Zilele acestea, am citit mai multe articole din presa internationala. Si datorita recomandarilor pe care mi le-au facut unii colegi laburisti. Iata, spre exemplu, un articol interesant, aparut in 22 februarie 2010, in LIBERATION, articol semnat de Denis MacShane, fost ministru laburist in Marea Britanie. Nu am avut vreme sa-l traduc, asa ca il redau in franceza:
“Ne pas stigmatiser le capitalisme, mais lui opposer des contre-pouvoirs
Jacques Julliard a introduit un débat essentiel. Comme Luther en son temps, il a hardiment placardé ses thèses sur les portes de la cathédrale de la gauche – Libé. Julliard dénonce avec vigueur, propose sans crainte et incarne l’antithèse de la pensée unique. A l’instar de Luther, fondera-t-il une nouvelle religion ? Non. Mais cette réflexion lancée sur l’avenir du socialisme mérite qu’on s’y attache, si tant est qu’elle puisse quitter les terres franco-françaises pour trouver un écho au-delà du Rhin, des Pyrénées, de la Manche et pourquoi pas de l’Atlantique.
D’abord, entendons-nous sur le vocabulaire. L’invocation du républicanisme par exemple, si pertinente en France, sonne creux ailleurs. C’est oublier que les idées sociales-démocrates les plus innovantes sont souvent nées sous des cieux monarchiques : Suède, Norvège, Espagne ou Pays-Bas. Le socialisme français est guetté par l’enfermement dans le paradigme national. J’aimerais que son discours sache transcender les frontières.
Quant au capitalisme, il est vrai qu’il a su s’adapter à la financiarisation de l’économie grâce à une faculté de métamorphose perpétuelle. L’objet de la lutte socialiste n’en reste pas moins le même : détracter le fonctionnement capitaliste pour le faire plier. On veut faire porter aux marchés financiers la responsabilité de l’échec du politique, échec à garantir le financement de l’économie, à lutter contre le chômage structurel, la misère sociale ou encore la montée des extrémismes religieux. Le raccourci sent bon en période électorale. Il y a cinquante ans déjà Harold Wilson, chef de l’opposition travailliste britannique, accusait les «gnomes de Zurich» de dévaluer la livre par leur spéculation. Cela n’a pas empêché la droite de régner en maître sur l’Europe pendant les Trente Glorieuses. Là où la gauche continue de faillir, c’est dans sa mission d’organiser le marché de manière plus équitable.
Pourtant, les pistes de réponses à la financiarisation excessive existent : modifier la structure décisionnelle des multinationales cotées en bourses, redécouvrir la mutualisation, accroître la transparence des flux financiers et la compréhension des risques par les régulateurs, responsabiliser les agences de notation, restreindre l’accès aux marchés des fonds d’investissement domiciliés dans les paradis fiscaux, entre autres. L’idée d’une taxe sur les flux financiers internationaux avance aussi, lentement.
Et que dire de la diatribe ressassée contre le libéralisme, qui n’est pas plus néo qu’il y a vingt ans ? Jadis, on aurait appelé socialisme d’Etat le régime dans lequel l’entité étatique prélève plus de la moitié des revenus nationaux et régule des pans entiers de la société et des comportements individuels. Pendant les «trente inglorieuses» (depuis 1980), le néolibéralisme érigé en culte s’est paradoxalement accompagné d’une emprise croissante de l’Etat sur l’économie et la société. L’Etat de droit a avancé, les injustices ont reculé et le bien-être matériel s’est accru dans les sociétés occidentales. La gauche n’essaie pas de dépasser ce paradoxe pour proposer des réponses originales ; elle préfère s’enfermer dans l’accusation idéologique.
Au demeurant, à trop incriminer le capitalisme financier, nous restons aveugles face à un capitalisme autrement plus destructeur, le système par lequel l’autoritarisme communiste fusionne avec l’accumulation capitalistique. Cette alliance – qu’Orwell aurait baptisé «ComCap» – est le nouveau moteur de l’histoire en Chine. Des millions d’ouvriers sont enfermés dans des camps de travail dignes de l’ère stalinienne, les accidents industriels ne se comptent plus, les paysans quittent massivement leurs terres ancestrales pour le travail en usine. Et en même temps, des centaines de millions d’hommes et de femmes chinois commencent à échapper à la pauvreté. La production des chaussures, appareils photos et autres téléphones portables destinés à satisfaire nos besoins constitue le plus grand programme antipauvreté jamais créé.
Face au ComCap, que répond la gauche ? Elle fredonne un refrain protectionniste et antimatérialiste qui laisse la voie libre au président Sarkozy et à ses envolées lyriques sur le rôle crucial de l’Organisation internationale du travail. Comme chez moi, la droite offre l’utopie d’une régulation sociale globale en prenant soin de démanteler la protection sociale. Cette nouvelle droite a abandonné son attachement au néolibéralisme débridé de l’ère Reagan-Thatcher. Le conservateur David Cameron se pose en héraut des politiques éco-sociales. Pendant que la gauche stigmatise, la droite avance ses pions et nourrit son offre électorale.
Néanmoins, partout en Europe, une saine discussion sur l’avenir de la gauche semble éclore. Récemment Andrea Nahles, secrétaire générale du SPD allemand, s’est associée à la réflexion menée à Londres par des représentants de la gauche européenne venus de dix-neuf pays pour réfléchir aux bases d’un projet de société juste (The Good Society Project). Henri Weber a raison : l’internationalisme est le futur du socialisme. Mais cela exige de poser des questions qui fâchent. Dans le cadre de cette conférence londonienne, un socialiste roumain, Christian Ghinea, a expliqué les bienfaits du dumping social pour les salariés de son pays. Les rémunérations versées par les entreprises délocalisées ont permis d’augmenter le revenu local médian de 75% entre 2005 et 2008. On peut voir les délocalisations comme un crime capitaliste perpétré contre les travailleurs mais cet argument controversé place la gauche face à ses incohérences.
La tâche qui nous attend n’est pas de rétablir des barrières à l’investissement et au commerce mais de construire des contre-pouvoirs pour éviter l’exploitation des travailleurs. Cessons de compter benoîtement sur Fiat ou Siemens ! Malheureusement, l’empereur syndicaliste est nu, ce que nos partis sociaux-démocrates rechignent à admettre. Pire, l’empereur ne souhaite pas se rhabiller. Base émaciée, manque de représentativité, rivalité fratricide ; les maux sont connus mais les remèdes non administrés. Tant que les syndicats ne porteront pas massivement la voix de tous les citoyens, – salariés du secteur privé, travailleurs indépendants et chômeurs inclus -, les revendications des fonctionnaires seront perçues comme des implorations corporatistes coûteuses.
