Folosofia “taierilor”. Diferente intre Romania si Marea Britanie

Azi, guvernul Marii Britanii a anuntat reduceri de cheltuieli de peste 6 miliarde lire sterline, care insa nu vin din reduceri de salarii si pensii, ci din taieri ale cheltuielilor sectorului public. Si nu, nu din taieri de la educatie si sanatate, asa cum ar visa Traian Basescu sau ganditorii sai de dreapta. Ci micsorari ale risipei. Conform ministrului de finante, aceste taieri se fac dupa cum urmeaza:

-         1,15 miliarde din deplasari si consultanta

-         1,7 miliarde din amanarea sau stoparea unor contracte

-         129 de milioane din inghetarea angajarilor in sectorul public

-         600 de mlilioane din scaderea sumelor transferate catre organizatiile independente de guvern, dar finantate din bani publici (cam ce sunt la noi diversele deconcentrate)

-         520 de milioane din reducerea “cheltuielilor de mica valoare”, cum e vorba de cele privind agrafele sau presurile

Sigur ca se reduc si cheltuieli legate de forta de munca, dar e vorba de 320 de milioane din totalul reducerilor de 6 miliarde, din programe pentru ocuparea fortei de munca care nu au functionat cum trebuie.

Masurile sunt criticate de sindicate, si eu, personal, sunt de acord cu sindicatele. De ce? Pentru ca taierile, mai ales in actuala criza, sunt o abordare guvernamentala gresita. Iar planul conservatorilor si liberalilor europeni de a taia tot ce se poate taia produce rezultate gresite – fiindca somajul continua sa creasca, iar relansarea nu se produce pe actuala indatorare. Dar vreau sa fiu corect si sa remarc diferenta de nuanta: ei nu taie salarii, ci taie cheltuieli si risipa. Pana cand sa vorbeasca si ganditorii nostri de dreapta despre taieri de salarii sau pensii, ar trebui sa opreasca risipa.

Iar apoi trebuie sa faca ceva pentru a echilibra economia, pentru a o sprijini sa isi revina si pentru a o face sa creasca din nou. Cum? Cu un nou model economic, bazat pe solidaritate. Maine voi face public programul nostru, care se bazeaza pe o filosofie anti-”taieri”. E vorba de o impartire mai echitabila a poverii fiscale, precum si de sprijinirea celor care creeaza locuri de munca.

Vom avea timp sa discutam de toate aceste masuri. Vreau sa transmit insa un mesaj colegilor liberali din opozitie: daca vrem sa dam jos acest guvern, punem accentul pe cooperarea dintre noi pentru a bloca guvernul Boc, nu cautam la nesfarsit argumente pentru a nu vota o motiune. Eu sper ca liberalii vor vota motiunea de cenzura, fiindca ea nu e un program de guvernare, ci o actiune anti-Boc si anti-Basescu. Si sper sa abandoneze acest razboi al declaratiilor in care parca vor sa sugereze ca noi, social-democratii din opozitie, suntem marea sperietoare a Romaniei, si nu guvernul Boc si taierile absurde pe care acesta le propune. Am incredere in cooperarea dintre liberali si social-democrati, cel putin pe acest palier. Si cred ca putem face o separare intre ceea ce vrem acum (caderea guvernului Boc) si ceea ce vrem pentru viitor (noi vrem mai multa echitate in societate, ei vor tot masuri neoliberale de retragere a statului din economie). Pentru ceea ce conteaza acum, putem vota impreuna. Pentru ceea ce vom face la guvernare, va decide populatia la vot, la viitoarele alegeri.

A doua zi de Rusalii

In ziua de ieri s-au implinit 50 de zile de la sarbatoarea crestin-ortodoxa a Invierii lui Iisus Hristos. De aceea, duminica Rusaliilor este numita si duminica Cincizecimii. Se spune ca in aceasta zi, Duhul Sfant a coborat asupra celor 12 apostoli, iar acestia au invatat sa vorbeasca in toate limbile Pamantului, pentru a propovadui mai departe invataturile Domnului. Si, dupa cum bine putem vedea astazi, aceste invataturi au prins radacina peste tot in lume.

Din 2008, prima si cea de-a doua zi de Rusalii sunt considerate sarbatori legale si, implicit, zile libere. In virtutea acestei zi libere si a celor cateva ore pe care, astazi, le putem dedica noua si familiilor noastre, va doresc sa aveti luciditate, rabdare si incredere. Desi pare din ce in ce mai greu, avem dreptul si responsabilitatea de a crede a in minuni si de a ne da toata silinta pentru a le transforma in realitate.

Astazi nu este, poate, cea mai nimerita zi pentru sarbatori ample sau manifestatii de bucurie. In afara de bucuriile sanatatii, ale solidaritatii si alte bucurii personale, prea putin din ceea ce se intampla in jurul nostru merita celebrat. Totusi, acest orizont gri nu trebuie sa ne intristeze. Intreaga noastra istorie de romani, crestini sau pur si simplu de  cetateni liberi ai lumii, ne arata ca speranta si timpul pot vindeca multe rani.

Va doresc multa incredere si nervi cat mai tari. Din pacate, s-ar putea sa avem mare nevoie de acestea in urmatoarea perioada.

