Curtea Constitutionala a fost depolitizata!

Dupa cum probabil au aflat majoritatea dintre voi, noul presedinte al Curtii Constitutionale a Romaniei este Augustin Zegrean, numit judecator la CCR in anul 2007, de catre presedintele Basescu. Domnul Zegrean a fost, probabil, primul din noua seria de judecatori „neangajati politic” despre care vorbea Basescu cu cateva zile in urma. Caci da, PDL si Traian Basescu au vorbit intens despre depolitizarea CCR si despre cum vor ei sa o depolitizeze si cum vor face totul pentru asta. Inclusiv prin incalcarea Constitutiei, dar despre asta am mai vorbit.

Corul PDL a fost dublat de un alt cor (al vocilor de pe margine), pe care nu doresc sa il calific si la care nici nu vreau sa ma refer in mod special, altfel decat amintindu-i ca au tinut isonul depolitizarii, iar acum ar trebui sa aiba curajul sa continue.

De ce? Pentru ca depolitizarea Curtii Constitutionale, in viziune basesciana, inseamna impunerea in pozitia de PRESEDINTE  al acestei institutii a unei persoane care a fost DEPUTAT  PD pana cu trei ani in urma. Adica, un politician cu acte in regula si, mai mult, un fidel al PD. Si nu este nevoie de carti de istorie pentru a ne aminti acest lucru.

P.S. Nu as vrea sa fiu inteles ca atac in vreun fel alegerea lui Augustin Zegrean in functia de presedinte al CCR. E decizia Curtii, pe care trebuie sa o respectam. Ceea ce ma amuza este cum ipocrizia si populismul unora ajunge sa li se sparga in cap cand se asteapta mai putin. Oare Basescu se mai uita in oglinda? Oare cei care il sustin neconditionat in toate forurile publice se uita si ei in oglinda?

O explicatie despre fondurile europene

Discutia despre problemele financiare ale Romaniei a inceput de aproape un an si jumatate. Iar in acest timp, ne-am invartit de multe ori in jurul acelorasi probleme. Si de fiecare data, concluzia unui Guvern care nu a vrut sa asculte pe nimeni a fost una singura: nu sunt bani; pentru nimic. Ma rog, exceptand capitolul de achizitii despre care nici Boc, nici Basescu, nici altcineva din gasca nu explica de ce nu l-au taiat. Poate pentru ca supararea pensionarilor si simplilor salariati nu poate avea consecinta deranjarii altor oameni? Nu stiu. Doar intreb.

Unul dintre subiectele in jurul caruia ne-am invartit in aceasta perioada a fost reprezentat de fondurile europene. Ceea ce m-a frapat intotdeauna in discutiile legate de acest capitol a fost faptul ca ne raportam la fondurile europene ca la o sursa de finantare ce va sa vina, nu ca la ceva la care avem acces de trei ani de zile   iar efectele acestui acces ar fi trebuit sa fie cu adevarat vizibile. Romania are alocati, pana in 2013, aproximativ 20 de miliarde de euro. 20 de miliarde de euro pentru dezvoltare, proiecte. Un intreg „imprumut extern” destinat dezvoltarii si noi facem ce?

Cifrele reale spun ca nu facem deloc bine. Daca in mod teoretic am utilizat cam 12% din fondurile europene, in mod efectiv, ca plati efectuate catre contractori, Romania a primit aproximativ 1% din fonduri. 1%!! Acestea fiind spuse, despre ce absortie a fondurilor europene vorbim noi? Zonele in care sunt cele mai mari probleme sunt la transporturi si la mediu. Cauzele acestei situatii le stim cu totii: nu se dau bani decat cui trebuie (iar „cui trebuie” sunt putini, dar initiati) si pentru ca, sa fim cinstiti, este mai greu de bagat mana. Si asta, in timp ce un ministru se lauda cu zambetul pe buze in Parlament ca „sta” pe 4,3 miliarde de euro din fondurile europene.

Sunt absolut intrigat de faptul ca acest Guvern, care nu stie decat sa taie pensii si salarii vorbeste despre relansare economica si despre cat de bine va ajunge economia la finalul anului, batandu-si joc de o astfel de resursa pentru simplul motiv ca nu este usor de directionat catre cei care trebuie rasplatiti pentru sprijinul din campania electorala.. Si atunci ce facem? Pai tinem capitolul de achizitii, bunuri si servicii neatins si taiem pensii si salarii. Cam atat.

