Consiliul consultativ al MAE

Am participat astazi la o noua intalnire a Consiliului consultativ al MAE. Au mai venit, la sediul ministerului, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Petre Roman, Calin Popescu-Tariceanu, Andrei Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, Sergiu Celac, Adrian Cioroianu, Catalin Predoiu.

Am lansat ideea unui Consiliu consultativ al MAE in 1991 si ma bucur ca ea a fost relansata de Adrian Cioroianu si reluata acum de Theodor Baconschi. Tema de astazi a fost legata de liniile strategice ale politicii externe romanesti pentru vecinatatea estica, in principal Rusia, Ucraina si, desigur, Republica Moldova.

TVR 1 – ora 21.10

Adrian Nastase este astazi invitatul Oanei Popescu şi al lui Luca Niculescu la emisiunea “Arena publică”- TVR 1, ora 21.10.

Echipa AN

La Ramnicu Valcea

Ieri, am participat la reuniunea Comitetului Executiv National al PSD, la Ramnicu Valcea. Intalnirea a avut ca obiectiv si sprijinirea candidatului nostru, Remus Grigorescu, in alegerile pentru functia de primar al municipiului, alegeri ce vor avea loc duminica.

O tragedie poloneză

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

La Multi Ani, Sergiu Nicolaescu !

Acum exact 80 de ani, pe 13 aprilie, in Romania comisarului Alimanescu si a farmecului interbelic, s-a nascut Sergiu Nicolaescu. Fotografia acelei perioade a fost una dintre preocuparile sale principale in cinematografie si reprezinta, pentru cei mai multi romani, o marturie frumoasa despre vremurile in care Bucurestiul era micul Paris, iar Romania incerca sa fie o mica Franta.

Inca mai sper la ocazia de a ma razboi cu tineri si batrani impreuna pentru bilete la un film marca Sergiu Nicolaescu, asa ca prefer sa nu vorbesc despre cariera sa cinematografica la trecut. Chiar si asa, ultimii ani ne arata ca sunt prea multe ocaziile in care criticam si prea putine ocaziile in care laudam. Pentru a asigura cel putin un echilibru, poate ca ar trebui sa profitam de astfel de ocazii pentru a spune ceea ce poate ca oameni precum Sergiu Nicolaescu aud prea rar in afara cercului de prieteni sau in afara familiei. La multi ani venerabile maestre, si multumim pentru ceea ce ne-ai oferit pana astazi.

Multumim pentru ca, ajungand la venerabila varsta de 80 de ani, ne-ai invatat cum sa imbatranim frumos. E foarte greu de crezut ca am putea primi un sfat gresit de la o persoana ajunsa la 80 de ani cu o viata atat de plina precum Sergiu Nicolaescu. Aceasta varsta iti permite sa spui ca ai destul de multa experienta de viata incat sa fi facut sau sa fi auzit de foarte multe dintre greselile pe care un om le poate face. Desi putem invata multe lucruri din carti sau de la profesori, a invata sa imbatranesti frumos este o lectie aparte.

Multumim pentru ca, pe langa a fi cel mai cunoscut om de film din istoria Romaniei, Sergiu Nicolaescu a contribuit putin la ceea ce am ajuns astazi sa numim cultura noastra. Chiar daca poate mai exista oameni nemultumiti de un film sau altul, mi-e imposibil sa cred ca mai exista cineva care nu a zambit nostalgic la vederea Bucurestiului de altadata, care nu a tresarit surprins la rostirea unei replici a comisarului Moldovan sau vreun roman care nu a invatat putin din ce inseamna patriotism de la Mihai Viteazul sau Nemuritorii. 