In final, am si un motiv special pentru care aceasta zi e extrem de importanta pentru mine. Este “ziua”  Danei, iar pentru mine si pentru familia mea aceasta zi este una cu adevarat deosebita.  I-am oferit, cu toata dragostea,  un buchet mare de trandafiri rosii si i-am reamintit ca, in curand, vom sarbatori si 25 de ani de casnicie.

Anunt de presa. Up-date

Marti, la ora 11, la sediul PSD din Kiseleff, va avea loc o conferinta de presa, la care voi prezenta, impreuna cu colegii mei Constantin Nita, Stefan Viorel si Iulian Iancu,

 Programul de masuri alternative al PSD (noua denumire)  : “Solidaritate pentru dezvoltare. Solutii de relansare economica si creare de locuri de munca”

In apararea statului ( I )

Una din marile ticalosii pe care actuala putere le face in prezent este instigarea tuturor impotriva unui adversar impersonal, care nu se poate apara, si care nu este vinovat, in ansamblu, pentru raul pe care il parcurgem. Este vorba de Stat, statul roman, statul ca institutie in ansamblu. Atunci cand vorbesti despre “Statul clientelar” care fura resursele publice sau de “statul obez” care traieste pe seama bugetarilor, se face – constient – o generalizare periculoasa. Care e cauza generalizarii? Faptul ca nu se doreste identificarea concreta a vinovatilor. Statul nu exista in abstract, decat pe hartie si in lucrarile filosofilor. In realitate, el este o suma de reguli, de institutii si de conventii care sunt incarnate de oameni. Atat cei care lucreaza in aparatul de stat, cat si cei care ii conduc pe acestia. Iar “clientelismul” apare, de obicei, la cei din urma. Adica la varfurile statului, la cei care compun sistemul de conducere. Ei iau decizii cu privire la aplicarea legii, cu privire la ce fel de controale se fac, la cum se distribuie resursele publice. E la mintea “cocosului”: nu statul e clientelar, ci sistemul mafiot care il corupe, care il distrage de la functionalitatea sa reala.

O discutie despre vinovatie, purtata concret, va duce la indentificarea clara a celor care compun sistemul mafiot al PDL si la evidentierea fara dubiu a tuturor lucrurilor dubioase, imorale si ilegale comise de acestia in fruntea statului. O institutie nu trebuie confundata cu omul care o conduce pentru o perioada de timp. Statul nu poate fi clientelar, ci doar sistemul format din oamenii care sunt in functii de conducere pentru un anumit moment. Cei de la PDL au preluat un stat functional (evident, imperfect, dar care se moderniza si incerca sa se eficientizeze dupa un model european) si l-au transformat intr-o anexa de partid. Sefii de la inspectia muncii fac azi sedinte de partid. Sefii de la institutiile de control economic fac planuri despre cum sa sicaneze afacerile celor care nu cotizeaza la PDL. Sefii de la finante distribuie banii publici doar pentru primarii PDL (iar oameni ca Prigoana recunosc public ca doar asa vor vedea oamenii cu cine sa voteze). Sefii din ministere decid ce apeluri de fonduri europene se deruleaza sau nu, in functie de cat de pregatite sunt firmele portocalii sa deruleze asemenea contracte (apropo, a explicat pana acum Traian Basescu sau Emil Boc de ce, din decembrie anul trecut, s-au blocat apelurile de proiecte pe administratie dedicate autoritatilor locale si s-au mentinut doar cele ale autoritatilor centrale? Pentru necunoscatori, asta inseamna ca pot cere bani europeni doar ministerele si prefecturile, nu si primariile).

Anumiti oameni de afaceri din PDL construiesc “forumuri” ale oamenilor de afaceri romano-spaniol, romano-italian, romano-francez, cu sprijinul ambasadelor Romaniei. Reprezentanti ai PDL ii agreseaza pe romanii din diaspora la iesirea din biserici, la Paris si in alte capitale europene. 

Evident,o astfel de discutie ar arata ca situatia in care suntem are o cauza precisa: capusarea statului de catre o clica foarte extinsa, care foloseste banii publici pentru contracte clientelare si care deturneaza sensul real de functionare a statului. Nu cheltuielile sociale sunt prea mari (repet: in Romania, ponderea cheltuielilor sociale din PIB este sub 13%, iar in UE media e de cel putin 25%!). Gaura bugetara este in zona total neatinsa de masurile propuse de Basescu: cheltuielile publice ale administratiei. Acolo se afla o treime din buget, iar ea ramane neatinsa. Acolo s-au produs marile “gauri”, iar taierile acolo ar duce, evident, la echilibrarea bugetului. Pentru asta insa ar trebui ca Basescu sa recunoasca ceva: ca propriii sai ministri au furat din banii publici. Sau macar ca au cheltuit nechibzuit. Si sa le ceara sa inceteze, macar pentru o perioada. Basescu, evident, nu va face asta niciodata. Ar insemna sa recunoasca ca ultimii 6 ani nu au insemnat reformarea statului, ci coruperea lui. Si ca este capul unui regim mafiot-clientelar.

