca inca nu am vizitat acele meleaguri) unui stat arab.Imi scapa numele, imi cer scuze! -, si anume pe Dl.Olaroiu -care, de altfel seamana cu M.C.R. fff bine.
Asta numai daca Mon Cher ar mai slabi…putin.
Va multumesc pentru atentiie si va doresc reascultare placuta a meciurilor transmise de …un bun comentator sportiv de pe meleaguri ardelene a carui nume imi scapa acum nefiind relevant pentru subiectul politic pe care tocmai l-am dezbatut impreuna.
Bibliotecaru,
Atentie , au trimis un nou val de activisdti, cuplul Andrei-Zaharescu a fost inlocuit de miruna-sym , se pare ca atata timp cit va publica va descurcati,eu cu toate ca nu pot sa ma abtin scriu zece din care intra una. S-ar putea insa ca cea intrata desi rebusista sa faca aerul mai respirabil!
san francisco
Am vazut la TVR un Adrian Nastase ce afisa o satisfactie aproape nedisimulata pentru faptul ca Prostanacul a fost luat la suturi dar si un om politic care incearca sa castige timp prin faptul ca nu s-au luat masuri radicale.
Oricum nu se schimba nimic!
Oamenii simpli nu depind de politicieni, ci doar de ei insisi: MUNCESC AU, NU MUNCESC NU AU !!!
Lasati-ne sa muncim!
http://aniolaart.wordpress.com/
Numai bine.
@ Vasile,
Eu nu sunt impresionat prea mult de cei care mă contrează atunci când contra este singurul scop. Nu prea mai suport limbajul venal al unor comentatori care parcă imundă internetul (habar nu am ce robinet s-a deschis), dar cu contrele nu am probleme pentru că am o gândire structurată, ceea ce-mi permite să obţin, cu uşurinţă, argumente. În plus, nu mi-e greu să recunosc când greşesc. Dacă aţi observat, de altfel, miruna-sym au renunţat relativ repede pentru că nu au ştiut cum să conducă discuţia mai departe…
Adio, Boc, Si N-am Cuvinte!
Motto: Traim in tara lor si asta ne omoara cu zile!
A trecut aproape si aceasta vara care, pe langa caldurile insuportabile din ultima vreme, ne-a mai pricopsit si cu implinirea pohtelor prezidentiale, materializate in taieri drastice de salarii, cu mult peste limita suportabilitatii, pe fondul cresterilor de preturi si a TVA-ului, totul “asezonat” cu disponibilizari masive de personal. Daca la asta adaugam si politica nationala de sorginte cotrocenista bazata pe sete de razbunare personala, pe ura, pe manipulari ordinare indreptate in sensul dezbinarii pana in prag de razboi civil a acestui popor, pe jaful sistematic si pe fata, fara cea mai mica jena sau temere de a fi sanctionati, practicat de guvernantii basiti pentru a-si scoate parleala la alegeri si a-si umple cu nesimtire buzunarele cu banul public, avem un tablou cvasi-complet a mocirlei in care Basescu si gasca sa de derbedei ne obliga sa incercam o supravietuire la limita.
Lipsa oricarui orizont de mai bine, plecarea in masa a unui personal calificat catre un trai decent, personal a carui lipsa o vom contabiliza statistic in cresterea ratei mortalitatii la toate categoriile de varsta, perspectiva platii datoriei contractate de chiomb pe vreo doua generatii viitoare, izolarea prin carantinizare politica a tarii in plan international etc. nu fac nimic altceva decat sa ne genereze imaginea unui viitor sumbru in care, basescu si ai lui se simt bine in tara lor in timp ce restul neamului face coada la intrarea in cimitir imbracati in palton de scanduri.
Parlamentarii mai au putin si termina vacanta, iar promisiunile lui Boc de a-si asuma alte si alte imbecilitati de ordonante, legi etc. datatoare de frisoane si aducatoare de dric in prag de casa au toate sansele sa se realizeze, iar noua sa ne fie si mai rau. Aceasta piticanie scarboasa prin servilismul si pupincurismul practicat la dos de basesc, neavand nimic de pierdut, este in stare de orice marsavie pentru a-i face pe plac tatucului si a se mentine in scaunul de sef al Executivului.