Desi Sergiu Nicolaescu insusi spune ca a reusit in cinematografie si n-a reusit in viata sa personala, faptul ca primeste atat de multa atentie si atat de multe urari de bine demonstreaza contrariul. Sergiu Nicolaescu a fost o prezenta continua in viata fiecaruia dintre noi aproape de cand ne-am nascut. De la primele sale filme pana la Mihai Viteazul, Un Comisar Acuza, Cu Mainile Curate si altele, Sergiu Nicolaescu a imbatranit cu noi, s-a bucurat cu noi si, mai presus de orice, a existat mai mult pentru noi. De aceea, poate ca ne este greu sa intelegem ca un bun prieten implineste astazi 80 de ani.

La multi ani, maestre!

Dezbatere la Fundatia Titulescu

Tema conferintei pe care o voi sustine joi, 15 aprilie 2010, ora 16.00, la Fundatia Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice, este:

Evolutii politice in Balcani si perspectiva integrarii europene a tarilor din Balcanii de Vest. 

Evenimentul are loc, ca de obicei, la Casa Titulescu, Sos. Kiseleff nr. 47.

Raspunsuri

 

Tot mai multi oameni aglomereaza strazile in Varsovia, Gdansk si in alte orase din Polonia si Europa cu lumanari aprinse si lacrimi subtiri pe obraji. Sunt prea multi oameni care sufera zilele acestea fara vreo vina. Sunt prea multi cei care nu si-au dorit decat sa faca bine si au plecat prematur din aceasta lume. Suntem prea multi cei care nu putem face nimic impotriva unui sentiment de groaza, de soc, de neputinta. Ma gandesc la destinul tragic al poporului polonez, atat de lovit in istorie, prin dezmembrari teritoriale si tragedii umane. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe liderii Poloniei, morti in accidentul aviatic.

 

Harabula, citatul din Matei Caragiale este, intr-adevar, interesant dintr-un punct de vedere. Demonstreaza faptul ca este normal ca orice om de stat sa aiba detractorii sai in timp ce este in exercitiul functiei. Daca acesti detractori rezista probei timpului, este o dovada in plus ca omul de stat in cauza merita sa fie privit mai indeaproape. Totusi, cert este ca istoria este cea care decide valoarea unui individ, iar din aceasta disputa sunt sigur ca esti de acord ca victoria ii apartine mai degraba lui Nicolae Titulescu.( Nici Iorga nu avea o parere mai buna despre Titulescu. Astept insa cu interes editia a doua a cartii profesorului George G. Potra, ”Pro si contra Titulescu”).

Contribuabil, impozitul minim este doar una dintre „pietrele de moara” ce pot fi observate cu usurinta in programul fiscal generat de Guvernul Boc. In realitate, problemele sunt cu mult mai numeroase si pot afecta cu mult mai multi oameni. Eu mi-am asumat de la inceput critica pentru aceasta filosofie de impozitare, iar Departamentele PSD au remis mai multe analize critice cu privire la impozitul minim chiar in timpul guvernarii comune. Vom lupta pana la capat pentru renuntarea la impozitul minim si pentru recunoasterea guvernului Boc drept cel mai slab din istoria ultimilor 20 de ani de democratie in Romania. Totusi, problema nu este ca PSD nu se opune acestui punct, ci ca PDL a reusit sa masluiasca o majoritate parlamentara care-i protejeaza masurile fara niciun fel de ratiune. Impotriva acestei majoritati nu poate sta decat presiunea publica pentru eliminarea impozitului minim. PSD va propune in scurt timp un proiect nou de Cod Fiscal, in care sa punem in practica ideea impozitarii diferentiate, pentru ca presiunea costurilor crizei sa fie transmisa echitabil pentru toti cei din societate (trebuie sa plateasca proportional fiecare, in functie de venituri si avere; altfel, ramane ca in prezent, cand profesorii si cei de la tara sunt pusi sa plateasca la fel ca prietenii lui Videanu si cei care isi cumpara masini scumpe din banii castigati din afacerile cu statul).