Motiunea poporului. Invataturi

Ieri a fost respinsa poate cea mai populara motiune din istoria Romaniei democratice. O motiune in care si-au pus sperantele milioane de salariati si de pensionari, o motiune care avea ca scop nu, in primul rand,  numirea unui alt guvern, ci strict blocarea unui pachet de legi criminale. Stiu ca multi au sarit sa spuna ca, daca se propunea un guvern alternativ, cu un pachet coerent de masuri, ar fi fost sanse mai mari. Calculul e gresit. Orice constructie alternativa nu are, in prezent, majoritate parlamentara (dat fiind ca parlamentarii UDMR au ales sa sustina, in totalitate, taierile de pensii si salarii). Iar despre proiecte diferite nici nu mai vorbesc (fiindca sunt rauvoitori toti cei care spun ca PSD nu a adus un program alternativ, desi vorbim despre el de saptamani intregi si este deja citit si analizat si de sindicate, si de patronate, si de specialisti). Motiunea nu a trecut dintr-un singur motiv: cei care se tem de Traian Basescu mai mult decat de vocea romanilor sunt inca prea multi. Dar acest lucru se va schimba. Care sunt invataturile pe care le putem trage din aceasta motiune?

1. E prima motiune pe care o facem strict legata de agenda populara si fara calcule politice prealabile. Si, ca o surpriza pentru toti cei care spun ca motiunea trebuia construita altfel, e prima motiune care aduce oameni in strada, si care  a fost pe aceeasi lungime de unda cu populatia. Parlamentarii opozitiei au reprezentat, ieri, vocea romanilor mai mult decat au fost vocea partidelor lor. Daca facem motiuni care sa raspunda nu dorintelor noastre de putere ci dorintei oamenilor de a rezolva anumite probleme, suntem mult mai credibili.
2. Existenta sprijinului popular are si un alt efect: creeaza o presiune reala asupra parlamentarilor. Iar multi dintre ei au acceptat ca e mai important mandatul popular decat mandatul cotrocenist. Inca nu suficienti, dar s-a vazut clar ca se poate. Pentru prima data dupa alegerile din toamna trecuta, dupa luni de zile in care s-au cumparat parlamentari, cei care voteaza cu opozitia au fost mai multi decat cei care voteaza cu puterea. A fost un semnal puternic, care va fi intarit si in continuare.
3. S-a strans legatura dintre platforma parlamentara si platforma strazii. Parlamentarii fac ceea ce alegatorii le cer, si asta se vede. Nu e populism, ci e responsabilitate sociala. Cand aperi reguli de drept fundamentale ( simplificand la extrem, pensia e un contract, iar contractul e baza dreptului) si cand ai ca doctrina protejarea celor slabi in fata unei crize de care ei nu sunt vinovati, oamenii sunt de partea ta. Iar gesturile din parlament au avut corespondent in strada. Aceasta legatura se va consolida tot mai mult.
4. Partidele incep sa atace “bucati” din electoratul pe care PDL il pierde tot mai mult. PDL, partidul intarit artificial in ultimii ani, incepe sa se fasaie ca un balon gaurit. Basescu s-a crezut Icarus si a ajuns sa isi arda singur aripile. Acum, electoratul PDL isi abandoneaza partidul. Iar aceasta tendinta trebuie urmarita atent, fiindca va genera un comportament ciudat din partea celor care se cred depozitarii voturilor de dreapta (ma refer la liberali). Noi, cei din PSD, avem electoratul nostru, cu care de jumatate de an vorbim, din nou, mult mai intens si mai consecvent. Cei din zona de dreapta incep insa o concurenta dura pe un electorat care incepe sa scada si care incepe sa fie dezamagit de solutiile dreptei. Asa a fost si in 2000 –  pentru cei care isi amintesc.
5. Parlamentarii vor incepe sa simta presiunea oamenilor, iar orice vot impotriva vointei oamenilor va trebui asumat si explicat. Poate ca o reforma parlamentara autentica nu inseamna reducerea numarului de parlamentari, ci transparentizarea totala a gesturilor politice, astfel incat oamenii sa poata sa judece mai corect cine isi face datoria si cine nu. Apropo de numarul de parlamentari – daca aveam un numar foarte mic de parlamentari, sansele de control total al votului acestora ar fi fost mult mai mari. Cand avem mai multi parlamentari, avem sansa ca ei sa judece independent si cu mintea lor.

