Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.
Arhiva pentru mai, 2010
Şi nu suntem cu toţii la fel de vinovaţi de situaţia în care e azi România
Dezinformarea este arma cu care Traian Băsescu încearcă să lupte acest nou război al său cu populaţia României. Ce înseamnă dezinformarea? Înseamnă acea acţiune prin care se pune în valoare un anumit aspect, în timp ce altele sunt trecute sub tăcere, în care se exagerează avantajele sau inconvenientele doar ale anumitor aspecte, în care realitatea, de fapt, este modelată pentru a servi în adormirea vigilenţei maselor sau chiar pentru a deveni momeală psihologică.
Traian Băsescu, un maestru al dezinformării, a folosit mereu această armă pentru a acumula cât mai multă putere. Mereu a modificat realitatea şi a servit-o alegătorilor într-o formă alterată, atât pentru a demonstra că el nu e vinovat niciodată de nimic, cât şi pentru a-i instiga pe alegători unii împotriva altora şi, în acest fel, să fie pe valul celor majoritari.
În criza actuală nu am ajuns din cauza unei vinovăţii generale şi ubicue, ci din cauza unor factori foarte precişi, generaţi de oameni foarte uşor de identificat. A te folosi acum de slaba credibilitate a unei clase politice care a parcurs, împreună cu România, o tranziţie foarte dificilă, pentru a fugi de o vinovăţie extrem de clar individualizată este un comportament laş şi pervers.
Economia e în metastază, dar asta nu e din cauza mineriadelor sau din cauza conflictelor dintre Ion Iliescu şi Petre Roman de la începutul anilor 90. Nu e de vină nici guvernarea Văcăroiu, care a trebuit să gestioneze o perioadă extrem de dificilă, după cum nu sunt de vină reformele pe care a încercat să le pună în practică Victor Ciorbea. Cu atât mai puţin, nu e de vină Guvernarea PSD pe care eu am condus-o, fiindcă ea a produs rezultate total diferite de ce vedem în prezent. În 2004, Traian Băsescu a preluat o ţară care avea economie sănătoasă, într-o creştere solidă, cu situaţia finanţelor foarte echilibrată, cu o politică externă foarte dinamică, cu scăderea decalajelor sociale dintre bogaţi şi săraci, cu o creştere a numărului de oameni care pot fi catalogaţi ca făcând parte din clasa de mijloc, şi chiar cu paşi importanţi făcuţi în sensul reformelor instituţionale. Statul lăsat de Guvernarea PSD era compus din 900.000 de bugetari, iar România se pregătea să intre în UE, să dea drumul la mari proiecte de investiţii şi să absoarbă cele mai mari fonduri externe nerambursabile din istoria sa.
Ce a urmat este majoritar în răspunderea preşedintelui Traian Băsescu, fiindcă acesta a controlat toate marile numiri, a căpătat cea mai mare putere, a vrut să decidă tot şi a patronat cam tot ce s-a întâmplat în mandatul său. Dacă vreţi, singura perioadă în care a fost mai puţin implicat în decizii au fost acele luni în care era suspendat, dar nu atunci s-au făcut marile datorii şi marile angajări în sistemul public.
Traian Băsescu are câteva vinovăţii foarte clare şi extrem de punctuale, pe care nu trebuie niciodată să le uităm, fiindcă aceste vinovăţii sunt cele care au determinat situaţia exactă în care ne aflăm acum:
- A pervertit sensul funcţiei prezidenţiale, generând o situaţie pe care nici un alt preşedinte de până acum nu a generat-o. Constituţia a funcţionat bine şi sub Ion Iliescu, dar şi sub Emil Constantinescu (cel care a ajuns la putere tot pe un val de schimbare). Ambii au respectat instituţiile şi statul român. Doar în vremea lui Traian Băsescu s-a ajuns să fie nevoie de interpretări pe bandă rulantă ale Curţii Constituţionale. Curtea ar fi trebuit să fie o instanţă de control excepţional, nu o instituţie care să explice public preşedintelui ce are voie şi ce nu are voie să facă într-un stat de drept.
- A preluat o ţară cu economie stabilă şi cu finanţe sănătoase, şi a permis ajungerea la o situaţie în care economia este prăbuşită şi finanţele sunt nesănătoase. Problema, în mod clar, a apărut în timpul regimului Băsescu. Şi preşedintele e vinovat pentru asta, fiindcă a avut posibilitatea să schimbe primul ministru, dacă n-a fost mulţumit. Dar marile erori în conducerea ţării le-a făcut tocmai omul său de încredere, pe parcursul anului trecut, iar Traian Băsescu a preferat să continue tot cu el.