Blogideologic, foarte interesanta informatia cu privire la cartea “Délibérations des assemblées vénitiennes concernant la Romanie” publicata in 1966, Mouton (Paris), am sa te rog sa-mi spui mai multe despre acest subiect. Intre timp, am aflat ca autorul – Freddy Thiriet – a publicat un al doilea volum in 1971 si o alta lucrare, ”La Romanie venitienne au Moyen Age”, in 1975, la Ed de Boccard din Paris. Din cate spui tu, pare o lucrare ce ar trebui sa-si gaseasca locul macar in rafturile bibliotecilor din Romania daca nu in aparatul critic de judecare a istoriei noastre. Din pacate, de prea putine ori cartile mai sunt evaluate de catre editori dupa potentialul lor critic sau de chiar de transarea unor probleme legate de istorie. Incet-incet, pare ca suntem condamnati sa cumparam carti din ce in ce mai scumpe care se aseamana din ce in ce mai mult cu presa in perpetua cautare de senzational. Exceptiile sunt rare si cu atat mai demne de aprecierea noastra.

Analist, un search prin organizatii pentru membrii de partid nascuti intre 1968 si 1978 ar putea scoate la iveala nume foarte interesante pentru viitorul PSD, sunt de acord cu tine. Pe de alta parte, sensul meritocratiei nu este de a alege aceste nume in functie de anul nasterii sau chiar in functie de anii de studii. Fiecare membru al partidului trebuie sa-si demonstreze inteligenta si motivatia pentru a duce partidul mai sus si pentru a rezolva mai multe dintre problemele Romaniei. Schimbul de generatii, de multa vreme discutat ca necesar, trebuie totusi sa se bazeze pe merite si reusite. Tineretea in sine nu este o virtute, la fel cum batranetea in sine nu este o virtute. Altfel, cred ca am inteles mesajul tau .

Taranul, sunt foarte interesat de orice fel de material legat de agricultura, modalitati de a accelera procesul tehnic al agriculturii din Romania si de imbunatatire a vietii taranilor. Astept cu mare interes orice fel de material in legatura cu acest subiect. Alaturi de aceste materiale, eu sunt interesat si de oameni, cat mai buni specialisti sau cunoscatori ai fenomenului, care sa ajute la dinamizarea activitatii Departamentelor PSD. Din pacate, in fiecare zi avem ocazia sa vedem ca guvernantii nostri nu sunt interesati de acest subiect decat ca marota pentru campania electorala. 

Mai multi , ma bucur ca fotografiile de la Cornu v-au facut placere si sper sa avem ocazia sa facem schimb de astfel de imagini cat mai multa vreme de acum inainte. Aceasta este bucuria reala a fiecaruia dintre noi. Tocmai de aceea, avem nevoie de ea nu ca de un fruct de sezon, ci ca o binemeritata placere zilnica.

Ghita Bizonu, intr-adevar, o calatorie prin Romania interbelica pe versurile si vocea lui Cristian Vasile poate sa fie o modalitate frumoasa de a-ti petrece sarbatorile. In ceea ce priveste educatia care nu se rezuma la ce ai invatat in scoala, nu pot decat sa fiu de acord. De altfel, aceasta situatie este cat se poate de larg raspandita astazi, poate si ca un efect al educatiei tot mai „statute” promovate de catre guvernantii nostri. In ziua de astazi scoala nu este capabila singura sa te pregateasca pentru o cariera. De aceea, pentru a perfectiona carierele tinerilor din Romania de peste cativa ani, poate ca ar fi nevoie sa perfectionam si scoala pe care acesti tineri o vor face.

Maximmouse, nu sunt convins ca Uniunea Europeana are cea mai mare responsabilitate pentru apropierea popoarelor. In definitiv, nu trebuie decat sa ne uitam la modalitatea naturala de apropiere pe care romanii au creat-o, acum cateva zeci de ani, fata de poporul francez. Prin educatie, prin turism, prin actiuni umanitare, sociale sau chiar de alte tipuri. Oricine a vizitat capitala Frantei poate cu greu sa se mai gandeasca la Bucuresti ca micul Paris, insa trebuie sa ne amintim ca acest supranume a fost intens folosit tocmai in presa franceza. Cui s-a datorat? Cred ca oamenilor in primul rand. Acum, responsabilitatea noastra este cu atat mai mare cu cat avem nevoie de astfel de relatii si astfel de conexiuni cu toate statele comunitare.