Mai avem o lectie aparte a motiunii de ieri: cea pe care a incercat sa o dea Crin Antonescu lui Victor Ponta si Partidului Social Democrat. Intr-un moment in care miza era blocarea unor masuri sociale foarte dure, Antonescu a decis sa nu il atace doar pe Boc, ci – indirect - si pe initiatorii motiunii. A facut un apel la “unitate”, atacandu-i pe cei pe care ii indeamna la unitate. Cu cateva saptamani in urma, cand au incercat sa fure startul cu o motiune simpla impotriva guvernului in care vorbeau in principal de programul lor de masuri alternative,  acest apel la unitate nu exista. A aparut acum, desi PSD nu a facut nimic pentru a afecta aceasta unitate. Nu am comentat nici intentia PNL de a intra singur la guvernare daca ar fi cazut motiunea, cu Crin Antonescu prim-ministru – in numele unitatii. Noi, mai mult, am ales sa scoatem orice referire ideologica din motiune si sa prezentam separat solutiile noastre, intr-o anexa documentara (alaturi de documentul PC si unde am oferit si PNL sa-si adauge documentul cu solutii – ceea ce nu au dorit, pentru motive pe care poate ca eu nu le stiu),  tocmai pentru ca gestul nostru sa fie unul transpartinic.  Oricum, atunci cand soliciti  unitate  in zona opozitiei este usor necredibil sa te oferi, in acelasi timp, pentru a prelua puterea alaturi de Traian Basescu. Opozitia adevarata nu poate insemna acest lucru. Iar PNL probabil ca a invatat acest lucru in perioada 2005-2006, asa cum am invatat si noi in  2009.

Stiu ca exista o presiune foarte mare pe Crin Antonescu din partea diverselor grupuri de interese, dar mesajul credibil este cel consecvent. Si cel care tine cont de realitate. Nu e credibil sa te delimitezi la nesfarsit de cele mai bune guvernari ale celor doua partide, cata vreme ai alaturi, pe lista cu care ai recastigat alegerile in propriul partid, fosti ministri de-ai lui Tariceanu. Stiu ca e “cool” sa pari “Alba ca Zapada”, dar e mult mai cinstit sa recunosti ca nici unul dintre noi nu s-a nascut ieri. Eu cred ca e absurd sa reluam la nesfarsit aceleasi acuzatii care niciodata nu au fost probate si sa ignori propriile fapte de vitejie din perioada guvernarii CDR. Fiindca, de exemplu, suntem cu totii de acord ca Traian Basescu e principalul artizan al crizei si al dezastrului actual. Dar, in timp ce noi am fost intr-o guvernare cu el doar 9 luni, liberalii sunt cei care l-au adus la putere, cei care au guvernat cu el in perioada CDR, cei care i-au oferit atat de multi parlamentari prin diversele migratii din ultimii 5 ani, si cei care i-au facilitat toate deciziile timp de mai bine de 2 ani din ultimii 5.

Nu luati aceste randuri ca fiind niste atacuri, fiindca nu sunt. Sunt doar exemple care pot fi gasite (inclusiv de catre adversarii nostri) daca acceptam capcana recursului la istorie. PSD a gresit in ultimii ani cand a renuntat la rolul sau prevalent in societate si a acceptat sa fie a doua roata la caruta, atat in colaborarea cu PDL, cat si in cea din campanie cu PNL. Pentru aceste greseli a platit Mircea Geoana. Acum, PSD va fi consecvent cu propriul sau mesaj si isi va asuma  ce a facut bun in trecut, incercand, in acelasi timp sa corecteze greselile si, mai important, sa se adapteze timpurilor pe care le traim. Scopul este insa acela de a construi un viitor mai bun, cu un proiect nou pentru intreaga tara. Iar, pentru acest scop, e nevoie de castigarea alegerilor. Pana la alegeri, vom face front comun in opozitie impotriva lui Traian Basescu. Dar nu vom accepta sa fim tratati la pachet cu Traian Basescu, fiindca nu noi suntem vinovati pentru dezastrul produs de el. Nu noi l-am adus la putere si nu noi l-am votat vreodata.

Daca vrem sa construim o opozitie unita (fiindca, daca va aduceti aminte, chiar eu am initiat si stimulat acest dialog PSD-PNL in urma cu mai multi ani, evocand o astfel de strategie intr-un interviu mult comentat dar si dupa alegerile parlamentare din 2008), trebuie sa o facem de pe o baza comuna, in care sa ne acceptam unii pe ceilalti asa cum suntem  si fara sa incercam  sa ne folosim de ceilalti drept “piedestal electoral”.