Care e solutia lor? Sa dea vina pe stat in ansamblu. Dupa ce au dat vina pe profesori, pe medici pe pensionari, pe tarani, pe Parlament.  Si sa spuna ca cheltuielile sunt prea mari la bugetari si la pensionari. Dupa ce a distrus imaginea politicului, acum Basescu distruge imaginea statului. Dupa 6 ani in care a condus Statul (apropo, Traian Basescu ar trebui sa isi aduca aminte ca el este, conform Constitutiei, cel care reprezinta statul roman), vine si ne vorbeste de statul clientelar. El e varful acestui stat, deci el e varful sistemului clientelar care patroneaza statul. Aproape ca as prefera ca Traian Basescu sa recunoasca, la fel ca un despot luminat, ca “statul e el”, fiindca asa ar parea mai corect. Doar ca el, desi despot, nu e deloc luminat. Si prefera sa stea in umbra, in obscuritate, si sa iasa din cand in cand si sa-i improaste cu noroi pe ceilalti. El spune azi: “Statul e vinovat”, dar si “Statul sunt altii”, eventual bugetarii si pensionarii care aspira si ei sa traiasca mai bine.

Care e efectul acestei campanii? Pai, mergand pe logica lor, statul actual nu ar mai trebui sa existe. Alternativa la stat e insa anarhia. Statul minimal e o utopie insa la fel de gaunoasa ca si statul comunist. Nu doar libertarienii doresc disparitia statului, ci si comunistii. Lenin, intr-o lucrare celebra (Statul si Revolutia) spunea ca “ne asumam ca scop final suprimarea statului”. La fel pare ca face si Traian Basescu azi.

Ce putem face noi? Am putea sta pe margine si sa lasam actuala putere sa se decredibilizeze total, sperand ca electoratul sa vina spre  noi. Nu ar fi insa o atitudine responsabila. Nu putem accepta ca statul sa fie distrus, nu putem accepta ca institutiile absolut necesare pastrarii unei ordini firesti sa fie total decredibilizate. Asa cum incercam in aceste zile – prin discutii cu sindicatele, prin sedinte ale Departamentelor, prin motiuni de cenzura, poate chiar prin blocaj parlamentar, cat ne permite ponderea pe care o avem – sa oprim masurile absurde luate impotriva pensionarilor si bugetarilor, asa vom incerca sa luptam in apararea statului. Inclusiv a “statului national,suveran si independent, unitar si indivizibil”. Inclusiv a exceselor din Legea educatiei, referitoare la invatarea istoriei si a geografiei in limba maghiara – ca pret al suportului UDMR pentru ramanerea la putere a regimului mafiot-clientelar al lui Traian Basescu.

Avem nevoie de stat, pentru ca eu nu cred ca piata poate oferi educatie pentru toti, asistenta sociala pentru toti, ordine publica si siguranta personala pentru toti, acces liber la transport pentru toti sau libertati pentru toti. Absenta statului inseamna consacrarea inegalitatilor si inseamna legea junglei. Cam ce pare ca incepe sa se impuna acum. Sigur ca, observand cum asistenta sociala nu mai e eficienta sau ca educatia e in criza, e simplu sa spui ca solutia e privatizarea. Doar ca, din experienta stiu ca nu tot ce se privatizeaza va functiona apoi pentru toata lumea la fel. Statul e necesar – macar pentru ca asigura ordinea publica, pentru ca ofera niste sanse si celor fara noroc, fara avere sau fara cunostinte. Fiecare are dreptul la o viata decenta. Statul e singurul instrument care poate asigura asa ceva.

***

In final, va prezint o informatie pentru descretirea fruntilor. Profesorul doctor Gheorghe C. Popescu, de la Facultatea de Geologie Bucuresti, in lucrarea “Geologia economica a aurului” arata cum, prin actiunile lui, Traian a dus la prima inflatie mondiala. Intre anii 106-107, dupa cucerirea dacilor, Traian a dus la Roma aurul dacic (sic!): 165,5 tone de aur si 331 tone de argint. Afluxul de metal pretios a dus la inflatie si la prima prabusire a pretului aurului din istoria omenirii. Intrebare: cine e urmasul lui Traian?

Raspunsuri

Nu pot decat sa deplang faptul ca protestul sindical de miercuri nu a reusit sa deschida ochii actualilor lideri politici ai Romaniei. Aceasta situatie este simptomatica pentru PDL-ul ultimilor ani, mult mai interesati de nevoile sponsorilor de campanie decat de nemultumirile cetatenilor simpli. In sprijinul acestor cetateni si pentru a ne asigura ca PDL nu va duce Romania intr-o situatie fara scapare, PSD va introduce in motiunea de cenzura si propunerile concrete despre care am vorbit zilele acestea, la care lucreaza Departamentele si care se bazeaza pe o filosofie fiscala diferita de cea din prezent. Noi nu propunem doar impozitare diferentiata (care, atentie liberali, nu propune marirea taxelor, ci reasezarea lor mai echitabila, fiindca mai multe cote inseamna ca unii platesc mai putin sau la fel, in timp ce altii, cu venituri foarte mari, peste 40 de milioane, vor plati ceva mai mult dar vor beneficia de deduceri fiscale pentru investitii, export, etc). Propunem si reduceri majore de cheltuieli (aici suntem pe aceeasi lungime de unda cu liberalii, care propun insa doar asta), si mai propunem si foarte multe masuri de stimulare a economiei. Eu cred ca economia trebuie ajutata, nu statul trebuie omorat. Iar actuala putere trebuie sa plece, pentru ca distruge orice forma de credibilitate care mai exista pentru politica si democratie.

