Intalnirea de la TSD

Intalnirea de astazi, la care a participat si sociologul Vladimir Pasti, a avut ca tematica analiza situaţiei politice la zi, cu accent pe modul în care e folosită comunicarea publică pentru a manipula opinia publică. Iata cateva din ideile pregatite pentru intalnire :

-         Niciodată în istoria sa post-89, România n-a cunoscut atâta rea-voinţă la guvernare. Aceasta este rezultatul combinării a doi factori: (1) folosirea guvernării pentru interes propriu (interese clientelare şi electorale pentru PDL şi Băsescu) şi (2) crearea de manipulări fără precedent pentru a acoperi acest lucru.

-         Principalul vinovat pentru întreaga situaţie e tot Traian Băsescu: el a forţat guvernul Boc anul trecut să comunice o situaţie artificial pozitivă, pentru campania electorală; iar acum, pentru a acoperi dezastrul, guvernul Boc minte deliberat opinia publică şi lansează teme false pentru a acoperi adevărul. Marea minciună care se construieşte este aceea că întreaga clasă politică e de vină pentru dezastrul actual. Vinovatul real e concret şi palpabil – Traian Băsescu şi guvernul Boc.

-         Plecarea guvernului Boc nu va fi suficientă pentru ieşirea din criză – va fi nevoie ca Traian Băsescu să se schimbe. Dacă nu o va face, România e condamnată să repete situaţia Greciei. Riscul major este ca, văzând ce se întâmplă în Grecia, unde UE a acoperit o gaură neagră (un deficit public de peste 110% din PIB), şi guvernul din România să spere că îndatorarea poate continua iar salvarea să vină de la UE.

-         Soluţia, pentru România, nu e transferarea tuturor costurilor echilibrat pe întreaga populaţie, fiindcă asta e echivalent cu cota unică: povara pentru cei cu bani e mai mică decât pentru cei săraci. Soluţia e o cu totul altă strategie de ieşire din criză, asumată clar de întreaga clasă politică

CUM A APARUT MAREA MINCIUNA A IESIRII DIN CRIZA IN ROMANIA

• La finalul anului 2008, criza financiară era instalată în Occident. În România lovitura ei a venit mai târziu. La finalul anului 2009, în prag de campanei electorală, după 5 ani de mandat prezidenţial şi după 1 an de largă coaliţie în care toate instrumentele economico-financiare s-au aflat în mâna premierului Boc şi a miniştrilor PDL, criza economică a devenit tot mai vizibilă.

• În pofida tuturor semnalelor care anunţau grave probleme economice, pentru a fi reales, Traian Băsescu a forţat guvernul Boc să prezinte situaţia economică în termeni foarte optimişti.
  • Celebrele vizite în centrele industriale, în care Băsescu dădea asigurări muncitorilor că nimeni nu îşi va pierde locul de muncă spun totul despre strategia bazată pe minciună a actualei puteri.

• Când criza economică a devenit o realitate cotidiană, de necontestat, Traian Băsescu a avut două opţiuni:
  • Să recunoască faptul că a minţit;
  • Să meargă mau departe, încercând să mistifice realitatea.

• A preferat varianta a doua şi l-a numit din nou ca premier pe Emil Boc. Avea nevoie de control absolut asupra guvernului şi asupra PDL.

• Aşa am ajuns în situaţia în care, guvernul Boc are în continuare nevoie de o construcţie artificială a realităţii, deoarece nu vrea să spună adevărul: situaţia economică şi socială a României este dezastruoasă.

• Orwell anticipează, în 1984, care e mecanismul manipulării în mintea celor care vor să impună sisteme totalitare (fiindcă asta face Băsescu): Scopul puterii este puterea în sine, nu altceva (asta apropo de cei care îşi imaginează că există şi altceva pregătit de Băsescu în toate propunerile sale). Iar victimele celor care conduc după acest model “trebuie să trăiască într-o continuă exacerbare a urii faţă de duşmanii din afară şi faţă de trădătorii dinăuntru, de jubilare în faţa victoriilor şi de autoumilire în faţa puterii şi înţelepciunii Conducătorului”.

CATEVA DATE CARE CONSTATA DEZASTRUL

-   Rata şomajului: 8,36% – la finalul lunii martie; tendinţă ascendentă. Potrivit unei monitorizări Eurofound, România s-a clasat, în primul trimestru al anului, pe locul al doilea în UE la numărul de locuri de muncă pierdute.

- Rata sărăciei: 7,4% în 2009, în creştere de la 5,7% în 2008; numarul populatiei afectate de saracie extrema a ajuns la 1,59 milioane.

- Cheltuielie sociale: 13% din PIB, faţă de 26% media statelor UE.

• Raportul dintre populaţia activa civilă şi totalul populaţiei ţării a scăzut continuu, ajungând de la 50% în 1992 la 43% în 2000 şi 42,2% în 2007.