- A preluat o ţară în care polarizarea dintre bogaţi şi săraci scădea, în care problemele sociale începeau să fie rezolvate (sărăcia scădea, conform tuturor statisticilor) şi a adus-o în situaţia în care toate instituţiile ne atrag atenţia asupra dezechilibrelor din prezent.
- A permis împovărarea statului de către oamenii pe care i-a numit sau i-a stimulat să ajungă în funcţii, şi s-a ajuns la situaţia în care aproape că s-a dublat numărul de angajaţi la stat în 6 ani. Nu a ales calea stimulării pe mai departe a economiei (apropo, economia este cea care trebuie crescută, ca principiu, nu statul trebuie redus pentru că economia e în cădere), ci a preferat calea simplă a transformării statului în feude ale propriilor prieteni portocalii. Aceştia sunt sistemul clientelar care au secat statul de resurse în ultimii ani.
- A crescut – şi asta este vinovăţia pe care o va recunoaşte cel mai greu, deşi este una din cele mai evidente – corupţia la un nivel fără precedent. Dominaţia PSD în perioada 2000-2004 era una majoritar politică. Corupţia guvernării PSD este mai degrabă un mit de imagine decât o realitate. Abuzurile făcute în prezent de aparatul PDL depăşesc, la nivelul gravitătii, până şi acuzatiile niciodată dovedite şi poveştile fantastice inventate de ei despre PSD. Practic, PDL a luat un stat, l-a căpuşat, şi nu doar că a devenit partid-stat, dar a transformat statul în partid. Acum, toate instituţiile din ţară sunt folosite pentru interes de partid.
- L-a lăsat pe Emil Boc şi pe miniştrii PDL să deturneze bani publici spre campania prezidenţială, anul trecut, şi a dat drumul marii dezinformări a “revigorării economiei”, a “ieşirii din recesiune”, pentru ca lumea să nu fie atentă la modul în care banii publici erau deturnaţi. Pentru asta, a dat drumul şi la cel mai mare împrumut din istoria României, care nu s-a dus în industrie sau în investiţii, ci a ajuns în mită electorală, în campania prezidenţială, în conturi portocalii – oriunde era necesar pentru ca Traian Băsescu să îşi conserve puterea.
- A distrus relaţiile externe ale ţării şi chiar reputaţia externă a României. Azi, în România, singura delegaţie externă care ne mai vizitează este cea a FMI. În plină criză, nu avem dialog cu statele importante ale Europei sau ale lumii. Mai mult, lipsa de orizont în politica externă duce azi la posibilitatea ca Rusia – un vecin iritat de gafele constante făcute de Traian Băsescu, să vrea construirea unor baze militare la graniţa cu România. Şi, pentru cei care se întreabă care e legătura între politica externă şi situaţia economică gravă, le spun că există o extrem de directă corelaţie între reputaţia unei ţări obţinută prin diplomaţie şi prin caracterul dovedit pe plan extern şi, respectiv, ratingurile de ţară pe care le obţinem şi de care avem nevoie pentru a ne împrumuta mai ieftin.
- A blocat marile proiecte existente în 2004, doar pentru că nu erau controlate de PDL. La fel cum acum blochează fondurile europene, cărora nu le dă drumul spre societate, Traian Băsescu a blocat mari proiecte care ar fi însemnat, de exemplu, finalizarea rapidă a Autostrăzii Transilvania. Motivul public invocat – costul prea mare generat de “corupţii” PSD. La ce am ajuns? Costurile au crescut mult peste acuzaţiile invocate, iar în realitate nici nu avem autostradă. Azi, apelurile de proiecte pentru fondurile europene sunt obturate de dorinţa miniştrilor PDL de a le controla destinaţia. Din această cauză, miliarde de euro nu sunt lăsate spre economie, iar criza continuă.
- A transformat România dintr-o tară care primea fonduri europene pentru dezvoltare într-una care este contributor net la bugetul Uniunii. De când am intrat în UE, dăm mai mulţi bani la bugetul comunitar decât reuşim să absorbim, deşi ar fi trebuit să beneficiem de ajutoare imense, de zeci de miliarde de euro. Într-un calcul simplu, deşi azi intră mai mulţi bani de la UE decât intrau în perioada 2000-2004, faptul că şi suntem contributori la bugetul comunitar face ca această creştere să fie nulă.
- A impus un control politic fără precedent pe justiţie. La adăpostul discursurilor şi scandalurilor generate, Traian Băsescu a devenit cel mai activ motor al schimbărilor de oameni din justiţie. A schimbat de peste 20 de ori mai mulţi judecători şi procurori decât Ion Iliescu şi Emil Constantinescu la un loc, în doar şase ani! Şi asta pentru că a vrut să demită judecătorii şi procurorii pe care nu îi controla şi a vrut să îşi impună oameni fideli lui sau fideli mafiei PDL. Azi, în ţară, marile abuzuri din justiţie sunt produse de oameni numiţi de Traian Băsescu şi sub controlul său politic.