Plano10, intr-adevar, cei care au castigat cel mai mult din cota unica de impozitare impusa in 2005 ar trebui sa-si inteleaga responsabilitatea intr-o astfel de perioada. Si, atentie, nu va lasati pacaliti de cei care vorbesc de firme, fiindca impozitul pe profit a fost de 16%, unitar, si inainte de 2004, cand era crestere economica. Vorbim de varful structurii salariale, de cei din managementul bancar, financiar, bugetar etc, care a fost platit mai bine pe timpul cresterii economice. Practic, pentru acestia, aplicarea unui impozit mai mare nu risca sa-i lase fara mijloacele necesare supravietuirii. In schimb, aplicarea masurilor de austeritate propuse de Traian Basescu si Emil Boc ar putea insemna in mod real condamnarea la moarte sau la mizerie a celor cu adevarat saraci. Bineinteles, este necesara identificarea si diferentierea intre cei care isi doresc sa munceasca sau au muncit zeci de ani pentru un trai decent si cei care nu fac decat sa se astepte la asistenta statului. Or, pentru a echilibra mecanismul fiscal si cel social este nevoie de competenta, munca si disponibilitate. Pentru ca aceste lucruri si multe altele le lipsesc, actualii guvernanti au decis taierea unilaterala a pensiilor si salariilor.

Daniel, selectia cadrelor la nivelul PSD nu este facuta printr-o evaluare, un test de aptitudini sau o serie de examinari anuale la care sunt supusi nou-intratii. Noua conducere vrea insa sa profesionalizeze resursele umane promovate la varf, dupa mecanisme mai transparente, ceea ce este foarte bine. Promovarea specialistilor in partid trebuie facuta in raport cu competenta lor. La fotbal, daca vrei, sunt destui care se inscriu intr-un club doar pentru a avea acces la un teren de fotbal, o minge sau un echipament lucios, insa majoritatea lor nu au talentul necesar pentru a reusi sa joace finala Ligii Campionilor. Sarcina mea, si a altor oameni din PSD cu experienta politica, este sa le oferim toate sansele de a se specializa si adapta mecanismelor politice. Cei mai bine pregatiti si motivati tineri vor ajunge liderii de maine ai partidului. De altfel, am spus dintotdeauna ca politica nu trebuie privita neaparat ca o profesie, ci ca un mijloc de modelare a societatii. Te implici cat de mult iti doresti si cat de mult iti permit propriile tale planuri. Eu am asteptari mari de la nou-intratii in partid, dar si de la multi dintre voi, care pareti a avea suficient de mult timp si suficient de multa motivatie pentru a schimba societatea in bine. Cum si daca o veti face, e la latitudinea voastra.

Spiridus, turismul pentru accesul la spitale despre care vorbesti tu este un ideal frumos si, probabil, foarte banos pentru statele care reusesc sa faca o prioritate din perfectionarea propriul sistem medical. Din pacate, Romania nu a avut si nu are astfel de prioritati in acest moment. Din punctul meu de vedere, pentru a ajunge la un astfel de nivel, avem nevoie de modificari sistemice foarte bine puse la punct. Pana la a avea spitale destul de bune pentru ca vest sau nord-europenii sa vina la noi, avem nevoie sa avem spitale destul de bune pentru ca romanii sa vina la ele. Iar pentru asta, trebuie sa reusim sa ne pastram cei mai buni medici in tara, sa facem din spital un loc in care cetateanul vine pentru a se vindeca, nu pentru a se imbolnavi mai rau si multe alte astfel de lucruri. Ma veti intreba daca PSD nu are un astfel de plan. Are. Dar problema e ca trebuie sa fim toate partidele de acord cu anumite principii si cu anumite strategii de dezvoltare, astfel incat atunci cand se schimba guvernarea eforturile de dezvoltare sa nu fie profund modificate. La fel in educatie, in transporturi, in turism etc.

Florin, intr-un fel, sunt de acord cu tine ca un sistem fiscal nu se poate perfectiona daca este schimbat la fiecare moment electoral important. Tocmai de aceea am fost impotriva OUG care a adoptat, in 2005, cota unica in detrimentul cotei diferentiate de impozitare. Romania, ca toate tarile europene importante si ca toate statele dezvoltate, avea cota diferentiata. Si aveam o anumita continuitate. Acum suntem intr-o sincopa pe care sper sa o depasim. Suntem in momentul in care Romania ruleaza pe o autostrada imaginara cu anvelope fiscale inadecvate. Daca vrem o viteza mai buna, o tinuta de drum mai performanta si o siguranta economica mai mare, trebuie sa oprim la un service fiscal. Acolo, impozitele se pot regla astfel incat fiecare venit sa contribuie in mod unitar si omogen, dupa posibilitati, la echilibrul intre o viata decenta si rasplata pentru munca prestata. Eu cred ca acest reglaj inseamna cota diferentiata de impozitare.