Pali, faptul ca foarte multe state ONU au decis recunoasterea independentei Kosovo nu ar trebui sa puna presiune pe decizia noastra. Despre acest subiect s-ar putea face o analiza extrem  de lunga fara ca vreunul dintre noi sa ajunga la o solutie in mod clar ireprosabila.

Mihnea Georgescu, sunt mai mult decat increzator ca fiul meu nu este singurul exemplu de student care a ajuns in mod fericit, atat pentru sine cat si pentru Romania, sa studieze in strainatate. Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este faptul ca studiile trebuie sa amenajeze si eventual sa cizeleze constiinta culturala a unui individ, nu sa o construiasca de la baza. E foarte clar ca nu ar trebui sa incurajam, la fel cum Ioan Bianu afirma, tineri romani scoliti in Franta care se intorc in Romania si se comporta ca imigranti. In schimb, nimeni nu poate contrazice faptul ca avem nevoie de tineri educati, capabili sa-si inteleaga rostul si pregatiti sa-si asume un rol important pentru viitorul Romaniei. La mine a fost si o situatie speciala. Baietii mei, in tara, ar fi putut, cel mult,  sa se pregateasca citind zilnic exegeze de presa dupa acuzatii si rechizitorii DNA. Dar, in general, chiar cred ca exista foarte multi  tineri talentati, de aceea imi permit sa fiu optimist in legatura cu viitorul Romaniei. Si, de aceea, Bibliotecaru, cred ca Romania nu si-a terminat rezervorul de Brancusi, Enescu sau Eliade.

Doru Coarna, tinerii cu facultatea neterminata din SUA care au revolutionat lumea merita, intr-adevar, toata aprecierea noastra. Dar pe langa ei, ar trebui sa ne amintim si de cei pe acestia ii sau i-au avut in subordine, care au reusit sa le transporte ideile revolutionare pe taramul realitatii. Sincer, cred ca acestia merita aprecierea noastra cu atat mai mult. In Romania, nu ducem lipsa de idei revolutionare sau de oameni capabili sa sclipeasca pentru scurte intervale de timp, ci tocmai de oamenii capabili sa tranforme un ideal in realitate. Acesti oameni lipsesc parca in ciuda planurilor noastre si poate ca pe ei ar trebui sa-i regretam cel mai mult, atat in sistemul public cat si in cel privat.

Doliu

O veste cutremuratoare a zdruncinat dimineata zilei de azi. Evenimentul nu este inca total elucidat si nu poate fi exclusa nici o varianta. Cert este ca familia Kaczynski este dur lovita, la fel ca si Polonia in ansamblul ei. Voi transmite un mesaj personal de condoleante si vreau sa transmit gandurile mele si pe aceasta cale. Mesajul meu se adreseaza atat oficialilor polonezi, cat  si cetatenilor polonezi, inclusiv celor care traiesc astazi in Romania.
Nu vreau sa ma gandesc la cat de mari vor fi dificultatile prin care va trece Polonia, o tara atat de dur lovita de criza si de evolutiile post-tranzitie. Disparitia unor asfel de oameni si perioada de vid de putere creat vor aduce mari probleme, peste care sper ca poporul polonez va trece.
Am incredere in solidaritatea pe care familia europeana o poate demonstra cu aceasta ocazie. Disparitia unui presedinte al unui stat UE, al unui stat NATO reprezinta o lovitura extrema, si pentru care nimeni nu poate fi vreodata pregatit.