- A destabilizat Parlamentul, prin impunerea unei politiciene lipsită de experienţă, în fruntea Camerei Deputaţilor. A distrus dialogul politic, refuzând orice formă de iniţiativă venită din partea opoziţiei. Nu e suficient să afirmi că vrei reconciliere între partide, ci trebuie să şi demonstrezi asta. A transformat Parlamentul în vinovatul principal al tuturor erorilor sale din ultimii ani. A instigat populaţia împotriva Parlamentului – sugerând prin asta că România nu are nevoie de un Parlament. A insistat atât de mult pentru ideea votului uninominal, încât este autorul moral al unei reforme care a dus la creşterea mitei electorale.
- A lansat pe piaţă mari manipulări despre cum sunt de vină anumite categorii sociale pentru lipsa de bunăstare a altora, dezinformând grav şi instigând la ura socială. Efectul este o creştere a violenţei de orice fel, la toate nivelurile. Exemplul de sus s-a transferat în societate, iar acest lucru se vede pe străzi, în relaţiile dintre oameni şi în coeziunea socială, in continua scădere.
Atunci când faci acuzaţii generalizatoare, speri ca nuanţele să nu se mai vadă. Folosind tehnica “adevărului parţial”, Traian Băsescu face afirmaţii profund incorecte. Nu e corect să spui că pensionarii în ansamblu sunt o povară, dacă există anumite cazuri de pensionări anticipate incorecte. Încerci să blochezi situaţiile incorecte, pentru ca ele să nu afecteze tot sistemul. Iar motivul este acela de a proteja pensionarii de acuzaţia că sunt, cu toţii, nişte profitori. În schimb, Traian Băsescu preferă să acuze toţi pensionarii de rea-credinţă, ceea ce este la fel de grav şi la fel de blamabil ca toate acuzaţiile pe care le-am enumerat mai sus, la un loc.
Statul social român nu este mai mare şi mai cheltuitor decât alte state europene. Dimpotrivă, toate statisticile ne arată că România este la jumătatea nivelului statelor europene occidentale în ce priveşte procentul din PIB alocat cheltuielilor sociale. La un buget statal format dintr-o treime din PIB, o treime din această treime se duce pe cheltuieli sociale. Nu aceste cheltuieli sunt prea mari, ci PIB-ul este prea mic. La fel cum e prea mică puterea statului de a colecta impozite şi taxe. Nu fac o lecţie de economie, deşi poate Traian Băsescu ar trebui să primească una. Ştiu însă că ştie foarte bine despre ce vorbeşte. El ne pune să ne uităm cu toţii la acea treime care înseamnă cheltuieli sociale pentru a nu ne uita la cealaltă treime, controlată de “investiţiile” făcute de ministerele conduse de sistemul mafiot-clientelar al PDL. Acolo e marea risipă, acolo trebuie luate măsurile cele mai rapide. Altfel, discursul preşedintelui poate fi tradus altfel: “tăiaţi risipa făcută de pensionari şi de asistaţii sociali, pentru ca să avem de unde să dăm pe achiziţii şi contracte cu statul, preferanţiale, clienţilor politici”.
***
Am făcut această enumerare pentru a arăta că România nu a ajuns în situaţia actuală ca efect implacabil al unor procese globale din ultimii 20 de ani. Efectele globale erau pozitive dacă nu apărea epoca Băsescu. Economia ar fi continuat să fie stabilă, iar finanţele ar fi rămas echilibrate. După 6 ani în care statul a fost demonizat, puterea a fost redefinită în jurul preşedintelui, feudele au fost definite pentru clientela PDL, iar societatea a fost trecută total sub control portocaliu, acesta este costul. Când nu te ocupi de economie, ajunge ea să te pună să plăteşti factura. Acum, Traian Băsescu este în situaţia comandantului de navă care o loveşte în port atunci când vrea să îşi reînnoiască permisul şi, pentru a scăpa de vinovăţie, spune că accidentul e produs de furtunile din anii trecuţi sau de muncitorii care au asamblat nava. Situaţia e, evident, ipotetică, şi am folosit-o doar ca pe o metaforă.