Mimosa pudica, sunt de acord ca oamenii reuniti in protest in fata Palatului Victoria nu se inscriu in imaginea „obezului” promovata de presedintele Romaniei. De altfel, am auzit despre numerosi angajati din privat, cu prieteni angajati la stat sau rude iesite la pensie, care s-au raliat protestului sindical. Acestia sunt reprezentativi pentru lupta anti-guvernamentala actuala. Devine din ce in ce mai clar ca Traian Basescu este interesat numai sa-si protejeze numerosii contributori la campania sa electorala. De altfel, pare destul de ironic – pentru a nu folosi cuvantul „razbunator” – ca masurile anti-criza ale lui Traian Basescu sa fie decontate tocmai de catre cetatenii din Romania, cei care, in majoritate, nu l-au mai dorit presedintele tarii.

Gigi Fisiune, patinoarul de la Brasov este doar un exemplu de bani impropriu folositi de catre actualul guvern. La fel de bine s-ar fi putut folosi alte exemple de lucrari de infrastructura sau de alta natura umflate – vezi celebrul caz al doamnei Ridzi, dezvaluit tot de Gazeta Sporturilor. Cat timp cetatenii se vor multumi sa astepte doar explicatii sau justificari din partea guvernantilor, astfel de cazuri vor fi rezolvate cel mult cu scuze publice din partea unui politician. In schimb, daca aceste cazuri vor genera nemultumire si vor creste pretentiile guvernatilor, este foarte probabil ca guvernantii neproductivi sa dispara.

Octaaa, asistenta sociala trebuie sa fie acordata persoanelor care chiar au nevoie de ea, nu celor care prefera sa nu munceasca si sa primeasca bani de la stat. Cel putin astazi, in urma regimului comunist, exista extrem de multi cetateni a caror activitate a fost platita extrem de prost sau deloc. De exemplu, invatatorii din comunism aveau un salariu (si, deci, o contributie) extrem de mica. Acum, ei sunt condamnati la o pensie foarte mica, daca noi acceptam sa mergem mai departe cu realitatea comunista. Atentie – manjoritatea pensionarilor au muncit in comunism majoritatea perioadei lor active. Acesti oameni nu merita sa fie tratati cu nepasare sau dispret de catre guvernantii de acum. Problema este ca pentru a face distinctie intre cazurile disperate si cazurile de „asistentialita” este nevoie de munca, analize si cercetari. Actualul guvern este incapabil de un astfel de efort, asa ca prefera sa faca cel mai simplu lucru posibil: sa nu tina cont de oameni si de situatii particulare, ci sa taie unilateral, fara sa le pese de eventualele nedreptati infaptuite.

Ciofanul, este, dupa cum spui si tu, ciudat ca 6 ani de guvernare de dreapta, liberala, teoretic sustinatoarea statului minimal – cum a fost numit de Nozick – avem cu 50% mai multi oameni platiti de stat decat dupa 4 ani de guvernare social-democrata. Inconsistenta ideologica a unui presedinte mai degraba populist decat de dreapta? Poate. Oricum, ei trebuie sa isi explice propria aderenta la dreapta, asa cum noi trebuie sa ne-o explicam in ce priveste aderenta la stanga.

Ioanastefan, din punctul de vedere al ideologiei de stanga, un mecanism simbiotic de buna functionare a societatii trateaza stransa legatura intre invatamant si sanatate. In Romania, ca si peste tot in lume, avem nevoie de profesori capabili sa educe tot mai multe generatii de exceptie si un sistem de sanatate capabil sa tina aceasta generatie destul de sanatoasa cat sa poata contribui la cresterea economica pentru cat mai mult timp. Din punctul meu de vedere, acest mecanism este vital pentru viitorul pe termen mediu si lung al Romaniei. Pentru a profita de potentialul nostru, avem nevoie, pentru inceput, sa invatam sa respectam profesorii si medicii cat si ideea de invatamant si ideea de sistem medical.

Leo, George Ban, daca despre eventuala fraudare a alegerilor din 2009 nu pot vorbi prea mult pentru ca nu am facut parte din echipa de campanie, iti pot spune ceva despre viitoarele alegeri. Orice fel de aparat politic de generare a votului ar putea fi dezvoltat de catre un partid de guvernare nu poate intra in competitie cu o prezenta la vot masiva. O prezenta de 70-80% la vot ar invalida absolut orice fel de tentativa de frauda. Or, dupa parerea mea, tocmai acesta trebuie sa fie obiectivul oricarei democratii, nu numai al democratiei din Romania. Politicienii cu adevarat reprezentativi pot fi mult mai usor controlati de catre alegatori.

Virgil, am sa incerc sa-ti raspund punctual la intrebari. 1. „De vina” pentru alegerea lui Traian Basescu este vulnerabilitatea unei parti importante a alegatorilor din Romania la temele si abordarile populiste. Dupa cum bine vedem si astazi, parlamentul unicameral sau tepele din Piata Victoriei nu tin de crestere economica, chiar daca pot aduna foarte multe voturi. 2. Referendumul din 2003 pentru validarea Constitutiei a fost cat se poate de legal (oportunitatea se judeca la vot), iar aceasta Constitutie reprezinta unul dintre ultimele obstacole din fata avalansei prezidentiale din ultimii ani. 3. Doctrinele politice, mai ales cea social-democrata, nu sunt facute dupa un sablon valabil pentru toate statele din Europa sau din lume. Social-democratia romaneasca este diferita de cele vestice – si ele foarte diferite intre ele – tocmai pentru ca este adaptata (in mare masura) necesitatilor cetatenilor romani. Poate ca atunci cand vom avea  probleme similare cu cele ale Marii Britanii, PSD va semana mai mult cu partidul laburist. Insa, incercam sa ne adaptam mereu si sa preluam mereu de la colegii nostri vestici atat abordarile pe care le credem potrivite, cat si solutiile noi la care ei se gandesc.