-   Datoria publică a României se cifra la sfârşitul lunii februarie 2010 la 155,027 miliarde lei, reprezentând 28,77% din PIB, conform datelor MFP. Cea mai mare parte a datoriei publice a fost contractată prin:

• împrumuturi de stat (39,77%);
• certificate de trezorerie (18,05%);
• obligaţiuni de stat (17,19%);
• eurobonduri (6,11%);
• leasing financiar (0,06%);
• împrumuturi din disponibilităţile Contului General al Trezoreriei Statului, utilizate pentru finanţarea deficitului bugetului de stat (18,81%).

NOTA: În Grecia, îndatorarea a ajuns la peste 110% din PIB, ceea ce ar putea sugera că România mai are datorii de făcut până când ajunge la situaţia Greciei. Sunt două mari probleme: PIB-ul nostru continuă să scadă, iar România nu are infrastructura Greciei pentru a spera la o revenire economică rapidă. Deci, cei care cred că România încă nu e în situaţia Greciei, se cam înşeală.

-   România se plasează pe locul al doilea în UE în funcţie de majorarea preţurilor de consum din martie (4,2% în raport cu aceeaşi lună din 2009).

-   FMI a anunţat că a modificat prognoza de creştere economică a României în acest an de la 1,3% la 0,8%. Cele mai recente semnale venite dinspre FMI indică însă un nou an de recesiune economică, fără a fi vehiculat până acum un procent.

-   România a înregistrat în 2009 un deficit bugetar de 7,3%, conform sistemului de calcul intern, şi de 8,3%, conform Eurostat. Pentru 2010, ţinta de deficit convenită cu FMI este de 5,9%, iar Fondul nu acceptă depăşirea ei.

-   Peste 12.000 de firme închise numai în luna ianuarie 2010. Aproape 20.000 de firme şi-au suspendat activitatea în primul trimestru al anului curent. Pe fondul recesiunii economice, aproape 200.000 de firme şi-au suspendat activitatea sau au fost închise.

• Guvernul are în plan două măsuri prin care să acopere gaura neagră produsă anul trecut:

1. Majorarea cotei unice la 18-20% şi majorarea TVA la 20-25%.
2. Concedieri în sistemul bugetar – nu există cifre oficiale, ci doar estimări care merg de la 20.000 până la 100.000 de bugetari concediaţi.

Care este efectul acestor măsuri: transpunerea crizei în spatele celor mulţi, a celor care încă mai au salariu sau firme, a celor care încă plătesc taxe şi impozite. Cum? Printr-un transfer brutal şi dureros: creşterea TVA. Soluţia corectă e schimbarea sistemului de impozitare, pentru un transfer mai corect al costurilor – cei bogaţi să plătească mai mult, iar cei săraci să plătească mai puţin.

Camil Petrescu: „Criza economică nu îi atinge deloc pe cei bogaţi, găsitori întotdeauna a unor soluţii pentru a-şi proteja milioanele, ci pe dezmoşteniţii soartei”.

CE FACE ACTUALA PUTERE ÎN FAŢA ACESTUI DEZASTRU? CUM SE ASCUNDE? CARE SUNT TEHNICILE DE COMUNICARE FOLOSITE PENTRU MANIPULARE?

• Construieşte o realitate paralelă şi propune agende false; abate atenţia de la problemele reale ale populaţiei şi aruncă fumigene în spaţiul public.
  • Alterează realitatea, impunând un dualism clasic între „cei buni” care doresc modernizarea şi reformarea statului şi „cei răi”, care se opun progresului, care sunt retrograzi şi reacţionari. Băsescu a câştigat la referendum, deci el e Binele, iar noi suntem răul. Nu contează că, pe agenda cetăţeanului, contează mult mai mult preţurile şi locurile de muncă decât reducerea numărului de parlamentari. E simplu să spui că din cauza celor 50 de milioane de euro (cât e bugetul Senatului) nu se justifică folosirea greşită a 30 de miliarde de euro, împrumutaţi în ultimul an!

• După ce a pozat în „cavalerul luptei anti-corupţie” fără ca DNA şi ANI să producă şi rezultate, PDL reclamă şi în prezent acest fenomen şi îl pune pe seama opoziţiei.
  • Cu excepţia celor 6 luni din 2009, PSD se află în al şaselea an de opoziţie.
  • Traian Băsescu a schimbat de 20 de ori mai mulţi procurori şi judecători decât Ion Iliescu şi Emil Constantinescu la un loc.
  • Şi, cu toate astea, ei spun că tot noi suntem corupţii. Între timp, Videanul cere voie de la UE să îşi dea singuri bani publici

• Promovează proiecte de acte normative privind revizuirea Constituţiei pentru a acoperi protestele sociale. Susţin înfiinţarea Comisiei parlamentare de revizuire a Constituţiei, dar în acelaşi timp impun un proiect de lege realizat după chipul şi asemănarea lui Traian Băsescu.
  • Prevederile acestui proiect sunt radicale şi maximaliste; ele sunt construite special în acest sens pentru a fi respinse.

• Diferiţi membri ai PSD sunt chemaţi la DNA exact în ziua în care se dezbat şi/sau se votează moţiuni depuse de opoziţie pe teme economice şi sociale de maximă importanţă.

• Promovează, la 20 de ani de la Revoluţie, o Lege a lustraţiei care nu îi afectează pe Traian Băsescu, Theodor Stolojan şi Emil Boc.