Marea problema pe care Basescu o mai are de rezolvat cu pensionarii pe care-i uraste pana in adancul viscerelor sale va deveni istorie, dupa ce Boc va anunta impozitarea pensiilor, iar majoritatea parlamentara va valida acest act de paricid. Si asta este numai una dintre noutatile pregatite de echipa Basescu&Boc pentru sezonul de toamna/iarna 2010.
In opinia mea consider ca a venit momentul pentru un basta! raspicat spus acestor netrebnici care-si bat pur si simplu joc de o intreaga natie.
Daca nu suntem in stare sa iesim in strada, ca in ’89, si sa dam de pamant cu aceste javre, am putea macar face un dus rece, pentru a ni se duce fierbinteala acumulata la scufita dupa atata canicula si sa ne organizam pentru pichetarea sediilor PD-L-ului si a locuintelor parlamentarilor acestui partid in ideea de a le baga in cap ca, daca nu vor sa-i ia dracu’ ca pe Basescu, este cazul sa revina cu picioarele pe pamant si sa nu mai voteze ca imbecilii toate aberatiile ce-i trec chiombului prin tartacuta, la moment de mahmureala bahica matinala.
Ajunge, fratilor, cu atata bataie de joc, minciuna, jaf national si in general cu tot cortegiul de rautati pe care ni l-a servit Basescu de cand este la Putere.
Putem sa ne ducem singuri crucea si sa iesim din criza pe picioarele noastre si nu transportati de masina neagra cu ingerasi la portiere. Am vazut cu totii ca asa-zisele masuri luate de acest guvern nu sunt altceva decat niste elucubratii ale unor minti bolnave, care in niciun caz nu vor insemna sfarsitul crizei in tara noastra, ci adancirea ei sub orice limita de normalitate.
Ce-mi place noul TVR reformat de tovarasa Culcer.
Pe site troneaza, intr-un fel asemanator Hotnews si Oficiosul, intrebarea:
Credeţi că Mircea Geoană va respecta interdicţia de a vorbi în numele PSD timp de 6 luni?
Ok, intelegem ca pdl trebuie sa stea in continuare la guvernare impreuna cu imparatul Traian.
Ce coincidenta:
.
1) PDL-ul trage linie si da cartonas galben celor de pe margine care dau sfaturi celor din teren, desi sunt la guvernare.
2) PSD-ul cere time-out (desi e pe tusa) si il baga pe Prostanac la o scurta dar intensa discutie “pedagogica”, ca din cauza lui nu sunt acum la guvernare.
Al naibii ciolan, cate probleme aduce. La ce bun sa mai faci politica daca oricum ai da-o tot nu e bine
Domnule Presedinte….am o intrebare care ma doare si sincer in ultimii 6 ani nu am gasit nici un raspuns: DE CE PSD PRACTIC NU MAI EXISTA IN ROMANIA?
Sunt de acord cu doctrina PSD dar nu pot sa inghit ghioarlele din PSD, daca puteti raspunde, de ce in ani cand ati fost la putere de ce ati vandut tot, de ce nu ati pastrat fabricile si care nu era productiva sa i se schimbe profilul … erati un domn acum….. nimik…..pacat ca aveti ceva cultura in cap fata de alti din PSD .
http://georgylyx.blogspot.com
http://www.leinbz.wordpress.com
@
Cristian
A inceput Prostanacul sa-si trimita mesagerii la inaintare (si) pe acest blog, in incercarea de a induce ideea ca el ar trebui sa fie viitorul prim ministru?
Tentativa de a sugera ca PSD, prin decizia de ieri, il opreste pe Prostanacia Sa sa ajunga pe scaunul nr. 1 de la Palatul Victoria este penibila.
Prostanacul nu are ce sa caute pe acel post!
In functia de prim ministru, Prostanacul ar fi un altfel de Boc. Este inutil sa detaliez de ce. Spun totul scenele de un ridicol total al temenelelor pe care le facea Prostanacul la Cotroceni in perioada in care a tarat PSD in incalificabila aventura a intrarii la guvernare alaturi de PD-L.