Absenti votare judecator la Curtea Constitutionala

Valer Dorneanu a obtinut 161 de voturi, adica majoritatea voturilor din deputatii prezenti, suficiente, in opinia mea,  pentru numirea lui. Totusi, daca obtinea 168 de voturi, adica majoritatea voturilor din numarul total de deputati, orice discutie ar fi fost inutila. Ar fi fost suficiente inca 7 voturi din cei care au fost absenti.  Iata lista absentilor la Şedinţa Camerei Deputaţilor din 1 iunie 2010:

PSD -  Panţîru Tudor

PSD – Frunzulică Doru Claudian

PSD – Martin Eduard Stelian

PSD – Mocioalca Ion

PSD – Negoiţă Robert Sorin

PSD – Teodorescu Horia

PSD – Vasile Aurelia

PNL -  Scutaru Adrian George

PNL – Chiuariu Tudor Alexandru

PNL – Holban Titi

PNL – Ştirbu Gigel Sorinel

PNL – Tuşa Adriana Diana

PNL – Ţurcanu Florin

PNL(?) – Morega Dan Ilie

Independenţi – Ciuhodaru Tudor

Independenţi – Oprea Gabriel

Independenţi – Tabugan Ion

Independenţi – Tiţa Nicolescu Gabriel

Minorităţi – -  Amet Aledin

Minorităţi –  Dumitrescu Liana

Minorităţi –  Lubanovici Mircea

Minorităţi – Ibram Iusein

Minorităţi – Longher Ghervazen

PD-L – Brînză William Gabriel

PD-L – Iacob Ridzi Monica Maria

PD-L – Potor Călin

PD-L – Prigoană Vasile Silviu

PD-L – Stavrositu Maria

PDL – Voinescu Cotoi Sever

UDMR -  Antal István

Moţiunea întregului popor

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Romania a pierdut, de anul trecut, jumatate de milion de locuri de munca

Statisticile nu spun decat jumatate din adevar, in general jumatatea de adevar favorabila celui care se foloseste de ele. Aceasta este si situatia somajului din Romania. Dupa ce Emil Boc a laudat intens somajul real destul de scazut din Romania, o cercetare de presa a aratat ca statisticile prezentate de premier nu au spus decat cel mult un sfert de realitate – http://www.realitatea.net/romania-a-concediat-in-ultimul-an-mai-multi-angajati-decat-toate-tarile-europei-de-est-la-un-loc_718006.html. Indicele de somaj nu este suficient pentru a evalua situatia angajatilor din Romania. Unii romani nu au avut vreodata un loc de munca, altii au primit ajutor de somaj si nu mai sunt eligibili, iar altii au lucrat si lucreaza pe piata neagra si prefera sa nu atraga atentia asupra lor. In mod real, pe langa cifrele somajului, sunt importante si cifrele care arata cate locuri de munca se desfiinteaza.

Pentru a ajunge macar la jumatatea adevarului spus de statistici, trebuie sa vorbim si despre cum numarul angajatilor din Romania a scazut cu 13,9% in primul trimestru din 2010, comparativ cu primul trimestru din 2009. Datele vin din partea INS, institutie sub tutela guvernamentala, ceea ce ma face sa sper ca macar acestea nu vor fi acuzate ca fiind partizane sau ireale de catre PDL. Numarul salariatilor din economia romanească era 4,32 milioane la sfarsitul lunii martie 2010, potrivit INS, cu aproape 500.000 mai putini decat la inceputul anului trecut, afirma raportul Realitatea.net. Acelasi raport conseamneaza si previziunea Comisiei Nationale de Prognoza, ce estimeaza ca numarul de angajati din economie va continua sa scada si un trimestrul II din 2010 cu 2,1%.