L’Union européenne n’a jamais été un projet socialiste – même si les conservateurs britanniques pensent l’Europe comme un continent contrôlé par Karl Marx – et la direction prise au niveau européen n’est que le reflet grossi des agrégats politiques nationaux. Il n’en demeure pas moins que les solutions aux doutes qui nous occupent ne peuvent se trouver que dans l’édification permanente d’une gauche européenne et internationale. De façon ingénue, le philosophe et poète américain Ralph Waldo Emerson écrivait : «La seule façon d’avoir un ami, c’est d’en être un.» Ingénu ou lucide ? Cessons de projeter nos fantasmes idéologiques sur le monde ou d’exercer stérilement la rhétorique de la dénonciation et poursuivons ensemble nos aspirations progressistes.”
PS Astept comentariile voastre. Eu nu stiam, spre exemplu, ca, in strainatate, Christian (Cristian) Ghinea se da socialist roman!

iar asta cu CARDURILE ESTE DE O MARE PROSTIE! NU V AMERGE IN ROMANIA ASA CEVA….DOAR PE TERMEN SCURT
O SANE DUCA DRAGNEA LA NU AL 10% CILA 5%
@ Adrian Nastase
Bine zis!
Vorba francezului Ghiote: “C’est la vie!”,adica”Asta e via!”.
D’a n rusa n’aveati, o senegaleza,o sanscrita ceva?
Nu d’alta da’ sa inteleaga tot romanu’.
“Pourtant, les pistes de réponses à la financiarisation excessive existent : modifier la structure décisionnelle des multinationales cotées en bourses, redécouvrir la mutualisation, accroître la transparence des flux financiers et la compréhension des risques par les régulateurs, responsabiliser les agences de notation, restreindre l’accès aux marchés des fonds d’investissement domiciliés dans les paradis fiscaux, entre autres. L’idée d’une taxe sur les flux financiers internationaux avance aussi, lentement”
Minunat! Iata directii de actiune ale stangii europene.
“Redecouvrir la mutualisation” . Exact ce spuneam si eu cand reprosam social-democratilor nostri ca nu militeaza hotarat pentru cooperativizare. Insist:este singura cale social-democrata de rezolvare a problemelor din agricultura. Si nu numai in agricultura.
Uf … incep cu coada . La noi este obiceiul sa te “dai” , nu sa fii . Aaa ca poti face elogiul liberalismului aici si sa fii socialist in Franta ….
Si la articol – imi pare splendid prin ce ignora cand zice a su s’adapter à la financiarisation de l’économie grâce à une faculté de métamorphose perpétuelle. ( adica ptr cei cu globish care uita limba civilizatiei : a stiut sa se adapteze la finaciarizarea economiei datorita unei capacitati ( capabilitati ptr noii teleptuali ) de perpetua trasformare -eu as zice de adaptare si evolutie) . Insa daca lasam teoriile si ne aplecam nitel spre istorie observam ca “financiarizarea” , puterea finantei este mai veche . Orimii dintre marii capitalisti au fost finaciari ( inclus Medicii care s-au facut duci ! ) .
Insa stanga .. stanga nu prea mai este. Istericalele anhrho-maoiste au ajuns la nombrilism … atunci cand nu au fost captate de “libertarism” .
Les Intellos du 68 care au acaparat scena mediatica au pulverizat tot ce se putea pulveriza . Stanga lor devenit preocupata de diverse categortii marginale , de “minoritati sexuale” , de lupta impotriva familiei nuclare , de “libertatea sexuala” , de femeile batute ( si daca le place asa cum ii place lu Plesu Cocosila ?!) si acum de incalzirea globala. Un lupatator din Schtuzbund ori Brigada Abraham Lincoln sau un socialist italian care a combatut fascismul cu Carcano in mana nu prea s-ar rcunoste in astia.
In paralel cresterea nivelului de trai a dus la “imburghezirea” clasei muncitoare … ( acu cativa ani mi-am triat colectia de Huma Dimanche – ocazie cu care le-am si rasfoit … si reclamele erau un bun indicator …. nivelul de trai al cititorilor se pare ca se imbunatatise substantial !! )…
SI orice s-ar zice stanga traditionala avea valori ceva mai consevatoare decat un Con Bandit ori BHL .
Sa nu mai zic ca intre timp modul de productie s-a modernizat si au cam disparut lucratorii industriali ( industria avea nevoie de lucratori organizati , disciplinati si cu experienta – si ei erau eficineti si ca adversari ! ) si se mere pe servicii … adica slujbe precare ( este mai usor sa schimi unu care livreaza pizza decat un otelar cu experienta ) ..
In Europa stanga este cam pe duca … in modul cel mai natural .Iar marota ei internationalista o dserveste. Interntionalizare este mult mai profitabila ptr capitalul finaciar care domina azi si il face mai imun la luptele sindicale ( capitalistul care are o intreprindere a lui … pe care o cunoaste bine are oaricari reticente sa o schimbe . Si mai stie ca experienta lucratorilor “lui” este ea insasi un capital ! De ex la Michelin – patroni duri si detestati – in sectiile cele mai “sensibile” nu lucreaza decat lucartaori michelin la cel putin a 2a generatie ! Nici un secret de fabricatie nu “trasnpira”. La fel erau si krupianerii – un capital de valoare!)
Si partida s-a jucat prin anii 80 cand s-a abandonat ideea unui cod de conduitaptr marile corporatii internationale. Azi isis zic transnationale si sunt tratate ca atare.
Insa stanga asta vaz ca urmareste caii verzi pe pereti acuzand «ComCap» chinez netinand cont de uriasa constramgere pe care o reprezinta suprapopularea Chinei . Si acuza pe cine nu trebuie …
Stanga asta nu isi cunoaste limitele …. cam devine o adunatura de plumifere atolatre ce isi inchipuie ca are “dreptate” si dispretuieste masele preferand sa se alieze cu tot soiul de minoritati marginale .
Taxa asupra tranzactiilor financiare
Fiscalitate – 30-03-2010 – 18:50
· Impozitarea tranzactiilor financiare
· Taxa ar putea contribui cu 300 miliarde de euro la veniturile UE
Criza financiara a adus la suprafata punctele slabe ale sistemului financiar, fortand guvernele sa injecteze miliarde de euro din banii contribuabililor in banci si alte institutii financiare, pentru a asigura stabilitatea economica. Eurodeputatii considera ca a venit momentul ca institutiile financiare sa isi plateasca datoriile societatii. In cadrul sesiunii in plen din martie, ei au cerut Comisiei Europene sa analizeze impactul instaurarii unei taxe asupra operatiunilor financiare.