P.S.
Se vede cu ochiul liber ca, dincolo intentia de a parveni cu orice pret (slugarnicia fata de Cotroceni fiind unul dinainte acceptat), Prostanacul isi doreste cu ardoare sa poate sta, oficial, macar o zi pe scaunul de la Palatul Victoria care i-a revenit, pe buna dreptate, lui Adrian Nastase, timp de patru ani.
O pauza vocala nu strica, face bine la corzile vocale. Doar ca dl Geoana are si blog si vom avea de-a face cu o discutie pe tema in ce masura este public si in ce masura privat un blog personal. Nu cred ca dl Geoana poate fi condamnat sa tina doar o agenda in care sa inceapa tot ceea ce scrie cu “Draga jurnalule…” Foarte adevarat ca dl Geoana a avut o conducere de pomina si in care a utilizat toate metodele de partid de care pomenea onorabilul Harabula si poate chiar unele in plus: machiaverlicuri, cum ar fi zis Trahanache. Tot foarte adevarat este insa si ca dlui Ponta nu i-a fost prea rau sub prezidentiatul geoanian, asa incit imaginea creionata de el despre dl Geoana, desi corecta, o gasesc facuta cam in stil basescian. Dincolo de toate cele care au fost si nu a fost bine ca au fost si de toate cele care sunt si nu ar fi trebuit sa fie, din punct de vedere pragmatic cel mai rau mi se pare ca dl Geoana a cam “guvernat pe datorie” si a lasat cam goala pusculita pesedeului. Una peste alta, am cam inceput sa simt ca nu il voi vota pe dl Ponta daca va candida la viitoarele prezidentiale.
Si mai cred ca media va incepe sa il gidile insistent pe dl Geoana, asa de al dracului, in ideea de a obtine chiote nepermise.
Le Prince,
un singur lucru ai ghicit in comentariul tau: ca ma amuz binisor pe seama unora ca tine
.
. Stiu, explicatiile tale (lingvistice?) se bazau pe parerea unui medic. E ca si in bancul in care lingvistul il intreaba pe muncitorul forestier: “Ia spune, amice, cum se zice corect : funicular sau furnicular?”, la care forestierul raspunde: “La ce?” 
. Desigur, pastrand proportiile, sper ca medicul tau nu va pune diagnostice in care sa confunde asfixia cu sufocarea; adica, de pilda, sa se ajunga la trimiterea victimei asfixiate cu monoxid de carbon la chirurgie ORL.
Da, esti amuzant cand spui “iti oferisem o explicatie detaliata a nuantelor +sufocare versus asfixie+” (explicatie in urma careia trageai concluzia ca nu exista diferente intre sufocare si asfixie); cand eu iti pusesem la dispozitie definitiile din Larousse ale termenilor in cauza, definitii din care reiesea limpede ca cel care se sufoca inca mai misca, pe cand asfixiatul mai are oxigen in sange doar de-o coma de week-end
De fapt, de dragul potentialilor lui pacienti, sper ca medicul asta al tau, care spune ca-i totuna sufocarea cu asfixia, sa se fi facut taximetrist de atunci…
Tot despre nuante era vorba si mai departe in text. Adica, spui ca, dupa cum pun eu problema (sunt oameni politici intelectualii care au un discurs in care iau atitudine in favoarea unei opinii politice – n.b.), toti cetatenii unei tari ar fi oameni politici. Da! Intr-o tara care are drept cetateni numai intelectuali cu discurs politic, toti cetatenii acelei tari sunt oameni politici
. Stii cand gresesti tu? Cand iti insusesti opiniile chefliilor de la terase, care spun ca tine ca “toti facem politica” la un moment dat. In cazul acesta este la fel de adevarat si ca “toti facem fotbal” la un moment dat 
. Intr-adevar, daca doar “faci politica la un moment dat”, nu esti om politic. Dar nu de aceea nu esti tu om politic, Le Prince, ci din cauza ca nu ai un discurs (chiar daca, intelectual vei fi fiind si de opinii politice faci tu rost…). Si tot de aceea, cei amintiti (de tine, nu de mine – atentie! -, eu numai i-am preluat) sunt oameni politici; adica, sunt intelectuali, au discurs, iar discursul lor contine coalizari cu anumite opinii politice.