Bibliotecaru, ma bucur ca ti-ai amintit sa-mi adresezi o intrebare. Teoretic, ai dreptate, cand nu exista vinovatie colectiva este necesar sa exista o condamnare individuala. Acum, ceea ce difera este natura condamnarii. Personal, sper ca manualele de istorie sa-l condamne pe Traian Basescu pentru actiunile sale. Mai departe, totul tine de independenta instantelor de judecata, ca sa spunem asa. Condamnarea electorala depinde de capacitatea cetatenilor Romaniei de a nu se mai lasa trasi pe sfoara de temele sale inchipuite. Condamnarea politica depinde de rezultatele viitoare ale PDL. Alte tipuri de condamnare depind de felul in care vor fi tratate, pe viitor, institutiile jurisdictionale ale statului. Aici, in mod evident, miza este independenta justitiei (eu nu cred in razbunari, fiindca din cauza razbunarilor s-a ajuns aici) si este mult mai mare decat Traian Basescu.

Apropo de justitie, ma astept ca europarlamentarul independent, pedelist, justitiar, Monica Macovei sa-l atace virulent pe prietenul ei in ale justitiarismului politic din Romania, Franco Fratini, care a sustinut proiectul de lege al guvernului italian, prin care se limiteaza dreptul de a se face inregistrari si se pedepsesc jurnalistii pentru difuzarea lor neautorizata. Ma astept ca Monica Macovei sa fie devastatoare la Parlamentul European in critica lui Fratini si a acestei legi. Sau ea este setata doar pe atacurile la adresa adversarilor lui Basescu ?

Catalin din Cluj, ma tem ca nimeni nu ar trebui sa asume o vina colectiva pentru actiunile unui singur om sprijinit de un singur partid. Tocmai ideea ca toti cetatenii Romaniei sunt vinovati pentru situatia actuala este de natura sa minimizeze culpa lui Traian Basescu si a ciracilor sai. Deseori, daca nu mereu, acestia au luat cele mai proaste decizii in cele mai sensibile momente, iar situatia actuala este doar efectul acestor decizii. Pot spune cu certitudine ca majoritatea acestor greseli puteau fi indreptate sau evitate de catre Traian Basescu. Nu a facut-o, din rea vointa, din incompetenta sau din alte motive. Totusi, niciunul dintre aceste motive nu pot fi imputate intregii populatii sau intregii clase politice.

Ziua de vineri

Ieri, am participat la mai multe evenimente.

Dimineata, am fost la sediul Universitatii Romano-Americane, unde s-a desfasurat Sesiunea anuala de comunicari a Asociatiei Romane de Politica Externa, al carei presedinte fondator sunt. Tema din acest an a fost “Profilul international post-Lisabona al Uniunii Europene. Romania si noile exigente ale statutului  sau european”. Au participat multi diplomati dar si specialisti in relatii internationale.

La pranz, am participat, alaturi de Victor Ponta, Liviu Dragnea si de alti colegi, la o intalnire cu reprezentantii sindicatelor, cu care am discutat despre situatia actuala si despre ce dorim sa facem, la nivel politic si parlamentar. Le-am transmis, pentru comentarii, un material cu solutiile alternative la propunerile guvernului, propuneri  pe care le-am pregatit in cadrul departamentelor. Documentul il vom face public la mijlocul saptamanii viitoare.

Dupa amiaza, am participat in Prahova, la Fantanele, la sedinta organizatiei de partid, unde a fost aleasa noua conducere a filialei.

La multi ani tuturor sarbatoritilor!

Chiar daca vremurile sunt mai degraba intunecate si tensionate, facem astazi loc in viata noastra si unui prilej de lumina si seninatate. Sarbatorim astazi ziua Sfintilor Constantin si Elena, zi apropiata de inima foarte multor romani care poarta aceste nume.

Constantin cel Mare (306-337), primul imparat roman crestin, este celebrat ca „eliberator” al crestinismului, caruia i-a acordat libertate de cult. Potrivit lui Eusebiu din Cezareea, in ziua premergatoare luptei cu Maxentiu (episod al luptei sale pentru a deveni suveran al intregului Imperiu Roman), in anul 312, Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa, insotita de o inscriptie: In hoc signum vinces („prin acest semn vei birui”). Semnul crucii a impodobit ulterior steagurile armatei sale, consfintind, odata cu intrarea sa triumfatoare in Roma, si un nou statut al religiei crestine. In 313 Edictul de la Milano a consfintit libertatea de cult a crestinismului, punand capat persecutiilor si inapoind bisericii proprietatile confiscate.

Figura esentiala a crestinismului este si mama sa, Elena, celebrata mai ales pentru gasirea crucii pe care a fost rastignit Iisus Hristos, precum si a locului in care Mantuitorul a fost ingropat.

Tuturor celor care-si sarbatoresc astazi ziua numelui, le transmit cele mai bune ganduri si multa speranta.