De la Europarlament. Restu la vremea …
Stanga din toata lumea a ratat o sansa monumentala de a capitaliza politic criza financiara. Discutia despre impozitarea tranzactiilor financiare a venit prea tarziu si e ceruta doar cu jumatate de gura. Mai mult, a intrat in retorica dreptei populiste, care o va impinge in derizoriu.
Bafta la viitoarea criza. Care va veni mai repede decat se estimeaza pentru ca in afara de globalizarea si mai accentuata a cauzelor care au produs-o, nu s-a schimbat nimic esential. Pana si Oliver Stone a inteles asta.
@ Adrian Năstase
Partidul Socialist francez schiţează un model productiv nou http://www.lemonde.fr/politique/article/2010/04/27/le-ps-ebauche-un-nouveau-modele-productif_1343256_823448.html#ens_id=1329049
Harabula, dar de ce ar trebui sa militeze social-democratii nostri pentru legalizarea cooperativizarii? Ce a fost scoasa in afara legii? Ar trebui mai degraba sa militeze pentru legalizarea prostitutiei (nu politice sau intelectuale, Doamne fereste) ca asta este singura forma de cooperativizare interzisa inca. In rest indivizii sunt liberi sa se cooperativizeze si socializeze cum vor intru rezolvarea problemelor din agricultura si nu numai. Sau poate vorbesti despre cooperativizarea fortata. In ce an esti?
“…Pourtant, les pistes de réponses à la financiarisation excessive existent : modifier la structure décisionnelle des multinationales cotées en bourses, redécouvrir la mutualisation, accroître la transparence des flux financiers et la compréhension des risques par les régulateurs, responsabiliser les agences de notation, restreindre l’accès aux marchés des fonds d’investissement domiciliés dans les paradis fiscaux, entre autres. L’idée d’une taxe sur les flux financiers internationaux avance aussi, lentement…”
Dubii:
1. Cum sa se modifice structura decizionala a multinationalelor cotate la bursa? E adevarat ca multi actionari sunt “in umbra”, dar nu exista, deocamdata, mecanisme care sa-i soata la suprafata, in conditiile economiei liberale (ca despre asta e vorba).
2. Redescoprirea mutualizarii (adica intrarea angajatilor in randurile actionariatului). Frumos spus, dar greu, greu de realizat in asa masura ca sa influenteze decizia, mai ales in companiile mari. Ceva efecte pozitive are.
3. Cresterea transparentei fluxurilor financiare. Se avanseaza anevoie in aceasta directie. Nici G20, nici alte entitati (chiar UE) nu au reusit mare lucru. De ex. UE ar trebui sa ia masuri mult mai dure cu Cipru (si nu numai), dar nu are forta asta. In fiecare zi, in lume se tranzactioneaza 4 miliarde USD, sub toate formele. Deci, in fiecare secunda se tranzactioneaza 46 milioane USD. PIB-ul mondial se poate “misca” in 32 de ore, prin nenumarate forme, unele controlabile, altele aproape imposibil de verificat. Cum sa urmaresti atatea tranzactii?
4. Se poate restrange accesul pe piete al fondurilor din paradisurile fiscale. Dar se vrea intr-adevar acest lucru? Ma cam indoiesc. Iata cateva date:
OCDE spune că sunt 44 de paradisuri fiscale, Transparency International, peste 50. In ele funcţionează peste 400 de bănci, 80% din hedge funds, 2 milioane de societăți de faţadă, pete 500 de filiale ale societăţilor multinaţionale. În ele se manipulează valori de cca. 10 mii de miliarde USD. Evaziunea fiscală este de cca. 300-500 mii milioane USD, anual. Activitatea in paradisuri fiscale reprezintă 50% din activitatea băncilor (conf. Băncii Internaționale de Plăţi). 58% din împrumuturile internaţionale bancare se realizează prin intermediul filialelor instalate în paradisuri fiscale. 54% din depozite de orientează către bănci off shore.
Citigroup avea acum un an 427 de filiale în off shore, Bank of America 311, BNP Parisbas 189. Cele mai importante 40 de firme franceze au, în total, 470 de filiale în off shore.
Asa ca… dai in mine, dai in tine!
5. Ideea taxarii fluxurilor financiare internationale este atat de veche. Pentru cine stie, cunoscuta taxa Tobin…
Deci, teoretic e posibil, dar…
Spiridus,
caca e adevarat ce scrii “In ele se manipulează valori de cca. 10 mii de miliarde USD”, Dumnezu sa ne fereasca ! Ca am dubii ca exista ataea valori. Sau hai sa zicem ca exista atatea valori care sa acopere sumele alea . Sau valori care sa fie controlate de cei care manipuleaza sumele . Fiindca sunt zone dragalase pe planeta asta unde aia nu prea au ce manevra ( de ex nu cred ca India e dispusa sa acopere iar RPC …. e mai bine sa n-o sucari).
@analfabetul
Mie chiar imi place ideea asta cu cardurile.
Desi fac parte din electoratul dur al PSD inca nu am reusit sa ma inscriu in partid.
Sunt incantata ca o sa am reducere la bieletele de teatru.
Sigur voi fi printre cei care se vor inscrie in PSD atunci.
Imi place si ideea lui Dragnea.
Chiar as vrea sa stiu de ce a plecat de fapt din PSD Cristian Diaconescu.
O zi buna tuturor!
@ Adrian Nastase
Autorul are cateva linii directoare, idei principale ale textului:
1. Stanga este intr-o criza de idei , mai ales idei originale la nivel european.Nu ofera alternative. Nu poate opune ofensivei dreptei decat „acuzatiile si critica ideologica”. Stanga stigmatizeaza, dreapta isi imbunatateste oferta si „muta pionii”(in campul adversarului as spune). Cred ca are totala dreptate. Extrapoland la noi, cred ca tot astfel ar spune si de situatia din Romania. Cu exceptia faptului ca, in Romania, „asa-zisa” dreapta, nu-si imbunatateste oferta, dar muta pionii voios in campul adversarului, fara ca acesta sa poata opune rezistenta. Asta apropo de ceea ce vorbeam la alte posturi de nevoia PSD de a „decarta”. Fragilitatea stangii noastre sta in sentimentul general de culpabil si in propriul complex al PSD de blocaj in defensiva perpetua.Autorul este totusi optimist, spune la un moment dat ca in Europa discutiile despre viitorul stangii „par sa infloreasca”. N-as spune ca e tocmai asa, sau macar ca e foarte mult de discutat pe marginea viitorului stangii, va lua timp.
