Astăzi, Traian Basescu a confirmat falimentul dreptei politice româneşti.

Astăzi, prin discursul lui Traian Basescu, s-a  confirmat  falimentul dreptei politice româneşti :

1. Programul de guvernare al dreptei politice româneşti, ajunsa prin manevre imorale la putere la sfârşitul lui decembrie 2004, în formula alianţei D.A.(PD+PNL) îşi dovedeşte astăzi falimentul.
2. Cota unica, principala măsură promisă în campania electorală din noiembrie 2004 că  va aduce noi locuri de muncă şi bunăstare în România îşi dovedeşte astăzi eşecul usturător.

Cota unică nu a adus, după cum se vede  astazi, nici mai multe locuri de muncă, nici eliminarea economiei negre si nici venituri bugetare mai mari.

A adus numai bani în plus în buzunarele a 10% din salariaţi şi  patronilor, (circa 0,8 miliarde euro) , în detrimentul a 90% din salariaţi, a pensionarilor, studenţilor şi a sute de mii  de persoane beneficiare de asistenţă socială, având în vedere că  bugetul a renunţat la venituri de 1% din PIB, adică 1 mld. de euro.

Efectele cotei unice, respectiv miliardul de euro,  în 5 ani şi ceva până în prezent, au ajuns la cca 3 mld. (2,5% din PIB).

Necreând mai multă producţie naţională, acum aceşti bani lăsaţi în plus în economie trebuie tăiaţi de undeva pentru că altfel se ajunge la o depreciere dureroasa  a leului  şi la o inflaţie devastatoare.

Aceste două efecte total negative ar fi însemnat readucerea echilibrului macroeconomic la cote acceptabile de FMI prin suportarea unei taxe indirecte (inflaţie) de către toţi cetăţenii.

Nici aceasta nu ar fi fost o soluţie, cum nu ar fi fost o soluţie nici creşterea substanţială a TVA, pentru că atât inflaţia cât şi TVA sau cota unică majorată luau bani în mod UNIFORM de la toţi românii.

Refacerea echilibrului economic la cote rezonabile se putea face numai luând înapoi putere de cumpărare, în mod diferenţiat, prin impozitare diferenţiată, de la toţi cetăţenii, mai puţin de la cei cu venituri şi averi mai mici (care nu au beneficiat de cota unică) şi mai mult de la cei cu venituri şi averi mai  mari  – adică de la beneficiarii iniţiali ai cotei unice, care, apoi, şi-au sporit în fiecare an avuţia.

Dar dreapta politică nu gândeşte în termeni de echitate.

Ea gândeşte numai în termeni de avuţie proprie şi de sporire a capitalului pe orice căi.

Practic, astăzi se consolidează capitalizarea a cca 200.000 persoane după aplicarea cotei unice prin decapitalizarea (luarea de bani din buzunare şi sărăcirea) a milioane de salariaţi, pensionari, studenţi, persoane asistate social.

Dacă nu a produs efectele promise, cota unică a produs dezechilibrele economice şi sociale majore, pe care FMI le constată astazi în România şi care se corectează prin măsuri total antieconomice, antisociale şi imorale.

Se corectează o greşeală printr-o greşeală şi mai mare, numai să nu se recunoască politic o opţiune total nepotrivită pentru o ţară luată prizoniera de dreapta politică in 2005 în folosul său şi al clientelei sale.

Cota unică nu a adus mai multă producţie naţională, mai multe locuri de muncă productive sau mai multe venituri bugetare.

A adus mai mult consum în cea mai mare parte de lux, din import, pentru o pătură socială redusă numeric şi consum din import pe credit pentru cei  mulţi care nu au beneficiat de cota unică dar au luat conjunctural credit cu buletinul.

Acum, nu plătesc nimic cei care au produs importuri excesive ci funcţionarii publici, salariaţii în general care au luat credite pentru a-şi acoperi găurile în buzunare făcute de cota unică şi pensionarii care nici ei nu au primit nimic de la cota unică.