Multa vreme, principalul argument de aparare a ideilor lui Traian Basescu a fost lipsa unui contra-program venit din partea Opozitiei. Trecand peste absurdul constructiei “mizeria oferita de PDL este cea mai buna solutie pentru ca n-avem alta”, as vrea sa va spun ca au aparut si alte solutii. Recent, Departamentele PSD au transmis un set de masuri prin care efectele crizei pot fi minimizate fara ca intregi categorii sociale sa fie condamnate la mizerie. Aveti rezumatul aici – http://www.psd.ro/newsroom.php?newi_id=3459. Ele nu sunt doar de sustinere a principiului impozitarii diferentiate, dar si de reducere a cheltuielilor cu clientela PDL, precum si de stimulare a economiei.
Numerosi comentatori “portocalii” s-au interesat mai mult de solutiile opozitiei, care au doar unele sanse de a fi puse in aplicare, decat de solutiile guvernului, cu cele mai mari sanse de a fi puse in aplicare. Cu pofta celor interesati doar de schimbarea subiectului, numerosi diversionisti au reinceput sa vorbeasca despre conspiratia revolutiei, masini electrice sau alte lucruri prea putin importante astazi. Cu mare interes, astept sa vad daca vor fi interesati sa discute solutiile PSD. Incompetenta nu este un argument care ii mai poate salva pe Emil Boc, pe ministrii sai sau pe presedintele Romaniei.
Doru Coarna, chiar cred ca ai dreptate. Traian Basescu cere bani de la FMI spunand ca sunt pentru noi si cere bani de la noi spunand ca sunt pentru FMI. Banii, de oriunde au venit, s-au dus, probabil, unde au fost necesari: cateva salarii sanatoase pentru angajatii Ministerului Economiei, un patinoar la Brasov cu de 3 ori mai multi bani decat unul facut in Ungaria, un site de aproape un miliard de euro si numeroase alte pozne guvernamental-portocalii.
Paul, desi nu este poate raspunsul pe care-l asteptai, iti amintesc de opozitia non-violenta condusa de Mahatma Gandhi. Daca PSD s-ar multumi cu a face aceleasi greseli ce sunt facute astazi de PDL, tot mai multi oameni ar avea justificarea de a spune ca nu exista vreo diferenta intre cele doua partide si, poate, sa nu mai mearga la vot. In schimb, cred ca aceasta justificare este din ce in ce mai putin viabila astazi si sper sa fie total infirmata pana la alegerile din 2012.
Mimosa pudica, problema negocierilor intre Traian Basescu si liderii sindicali a fost mereu una extrem de spinoasa. Acum, dupa numirea in fruntea CES a unui “vechi prieten” al presedintelui, chiar ma tem de posibilitatea ca potentialii lideri ai miscarilor sociale anti-Basescu si anti-guvern sa fie discreditati din comanda politica. De altfel, ce modalitate mai simpla ar putea fi de a salva imaginea guvernului? Pe de alta parte, sunt multumit sa vad ca exista destui oameni care nu asteapta sa fie chemati de sindicat pentru a protesta. Din punctul meu de vedere, aceasta nu este decat o noua dovada ca aceste reduceri sunt un melanj nefericit intre bataia de joc si diverse amenintari.
Cristi, nu pot sa nu-ti dau dreptate. Situatia economica in care ne aflam cere masuri extreme, insa ne-ar fi foarte greu sa acceptam ca aceste masuri sa fie luate tocmai de catre cei care au condus Romania promitand ca nu se va ajunge aici. Nu sunt de acord cu niciuna dintre propunerile guvernului Basescu. De altfel, departamentele PSD au lansat un material cu peste 50 de propuneri pentru scoaterea Romaniei din criza, peste care va recomand sa va uitati. Este o aporie a crede ca guvernul Boc, care a adancit Romania in aceasta criza financiara, este capabil sa o si scoata la mal.
Radu Alexandru Vasilescu, cel mai in masura for al PSD de a prelua si analiza sugestii de masuri pentru iesirea din criza sunt Departamentele PSD. Va recomand sa ne scrieti toate sugestiile voastre. Ele vor fi analizate si discutate de catre specialistii partidului nostru. Exista mai multe modalitati de a creste rata de colectare a TVA si a cotei unice, insa din pacate nu acestea sunt tintele guvernului. Executivul pare mai tentat sa taie din banii de pensii si salarii mai degraba decat sa optimizeze procesul fiscal. De fapt, este si cea mai la indemana solutie pentru un guvern incompetent, care cauta intotdeauna solutiile simple, nu solutiile bune. Oricum, mi se pare penibil ca, dupa ce toata lumea a iesit sa critice sistemul clientelar si evazionist al guvernului PDL, Boc a constituit o echipa inter-ministeriala care sa rezolve problemele in 10 zile!