Daca Legea lustratiei venea la vremea ei, Romania scapa de Traian Basescu

Domnul Sever Voinescu  nu si-a gasit bine locul intr-un partid care a devenit, intr-o noapte, de dreapta din de stanga. Din cate stiu, una dintre marile teze ale dreptei priveste proprietatea, insa domnul  Voinescu pare sa aiba o problema cu proprietatea termenilor, atunci cand vorbeste de lustratie. Pana una alta, eu am fost, pana in 1989 , cercetator, la Institutul de cercetari juridice. Daca in Legea doamnei Anastase  si a PDL vor fi inclusi si cei care erau cercetatori stiintifici in vechiul regim, ii sugerez sa introduca in lege pe toata lumea. E adevarat insa ca daca,  in 199o, ar fi fost adoptata legea lustratiei, si ea ar fi fost aplicata, cel caruia dl Voinescu i-a fost purtator de vorbe,  Traian Basescu, fost nomenclaturist in nomenclatorul Elenei Ceausescu – dupa cum scriu ziarele – nu ar mai fi putut candida si Romania ar fi mers pe un alt drum.

De aceea, sub aspect moral-lustrationist,  ma intreb daca dl Voinescu nu are probleme ca a fost servitorul de vorbe al unui fost nomenclaturist. Sau coleg de scena cu un fost procuror ceausist.

Cum se va fi simtit un personaj patruns de morala atunci cand a vazut ca cel pe care l-a  aparat folosea pumnul sau palma sau imbrancitura pentru a convinge minorii prezenti la evenimente electorale. Sau poate ca profesorul de morala politica se simte mandru ca in Prahova partidul in care a intrat a ”cumparat” prin diferite mijloace  4  parlamentari alesi pe listele altor partide -3 deputati (2 de la PSD+1 PNL) si 1 senator (de la PSD). Crede cumva dl Voinescu  ca rezultatul alegerilor prezidentiale, pierdute de Traian Basescu in tara si castigate, dubios, in strainatate, reprezinta o victorie morala?

In cei douazeci de ani care au trecut de la Revolutie, am cunoscut o multime de demagogi, personaje care in numele moralei au obtinut tot felul sinecuri de la puternicii zilei, plimbandu-se cu avioane prezidentiale, obtinand edituri, conduceri de ziare dar ascunzandu-se in strainatate cand veneau vremurile ”grele”.

Mi-e dificil sa iau lectii de morala de la astfel de personaje. Eu nu am o problema personala cu legea lustratiei. Nu pot insa sa accept ideea unei legi de vitrina, intr-o formula demagogica : ”sa le mai dam  romanilor sa mestece o duma”.

Ma intreb, pana unde poate sa mearga  smecheria acestor baieti ”morali”, care vorbesc despre mafii, coruptie, si care in timp ce arata la televizopr filme yyy  (era sa scriu xxx) despre coruptia de acum 10 ani, praduiesc  ACUM tot ce se poate, distrugand orice speranta de redresare economica pentru viitor.

Nu ma intereseaza, pana la urma, daca Emil Boc este lustrabil sau nu dar mi se pare ca oricum dintre presedintii actuali ai celor trei partide – PSD,PNL, PDL – in nici un caz Victor Ponta sau Crin Antonescu nu ar fi cei care ar avea probleme cu legea lustratiei.

De aceea, eu cred ca Emil Boc este mai curand ”remaniabil” decat ”lustrabil”. Intr-una dintre desele sale tumbe discursive, Emil Boc s-a apucat sa transmita „poporului” ca PDL face reforma Statului si nu bate pasul pe loc, folosind criza economica drept pretext. Iesirea sa a continuat cu un exces a la Mama Omida. Boc a decretat ca PSD si PNL nu ar fi facut nimic, invocand criza, daca ar fi ajuns la guvernare. Si, bineinteles, dupa o perspectiva selectiva asupra istoriei recente, intaiul scutier al tarii a mai ”bagat” una: “Uitati-va la ce a fost PSD in perioada in care a fost la guvernare, a fost partidul-stat. PDL este partidul care reformeaza statul, acum, cand este la guvernare. Uitati-va la ce facea PSD in perioada 2000-2004, cu privire la justitie, la libertatea presei, la descentralizare si cu privire la reformarea statului si comparati cu ceea ce se intampla in momentul de fata. PSD si PNL sunt campionii statului pe loc al modernizarii statului, spunand ca e mai bine sa ne conservam privilegiile”

Domnul Boc ar fi duios, daca nu ar fi jalnic.