. De parca a fi om politic este o meserie din care maine iti poti da demisia devenind civil 
. Cum sa nu te amuzi, Le Prince?
Oricum, sa-l excluzi pe Andrei Plesu din categoria oamenilor politici?! Doar pentru ca numai “episodic” a fost om politic…
Dar cel mai mult m-au amuzat nu cele de mai la deal, ci atentia cu care ai urmarit aniversarile Theodorei. Eu n-am crezut ca ea are peste 45 de ani, pentru ca din interventiile ei razbate o anumita ingenuitate adolescentina. Tu, fara sa remarci aceasta, “te-ai uitat” in certificatul ei de nastere si ce ti-ai zis: “E nascuta in anii 60, ia sa-i arat eu la “trecuta” asta ce barbat sunt!”. Te-ai gandit ca poate a spus ca e mai in varsta pentru a reusi sa fie luata in serios de catre “prejudecarii” de pe blog? Asa cum unii barbati spun ca sunt mai tineri decat in realitate, pentru a nu fi considerati ramoliti
. Dar, chiar daca Theodora ar avea, oficial, peste 45 de ani, tot pot sa o numesc “fata”, cand compar varsta ei cu varsta ta, nu? 
. Intelegi, acum, de unde amintirea bunicului meu care o critica pe verisoara-mea? Cat despre faptul ca Theodora s-ar putea simti jignita ca i-am gresit varsta in jos, las-o pe ea s-o recunoasca. Te cam pricepi la femei! Ai cunoscut multe pana la anii astia? 
.
Hai, ca imi inchei aici “controrsiunile” lingvistice. Ca sa nu te îmbârlig de tot
. Apropo, stiai ca termenul “controrsiuni” nu exista in limba romana? Cred ca tremurarea mainii pe tastatura-ti… erai si la sfarsitul mesajului destul de lung… poate iti este mai simplu sa accepti asa… 
.
Bine! Acum fii atent!, ca imi intru in rolul de semafor. Ai dreptul la galben intermitent, pentru urmatoarea perioada. Adica, iti poti continua comentariile, cu grija, privind atent stanga-dreapta (adica, progresisti-conservatori
), respectand totodata regula prioritatii de stanga (sic!) (conservatorii sunt in stagnare libera, prin definitie, deci n-are rost sa astepti dupa ei in intersectie 
).
P.S. Ca sa te ajut la fuziunea cu parerile Ayei, revin pentru a fi de acord ca in viata trebuie sa-ti iei drept repere, nu oamenii, ci principiile de “bine”, “frumos”, “dreptate” etc. Care n-au fost inventate de oameni, nuuu! Ele au existat tot timpul, la fel ca si atractia gravitationala, asteptand sa le descopere cineva. Pacat ca fiecare grup si-a descoperit propriul “bine”, propriul “frumos”, propria “dreptate”, dupa cum ii era mai la indemana momentan
. Oare eu ce principii sa-mi aleg drept repere viitoare, pe cele din Extremul Orient sau pe cele din Extremul Occident (sic!)?… Sau sa raman la acestea marxiste(?) pe care le am acum: justitie, societate fara clase etc.?…
@
Le Prince
@
Le Prince
“CONSTRUCTIA BASESCU” SI IMPOSIBILITATEA “UCIDERII “IN EFIGIE””
Afirmi: “Incercarea lui Voinescu de a face din Traian Basescu un nou Ion Iliescu, prin „basescianism” a esuat.”
Esecul este doar partial, caci “basescianismul” este STRICT o tentative de ideologizare.
( Nu a fost incercarea lui Voinescu- acesta fiind doar ales ca purtator de mesaj pentru ca acea afirmatie “suna” credibil rostita de el- dar o foarte laborioasa regie a unor adevarati specialisti. Nu e urma de ironie in afirmatia mea privind aprecierea specialistilor.)