2. Autorul aduce critici stangii pentru lipsa de atitudine si de alternativa la capitalismul purist al anilor’60 sau la neo-liberalismul anilor’80. Socialismul francez cel putin il face praf:considera ca este prea „francez” si mult prea republican. Are si un usor „euroscepticism stangist” spunand ca Europa nu este un proiect socialist. Desigur, este un proiect crestin-democrat. Are stanga astazi un proiect european? Sau altfel spus, ma intreb, poate deveni ideologia de centru-stanga un proiect european?
3. Propune si solutii, dar personal mi se par utopice in ziua de astazi. Doua din ele mi se par fie de un fariseism fara margini, fie de o nevinovatie stangista fermecatoare, citez: modificarea structurii decizionale a multinationalelor cotate ( de catre cine, modificate?- nu spune) si impunerea unei taxe pe fluxul de capital. Ambele idei mi se par proaste si inaplicabile. De ce nu spune direct: nationalizarea multinationalelor si impozitarea capitalului. Ambele masuri, aplicate in anii’70 in Anglia de guverne laburiste la pressiune sindicala, au dus la ascensiunea conservatorilor la putere pentru aproape 20 de ani si la reculul economic al Regatului Unit.
4. In privinta sindicatelor, autorul spune ca „imparatul sindical este gol, lucru nerecunoscut de partidele social-democrate”. Bineinteles, asa este, identifica si cauzele, „emacierea bazei sindicale si lipsa de reprezentativitate” ;pot fi aplicate si sindicalismului romanesc. Ceea ce e surprinzator este ca autorul vede rezolvarea intr-un sindicat generalizat, „al tuturor”, parerea mea este ca si-ar dori sa fuzioneze sindicalismul cu social democratia si sindicatul cu partidul, practic o noua utopie. In Romania sindicalismul este o fantoma , sperietorare, unealta de santaj politic, mijloc de imbogatire pentru cativa, stindard de vanzare pentru cine da mai mult, circ de proasta calitate, pe scurt,orice, numai sindicat nu.
In general articolul, consistent ca mesaj dar fracturat ideatic, mi se pare partial utopic, partial sincer, partial naiv si optimist,partial eurosceptic. Autorul sufera si de o anume desuetudine ideatica. Doua formulari sunt edificatoare:”viitorul socialismului este internationalismul” si „proiectul european nu este unul socialist”.
La sfarsit, „inocentul socialist” Denis MacShane se intreaba , daca scriitorul Ralph Waldo Emerson, care a spus „ singurul mod de a avea prieteni este sa fii un prieten” daca acesta a fost „nevinovat sau lucid”? Si ne si raspunde: „ Sa incetam proiectia fantasmelor noastre ideologice asupra lumii sau exercitiul steril al retoricii denuntului si impreuna, sa urmam aspiratiile noastre progresiste”. Sau mai pe scurt, la libera traducere, „ socialisti din toate tarile uniti-va!”.
Eu i-as raspunde:
Cessions de projeter nos fantasmes ideologique sur le monde en reformant la gauche sur la nouvelle realite politique et sociale europeene et en renoncant au vieux formules gauchiste des anees soixante dix.
Denis MacShane, fost ministru laburist a fost si este un critic al islamismului si un sustinator al interventiei armate in Irak si Afghanistan( cu scopul implementarii democratiei reprezentative, spune el). Este protagonistul unor scandaluri de „malpraxis financiaro-contabil”, decontand 125.000 lire sterline drept chirie pentru biroul sau parlamentar in cativa ani ( birou amplasat in garajul sau), scandal care a izbucnit anul trecut si priveste cativa membri ai partidului laburist. Este membru al unei organizatii ce studiaza „antisemitismul contemporan”. Jumatate polonez, a luat numele- MacShane- mamei sale.
In privinta lui Cristian Ghinea, nu credeti ca respectivul, desi declarat un moderat „pro-Basescu”, ar putea fi in sufletul lui un socialist? In afara sustinerii „moderate” pentru Basescu, acesta nu a facut political statements angajatoare. Poate in fond e socialist, sau MacShane l-a perceput astfel, ceea ce ar fi cu atat mai interesant. Mi se pare extrem de interesant textul urmator- scris de Crstian Ghinea- prin similitudinea cu un alt text , scris de Andrei Plesu:
Ghinea spune:
“Se confrunta in mare tot doua optiuni strategice, avem de ales intre agitatie institutionala (Care poate fi buna daca duce la corectarea sistemului si poate fi rea daca duce la blocarea institutiilor) si consensualism caldut (care poate fi bun daca duce la pragmatism in politici si poate fi rau daca duce la capturarea institutiilor de interese private si distrugerea progreselor mici pe care le-am facut cu statul de drept.”
Plesu spune:
„Nici daca iese Geoana nu va fi sfarsitul lumii, nici daca iese Basescu nu se va sfarsi democratia in Romania.”
Fiecare pe limba lui, dar aceeasi.Ce spuneti? Credeti ca Plesu ar putea fi socialist?
S-auzim de bine.
Articolul denota preocupare si atata tot. “Noutatile” sunt nefezabile.
Daca pui o taxa pe “afacerile financiare”, bancile o vor recupera de la clientela, iar daca ii penalizezi, vor penaliza si ei guvernele, din greu. Deci nu poti disimula nicio curba de sacrificiu cu ajutorul sistemului bancar.
Dar ma rog, e o tema, o preocupare imagologica…
Spiridus spune: “Ideea taxarii fluxurilor financiare internationale este atat de veche [...] taxa Tobin.”
Corect !
@ Adrian Năstase
Cred că ar trebui constituit în PSD un atelier de lucru (în cadrul vreunui departament PSD deja existent) pentru a se elabora un model productiv nou pentru România. Ca benchmark se poate folosi modelul nou pe care îl construieşte Partidul Socialist francez. Desigur, cu ajustările de rigoare, adaptate la situaţia din România. Şi, în fond, ar fi totodată şi o linie de politică macroconomică pentru România pe care o pregăteşte PSD pentru relansarea creşterii economice. Sînt dispus să particip într-un asemenea atelier de lucru. Cu libertatea de a mă retrage atunci când cineva încearcă să impună idei greşite. Nu maschez faptul că vreau să impun ideile mele, fiind mai literat în problemă. Desigur, accept idei complementare pentru creşterea economică, dacă sunt fezabile.
blogideologic,
si eu ma uit cu interes la noul model propus de PSF. Sunt interesat sa pregatim un nou model economic sau, cel putin, o abordare noua in domeniu. Am inceput unele “exercitii” la Departamentul de macro-economie. Luam legatura cand ma intorc la Bucuresti.