• A elaborat o nouă Lege ANI la fel de neconstituţională ca şi prima şi a creat în jurul acestui eveniment un show mediatic cum numai DNA poate să facă.
  • Nu trebuie uitat că, în timp ce Traian Băsescu se consulta pe acest subiect cu partidele parlamentare, guvernul a adoptat proiectul de lege şi l-a trimis cu ordine clare al parlament.

• Inventează conflicte cu „mogulii” şi se războieşte cu presa. Creează astfel noi adversari ce nu au nicio legătură cu eficienţa şi calitatea actului de guvernare.

• Actuala putere încearcă să rescrie istoria.

• Adversarul puterii nu este criza economică, ci Ion Iliescu, care nu mai are şi nu mai aspiră la nicio funcţie politică.

• În alegeri, Traian Băsescu şi l-a definit ca adversar pe Ion Iliescu; acum Legea lustraţiei pare o răzbunare fără temei la adresa fostului preşedinte al României.

• PDL încearcă să reîntoarcă România, atât economic, cât şi politic, la nivelul anilor 90. Din liderul providenţial care a reprezentat o şansă şi un echilibru pentru primii ani de după Revoluţie, PDL încearcă să-l transforme pe Ion Iliescu într-un eşec al istoriei româneşti postdecembriste.

• Cine încearcă să protesteze în faţa incompetenţei şi a abuzurilor actualei puteri este imediat catalogat ca retrograd; el devine duşmanul naţiunii, al reformei şi al dezvoltării.

• Opoziţia a devenit expresia unei atitudini şi a unui comportament “deviant” ce trebuie corectate. Nimeni nu trebuie să se opună actualei conduceri deoarece aceasta deţine adevărul absolut.

„… ar fi nu doar ridicol să-mi închipui că adevărurile mele sunt, neapărat, mai adevărate decât adevăririle altora, ar fi şi dăunător. …” (Octavian Paler)

• Aceasta este politica forţei şi a dictatului practicată de PDL şi Traian Băsescu. În acest moment, o ţară întreagă depinde de temperamentul şi de gândurile unui singur om. România are un unic centru de comandă.

Citate din manualul “Folosirea presei în instruirea şi educarea militarilor”, tipărit la Editura Militară în 1964:

• “Trebuie ajutat soldatul pentru a-şi da seama unde este adevăratul său duşman, împotriva cui să îndrepte arma”
• “Clasa muncitoare şi ţărănimea sunt adevăraţii ostaşi care trebuie să lupte împotriva capitaliştilor şi boierilor care duc o viaţă de belşug, de trândăvie, umplându-şi hoiturile de munca şi sudoarea voastră şi a părinţilor voştri”
• Lenin, citat în acest manual: “Trebuie să transformăm presa dintr-un organ de ştiri senzaţionale, dintr-un simplu aparat de relatare a noutăţilor politice, dintr-un organ de luptă împotriva minciunilor burgheze, într-un instrument de reeducare economică a masei, într-un instrument de informare a masei asupra felului în care trebuie organizată munca într-un chip nou”

Dacă vedeţi în aceste rânduri ceva ce recunoaşteţi în jur (lupta împotriva parlamentarilor, împotriva opoziţiei, împotriva presei ostile), să ştiţi că România a mai mers pe această cale. Şi a dus, într-un final, la revoluţia din 1989.

CARE E SOLUTIA PSD? PROPUNEREA UNUI NOU PROIECT PENTRU SOCIETATEA NOASTRA.

In prezent, România este un SRL. Adică, o societate cu răspundere limitată. Asta trebuie să se schimbe – răspunderea societăţii faţă de cetăţenii ei trebuie să crească. Altfel, societatea nu va mai exista deloc.

În faţa acestui mod de a face politică şi de a guverna, ce nu are nicio legătură cu principiul reprezentativităţii şi cu agenda cetăţeanului nu există decât o singură opţiune: aceea de a lupta, de a devoala minciuna, duplicitatea şi oportunismul, de a vorbi despre nevoile şi problemele oamenilor, de a propune soluţii şi de a opune rezistenţă în faţa tendinţelor expansioniste ale puterii.

De asemenea, soluţia este aceea de a gândi ceva pentru perioada post-Traian Băsescu. Şi trebuie luptat de pe acum pentru acea perioadă. Dacă se renunţă acum la bătălie, guvernările viitoare vor moşteni o economie şi o societate pe care cu greu vor putea să le readucă pe linia de plutire. Realist, nu trebuie să sperăm că Traian Băsescu va învăţa ceva din lecţiile de până acum. Este puţin probabil ca acesta să realizeze că nu se poate construi ceva în absenţa dialogului, a consensului, a transparenţei şi a încrederii între partenerii politici şi sociali.

„Insuccesele finale ale dictaturii costă umanitatea mult mai mult decât insuccesele temporare ale democraţiei.” (Franklin Roosevelt)

Chiar dacă prezintă realitatea lunii septembrie a anului 2009, acest grafic este semnificativ pentru faptul că el arată rampa abruptă a şomajului la nivel naţional. Creşterea este semnificativă.