“Construirea personajului Basescu” pe reperele liderului- prototip Ion Iliescu a vizat doua planuri.
1. Cel al exploatarii trasaturilor comune, de fond, ale celor doi (o analiza atenta releva faptul ca acele trasaturi sunt numeroase si esentiale in definirea tipului de lider- cu mentiunea ca prototipul este si va ramane Ion Iliescu).
2. Cel al incercarii de asociere cu vocatie translativa la nivel de “ideologie” (ceea ce trimite si la concept) stiut fiind ca, nu o data, legat de liderul- prototip s-a vorbit de “iliescianism”.
Voi incepe cu cel de al doilea plan, rezervand o mult mai mare atentie primului, cel al exploatarii trasaturilor commune.
.
Demersul desfasurat pe cel de al doilea plan (“ideologic”, in speta incercarea de a lansa “basescianismul”) a esuat din cauza nefirescului.
Daca in cazul lui Ion Iliescu tipul de discurs politic si de adresabilitate (ajutand, aici, atat imaginea de vechi om politic cat si- doar aparent paradoxal-ideea de vechi atasat de doctrina comunista) aveau vocatie ideologizanta, putand duce, pe un drum al firescului, la o “varianta personala” cvasi-doctrinara (“iliescianism”), in cazul lui Traian Basescu nu exista elemente prin care, puse cap la cap, sa se ajunga (pe calea firescului) la acelasi rezultat.
Incercare a esuat si din cauza lipsei de credibilitate a asocierii Basescu- conceptualizare.
Ca forma, “basescianism” are elementele unui concept.
Hegelianismul, kantianismul- iau doar doua exemple- definesc doctrinele lui Hegel si, respectiv, Kant si ale adeptilor acestora. Definesc scoli.
Conceptele respective pornesc de la numele intemeietorilor acelor doctrine (scoli).
Conceptul “marxism” defineste doctrina lui Marx si a adeptilor acestuia.
In toate cazurile mentionate exista o coerenta ducand la inaltul grad de abstractizare caracteristic conceptelor (fiind irelevant, in context, ca definesc ceva pozitiv sau negativ).
Pornind de la un nume propriu, conceptul se poate naste si daca gandirea, conceptiile personajului au fost repere ale unei perioade (necontand daca raportarea generala la ele va fi fiind pozitiva sau negativa). In plan ideologic, se poate ajunge, astfel si la o “varianta personala” cvasi-doctrinara (cazul „iliescianismului”)
“Basescianism” s-a dorit a fi un concept care sa defineasca fie doctrina lui Basescu si a adeptilor sai (o astfel de incercare ar fi fost lovita de ridicol de la inceput, motiv pentru care nici nu a fost luata in calcul) fie o epoca purtand amprenta gandirii, conceptiilor lui Basescu. Or, la acest capitol, totul sta sub semnul precaritatii, incercarea fiind sortita esecului.
Primul plan al constructiei, insa, a fost si este bine sustinut in continuare (mai mult- cu riscul de a declasa un cor de “haulituri” atat din partea celor care se legitimeaza cu “un nume si o fotografie a liderului” cat si din partea celor care nu doresc ca anumite lucruri sa fie dezvaluite si, astfel, constientizate public- afirm si intaresc afirmatia ca daca nu va fi demontat acest prim plan, “constructia Basescu” va ramane in picioare).
Iliescu si Basescu au trasaturi comune esentiale care ii fac nu doar comparabili, dar si asociabili in profunzimile mentalului colectiv.
(Cei care sustin ca nu pot intelege de ce, in pofida defectelor lui comportamentale, Basescu a fost votat, pentru un nou mandat, de jumatate dintre cei prezenti la urne, fie nu pot fie nu vor sa realizeze ca explicatia se gaseste intr-o zona a determinarilor psihologice profunde, care contine elementele comune Basescu- Iliescu; cei care l-au urat pe Iliescu- acestia fiind DOAR UNII dintre actualii votanti ai lui Basescu- au pastrat o nemarturisita dorinta de a avea un lider care, nefiind I.I.- pe care il asociau cu comunismul- sa aiba, totusi, trasaturi fundamental comune cu acesta, care a fost mereu un reper; pozitionarea explicit anti-comunista a lui Basescu a adus “picatura” necesara si elementul asteptat de votantii respectivi; nu in ultimul rand, pe Basescu l-au votat si o parte dintre fostii votanti ai lui Iliescu- in speta, adeptii autoritarismului).