Monsieur Harabula,
La confusion generale dans la quelle vou vivez , ne vous pas aidez pour resolver les problemes de logique.
Am sa ma opresc aici ca sa nu creez aceiasi confuzie pe care a factuto domnul Adrian Nastase aruncindu-ne un text , pe care de altfel puteam ca-l culegem si singuri, un text de altfel tradus din limba laburistului in limba bonjuristililor , deoarece ce poate fi pina la urma o traducere decit o interpretare a unei idei intr-o alta limba in altaiar cu erorile de interpretare !
Ca sa intelegeti cite ceva sau ca sa nu faceti confuzii impardonabile , ar fi nevoie de un plus de intelepciune!
Dumneavoastra, va pot spune in sensul de a va invata ,ca este usor sa militezi pentru cooperativizare atunci cind societatea transleaza de la dreapta la stanga,fara sa fi avut in prealabil experientele nefaste si sincopele unei asemenea societati si invers sa militezi pentru o presupusa intoarcere in timp la societatea care a interzis individului dreptul de proprietatea asupra si a altor mijloace decit propriul bordei sau propria caruta.
Domnul A.Nastase a reusit insa sa provoace o dezbatere , in lipsa traducerii ,dezbaterea ramane la un nivel pur “academic”, trebuia sa recunosc ca ca Le Prince este admirabil in replica desi asa cum spuneam inainte…..dar ce pot spune ,in momentele lui bune chiar si boc poate fi admirat,….de la distanta!
Daca stanga nu se reorienteaza catre solutii pragmatice conform noului context social, mi-e teama ca va deveni istorie.
Suntem obisnuiti sa gandim ca rolul sindicatelor si al patronatelor este sa se opuna unii altora facand ca blocajul si opozitia sa fie comportamante asteptate. Nimic mai fals daca incercam sa ne uitam la realitatea din mediul privat. Patronatul si angajatii (ca de sindicat nu cred ca trebuie sa vorbim) sunt de fapt un corp comun. Capitalul uman reprezinta pentru toti angajatorii unul din factorii importanti de crestere, mai ales in Romania care se confrunta cu o lipsa crunta de resurse bine pregatite. Stiu, vor fi unii care imi vor aduce ca si contra argument cazul tinerii care a murit, pare-se de epuizare. E usor sa punem acest deces in carca patronatului si sa nu ne uitam la sistem in ansamblul lui, sistem care cuprinde si sistemul de sanatate. In definitiv orice angajator are obligatia de a-si trimite angajatii periodic la control si sunt convinsa ca acest lucru se intampla. Insa de ce controlul este superficial nu mai este problema angajatorului, ci al sistemului de sanatate.
Cat despre succesul avut de David Cameron e normal. Am vazut intr-un film, la recomandarea lui Victor V, o prezentare tinuta de acesta. Transparentizarea e un instrument care poate fi aplicat si de social-democratie. Trebuie doar vointa. Instrumentele sunt aceleasi. Modul de folosire ar trebui sa difere doar.
Din pacate , in loc sa fie pragmatici, social democratii uneori doar filozofeaza.
@ adrian nastase
” la recherche et i’investissement en faveur des energies renouvelables doivent entre totalment prioritaires ” oare din acest motiv se constituie un grup interministerial sa dezbata masina electrica ? Desi eu a-si avea o solutie pentru Umil Boc & Co. …si anume altceva electric si care functioneaza foarte bine;cu o mica diferenta;nu are patru roti ci patru picioare !
P.S. Atentie la L Dragnea Dl. Nastase !!!
Nu cred ca Dennis McShame (cum mai este cunoscut de publicul britanic) este o sursa fericita de citate. Cariera sa ministeriala a cam abundat de pozitii de tip neo-con.
A trebuit ca Partidul Laburist sa se gaseasca, cu 9 zile inainte de alegerile generale, pe locul 3 in sondaje, ca sa mai aduca ici colo ceva din retorica de stanga. Dupa ce ai guvernat duap cum doresc the City si presa lui Murdoch, cam greu sa faci pe anti-neo-conul, nu?
Problema reala ar fi de ce Partidul Laburist a ajuns pe locul 3, de ce se reivne la tripartidism, de ca Partidul Liberal revine ca forta politica de prim rang (nu numai in UK si in dauna partidelor de stanga).
Poate ar fi mai interesat sa vedeti manifestele electorale ale celor 3 mari partide britanice (apropo si de saracimea jenanta de idei a ofertelor electorale de pe la noi).
@blogideologic, nastase
Impunerea de idei gresite trebuie combatuta prin inteligenta si perseverenta nu prin retragere. Altfel nu e decat o simulare. Deci, blogideologic, daca participi la atelier, lupta.te cu cei care vor sa impuna ideile gresite.
@ Adrian Nastase
Vad ca daca nu vine Aya sa traduca textul din franceza, nu e in stare nimeni sa faca treaba asta ca lumea.
Haideţi, domnule preşedinte, dv. ne puneţi creierii la prăjit, iar aici lumea se bate pe “legea eutanasierii”! E corect?
Iată o traducere aproximativă marca Google: http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=fr&u=http://www.liberation.fr/politiques/0109620628-ne-pas-stigmatiser-le-capitalisme-mais-lui-opposer-des-contre-pouvoirs&ei=gEbYS5OkMJGcOKSkmfYG&sa=X&oi=translate&ct=result&resnum=10&ved=0CEIQ7gEwCTge&prev=/search%3Fq%3DNe%2Bpas%2Bstigmatiser%2Ble%2Bcapitalisme,%2Bmais%2Blui%2Bopposer%2Bdes%2Bcontre-pouvoirs%26start%3D30%26hl%3Dro%26client%3Dfirefox-a%26sa%3DN%26rls%3Dorg.mozilla:en-US:official (din păcate, timpul nu-mi permite s-o corectez).
Sper ca astfel să dau posibilitatea blogărilor mai puţin familiarizaţi cu franceza să citească textul într-o română aproximativă neinterpretată de alţi ochi.