Este adevărat că,pe fondul unei creşteri economice nesănătoase, pe datorie externă, între 2005-2008, având venituri bugetare în creştere, în loc să pună bani deoparte pentru zile grele ca cele de azi, puterea de dreapta a sporit personalul bugetar – în general pe criterii clientelare – de la 900.000 persoane în 2004 la 1.400.000 persoane în 2008, respectiv cu 55%. În acelaşi timp, au crescut salariile în sectorul public cu cca 80%.

De unde bani? Din creşterea economică nesănătoasă realizată în comerţ, alimentaţie publică, comunicaţii şi alte servicii şi din construcţii, aproape totul fiind adus din import, pe datorie externă.

Acum, când deficitul bugetar trebuie corectat printr-o curbă de sacrificiu se optează pentru menţinerea bogăţiei celor care au profitat de pe urma cotei unice şi amputarea veniturilor fragile şi modeste ale celor mulţi, după proverbul românesc „ban la ban trage şi păduche la păduche“. Adică se consolidează la un pol al societăţii bogăţia, se legitimează chiar ( deşi ea a fost generată de o măsură total imorală – cota unică) şi se împinge mai adânc în sărăcie marea majoritate a populaţiei.

De ce? Pentru că iată  cine plăteşte factura cotei unice aflate în buzunarele, vilele, maşinile de lux, excursiile în locuri exotice ale bogaţilor de după 2004 ai României:

-         Funcţionarii bugetari de nivel central şi local, care plătesc inclusiv pentru cei angajaţi clientelar între 2004-2008 de dreapta politică, funcţionari care au primit 200.000- 300.000 lei, în medie ca efect al cotei unice şi acum plătesc tribut consolidării capitalismului imoral din România, în medie, câte 5.000.000 lei/persoană;

-         Pensionarii, care nu au luat nimic de la cota unică şi vor plăti în medie 700.000 lei din nişte pensii şi aşa neacoperitoare pentru traiul  zilnic;

-         Călătorii cu tramvaiul, troleibuzul,autobuzul, trenul, cărora li se va scumpi substanţial biletul de transport ;

-         Persoanele racordate la energia termică produsă în regim centralizat, locatari ai blocurilor de  dinainte de 1990, care şi aşa, azi, au mari greutăţi în a-şi achita factura la căldură şi apă caldă;

-         Persoanele bolnave, care vor găsi medicamente mult mai scumpe datorită reducerii gratuităţilor şi subvenţiilor la medicamente;

-         Cei  asistaţi social: copiii (alocaţiile de stat), persoanele cu handicap (ajutoare ), beneficiarii ajutorului social (venitul minim garantat );

-         Prin aşa-zisa flexibilizare a Codului muncii, în înţelegerea dreptei, se va reduce puterea de negociere a salariaţilor în favoarea patronilor  care vor putea concedia angajaţii cum vor ei.

-         Măsurile anunţate azi de şeful dreptei româneşti dovedesc în primul rând incompetenţa profesională a PDL (în 2005 au rupt acordul cu FMI) CARE NE-AR FI MENŢINUT ÎN LIMITELE UNEI CREŞTERI ECONOMICE SĂNĂTOASE SI NU AR FI PERMIS DEZMĂŢUL ŞI EXCESELE pe datorie externă pe care o plătesc azi cei care nu au fost la “ospăţul”  cotei unice.

-         Apoi dovedesc disperare, cinism ( persistă în promovarea polarizării sociale) şi lipsa oricărui spirit de solidaritate sociala.

-         Soluţia? Recurgerea la măsuri de ajustare a dezechilibrului economic prin măsuri de stânga promovate de PSD si care sa împarta povara corecturii echitabile între cetăteni prin impozitare diferenţiată, promovarea producţiei şi a exporturilor.