In comparatie, regresul altor state cu care altadata ne-am fi comparat, incepand cu Cehia, Polonia sau Ungaria si sfarsind cu Bulgaria, este mult mai mic (in jur de 1-2%). Obiectivul guvernului nu este limitarea acestei decaderi, ci mascarea ei. Poate ca nu vor putea convinge jumatatea de milion de romani ramasi fara slujba dupa venirea guvernului Boc, dar incearca sa-i convinga pe ceilalti ca totul este bine, si ca Romania nu are un guvern incompetent. Voi ce credeti? Nici macar jumatatea preferata a adevarului nu-l disculpa pe Emil Boc si il condamna la statutul de cel mai slab premier din istoria Romaniei. Cealalta jumatate a adevarului sta in felul in care oamenii au ajuns sau vor ajunge sa traiasca. Cu salariile scazute cu 25%, cu pensiile scazute cu 15%. Cu facturile la caldura explodate si un nou an in care agricultura s-a bazat doar pe bunatatea naturii si a pierdut, Romania este paralizata si ar putea intra, in scurt timp, in coma. In societatea noastra, politica are, din pacate, putere de viata si de moarte sociala asupra multor cetateni. Dupa felul in care o foloseste, politicienii care detin puterea sunt buni sau rai. Comparand cum s-a trait sub alti lideri, Traian Basescu si Emil Boc, cu oricare dintre jumatatile de adevar despre care am discutat, raman corijenti. Din pacate, odata cu ei vor suferi si cca 15 milioane de romani.

P.S. Motiunea de cenzura este importanta, iar PSD va face tot posibilul pentru ca ea sa treaca. Chiar si asa, in conditiile in care controlul va fi detinut tot de Traian Basescu, nu multe lucruri pot fi indreptate. Votul de astazi este insa un semnal, pe care populatia il da, iar Parlamentul trebuie sa il accepte. Daca nu il accepta, va risca consecintele in viitor.

Antena 3 – ora 22.00

Adrian Nastase participa astazi la editia speciala a emisiunii “Sinteza Zilei” – Antena 3, ora 22.00.

Emisiunea poate fi urmarita live aici.

Echipa AN

Raspuns pentru Anca Boagiu

Nu intru intr-un razboi epistolar cu doamna Boagiu (din atat de multe motive incat nu e cazul sa le enumar aici). Vreau doar sa dau un raspuns legat de acuzatiile formulate de fostul ministru al transporturilor si prezentate in ziarul Romania Libera de ieri. In primul rand, suntem acuzati (PSD-ul in ansamblu) ca vrem sa denuntam acordul cu FMI daca am ajunge la guvernare. O scurta lectie de istorie: PSD nu doar ca nu a denuntat niciodata un acord international cu FMI, dar a sustinut singurul guvern (cel condus de mine) care a dus la bun sfarsit un acord stand-by. Asta dupa ce guvernarile CDR, in repetate randuri, nu stiau cum sa faca sa scape de aceste acorduri, care au fost reziliate de FMI din cauza nerespectarii lor de catre partea romana. Cu alte cuvinte, dupa ce luat o transa de imprumut, nu mai isi respectau angajamentele. Altfel spus, le trageau “teapa” celor de la FMI.

Mai mult, cei care au denuntat acordul cu FMI, de data asta in 2005, au fost chiar prietenii doamnei Boagiu, la inceputul guvernarii Basescu-DA, cand s-a renuntat total la colaborarea cu institutia respectiva. Pentru ca, dupa doar cativa ani, aceiasi sa puna bazele celei mai mari indatorari din istoria Romaniei, tot in relatia cu FMI. Asa ca aceasta acuzatie este tot din seria “hotii striga hotii!”.

Cat despre acuzatia absurda conform careia PSD vrea sa indatoreze Romania unor tari precum Rusia si China, ce sa mai spun… Trec peste faptul ca ignorarea unor piete precum cea a Rusiei sau a Chinei inseamna inconstienta din partea unei guvernari care are nevoie de cat mai multi parteneri economici (apropo, SUA se imprumuta de la China cu dobanda de 1%, in timp ce noi ne imprumutam de la FMI cu dobanda mai mare; stiu, noi nu suntem SUA, iar Traian Basescu ne demonstreaza constant cat de departe suntem de tarile civilizate). Eu nu promovez ideea indatorarii Romaniei la nici un imperiu, nici la Imperiul Otoman, nici la Imperiul Austro-Ungar, nici macar la cel sovietic. “Guvernarea pe datorie” este insa un concept perfectionat de prietenii DA ai doamnei Boagiu. Cat despre micile diversiuni si rautati despre cine influenteaza pe cine in PSD, le recomand celor din PDL sa se uite la ei in curte inainte de a vorbi.  