@ Pali
Cand vine timpul de Dragnea ma ocup eu si crede ma ca stiu multe…il cunosc de vreo 17 anisori.
Salut!
@ nu pot sa ma abtin
Te mananca buricele deshtelor,nu poti sa te abtii sa nu mangai butonashele tastaturii.
Boala dracu’,incurabila.
@ELMMAR
Colegul care nu poate sa se abtina a incercat, sarmanul, sa-i arate lui Harabula ca stie frantuzeste si a dat cu bata-n mlastina de s-a umplut din cap pana-n picioare de mâl. Ai indurare pentru asa specimen, vai de capul lui!
Ziceai ca daca nu vine Aya sa traduca din franceza textul din Liberation nu e in stare nimeni sa faca treaba ca lumea. Uite ca ai dreptate. Cineva trimite la o traducere “marca Google” de toata jena.
S-o fi amuzand sau s-o fi intristand fata Aya vazand ce se intampla pe aici si cum e (mal)tratata franceza, limba ei de suflet, cum o numea?
@ elmmar
Spor la treaba ! Eu l-am cunoscut doar in campanie cand a fost la Tg.Mures impreuna cu Prostanacu’; dar nici atunci nu mi-a placut. Despre ultimele afirmatii de’ale dansului care au ajuns in spatiul public conform carora il da el la o parte pe Nastase si pe Mitrea mi se par cel putin scandalos din partea unui traseis ( sa nu uitam totusi de unde a venit ) Sau o fiiiiiii si el afectat de flacara violet ?
@bloc ideologic
“Cred că ar trebui constituit în PSD un atelier de lucru (în cadrul vreunui departament PSD deja existent) pentru a se elabora un model productiv nou pentru România. Ca benchmark se poate folosi modelul nou pe care îl construieşte Partidul Socialist francez.”
Eu n-am prea inteles ce este productiv in acel model. Un summum de deziderate, adaugate de fiecare data dupa o infocata frazeologie critica la adresa dreptei.
Concentrarea asta asupra distributiei beneficiilor in societate nu este noua, cum nu este nici lipsa de idei cu privire la crearea sursei de beneficii. Ce este nou, intr-o oarecare masura, este indicarea limpede a fricii pe care competitia acerba a economiilor gen China, India, etc, o inspira, intrucat intr-o astfel de competitie nu ai sanse sa castigi, avand in spate povara sociala pe care ti-ai asumat-o intr-un stat precum Franta. Amuzanta este ideea de a crea un soi de reglementare internationala care sa oblige schimburile mondiale sa tina cont de dezechilibrele de cost. Nici o sansa de dialog, aici, isi inchipuie cineva ca intr-adevar China ar renunta la avantajul competitiv, din ratiuni ce ii sunt straine? Imi aduce aminte de o licitatie de mai demult, la care unul dintre competitori a rugat sa se tina cont ca el are “regii mari”.
Ar avea mai multa logica, desi nu cred ca mai multe sanse de izbanda, sa arati propriilor cetateni consecintele pierderii competitiei cu China, intre altele si deterioarea standardului social pe care astazi il apara cu inversunare doar prin actiuni de protest de tot felul, la care de altfel stanga incita cu entuziasm.
Pana la urma insa, este si o veste buna in acest comentariu, cel putin pentru mine personal: afland ca Romania ar urma sa se dezvolte dupa un model, indiferent care ar fi el, mi s-a luat oarecum o piatra de pe inima. Pentru ca aveam si inca am, o banuiala ce creste de la zi la zi, cum ca avionul este pilotat de maimutoi.
N-o fi Cristian Ghinea socialist, dar afirmatia sa, ca delocalizarile au condus la cresterea salariilor si a nivelului de trai in Romania (ca de altfel peste tot in lume in tarile in curs de dezvoltare) este o afirmatie de bun simt…..daca stanga ramane inclestata in polemicile de secol 19, cu exploatarea omului de catre om, inseamna ca au trecut 100 de ani degeaba, iar de altfel articolul atrage atentia asupra faptului ca nu investitiile sunt rele. Social democratia secolului 21 ar trebui sa porneasca in primul rand de la responsabilitatea oamenilor politici fata de electorat (si asta inseamna sa nu se cultive resentimentele fata de “burghezo-mosierii” de la Renault, Ford sau Nokia care au venit sa ne puna la jug) , apoi stanga anului 2010 inseamna luarea in calcul a logicii stiintei economice, care a progresat extraordinar in ultimele 2 secole. Economistii au renuntat de mult la a isi mai pune problema daca investitiile private sunt bune sau nu, politicienii “ezita” uneori. Dezbaterea este oricum mult mai ampla si mai complexa, parerea mea este ca stanga se imparte in mod vizibil intre o stanga vest-europeana, internationalista, anti-capitalista si “tanara” dpdv al electoratului si una est-europeana, cu serioase accente nationaliste si populiste, uneori oligarhica si cu un electorat imbatranit si saracit(ceea ce este valabil pe alocuri si pentru dreapta din estul continentului).In aceasta parte a lumii in care ne aflam socialistii se confrunta inca cu probleme identitare, din cauza unor radacini mai putin “sanatoase”. Cand arunci o privire doar in stanga Prutului si vezi cine duce de vreo 10 ani incoace stindardul “stangii” (Voronin si PCRM), ajungi macar sa intelegi cum a ajuns (din pacate) Basescu si PDL-ul sa monopolizeze aproape in tara noastra discursul despre R Moldova….
@ florin spune, în aprilie 28, 2010 la 10:36 pm : “Eu n-am prea inteles ce este productiv in acel model. Un summum de deziderate, adaugate de fiecare data dupa o infocata frazeologie critica la adresa dreptei.”
Eu înţeleg că dumneata ai grave probleme de discernământ. Chiar din excerpt reiese că nu poţi discerne măcar între summum şi sumă. În privinţa opiniilor mele despre “modelul productiv”, poţi citi mai multe la
http://blogideologic.wordpress.com/2010/04/23/un-socialism-al-productiei-ecologice/
@ orwell spune: “N-o fi Cristian Ghinea socialist, dar afirmatia sa, ca delocalizarile au condus la cresterea salariilor si a nivelului de trai in Romania”
Cine-i, domnule, acest Cristian Ghinea ? Înţeleg din afirmaţiile dumitale entuziaste că de la Apostol Arsache şi Nicolae Georgescu-Roegen n-a mai avut România un asemenea economist de marcă. Aşa să fie ?