Deci, justitia. Eu tin minte ca PSD este cel care a depolitizat numirile sefilor organelor judiciare, in timp ce Boc si stapanul sau au luat toate fraiele Justitiei in mana lor. Legea declararii transparente a averilor, a conflictului de interese chiar si crearea DNA(PNA) au fost realizate de guvernul PSD. PDL a dezvoltat, in schimb,  la un nivel nemaintalnit, nepotismul si clientelismul politic. Recentele numiri in strainatate si felul in care s-au facut au demonstrat lipsa de jena si de masura in aceasta privinta. Ceea ce se intampla la Compania de drumuri, de asemenea.

Libertatea presei. Nu imi aduc aminte ca, in timpul guvernarii PSD, ministrii sa sfideze opinia publica refuzand, la ordin de partid, sa se prezinte la alte televiziuni decat la cele la care sunt lasati sa bata campii, singuri. Nu imi aduc aminte ca, in acea perioada, sa se fi jubilat la inchiderea ziarelor si televiziunilor. Iar daca se readuce in atentie publicitatea de stat, uitati-va mai atent la ce se intampla in prezent. Intrebati-va si ce s-ar fi intamplat daca eu as fi smuls microfonul din mana unui reporter.

Descentralizarea. Din cate imi aduc eu aminte, Boc si gasca lui sunt cei care au instituit, prin lege, dreptul administratiilor locale de a politiza toate functiile  la nivel local, de la directori pana la profesori sau paznici.

Privilegii. Cine este mai privilegiat in ultimii ani decat cei care apartin PDL si care cer si primesc doar pentru ca sunt prieteni unii cu altii?

Dincolo de aceste lucruri, ridicolul lui Emil Boc vine tocmai din presupozitia lui ca PSD ar fi invocat criza pentru a nu face nimic. Uita, cumva, dl Boc ca, in 2001, dupa guvernarea dezastruoasa a CDR , dupa o criza economica de cativa ani si o scadere nemaintalnita a PIB-ului, guvernul PSD a trebuit sa ia lucrurile de la capat si sa munceasca timp de doi ani pentru a aduce situatia economica inapoi la nivelul anului 1996?! De ce am fi procedat acum altfel? Intrebarea este insa de ce in urma guvernarilor PDSL tara ramane parjolita si e nevoie sa o luam, de fiecare data de la capat?
Dar, de fapt, Emil  Boc impreuna cu prietenii exact asta fac. Invoca situatia economica mondiala pentru a nu face nimic si pentru a justifica tot felul de decizii aberante nascute din neputinta! Guvernarea Basescu-Boc este exemplara din acest punct de vedere. Ma rog, pana la urma Boc ofera o noua mostra de tupeu fara limite – o caracteristica de baza a acestui regim.

PS: Emil Boc a spus ca oamenii (oricum, banuiesc ca nu pensionarii militari)  ii cer ca Legea pensiilor sa fie adoptata prin OUG. Nu stiu daca e de ras sau de plans. Si, daca o va face,  presupunand ca mai inainte va abroga Constitutia (care nu- i permite adoptarea unei OUG in acest domeniu), domnul Boc trebuie sa se pregateasca pentru si mai multe proteste.

PPS Pentru cei interesati intr-o comparatie intre rezultatele guvernarii PSD si cele ale Aliantei DA, adaug, pro memoria, doua anexe succinte. Pot fi accesate aici si aici.