Iar voua, dragi colegi de blog, va doresc sa fiti sanatosi si sa aveti nervii tari. Ceea ce-i doresc si mamei mele, Elena.

La multi ani!

Miturile spulberate ale dreptei

 

„Dreapta creează bogăţie, stânga o redistribuie”

Criza economică şi financiară internaţională a fost determinată de fundamentalismul economic de tip neo-liberal, care a fost promovat prin sloganul „Dreapta creează bogăţie, stânga o redistribuie”. Acum, se dovedeşte falsitatea acestei dogme: politicile de dreapta au creat aparenţa bogăţiei prin dominaţia capitalismului financiar, speculativ şi desprins de realitatea economică. Când bulele speculative s-au spart, capitalismul financiar şi-a arătat faţa lui hidoasă, aruncând lumea în criză. Dreapta românească nu a creat bogăţie, ci doar a sprijinit formarea unei clase de capitalişti din rândul clientelei politice. „Marii capitalişti” din România, incepand cu “miliardarii de carton”, s-au format din contracte preferenţiale cu statul si aranjamente cu bancile de stat,  iar „regii asfaltului” sunt cel mai vizibil exemplu, dar nu singurul. Acum, după intrarea capitalismului financiar in colaps, dreapta incearca sa  redistribuie sărăcia pe umerii categoriilor celor mai sărace. 

„Statul minimal este mai eficient”

Apostolii dreptei, din străinătate sau din România, au promovat sistematic dogma potrivit căreia statul minimal este mai eficient si ca  piaţa însăşi alocă cel mai bine resursele fără intervenţia autorităţilor statului. În realitate, pieţele nereglementate au generat criza economică internaţională. În România, aplicarea filosofiei statului minimal a însemnat transferul profiturilor către mediul privat, iar pierderile au fost puse pe seama statului (PROFITURILE AU FOST PRIVATIZATE, PIERDERILE SUNT ETATIZATE). Dreapta românească a transformat statul minimal în regim clientelar: între 2005-2008, puterea de dreapta a sporit personalul bugetar – în general pe criterii clientelare – de la 900.000 persoane în 2004 (câţi a lăsat guvernarea PSD) la 1.400.000 persoane în 2008, respectiv cu 55%.  

„Cota unică aduce venituri bugetare mai mari”

Dreapta politică a spus că, prin aplicarea cotei unice, lăsând bani mai mulţi cetăţenilor şi firmelor, acestea vor investi în activităţile productive (inclusiv comerţ şi servicii), vor vrea locuri de muncă şi vor aduce venituri bugetare suplimentare. În ultimii cinci ani, s-a dovedit ca această abordare, nu a dat rezultatele scontate, fiind create doar deficite în plan intern şi extern.

Creşterea PIB-ului din perioada 2005-2008 a fost determinată, în principal, de atractivitatea României, ca urmare a aderării ei la Uniunea Europeană (şi celelalte state din Europa Centrală au fost atractive pentru investiţii economice, multe având un caracter speculativ), nu atât ca urmare a cotei unice. Ponderea veniturilor la buget din PIB în România nu a depăşit 33%, fiind una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană (cca. 40% în Cehia şi Polonia, 44% în Ungaria).

„Cota unică elimină economia neagră”

Cota unică de impozitare a fost justificată prin faptul că ar elimina economia neagră. Potrivit chiar datelor oficiale, ponderea economiei neobservate în PIB s-a majorat de la 14,5% în anul 2004 la peste 21% în anul 2008. Cifrele arată o evidenţă: economia neagră, departe de a fi diminuată s-a mărit, fiind chiar încurajată prin clientelism politic.

„Cota unică elimină sărăcia”

Cota unică a adus bani în plus, in mod semnificativ,  în buzunarele a doar 10% din populaţie (circa 0,8-0,9 miliarde Euro), în detrimentul a 90% din salariaţi, pensionari, studenţi şi a sute de mii  de persoane beneficiare de asistenţă socială. Polarizarea socială a crescut, iar sărăcia a crescut. Nivelul acesteia ar fi fost şi mai ridicat dacă românii nu ar fi ales calea bejaniei, muncind în Occident pentru a-şi putea întreţine familiile.

Concluzia este inevitabilă: dreapta politică şi ideologia sa au aruncat România în criză, iar acum, pentru că sunt orbiţi ideologic, refuză soluţii evidente, realiste şi necesare.

(Auto)izolarea Romaniei

Am mai vorbit despre izolarea internationala produsa de “geniul” politic al lui Traian Basescu. Este, din pacate, una din temele recurente ale oricarei analize corecte despre contributia presedintelui la istoria noastra contemporana. Din nefericire, aceasta constatare nu este doar una seaca, rece, neimplicata. Izolarea noastra diplomatica are si efecte, in lipsa unor relatii externe solide tocmai in momentele cele mai dificile ale economiei. Nu avem parteneri cu care sa putem discuta despre acorduri bilaterale utile locurilor de munca si industriilor din tara. Nu avem la cine sa apelam pentru a stimula investitiile. Nu avem parteneri pe care sa ii stimulam sa contribuie la dezvoltarea tarii. Coroborat cu situatia fondurilor europene (care, neabsorbite decat minimal, fac astazi ca Romania sa fie contributor si nu beneficiar al finantelor europene), dezastrul din politica externa face ca situatia Romaniei sa fie azi mai proasta decat inainte de integrarea in UE. Atunci exista o retea de parteneri politici internationali, existau numeroase vizite bilaterale, existau contacte si la nivel de presedinti, si la nivel de premier, si la nivel de ministri. Aceste relatii au dus la succesul proiectului politic al integrarii europene si euro-atlantice. Acum, lipsa de viziune distruge, treptat, tot ce s-a facut bine in acei ani.