@ orwell spune: “ajungi macar sa intelegi cum a ajuns (din pacate) Basescu si PDL-ul sa monopolizeze aproape in tara noastra discursul despre R Moldova….”
Hai să te corectez : “ajungi măcar să înţelegi cum au ajuns (din fericire) Băsescu şi PDL-ul să monopolizeze aproape în ţara noastră discursul [stupid] despre R Moldova….”
@orwell:
delocalizarile aduc “beneficii” mult mai subtiri decat politicile economice lucide, insa daca perpetuezi exparimentele economice, mai ales “dupa ureche”, asteapta-te ca delocalizarile sa ramana, intr-un final, ultima sursa spre care iti mai poti indrepta speranta, atata cata mai ai.
In fapt, baiatul sustine ca ne putem cauta mancarea pe la alte mese, si ca este normal asa, dar ar fi de acord si cu delocalizarea in China, India, tarile Africii ?
Daca Ghinea este socialist, cel putin in cazul Chinei ar trebui sa manifeste satisfactie, dar asa va fi cand peste un Ghinea aterizeaza alti zece ca el?
Amploarea delocalizarii reflecta incapacitatea guvernantilor si interesul speciei.
@ELMMAR
Intr-adevar, eram cam obosit aseara, o zi lunga si mai dificila. Probabil se observa in replicile date…
@ALL who are interested
Am facut o traducere a textului din franceza, discutia mi se pare interesanta si am vazut ca unii au dorit-o. Nu am terminat Litere cu specializare in Franceza, nu am pretentia ca sunt un mare traducator, nu aruncati cu pietre, va rog. Este facuta in graba, cred ca am sarit peste cateva propozitii fara relevanta. Donc,
„Nu stigmatizati (condamnati) capitalismul, opuneti-i contramasuri”
„Jacques Juillard a initiat o dezbatere ineteresanta si esentiala. Ca si Luther la timpul sau, si-a expus indraznet tezele la usa catedralei stangii-Libe. Juillard denunta cu forta, propune (ofera) fara a-i fi frica si reprezinta antiteza gandirii unice(cu sens unic). Urmand exemplul lui Luther, va pune el bazele unei noi religii(a stangii)? Nu. Dar merita sa ne atasam, sa aderam la cugetarea lansata asupra viitorului socialismului, atat timp cat poate parasi teritoriul franco-francez pentru a gasi un ecou peste Rin, peste Pirinei sau peste Canal si de ce nu ,chiar pe malurile Atlanticului.
Mai intai, sa ne intelegem asupra vocabularului ( a termenilor).Invocarea republicanismului, atat de potrivita Frantei, suna straniu in alte parti. Ar fi ca si cum am uita ca unele din cele mai inovatoare, originale idei ale social-democratiei, isi au originea sub auspicii monarhice: Suedia, Spania, Norvegia sau Olanda. Socialismul francez este inchistat in paradigma nationala. Mi-ar fi placut ca discursul sau sa stie sa traverseze frontierele.
In ceea ce priveste capitalismul, este adevarat ca a stiut sa se adapteze dependentei economiei de latura financiara, multumita proprietatii(caracteristicii) de perpetua metamorfozare, transformare.Obiectul luptei socialiste a ramas totusi acelasi: de a fi un detractor (critic) al capitalismului pentru a-l face sa se adapteze (plieze). Se doreste a se arunca responsabilitatea esecului politicii , esecului asigurarii finantarii economiei,esecului luptei impotriva somajului structural si saraciei, chiar a amplificarii extremismelor religioase asupra actorilor pietelor financiare si a finantei in general.Reductionismele (demagogia simplificarii) arata bine si dau bine in perioadele electorale. Acum 50 de ani , liderul opozitiei laburiste britanice, Harold Wilson, acuza „gnomii Zurich-ului” de a fi devalorizat lira sterlina prin speculatiile lor. Asta nu a impiedicat dreapta politica sa domine Europa in timpul celor „30 de ani gloriosi”. Esecul permanent al stangii a fost acela de a organiza economia intr-un mod mai echitabil. Totusi, caile de raspuns la cresterea extrema a importantei finantelor(financiarizarea excesiva), exista, printre altele: modificarea structurii decizionale a multinationalelor cotate la bursa, redescoperirea liberei asocieri(asociatiilor, cooperativelor), cresterea transparentei fluxurilor financiare si a capacitatii de intelegere din partea legiuitorului, responsabilizarea institutiilor de supraveghere,restrangerea accesului in economie a fondurilor financiare domiciliate in paradisuri fiscale.Ideea unei taxe pe fluxurile financiare internationale, avanseaza de asemenea lent. Si ce sa spunem despre critica violenta impotriva liberalismului care nu este mai neo-liberalism decat acum 20 de ani- care nu s-a schimbat in ultimii 20 de ani? In trecut am fi numit „stat socialist” acea entiatate statala care detinea mai mult de jumatate din venitul national si care controla, regla sectiuni intregi ale economiei,societatii si comportamentului social.In timpul celor 30 de ani „ne-gloriosi”(din 1980), liberalismul, ridicat la rang de cult, a fost insotit, paradoxal ,de o crestere a controlului statului in economie si la nivel social. In societatile vestice, statul de drept a avansat, injustitia sociala s-a redus si nivelul confortului material a crescut. Stanga politica nu incearca sa depaseasca acest paradox opunind idei sau raspunsuri originale;prefera sa se inchida, sa se autoblocheze in acuzatiile ideologice.
Restrangandu-ne la a acuza capitalismul financiar, ramanem orbi in fata unui capitalism mai distructiv, sistemul in care autoritarismul comunist fuzioneaza cu acumularea capitalista. Aceasta alianta- pe care Orwell ar fi numit-o „ComCap”- este noul motor al istoriei in China.Milioane de muncitori sunt inchisi in lagare de munca demne de epoca stalinista, accidentele industriale nu se mai contabilizeaza, iar taranii isi parasesc pamanturile ancestrale pentru un job in fabrica.In acelasi timp, sute de milioane de chinezi incep sa scape de saracie. Productia de pantofi, de aparate foto si telefoane mobile, destinate sa ne satisfaca nevoile, constituie cel mai mare program anti-saracie creat vreodata. Confruntandu-se cu „ComCap”, ce face , ce raspunde stanga politica? Fredoneaza un refren antimaterialist si protectionist, lasand cale libera presedintelui Sarkozy si laudelor sale ditirambice la adresa Organizatiei mondiale a muncii.