Oricum, situatia o descrie cel mai bine Spiridus, un excelent comentator de pe acest blog:

Spiridus (2010/06/13 at 10:19 pm):

„…Vicepresedintele Senatului, Anca Boagiu, sustine ca, opunandu-se acordului cu FMI, cei de la PSD, sprijiniti dePNL, propun Romaniei “alternativa de a deveni debitorii Federatiei Ruse si ai Chinei” si revenirea la modelul economic si social care i-au scos pe romani in strada la Revolutie… (www.ziare.com, duminica, 13 Iunie 2010, ora 21:03). Poate e bine de stiut:

Investițiile Chinei in bonuri de tezaur ale SUA erau, in noiembrie 2009, in suma de 790 miliarde USD – primul creditor strain al SUA. Numai in 2009, chinezii au cumpărat sau creat 50 de firme in SUA. Evident, niciuna mica. La 10 mai a.c., 33 de state din SUA au trimis o numeroasa delegatie de oameni de afaceri pentru a analiza oportunitati de afaceri SUA-China, in primul rând atragerea de investiții chineze in domeniile care se confrunta cu probleme de somaj. China este primul investitor mondial in obtinerea de energie din surse neconventionale (circa 35 de miliarde USD investiti in acest domeniu). In 2010, se prevede sa inceapa sa functioneze, in SUA, prima firma chinezeasca producatoare de energie nepolunata. Desteptii au nevoie de putine cuvinte, prostilor le spui degeaba”.

Viitorul viitorului Romaniei

Suntem intr-un moment dificil. Spre deosebire de trecut, astazi, insa, cea mai mare amenintare la adresa Romaniei este propriul guvern. Dar pe viitor? Am spus de mai multe ori ca intrarea in Uniunea Europeana nu este decat un obiectiv temporar pentru societatea noastra. Urmatorul obiectiv logic ar fi acomodarea, iar cel mai elocvent standard al acestei acomodari este, din punctul meu de vedere, adoptarea monedei euro. Din pacate, acest subiect este foarte, foarte jos in agenda executivului din Romania, daca nu din alt motiv, macar pentru ca Traian Basescu evita sa-l foloseasca pe post de subiect alternativ la derapajele guvernului Boc sau  la propriile greseli.

La initiativa unor economisti de renume, presa europeana a pornit discutia despre cum austeritatea ar putea sa dezechilibreze constructia Uniunii Europene. Viitorul zonei euro este un subiect intens dezbatut de cancelariile marilor state europene inca de la inceperea problemelor din Grecia. Rezultatele economice neconvingatoare ale Greciei si, mai apoi, ale Portugaliei, Spaniei sau Irlandei au pus in pericol acest edificiu. Luxemburg este singurul stat membru al UE care a respectat constant toate dispozitiile privitoare la zona euro. Aproape 60% din populatia Germaniei considera ca ar trebui sa se revina la marca germana ca moneda nationala.

In mod cert, suntem intr-o situatie dificila, in care solidaritatea europeana va trebui sa devina mai mult decat un indemn venit din partea politicienilor. Zona euro este poate cea mai importanta institutie care unifica Europa in mod practic, in viata de zi cu zi. Daca subiectul este important pentru noi, el va deveni si o prioritate pentru cei care vor lua deciziile in Romania.

P.S. Aceasta problema,  foarte complexa, merita. cred,  atentia noastra. Pentru a o putea intelege mai bine, va recomand doua interviuri foarte interesante pe care le-am citit recent: interviul lui Nouriel Roubini din Der Spiegel – http://www.spiegel.de/international/business/0,1518,693991,00.html – si un interviu pe interesantul blog al jurnalistilor romani din Europa de vest – http://europapress.over-blog.com/article-yves-thibault-de-silguy-in-exclusivitate-pentru-europapress-criza-economica-va-intarzia-programul-de-aderare-la-spatiul-euro-52044769.html.

Raspunsuri

Intr-o vreme a caniculei insuportabile, a greselilor economice pe banda rulanta si a feluritelor interpretari date Constitutiei, a inceput un nou Campionat Mondial de fotbal. Mult prea palid pentru a compensa nemultumirile mult mai practice ale romanilor, acest campionat este simplu un paleativ pentru aceste zile. Totusi, mesajul important pe care acest lucru ni-l transmite este ca inca traim in normalitate. Chiar daca suntem tinuti ostatici de incapatanarea unui premier incompetent si de pornirile unui presedinte rau-voitor, lumea exterioara inca se bucura de viata. Semnalul, oricat de dureros ar fi pe termen scurt, este inviorator pentru viitor. Romania va reusi sa scape de Traian Basescu si de gasca lui,  portocalie. Marti, la motiunea de cenzura sau  poate la urmatoarea motiune de cenzura sau poate la alegerile la termen din 2012 si 2014, vom reusi sa ne recuperam Romania normala, cu mai putin scandal, mai putine minciuni si mai multe reusite.