Va recomand un exercitiu simplu. Intrati pe pagina de net a Presedintiei si cautati sitirile despre vizitele interne si externe.  Si vedeti care a fost agenda presedintelui dupa realegerea sa, in aproape jumatate de an. Veti avea surpriza imensa a absentei oricarui contact bilateral oficial cu vreun sef de stat sau de guvern important din Europa Occidentala, SUA, China sau Rusia. Nimeni din aceste zone nu a mai venit in Romania de luni de zile. Si, de fapt, cu exceptia presedintelui Moldovei, nimeni nu a mai venit in Romania deloc, cel putin in vizita la Cotroceni. In acelasi timp, vizitele externe au inclus doar deplasari in Afganistan, Moldova, Kazahstan si Japonia (poate aceasta ultima vizita sa fi fost ceva mai relevanta, daca nu a fost si ea decat de ordin general). Cum intelegem aceasta situatie? Asa vede lumea realegerea lui Traian Basescu si asa “apreciaza” cancelariile lumii calitatile actualei administratii de a dialoga si de a fi un partener util si  de incredere.

In ultimii ani, am incercat constant sa atrag atentia asupra nevoii de a se pastra o legatura directa cu marile cancelarii ale lumii, fiindca acestea ne pot ajuta sa depasim situatii dificile precum cea din prezent. Deplasarile formale la Consiliile Europene nu sunt suficiente. E nevoie de mai mult. Iar, din pacate, Traian Basescu nu stie ce inseamna mai mult. Cata vreme politica externa nu ii aduce lui sau prietenilor lui un beneficiu personal, ea nu exista.

Scriu aceste randuri la Bruxelles, unde particip la o reuniune internationala. Suntem oare constienti, la nivelul conducerii tarii,  de implicatiile crizei din Grecia, de consecintele posibile ale alegerilor din Ungaria si Ucraina, de schimbarea patternului in relatia Rusiei cu SUA si cu tarile occidentale ? Ma tem ca nu…

Contributivitatea – un principiu cu efecte reale perverse

Pare frumos cand premierul Boc spune ca pensiile trebuie sa se plateasca doar dupa principiul contributivitatii. Logica pare sa sustina un asemenea demers, in teorie: primesti cati bani ai contribuit. Este insa doar o capcana, fiindca principiul contributivitatii este corect doar daca este aplicat de la zero. Sau, asa cum spun sociologii cand fac un experiment “all things being equal”. Doar ca “all things” nu sunt “equal”. Si nici nu prea pot deveni egale. Va dau doua argumente forte pentru care acest principiu trebuie luat cu mult relativism si pentru care el nu poate fi niciodata acceptat ca singura regula de acordare a pensiilor intr-un stat civilizat.

Primul argument este cel despre care stiti cu totii: acela ca cei din sistemele speciale nu au conditii egale cu ceilalti contributori. Lor nu li se opresc contributii din salariu, tocmai pentru ca au un statut diferit. Nu sunt privilegiati, asa cum ar crede unii. Da, au siguranta salariului si a locului de munca. Da, unii au chiar si niste beneficii (cate se mai dau in statul tot mai mic pe care il conduce cel mai mic om politic din Romania – si nu o spun la propriu). Dar au in acelasi timp si foarte multe restrictii, care ii impiedica sa aiba alte venituri decat cele din respectivul serviciu. Si, cata vreme sistemul a fost construit astfel incat sa nu fie nevoie de contributia lor, pentru ca sistemul lor de pensii e diferit de al celorlalti, asa cum e peste tot in lumea civilizata, principiul contributivitatii nu se aplica la ei.

Al doilea argument vine din realitatea comunista. Nu stiu cat de multi dintre dvs stiti, dar in comunism cele mai mari salarii le aveau cei de la partid si cei din zona Securitatii. Ei aveau marile salarii si, deci, marile contributii la bugetul statului. Cei cu contributii mici erau exact cei defavorizati de sistemul comunist – adica cercetatorii, profesorii, invatatorii, chiar agricultorii (care nu aveau deloc contributii, si nu din vina lor). In prezent, majoritatea pensionarilor sunt oameni care au contribuit mult in perioada comunista. Nu ii avem pensionari pe cei care au muncit doar dupa 1989. Iar a impune acum exclusiv regula contributivitatii inseamna a consacra, PRIN LEGE, nedreptatile sistemului comunist. Si inseamna a valida oficial diferentierile practice pe care comunismul le-a impus in societate. Nu stiu daca domnul Boc isi da seama de asta, sau daca nu cumva tocmai asta doreste. Si din aceste motive, voi face tot ce pot in Parlament pentru ca proiectul legii pensiilor unitare sa nu fie adoptat in forma propusa de Guvern.