Asemanari fundamentale:
Ca si Ion Iliescu, Traian Basescu provine din “rezervorul” stangii politice.
Analizat cu luciditate, la rece, Traian Basescu apare ca un personaj cu o structura specifica stangii “de moda veche”.
Ca stil, pe fond, Traian Basescu e apropiat de Ion Iliescu.
Pe amandoi ii caracterizeaza discursul populist, dar care convinge; intuirea cuvantului simplu bine ales si tintit; asocieri “culese” din realitatea imediata si familiara tuturor nivelurilor de instructie; absenta complexelor.
Amandoi sunt adversari redutabili; folosesc arme (cel putin aparent) simple si eficiente; se simt in largul lor in multime- si sunt “asimilati” de aceasta odata intrati in ea.
Nu creaza complexe interlocutorului.
Atat Ion Iliescu cat si Traian Basescu stiu sa dea comenzi “intrand” pe lungimea de unda a receptorului ales; sunt tenaci; increzatori in sine; capabili sa puna intre paranteze ostilitatea celor din jur (amandoi s-au confruntat, in public, cu manifestari acut-ostile, care i-ar fi facut zdrobit psihologic pe cei mai multi- nu si pe ei) si sa-si duca la bun sfarsit un discurs (cati ar fi rezistat, imperturbabili, precum Basescu, in decembrie 2006, cand a rostit in Parlament discursul prin care condamna, formal, comunismul?; doar Iliescu e capabil de asa ceva, lucru demonstrat in situatii a caror detaliere nu isi are rostul, acum- a putut tine piept unor manifestari cvasi-delirante ale unei sali, fara a se clinti, fara a parea vreo secunda invins de ostilitate; mai mult, in plus fata de Basescu, a reusit sa opreasca delirul salii folosind un complex savant, de la diversiunea de mare talent la „captatio”).
Atat Ion Iliescu cat si Traian Basescu pot declansa comportamente si atitudini publice patimase (exemple sunt multe, inecunoscute, atat in spatiul public cat si in spatiul virtual- nu are sens sa ma opresc asupra unuia sau altuia).
Revenind la stanga politica si la Basescu: reflexele lui politice lui “bat” catre stanga de moda veche (a se vedea „solutia” pe care a formulat-o recent in cazul „vorbaretilor” Voinescu et Comp: daca nu tac, afara din partid!; amenintarea cu acest tip de excluziune este tipica stangii de „moda veche”, unde inlaturarea din partid echivala cu marginalizarea sociala).
Atat Ion Iliescu cat si Traian Basescu s-au manifestat (fiind presedinti ai Romaniei) „partinitor” politic (diferenta constand in aceea ca, avand mai multa experienta si un alt tip de temperament, Ion Iliescu a salvat aparentele echidistantei politice).
Atat Ion Iliescu cat si Traian Basescu au considerat, pe fond (asta nu presupune marturisirea!) ca partidul „de provenienta” este instrument politic.
Cand au considerat ca, neputandu-l controla direct (data fiind „distanta Cotrocenilor”) acel partid nu ii „ mai reprezinta”, au incercat sa puna presiune asupra lui (in acest caz, Traian Basescu a reusit, Emil Boc netinandu-i piept; Ion Iliescu, insa, nu a reusit nici macar sa-l faca sa-si plece privirea pe Adrian Nastase; AN se deosebeste fundamental de „blandul” Oliviu Gherman- cati isi mai amintesc ca acesta era, de fapt, presedintele PDSR pana in 1996?; AN a creat, practic, PSD- partid de guvernamant in perioada 2001- 2004- ca formatiune flexibila, moderna, a stangii nemarxiste; Adrian Nastase este cel care se „confunda politic” cu PSD- asa dupa cum Ion Iliescu se „confunda politic” cu PDSR; chiar daca, istoriceste, cele doua partide apar cu filiatie comuna, ele se deosebesc puternic unul de celalalt, asa cum se deosebesc si cei doi lideri cu care se „confunda” fiecare in parte).