Pana atunci, bucurati-va de fotbal, bucurati-va de prieteni, bucurati-va, pe cat puteti,  de aceasta vara. In mod cert, trebuie sa profitam de fiecare moment de bucurie de acum pentru a echilibra putin din dezamagirile noastre colective – ca Romania nu s-a calificat, ca Traian Basescu a fost reales, ca Emil Boc nu se mai poate opri din mintit.

Neinfectat de comunism, este necesar ca social-democratii sa castige alegeri pentru ca suntem intr-un moment critic, in care guvernantii tarilor afectate de criza au de ales intre doua solutii: una simpla, de austeritate unilaterala, brutala si cinica, pentru care nu-ti trebuie prea multa munca sau competenta si cea dificila, care vizeaza echilibrul social, nu numai din punct de vedere fiscal, care investeste in educatie si sanatate in momente de criza si nu se da inapoi de la a munci mai mult si a intelege nuanta dintre nevoile cetatenilor. Sustin orice tip de guvernare de stanga pentru ca acestea au demonstrat ca sunt sensibile la astfel de rationamente si ar putea, spre deosebire de guvernantii nostri, spre exemplu, sa ia deciziile grele la timpul lor, fara a condamna la moarte sau mizerie batrani si angajati la stat. La mine in colegiu am intalnit pensionari carora pensia intreaga nu le acoperea factura de medicamente. Stiu insa ca nu te interesa raspunsul meu ci doar intrebarea ta.

Bibliotecarul, ideea ta despre o universitate care sa ajute la specializarea oamenilor politici/specialisti in guvernare este una foarte buna. Problemele apar in momentul in care incercam sa transformam astfel de idei in realitate. Spre exemplu, nu a trecut multa vreme de cand v-am povestit ce s-a intamplat cu Institutul Social-Democrat. Da, pot admite faptul ca nu exista o institutie superioara de invatament capabila sa acopere nevoile de guvernare ale Romaniei. Astazi, cursurile mai frecvent intalnite sunt scolile de vara, unde lectiile sunt mai degraba de disputa politica decat de guvernare. Din punctul meu de vedere, solutia la aceasta problema ar fi recalibrarea mecanismelor de recrutare intr-un partid politic astfel incat, la fel ca in alte vremuri, varfurile fiecarei generatii sa fie primii interesati de participarea politica. Eu nu cred ca remuneratia este principalul factor capabil sa duca la aceasta schimbare. Mai degraba, cultura increderii, sentimentul de responsabilitate si poate si putin din acea daruire de sine din alte vremuri ar putea fi instrumente functionale. Dar, chiar si pentru acestea, trebuie sa ne intoarcem in primul rand catre educatie. Pusa sub administrarea domnului Funeriu, nu-mi permit sa am foarte multa incredere.

Orasan Ioan, daca Traian Basescu si PDL se comporta in acest mod in conditiile in care exista Opozitie fata de derapajele lor, nu vreau sa ma gandesc cum s-ar comporta fara aceasta opozitie. Din pacate, traim intr-un moment in care vocea publica este in stransa legatura cu legitimitatea functiei, nu cu competenta sau educatia fiecaruia dintre noi. In aceste conditii, refugiul in votul extremist mi se pare palid in comparatie cu amenintarea existenta. De fapt, fragmentarea votului si cresterea partidelor extremiste este printre putinele solutii pentru a perpetua hegemonia PDL si este, de aceea, o capcana foarte subtila. Solutia pentru acest moment nu este apatia sau respingerea politicii, dar mai degraba concentrarea atentiei pe lucrurile importante din politica. Ghidati-va, daca e posibil, dupa proiecte politice, dupa viziunea asupra societatii, dupa increderea pe care o aveti intr-un om politic, nu dupa ura si resentiment.

Seriously, PSD a prezentat, dupa cum bine stii, solutiile sale alternative si vom continua sa o facem cu fiecare ocazie. Din pacate, pentru a avea ocazia sa spuna ca niciun partid nu are solutii si ca  toti politicienii sunt la fel, unii au tendinta sa omita aceste solutii, mai ales in momentele cheie. De aceea, pe langa mesajele pe care noi le transmitem in presa, este nevoie ca oamenii care ne-au inteles mesajul, precum esti tu si altii pe acest blog, sa transmita la randul lor acest mesaj. Stiu, poate ca politica nu mai este un subiect de conversatie foarte bun cu prietenii sau poate ca vi se pare absurd sa discutati despre politica fara a da vina pe intreaga clasa politica, dar aveti si voi o responsabilitate. In mod realist, democratia este singura solutie, fara a fi insa un panaceu. Prin democratie, Romania i-a descoperit pe Nicolae Titulescu, Titel Petrescu, Mihail Kogalniceanu sau Bratienii, dar si pe Traian Basescu sau Emil Boc. De aceea, trebuie sa avem cu atat mai multa grija nu numai pe cine votam noi insine, dar si cum transmitem celorlalti ceea ce noi am inteles din politica.