Statul nostalgic

Insufletit de energia creatoare, pornita de la Cotroceni, vizand modernizarea statului dar si inspirat de evolutiile recente din domeniul telejustitiei, imi permit sa aduc la cosul comun de idei cateva din solutiile unor predecesori care s-au gandit si ei la formule de modernizare a statului.

Iata, spre exemplu, Nichifor Crainic, nascut la 22 decembrie dar cu exact 100 de ani inainte de Revolutie, in 1889, reprezentant major al ”gandirismului”, ministru al propagandei in timpul lui Antonescu, membru al Academiei in 1940, reconfirmat in 1994, a elaborat ”Programul statului etnocratic”, probabil in 1938, (Tipografia Ziarului Universul, f. a.). Supun atentiei Comisiei de la Cotroceni unele din ideile sale, tinand cont de faptul ca istoria (inclusiv dictaturile) se repeta.

1. Utilizarea repetata a formulei de adresare ”Romani…” nu se bazeaza doar pe preluarea francofona ce porneste de la identificarea nationalitatii cu cetatenia in Franta, ci si pe ideea lansata de Iorga in 1909 si preluata de simpatizantii extremei drepte inter-belice, ”Romania a Romanilor”. Demosul, spune Crainic, nu poate fi fundamentul statului. ”Democratia formulei cosmopolite – fara deosebire de rasa si de religie – nu poate crea statul national; dimpotriva, ea il faramiteaza lent pana la nimicire. ”Statul democratic – spune el – e mai mult  un birou de inregistrare. Statul etnocratic e vointa de putere si de marire a natiunii romane”.

2. Programul lui Crainic este pilduitor in numeroase domenii. Astfel in domeniul politicii fiscale si al introducerii unor noi taxe, el propune introducerea unui impozit special asupra celibatului (ideea fiind preluata intr-o anumita forma si inainte de 89).

3. In ceea ce priveste cultura, Statul lui Crainic are o solutie radicala: ”Imprimatul (carti, reviste, ziare, imagini) va fi supravegheat” (N.b. televiziunile nu aparusera inca). Mai adauga el, ceva mai tolerant ,”Presa si imprimatul intreg vor avea un caracter constructiv, de exaltare a spiritului creatror si de critica DECENTA (subl.m.) a neajunsurilor”.

4. Imi permit si unele sugestii de lege ferenda, pornind de la propunerile lui Crainic: ”Orice demnitate in stat atrage responsabilitatea personala, dela ministru pana la usier. Sanctiunile vor cadea fara mila fiindca abuzul si traficul de autoritate constituie nenorocirea Romaniei. Delapidatorii, spertarii, afaceristii politici vor fi pedepsiti ca tradatori de tara. Se vor revizui procesele dela controlul averilor. Se va controla averea tuturor fostilor demnitari din epoca democratica (n.b. era sa scriu din epoca guvernarii pesediste). Se va revizui chestiunea portofoliilor putrede, a concesiunilor si a imprumuturilor. Prescriptia civila si penala in ce priveste responsabilitatea pentru administrarea bunurilor publice se suprima”.

Iata cate idei inaltatoare gasim la inaintasii nostri. Privind zilele acestea la televizor  si observand ca eforturile masive anticoruptie au dus la situatia grava in care sa nu mai fie suficiente catuse  pentru cei care trebuie sa acopere cu trupurile lor, la televizor, problemele economice si sociale serioase din tara, mi-am adus aminte de cuvintele lui Beria ”Nu exista nevinovati ci doar persoane de care nu ne-am ocupat serios”. Si mai mi-am adus aminte de unele imagini din serialul ”The Tudors”, in care, atunci cand Henric al VIII s-a plictisit de Anne de Boleyn, a fost arestat un muzician din suita reginei care nu voia sa recunoasca de buna voie ca se culcase cu regina. Dupa ce a fost prins in sfori iar bratele si picioarele i-au fost intinse, el a recunoscut tot ce i s-a cerut.

Iata, englezii au inteles cu 500 de ani inaintea noastra importanta arestului preventiv pentru o justitie adevarata.