Observ cu mare tristete ca ultimii ani au devenit tot mai aglomerati de astfel de evenimente nefericite. Nu apuci sa treci peste socul decesului unui om de valoarea lui Gheorghe Dinica sau Jean Constantin, ca un alt moment de maxima tristete urmeaza.
Cand am auzit de decesul academicianului Mihai Draganescu, m-am gandit imediat la proiectele pe care le-am avut impreuna si la lucrurile pe care le-am invatat de la dansul in decursul anilor. Pentru cei care nu stiu, si sper ca acestia sunt putini, Mihai Draganescu ramane un adevarat „ctitor de institutie”, fiind dintre cei care au contribuit la relansarea Academiei Romane, dupa 1989, fiind si primul presedinte ales democratic al acestui for.
Inainte insa de asta, Mihai Draganescu a fost si ramane un mare om de stiinta. Contributiile sale in domeniul electronicii sau al folosofiei stiintei au fost recunoscute de multe ori pe plan international, iar academicianul Draganescu va ramane o figura de erudit emblematic pentru stiinta romaneasca.
Imi exprima intreaga compasiune pentru familia indoliata si regretul profund ca am pierdut inca un om de valoare, un prieten adevarat.
Ramas bun si sper ca mostenirea pe care o lasati sa fie folosita si recunoscuta de o noua generatie de oameni de stiinta. Una dintre temerile care ma cuprinde in astfel de momente este tocmai aceea ca ne este din ce in ce mai greu sa umplem golurile ramase prin disparitia unor astfel de oameni.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
P.S.
Inca o data: NIMENI nu poate fi inlocuit!
D.zeu sa-l ierte ;si iata cum raminem fara valori in tara asta ! Si cum ” ne umplem” de tot felul de pseudo-valori gen. Patapievici si gasca ,…
Realizez cu disperare cum intelectuali autentici, nume de marca ale stiintei, culturii si sportului romanesc se sting in penumbra indiferentei cotidiene. Valorile noastre pleaca si sunt inlocuite cu ce? Degradarea si reificarea umana sunt astazi legi ale supravietuirii. Criza caracterelor in societatea romaneasca inseama distrugere… Pacat.
L-am cunoscut pe acadenicianul Mihai Draganescu personal.
Am luat chiar de vreo cateva ori masa cu domnia sa intr-un cerc restrans.
A avut o perioada de dizgratie in timpul regimului comunist, dupa desfiintarea Institutului de Conducere si Informatica.
Era un om mai degraba sentimental decat rece.
Din nefericire a ratat incercand sa fie filozof. “Profunzimile lumii materiale” precum si “Ortofizica” sunt carti sub nivelul unui amator in filozofie.
Ateu convins, dupa revolutie a incercat sa sustina ca noua dimensiune a fizicii sale, INFORMATIA, n-ar fi altceva decat…DUMNEZEU.
INFORMATIE in comunism, devine DUMNEZEU in capitalism.
Dumnezeu sa-l ierte.
@
Iulia Tilvescu
Cat de aproape te simt cand vorbesti astfel!
Bine ai venit aici!
@ Harabula
Și eu am avut șansa să-l cunosc pe dl. profesor Drăgănescu (atât ca profesor, cât și ca prieten al tatălui meu). Cred că vă grăbiți să trageți concluziile prea devreme în ceea ce privește ideile dânsului. Poate că cele două cărți pe care le-ați pomenit, nu au fost cea mai bună argumentație posibilă, dar ideea că informația poate reprezenta o cale pentru a înțelege ce este sufletul (și poate divinitatea) are încă un potențial remarcabil.
Dumnezeu să-l odihnească!
In 1983 eram student (la Electronica) si pentru prima data in viata m-am lovit de ceea ce inseamna admiratia unui invatacel fata de mentorul sau. Era profesorul nostru (de fapt Conferentiar atunci, Gheorghe Stefan, fost ministru al invatamantului imediat dupa revolutie) care lucra cu dl. Mihai Draganescu si care ne vorbea cu evlavie despre “domnul profesor” si isi exprima regretul ca la momentul ala era bolnav si nu putea sa vina la cursul facultativ la care participam, pentru ca sa avem si noi privilegiul sa il cunoastem, asa cum il cunostea el.
In plina “epoaca Ceausescu” in care singurele elogii i se aduceau “marelui carmaci” admiratia si respectul exprimate in public pentru un om care avea alte merite decat politice m-au marcat realmente. Am ramas si eu cu regretul ca nu l-am putut cunoaste, dar cu sentimentul reconfortant ca si in marasmul din mijlocul anilor 80 existau astfel de oameni ca Mihai Draganescu. Dumnezeu sa va odihneasca domnule Profesor.
vezi:
http://www.racai.ro/~dragam/MT&Cron/CronoAcad.pdf
stima si consideratie unor astfel de oameni
Am avut privilegiul de a fi studentul lui, era o placere sa asisti la cursul lui … Dumnezeu sa-l odihneasca…
@ Victor, ai terminat in 91?
Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească !
Dumnezeu să-l hodinească !
Un gând pios şi un omagiu, fiind cel ce s-a remarcat şi prin restabilirea legăturilor Academiei Române cu academiile naţionale din Europa, China, State…
* Părintele * microeelectronicii, s-a * mutat pe steaua sa *..
Şi n-a făcut umbră pământului degeaba, cum corect a subliniat d-l AN referindu-se la * … mostenirea pe care o lasati sa fie folosita si recunoscuta de o noua generatie de oameni de stiinta *.
În adevăr, nimeni nu poate fi înlocuit după ce trece Pragul, dar, fiecare lasă ceva în urma sa… rămân faptele, vorbele, urmaşii, creaţiile noastre în varii domenii sau… numai umbre… depinde de noi, fiecare din noi, ce lăsăm Luminos.
Academicianul Mihai Drăgănescu a lăsat şi firişoare, de lumină…
Pe omul de rand il mostenesc copiii, pe un dascal, si elevii sai.
Este infricosator schimbul de generatii, dar cei de azi vor fi apreciati de elevii lor de azi; noi ii apreciem pe ai nostri.
Dumnezeu sa-l primeasca!
Adio!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Domnia sa m-a ajutat sa-mi completez studiile in informatica in strainatate cu 37 de ani in urma.
Ii multumesc inca o data.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
L-am cunoscut pe Acad prof Mihai Draganescu la ICI in octombrie ’99. Atunci Acad prof Ghe Filip, directorul stiintific al institutului, m-a invitat la o discutie in trei pe o tema de mare actualitate si azi; Costul normat. Dumnezeu sa il ierte.
@ Ioan
Aţi discutat cumva şi despre costul de oportunitate (“opportunity cost”) ?
Cu stimă,
blogideologic
De azi dimineata am inchis si deschis calculatorul de trei, patru ori; de fiecare data insa cu o tresarire curioasa. Cu cca o ora in urma am cautat si in mapele cu carti de vizita, am rasfoit si cateva agende din acea perioada. Am gasit cartea de vizita cu autograf inmanata de dl Acad prof Mihai Draganescu in chiar ziua de 11. X. 99 (exact asa a datat autograful) Am gasit si agendele din perioada activitatii mele la Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Informatica. (ICI) La data precizata am gasit in agenda notate patru intrebari, formulate in mod cert de profesorul Draganescu 1) Daca pentru implementarea sistemului am redactat o Norma tehnica metodologica sau o Instructiune de … 2) Ce suport teoretic am utilizat: a) notele de curs pentru art contabile utilizate la repartizarea cheltuielilor indirecte (lector dr Maria Amuza) si, sau anexele din cartea lui C.M. Dragan, editata de Editura Politica in 1985 Sistemul Costurilor Normate. 3) Cine a fost definit ca Loc de cheltuiala, Laboratorul in intregul sau Proiectul, Lucrarea (grantul) si de ce. 4) Daca in perioada pregatitoare (scolarizare personal financiar contabil, adjuncti sefi lboratoare) am analizat critic nivelul cheltuielor indirecte la nuvel de institut. Negresit a existat si o replica la cele patru intrebari notate de mine; caci o astfel de colaborare, la acel nivel, avea atunci la baza alte valori. Nu am tratat in mod sigur si tema costului de oportunitate, intrucat el a fost utilizat la noi indeobste in zona productiei unicat, si, sau serie mica; mai putin in activitatile de cercetare dezvoltare si proiecare. Si iata cum si de acolo, din ceruri, profesorul prin spiritul sau inca viu ne asaza “la planseta”. Cu stima.
@ Ioan
Mulţumesc. Da, văd că se făcea distincţie clară (cum şi trebuie) între costurile cercetării şi costurile dezvoltării. Prin liceu discutam cu persoana reală, (director, CEO s-ar spune astăzi, care i-a servit lui Aurel Baranga pentru crearea personajului “Mielul turbat”), despre John Stuart Mill. Conceptul “opportunity cost” a fost inventat de John Stuart Mill. Eu am revenit la problema costului abia după ce am constatat că LCA (Life Cycle Analysis), –specialitatea mea–, este adesea conectată cu LCC (Life Cycle Costing). Chestiunile de costing sunt prioritare în managementul oricărui proiect.
Cu preţuire,