Contele, nu am spus niciodata ca intrarea intr-un partid este etapa finala a ascensiunii politice a vreunui tanar. Este, in mod evident, doar una dintre primele etape. Ulterior acesteia, membrul de partid trebuie sa-si arate competenta, determinarea si capacitatea de a intelege si a lua deciziile cele mai bune. La fel ca in fotbal, daca vrei, este mult mai usor pentru un partid sa-si creasca singur specialistii de maine decat sa-i transfere de la alte partide, cum face in acest moment PDL. Iar regula demonstrarii propriei valori in interiorul unui partid este universala, atat pentru studenti cat si pentru intelectualii despre care vorbesti tu.
Alex.dumitrascu, impozitul diferentiat este doar o parte din programul PSD. Intr-un astfel de moment, este o dovada de coerenta ideologica fata de electoratul. Nu ma tem ca vom pierde voturi de pe urma acestei idei, mai ales ca vom propune numeroase deduceri fiscale pentru investitii, export, etc. Ideologia nu poate multumi pe toata lumea. In schimb, putem fi siguri ca, spre deosebire de acum, nu vom mai avea pensionari fortati sa traiasca sub limita saraciei sau angajati la stat care sa nu-si permita un trai decent.
Dragos, ai un talent “deosebit” la versuri si sloganuri. Cumva ai fost membru in comitetul de creatie “Versuri pentru PDL si Traian Basescu”? Am inteles ca aveti cateva piese remarcabile.
Viban, evident ca mai nimic din ce se intampla in acest moment in Romania nu este drept. Ceea ce putem face noi este sa speram ca guvernantii vor raspunde, daca nu la reprosurile timide ale romanilor, macar la protestele lor din strada. In fiecare zi, devine din ce in ce mai clar ca guvernul Basescu condamna la mizerie si saracie pensionari, functionari, profesori, doctori, someri si orice alte categorii sociale ii mai sunt la indemana. E drept sa aiba domnul presedinte aceasta putere?
Ion Adrian, nu cred ca exista vreun comentator al acestui blog care pune la indoiala capacitatea lui Traian Basescu de a manipula sau, pentru a nu fi considerat prea brutal, de a spune lucrurile potrivite la urechea hotnews sau a altor mijloace media apropiate. Ce imi permit sa pun la indoiala este sinceritatea sa. Basescu a afirmat cu nonsalanta ca programul elaborat si prezentat de el este exclusiv in responsabilitatea Guvernului si a Parlamentului. Bineinteles, in a oricui in afara de a sa. Din experienta, tind sa cred ca avem in fata un alt moment de “it wasn’t me”.
Cititor in stele, exista o epoca a fiecarei orientari politice. Nu a trecut foarte multa vreme de cand aproape intreaga Europa era dominata de partea stanga a esichierului politic. Rezultatele recente din alegeri nu mai arata aceeasi dominatie, sunt de acord, insa ceea ce ar trebui sa retii este faptul ca nici dominatia de acum nu mai ofera rezultatele pe care le-a oferit stanga. Personal, cred ca stanga are nevoie de o perioada in care sa inteleaga cat de grav a fost afectata de compromisurile facute in ultimii ani. Odata inteleasa aceasta problema si rezolvata problema discursului parca tot mai putin entuziast, nu am niciun dubiu ca situatia se va schimba.
Mama, mentinerea indemnizatiei de crestere a copilului la 85% din salariu este cea mai buna sansa de a continua cresterea natalitatii in Romania si de sprijini femeile de cariera sa devina mame. Putem discuta despre durata, dar nu de cuantum. Ceea ce nu inteleg actualii guvernanti este ca foarte multi tineri din clasa de mijloc intarzie formarea unei familii tocmai pentru ca-si doresc siguranta financiara. Fara aceasta siguranta financiara oferita de guvernanti, multi tineri din clasa de mijloc s-ar putea sa renunte la copii.
Sibilla, micsorarea pensiilor inseamna incalcarea unui drept dobandit. Pensia nu este un ajutor social… De aceea, o astfel de masura este si ilegala, nu numai extrem de proasta. Prea multi pensionari traiesc deja la limita saraciei. Scaderea pensiei la sub 300 de RON in conditiile in care atat medicamentele cat si factura la intretinere sau mancarea costa mai mult este, pentru unii, aproape o condamnare la moarte. Pentru ca a acceptat cu toata lejeritatea din lume, in ciuda recomandarilor FMI, atat reducerea pensiilor cat si reducerea lor unitara, Traian Basescu devine cea mai mare amenintare la adresa propriului sau popor.