Exasperat, migratia parlamentara este o problema reala, indiferent de sensul in care aceasta are loc. Chiar si asa, exista nuante. Plecarea de la putere este, fara indoiala, un gest mai curajos decat plecarea spre putere. Pana cand problema va putea fi reglamentata corespunzator, aceste plecari au si importanta simbolica de a demonstra care este curentul politic dominant si cine are cele mai bune solutii pentru situatia actuala. In acest moment, parlamentarii puterii nu voteaza in conformitate cu ceea ce-si doresc cei care i-au ales, asa ca isi cauta un loc in care sa-si poata reprezenta alegatorii fara procese de constiinta. In schimb, mi-e greu sa cred ca cei plecati din PSD au plecat in conformitate cu dorintele celor care i-au ales. Ba chiar dimpotriva.

Blizzard, nu vreau sa intru in jocul diferentierii intre angajatii la stat, cei din mediul privat sau pensionari. Optiunea de vot a fiecaruia ii apartine, la fel cum noua ne apartine responsabilitatea de a le comunica ce vrem sa facem si ce fac gresit cei de la guvernare. Cei mai multi oameni s-au convins deja singuri. Cat despre subiectul profesionalizarii administratiei publice, mi-e teama ca acesta nu va fi un subiect important pentru vreun guvern PDL. Cat despre importanta subiectului pentru PSD, va pot oferi exemplul guvernarii din 2000-2004, cand 900.000 de angajati la stat functionau mai eficient decat actualii 1,4 milioane. Nu vreau sa se considere ca fac o judecata de valoare despre angajatii din sistemul public, ci asupra modalitatii in care acestia sunt coordonati de catre autoritatile guvernamentale. Pentru a rezolva aceasta problema, nu e suficient ca PSD sa vina cu un nou program. Alternanta la putere este naturala, asa ca oricand ar putea veni cineva in locul PSD cu un nou plan de politizare a administratiei.

Virgil, ce spui tu despre cum politicile de stanga sunt proactive, pe cand cele de dreapta sunt mai degraba reactive are un miez de adevar. De altfel, argumentul conform caruia suntem populisti pentru ca ne impotrivim micsorarii pensiilor si salariilor este cel putin absurd. Ideologic vorbind, scopul nostru este sa ne asiguram ca gafele statului sau ale conducatorilor nu vor fi decontate de catre cetateni. Social-democratia presupune ca fiecare cetatean sa aiba mijloacele, singur sau cu ajutorul statului, sa traiasca decent si sa-i fie indeplinite drepturile naturale. Diferentierea intre cetateni trebuie sa inceapa de la acest nivel, sub nicio forma de mai jos, unde suntem condusi de catre Emil Boc si colegii domniei sale.

favela romana redivivus, cu totii facem ce putem impotriva lui Traian Basescu si a guvernului Boc. PSD depune motiuni de cenzura, elaboreaza solutii alternative, cauta modalitati prin care sa-l determine pe Emil Boc sa renunte la taierile de pensii si salarii. In acelasi timp, cetatenii organizeaza demonstratii impotriva lui Emil Boc si Traian Basescu, in Bucuresti, Timisoara si in orice alta localitate in care au sansa de a fi luati in seama. Important de stiut este ca noi toti facem tot ce putem pentru a depasi momentul Basescu-Boc. Si il vom depasi, fie cu ocazia acestei motiuni sau a urmatoarei motiuni sau la alegerile la termen.

Harabula, in actualul context politic, presiunea mai mare pe a avea nume de oameni promovabili in guvern este pe umerii lui Traian Basescu si a PDL. Pana in 2008, presedintele Romaniei s-a plans indelung ca nu are propriul guvern, cu care ar putea sa rezolve tot ce este de rezolvat in Romania. Imi imaginez ca nu va renunta la propriul guvern doar pentru ca acesta este demis de Parlament. Nu i-a fost deloc greu t sa-l numeasca premier pe Emil Boc dupa prima demitere in Parlament.