Atat Ion Iliescu cat si Traian Basescu au incercat sa-si impuna vointa guvernelor (diferenta constand in aceea ca Ion Iliescu nu a avut stridente comportamentale, spre deosebire de Traian Basescu).
Cand s-au lovit de rezistenta premierilor (Ion Iliescu- Adrian Nastase; Traian Basescu- Calin Popescu Tariceanu) atat I.I. cat si T.B. au criticat, public, premierii in cauza, cu ferme trimiteri la guvern si la „devieri ideologice” (spre desebire de Traian Basescu, care a folosit „exprimari portuare”, Ion Iliescu a folosit „subtilitati psihologice” si „caracterizari metaforice” la limita transparentei, cu efecte in mentalul colectiv- de exemplu „capitalismul de cumetrie”, „arogantul”).
„Lista” poate continua.
Faptul ca Traian Basescu are trasaturi DE FOND comune cu liderul- prototip Ion Iliescu a fost subtil si extrem de eficient exploatat de specialistii care au conceput si realizat „constructia Basescu”.
Demontarea acestei „constructii” ar presupune „demitizarea” datelor cu impact asupra mentalului colectiv.
In acest punct, apare geniul prospectiv al celor care au realizat „constructia Basescu” imbinand mestesugit REALELE trasaturi comune fundamentale Traian Basescu- Ion Iliescu.
Datele de impact sunt tocmai trasaturile fundametale comune ale lui Traian Basescu si Ion Iliescu.
Psihologic si la nivel de mental colectiv, „demitizarea” datelor de impact in cazul Basescu ar duce, automat, la „demitizarea” liderului- prototip, Ion Iliescu- ceea ce, pe un plan foarte profund, echivaleaza cu „ucidere in efigie”.
Cat de credibil este ca, indiferent de intensitatea dorintei de a-l inlatura pe Traian Basescu din zona decizionala, o „anumita parte a stangii” (cu bune „conexiuni” la nivelul „specialistilor in constructii psihologice cu impact asupra masselor”) ar putea fi de acord sa sacrifice, la nivel SIMBOLIC, imaginea liderului- prototip prin care, indiferent de raportul cu guvernarea (situarea la putere sau in opozitie) isi pastreaza pozitia de autoritate incontestabila?
@
Le Prince
Pentru studentie (dans les cafes voisins nous etions quelques- uns qui attendions la gloire…et nous avions tous du genie), pentru ceea ce, intr-un sens profund, as numi “Parisul nostru”- si pentru sfasietorul meu dor de Montmartre (cat as vrea sa fiu acolo!), “La Boheme” (dar trebuie sa stii ca nu are dreptate Aznavour, in final, spunand “ca ne veut plus rien dire du tout”- pentru mine inseamna marea punte cu viata):
@
Paul
Citez din mesajul tau catre Print (fragment in care faci referire si la mine): “Ca sa te ajut la fuziunea cu parerile Ayei, revin pentru a fi de acord ca in viata trebuie sa-ti iei drept repere, nu oamenii, ci principiile de “bine”, “frumos”, “dreptate” etc. Care n-au fost inventate de oameni, nuuu! Ele au existat tot timpul, la fel ca si atractia gravitationala, asteptand sa le descopere cineva.”
Referirea ta era ironica.
Fie te-ai grabit, fie ai intrat, imprudent, pe un teren nesigur pentru tine.
Este limpede pentru oricine ca, in context, “bine”, frumos”, “dreptate” au valoare conceptuala. Putem vedea ce defineste (conceptul defineste!) fiecare dintre concepte mentionate, dar nu acesta este subiectul, acum.
Banuiesc ca de esti de acord cu mine ca nu-ti poti lua un concept (sau mai multe) ca reper(e) de viata.
In contextul discutiei (a ta cu Le Prince, cu implicarea interventiei mele) principiile sunt norme de viata alese (de tine) in baza carora iti dezvoltii propriile atitudini, comportamente, actii.