Un parinte, va inteleg drama si o regret. Intr-adevar, gandul ca nu va puteti acompania copilul bolnav de cancer la chimioterapie pentru ca statul va retrage dreptul de insotitor trebuie sa fie la fel de sfasietor ca si diagnosticul in sine. Vom face tot ce ne sta in putinta pentru a ajuta cazurile precum al dumneavoastra si pe ceilalti romani ce au nevoie de protectie sociala, bun-simt si intelegere din partea statului.
Sobolanel, multumesc pentru increderea aratata. Nu stiu daca Romania are nevoie de un premier anume sau pur si simplu de un premier independent si destupat la minte. Misiunea mea politica in acest moment este sa ma asigur ca specialistii PSD de maine vor fi cat se poate de bine pregatiti. Cine ii va coordona, ramane de vazut. Cert este ca ultimii ani ne-au aratat de prea multe ori guvernanti lipsiti de orice fel de expertiza profesionala insa extrem de bine pregatiti in arta mistificarii si a dezvinovatirii.
Ghita Bizonu, privesc reluarea impozitarii domeniului IT ca o modalitate de a determina tinerii competenti sa emigreze. Guvernul vrea cat mai multi romani inteligenti in strainatate, de unde actiunile lui Traian Basescu si Emil Boc nu se vad atat de bine. Pentru Romania, vorba ta, sunt mult mai buni chelnerii, tinichigiii si celelate categorii sociale pe care PDL ar putea sa le manipuleze cu mai mult succes. Revenind la subiect, 16% din impozitul platit este mai bine decat 100% din impozitul neplatit. Aceasta este o lectie mai degraba politica decat stiintifica. Bineinteles, o altfel de politica decat cea dusa de PDL.
Augustin, imi face placere sa vad ca nu ti-ai pierdut capacitatea de a fi ultragiat de propaganda portocalie. Este, din punctul meu de vedere, un semn sigur ca ai altfel de pretentii de la partidele de Opozitie. Inca mai sper ca tu si ceilalti comentatori ai acestui blog veti contribui la crearea unui altfel de specialist politic, prin sugestiile si observatiile voastre.
PS Ieri, am fost la Suceava, la Conferinta judeteana a PSD. Peste 600 de delegati. De la Bucuresti au venit si Ponta, Dragnea si Banicioiu. S-a incheiat o etapa. Gavrila Marza – liderul local al partidului in ultimii 10-15 ani, nu a mai candidat. Noul presedinte al organizatiei este Catalin Nichifor, un lider tanar, din noua generatie si bun orator. Interesante reactiile salii, mult mai reactiva la mesajele radicale.
Am fost astazi in Prahova, in comuna Baba Ana, din colegiul meu. La o intalnire cu peste 100 de persoane. Oamenii nu realizeaza ce li se intampla. Cred ca e doar o sperietura si ca, saptamana viitoare, se va anunta ca s- au gasit solutii.
Unii ins a imi cereau sa ne urcam in autobuze sa plecam la Bucuresti. E multa nervozitate. Sper sa avem intelepciunea necesara sa trecem cu bine prin aceste incercari.
Voi surprinde pe foarte multi, dar voi avea cuvinte apreciative, pentru prima data, pentru Alina Mungiu. A scris, in Romania libera (http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/tratamentul-cu-cianura-186422.html) un text absolut surprinzator. Celor care credeau ca radicalii de dreapta nu se pot vedea pe sine insisi exact asa cum sunt, se inseala. Alina Mungiu ne face o descriere foarte corecta si neasteptat de lucida a fostilor sai prieteni – cei din actuala putere. Mi-ar fi placut ca si motivatia sa fie sincera, dar nu imi fac iluzii. Raman doar cu satisfactia de a fi citit si din randurile scrise de ei cuvinte corecte despre cat de jos au ajuns si cat de multe absurditati fac cei de la putere.
Si, ca de obicei, exista lucruri cu care nu sunt de acord (precum nelipsitele referiri false la adresa PSD facute, din fericire, doar la finalul editorialului). Altfel, tuturor celor care nu au citit acest text, li-l recomand chiar cu un obiectiv pur terapeutic.
Stiu ca altele sunt temele de preocupare in aceste zile.Am incercat si incerc, alaturi de colegii mei, sa gasim solutii alternative. Cred, in acelasi timp, ca nu e firesc sa las fara raspuns unele acuzatii, care incearca sa construiasca false legende pentru a justifica unele optiuni personale, la un anumit moment, pentru unii dintre cei care, astazi, sunt dezamagiti de prestatia lui Basescu.
De aceea, vreau sa stiti ca, ieri, am trimis aceasta
Scrisoare deschisă
Către domnul Cristian Tudor Popescu
Domnule Popescu,
Am urmărit, cu atenţie, ultimele dumneavoastră declaraţii, atât la emisiunile televizate la care aţi participat, cât şi în editorialele pe care le semnaţi în ziarul „Gândul”.
Înţeleg că, în aceste momente, în care Traian Băsescu şi administraţia sa dovedesc exact cine sunt (făcând toate acele gesturi care demonstrează cât de puţin interesaţi sunt de buna guvernare, sau de respectul legii, sau de soarta a milioane de cetăţeni români plătitori de taxe), există persoane ce au remuşcări, pentru că l-au votat şi, eventual, l-au revotat pe Traian Băsescu.
Înţeleg şi că dumneavoastră, domnule Cristian Tudor Popescu, aveţi mustrări de conştiinţă pentru că, în 2004, aţi contribuit “cu gândul şi cu fapta” la aducerea lui Traian Băsescu la putere. În cadrul acestor trăiri, pe care bănuiesc că le aveţi, sigur există şi nevoia unui pansament sau a unui inhibitor al sentimentului de vinovăţie.
Şi aici apar eu.
Afirmaţia dumneavoastră, din editorialul pe care îl semnaţi în „Gândul”, reluată în emisiunea la care aţi fost, aseară, la Realitatea TV, conform căreia eu aş fi “comunicat populaţiei sentimentul că nu vreau să le dau nimic din ce am furat” are exact acest rol. Bănuiesc că această afirmaţie vă face să vă simţiţi mai bine, deşi ştiţi, la fel de bine ca şi mine, că este falsă. Profund falsă.
Las deoparte concepte care au ajuns sterile şi perimate în Republica noastră, precum prezumţia de nevinovăţie. Las deoparte componenta penală a frazei dumneavoastră, conform căreia eu aş fi furat ceva, după cum las deoparte şi realitatea guvernării mele – despre care ştiţi foarte bine cum ar apărea într-o eventuală comparaţie cu ce se întâmplă în prezent, datorită evoluţiilor generate atunci la nivel social, prin reducerea gradului de sărăcie şi polarizare socială, prin finalizarea proceselor de integrare europeană şi euro-atlantică, prin deschiderea occidentală a ţării, prin stabilizarea finanţelor publice şi a monedei naţionale şi cu multe, multe alte proiecte (săli de sport, cornul şi laptele, venitul minim garantat, bursele pentru elevi, medicamentele compensate, voucherele şi laboratoarele informatice pentru elevi) pe care n-are sens să le enumăr aici.
Las deoparte şi nesfârşitul şir de procese, evident politice, prin care am trecut în ultimii 6 ani, la care şi dumneavoastră aţi asistat impasibil, procese prezentate absurd ca fiind de corupţie, deşi sunt construite în jurul unor litigii de drept civil, între persoane private.
Las deoparte chiar şi faptul că, de 6 ani, regimul Băsescu, (cel la venirea căruia la putere, repet, aţi contribuit, fie şi doar prin votul dumneavoastră) nu reuşeşte să demonstreze nici o vinovăţie în ceea ce mă priveşte, iar treptat încep să apară şi clarificările fireşti în instanţele internaţionale (aşa cum este cazul, de pildă cu dosarul absurd privind scandalul “duty-free”).
Las deoparte toate aceste lucruri şi mă refer doar la deontologia profesională de care faceţi atâta caz, de atâta amar de vreme. V-aţi erijat în judecătorul suprem al moralei româneşti. V-aţi aşezat în postura de arbiter elegantiarum al presei româneşti, ca ayatolah al bunei credinţe şi al profesionalismului cu orice preţ. Iar eu, recunosc, chiar am avut, la un moment dat, naivitatea să vă cred. Şi, totuşi, acum, fără să clipiţi, vorbiţi de acuzaţii de furt fără să aveţi nici cea mai mică dovadă. Sincer, nu mă interesează dacă dumneavoastră credeţi că minciuna îndreptată împotriva mea vă face dumneavoastră un bine sau face bine unei anumite părţi a societăţii. Rămâne tot minciună şi dumneavoastră rămâneţi tot colportorul ei.
Domnule Popescu,
Ţinând seama că am epuizat, din start, ipoteza unor litigii sau ale unor reparaţii de orice natură pe care să vi le solicit, consideraţi că nici măcar nu doresc să vă cereţi scuze. Fiindcă am convingerea că nimic din ce faceţi nu este întâmplător şi nu reprezintă doar o scăpare sau o nefericită eroare. Pot doar să vă sugerez să luaţi aceste rânduri ca pe un ultim apel la corectitudine, sperând foarte tare că dumneavoastră nu vă număraţi printre cei care judecă binele şi răul în funcţie de cine sunt învingătorii (din alegeri), aşa cum sugera, evident absurd, Adolf Hitler.