Acestea abia pot deveni repere (nu conceptele).
Ele sunt si valori personale.
Pornind de la exemplele propuse de tine, exista “principiul binelui”, “principiul frumosului”, “principiul dreptatii”. Ca reper, pot fi alese toate acestea (un set de principii), doar unul dintre ele sau altele.
Desigur, exista si indivizi care aleg, ca principiu de viata, lipsa principiilor (paradoxul e doar aparent). Sunt personaje fara valori, repere personale, ceea ce este subuman, din punctul meu de vedere.
Observa, te rog, ca nu am luat in discutie impartirea principiilor in pozitive si negative, nepropunandu-mi sa intru pe taramul relativitatii (aici, suntem de acord- nu cred ca e nevoie sa reproduc citatul- fara ca asta sa nege afirmatiile mele anterioare).
In replica ta exista o cel putin ciudata incercare de a lua in deradere, de exemplu, principiile binelui, frumosului dreptatii, intrucat sunt “inventate de oameni”. Incerci sa argumentezi, continut, ideea, opunandu-le o lege a naturii (legea atractiei gravitationale) pe care o consideri valoroasa prin aceea ca a fost descoperita (valorizarea fiind data de ideea existentei ei independent de faptul ca ar fi sau nu cunoscuta de oameni).
In primul rand, te invit sa observi ca te contrazici intr-un plan profund.
Gravitatia (teoretizata sau nu) impune prin ea insasi un principiu, o norma de conduita vitala. Daca, imbatat de inaltimi, incalci acel principiu de conduita, doar un extraordinar noroc ar face ca acea experienta sa fie si ultima din viata.
Nu as dori sa cred ca respecti doar principiile pe care nu le poti incalca, acest lucru echivaland, intr-un anume sens, cu lipsa principiilor.
In al doilea rand, mesajul tau ma face sa am neplacuta impresie ca, in cel mai bun caz, tratezi ca marginale valorile “nemateriale” (binele, frumosul, dreptatea- reiau exemplele tale) daca nu cumva chiar le negi, considerandu-le himere (acesta este sensul cuvantului “inventie” asa cum se desprinde din text).
Probabil, nu are importanta pentru tine faptul ca binele, frumosul, dreptatea sunt valori eterne (asa cred filozofii-nu stiu ce crezi tu despre filozofi si daca nu cumva consideri ca preocuparile lor sunt derizorii) chiar si in relativitatea lor. In acest caz, inteleg de cwe reperele tale sunt trecatoare- de exemplu, oamenii.
viata trebuie sa-ti iei drept repere, nu oamenii, ci principiile de “bine”, “frumos”, “dreptate” etc. Care n-au fost inventate de oameni, nuuu! Ele au existat tot timpul, la fel ca si atractia gravitationala, asteptand sa le descopere cinev
@ Mircea Geoanã (preluare dupã LePrince august 16, 2010 la 8:43pm): “de ce criticã Ponta perioada mea ca preşedinte, când atunci «le-am dat» şi lui, şi socrului, şi soţiei, tot ceea ce şi-au dorit”.
@Aya (preluare dupã LePrince august 16, 2010 la 10:18pm) spui: „dupã douãzeci de ani, (cele mai multe – pentru a nu generaliza) personaje cu astfel de manifestãri sunt mai degraba asociabile, ca intenţie şi structurã, cu acei falşi fideli aflaţi în «primele cercuri»”
* * * Astfel, ce spune Dl.Ponta e lafel cu declaraţia cu “CE ŞI-A DORIT SUFLEŢELUL” – în împãrţirea funcţiilor la vârf. Alt vârf… acelaşi vârf – al puterii rãsturnate peste interesul public pe care trebuiau sã-l serveascã în FIŞA POSTULUI (DIN CARE-ŞI TRAG DREPTURI) – dar ocupaţi cu “chestii… socoteli”.
Dacã noi am rãmas cu “beleaua”, DECI NOUÃ NU NI SE PRESCRIE NIMIC, dece li s-ar prescrie lor înainte de repararea consecinţelor sociale, CARE SE VÃD ?