Adrian Năstase
Am vazut pe Mediafax (http://www.mediafax.ro/economic/statul-ar-pierde-de-12-ori-mai-mult-decat-ar-castiga-din-impozitarea-veniturilor-din-it-6109640) reactia producatorilor din IT in legatura cu masura absurda propusa de Guvern, prin care se elimina scutirea de plata a impozitelor pe venit acordate programatorilor. Masura lui Boc e stupida si strica tot ce s-a facut in ultimii ani. Eu am propus si promovat scutirea de plata pentru programatori (prin ORDINUL nr. 748 din 13 mai 2004 privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator) pentru ca Romania sa aiba un sector IT de varf, iar asta s-a realizat in cativa ani. Acum, doar pentru ca Boc nu stie ce sa mai faca, strica dintr-o lovitura o acumulare a unei munci de ani de zile. Sunt sigur ca banii economisiti nu acopera nici 10% din pierderea pe care o va produce masura asupra industriei de profil, dar si asupra statului roman care va fi nevoit sa cumpere astfel de servicii mai scumpe de la straini. Softistii vor pleca din tara, fiindca le va fi totul mult mai simplu afara. Iar Romania va ramane fara una din putinele industrii de varf pe care o avea.
PS. Pana la eliminarea impozitului plecau din tara 2000 de informaticieni anual. Pierderea statutului roman doar din costurile scolarizarii: 60 mil. USD/an.
Adrian Nastase este astazi invitatul lui Victor Ciutacu la emisiunea Vorbe Grele – Antena 2, ora 21.00.
Emisiunea va putea fi urmarita live aici.
Echipa AN
Ce dovada mai buna despre faptul ca Guvernul Romaniei anunta masuri „aiurea” decat declaratia lui Emil Boc de la inceputul sedintei de guvern de azi:
“Domnule ministru Vlădescu, în proiectul de lege pe care îl vom pregăti, începând cu a doua proprietate vom solicita o impozitare suplimentară. Prima proprietate se impozitează normal, pentru toţi la fel. Începând cu a doua proprietate se impozitează suplimentar faţă de ceea ce avem în momentul de faţă, pentru a putea să aducem un plus de venituri la bugetul de stat şi pentru a avea un efort de solidaritate şi din partea acelora care au în România mai multe proprietăţi. Şi ei să contribuie la acest efort de austeritate pe care îl facem în momentul de faţă prin impozitarea suplimentară, începând cu a doua proprietate, continuând cu a treia, a patra sau câte alte proprietăţi, printr-o impozitare suplimentară a acestora pe baza unei propuneri pe care o va înainta Ministerul Finanţelor.”
In Romania reala, CODUL FISCAL din 22 decembrie 2003 (Legea nr. 571/2003) prevede:
“Art. 252: Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce detin mai multe cladiri
(1)Daca o persoana fizica are în proprietate doua sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe cladiri se majoreaza dupa cum urmeaza:
a)cu 15% pentru prima cladire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b)cu 50% pentru cea de-a doua cladire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c)cu 75% pentru cea de-a treia cladire în afara celei de la adresa de domiciliu;
d)cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
(11)Nu intra sub incidenta alin. (1) persoanele fizice care detin în proprietate cladiri dobândite prin succesiune legala. (la data 01-ian-2007 Art. 252, alin. (1) din titlul IX, capitolul II completat de Art. I, punctul 222. din Legea 343/2006 )
(2)În cazul detinerii a doua sau mai multe cladiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determina în functie de ordinea în care proprietatile au fost dobândite, asa cum rezulta din documentele ce atesta calitatea de proprietar.
(3)Persoanele fizice prevazute la alin. (1) au obligatia sa depuna o declaratie speciala la compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale în raza carora îsi au domiciliul, precum si la cele în raza carora sunt situate celelalte cladiri ale acestora. Modelul declaratiei speciale va fi cel prevazut prin norme metodologice aprobate prin hotarâre a Guvernului.”
Prin urmare un guvern social democrat a considerat ca se impune o diferenta de impozitare, aceasta ajungand chiar la 100%. Ca Emil Boc, doctor in drept constitutional, nu stie care este situatia reala din tara in care intamplator e prim-ministru e evident, dar ca nu mai stie ce legi a votat si apoi a aplicat in calitate de primar e grav.
Cum ministrul finantelor Sebastian Vladescu – proprietar a nu mai putin de 5 imobile – nu i-a atras atentia ca greseste, doveste ca ori il induce voit in eroare pe Emil Boc, ori are atatia bani incat nu mai stie cat plateste impozit sau se inscrie in grupa evazionistilor fiscali
Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.
Comentarii Recente