Ca si in Regatul Unit,dreapta ofera utopia unei regularizari, ordini sociale perfecte si totale, avand grija, in acelasi timp sa demonteze sistemul protectiei sociale.Aceasta noua dreapta, a abandonat atasamentul la neoliberalismul epocii Regan-Thatcher. Conservatorul David Cameron, se erijeaza in campionul politicilor eco-sociale. In timp ce stanga acuza si stigmatizeaza, dreapta muta pionii si isi alimenteaza oferta electorala.Totusi, peste tot in Europa, pare sa se nasca o dezbatere sanatoasa asupra viitorului stangii politice. Recent, Andrea Nahlsen, secretar general al SPD-ului german, s-a alaturat unui grup de reflectie format la Londra din reprezentanti ai stangii din 19 tari europene, care sa dezbata asupra unui proiect, numit „proiectul societatii juste”. Henri Weber are dreptate: viitorul stangii politice se gaseste in internationalism. Dar aceasta impune raspunsuri la intrebari care deranjeaza si supara. In cadrul acestei conferinte la Londra, un socialist roman, Cristian Ghinea, a explicat binefacerile dumping-ului social asupra veniturilor lucratorilor din tara sa.Remuneratiile aduse de relocarea unor companii, au permis cresterea veniturilor medii salariale cu 75% in perioada 2005-2008. Relocarile companiilor se pot vedea drept crime capitaliste indreptate impotriva muncitorilor , dar argumentele controversate de acest tip, nu fac altceva decat sa puna fata in fata stanga politica cu propriile incoerente. Sarcinile ce ne asteapta nu sunt acelea de a restaura bariere in activitatea productiva sau comerciala, dar sa aducem argumente sau contra-propuneri care sa evite exploatarea muncitorilor.
Trebuie sa incetam sa contam binecuvantator (sanctificandu-le) pe Fiat sau pe Siemens. Din nefericire „imparatul Sindicat” este gol, un fapt pe care partidele social-democrate il recunosc cu greu.Mai rau, imparatul nu doreste sa se restructureze. Baza emaciata, lipsa de reprezentativitate, lupte fratricide: relele sunt cunoscute dar remediile nu s-au gasit. Atat timp cat sindicatele nu vor fi purtatorul de cuvant al tuturor-salariati in sector privat, liber profesionisti, incluzand someri- revendicarile functionarilor si angajatilor publici, vor ramane la stadiul de cereri costisitoare si absurde.
Uniunea Europeana nu a fost niciodata un proiect socialist, chiar daca conservatorii britanici gandesc despre Europa ca despre un continent guvernat de Karl Marx. Masurile si directiile luate la nivel european nu sunt decat reflectarea marita, ingrosata a agregatelor politice nationale.Solutia indoielilor ce ne preocupa nu poate fi decat edificarea permanenta a unei stangi politice europene si internationale. Intr-o maniera inocenta, filozoful si poetul american Ralph Waldo Emerson scria: „Singurul mod de a avea prieteni este sa fii un prieten”. Naiv sau lucid? Sa incetam sa proiectam asupra lumii fanteziile noastre ideologice si exercitiul retoricii sterile a denuntarii si sa urmam, impreuna, aspiratiile comune progresiste.”
Enjoy! O zi buna tuturor.
@blogideologic
mi-am recitit comentariul anterior si nu inteleg de unde ati tras concluzia ca sunt in vreun fel entuziasmat in legatura cu calitatile de economist ale lui Cristian Ghinea…..Am spus doar ca afirmatia este una de bun simt si ca stanga trebuie sa renunte la a mai critica investitiile private…. Probabil dl Ghinea habar nu are lungile dezbateri care i-au adus pe economisti la aceasta concluzie, insa nu ma referisem la domnia sa ci la ceva ce este acceptat in unanimitate in ziua de astazi.De la Eduard Bernstein incoace, social-democratii au incercat sa impace dezideratele stangii, de echitate sociala, de echilibru, cu anumite legi economice de baza, descoperite de economisti dupa ce Marx a scris “Capitalul”, si care se predau acum copiilor de clasa a 11a, facand parte din abecedarul economiei (ma refer la concepte ca utilitate marginala, productivitate marginala, legea cererii si a ofertei, lucruri pe care economistii nu le cunosteau pe vremea lui Marx dar care astazi sunt fundamentale in economie). Autorul articolului pe care il comentam noi aici a intuit foarte bine serioasele probleme pe care le are stanga europeana astazi in fata conceptului de delocalizare. De ce? foarte simplu…..grosso modo, este ceva ce tine de evidenta…..Estul castiga capital si investitii, Vestul pierde pe termen scurt. Economia nu este insa un joc de suma nula, semn ca salariile cresc in Est fara sa scada in Vest, si asta pentru ca pe masura ce noi aici producem un anumit tip de bunuri (Dacia Logan este un exemplu), ei acolo se specializeaza pe bunuri de o calitate superioara, mai scumpe (calitatea masinilor nemtesti). Investitiile duc la cresterea stocului de capital dintr-o anumita tara, prin urmare a cererii de forta de munca, iar in conditiile unei oferte de mana de lucru constante (sau chiar descrescatoare daca tinem cont de fenomenul migrationist), salariile cresc. Este un lucru extrem de simplu. Eduard Bernstein intuise foarte bine la sf sec XIX ca cele doua idei ale lui Marx, ca salariile vor fi tinute vesnic la un nivel care sa asigure subzistenta, (din cauza cresterii populatiei in acelasi ritm cu cresterea economica, lucru infirmat de impresionanta crestere a nivelului de trai a populatiei in Occident de 150 de ani incoace) si ca sfarsitul capitalismului este inevitabil (lucru fals, capitalismul a reusit sa treaca peste fiecare criza, desi marxistii inca mai cred de 150 de ani incoace ca fiecare criza este si ultima pentru capitalism) reprezinta o pista falsa. “Ne pas stigmatiser le capitalisme” nu este doar o fraza in vant pentru cine reuseste sa priceapa lectiile istoriei secolului 20. Nicolae Georgescu Roegen era un protejat al lui Joseph Schumpeter. V-as indemna sa il cititi pe acesta din urma ca sa nu va mai pierdeti timpul degeaba blamand investitiile private.
@blogideologic
….cat despre R Moldova, o adusesem in discutie pentru ca era vorba despre felul in care stanga poate esua lamentabil in aceasta parte a Europei, atunci cand nu este intemeiata pe principii solide.
Nu mi se pare deloc discursul despre Moldova unul stupid, mi se pare foarte interesant de analizat din punct de vedere politic, pentru ca acolo, , stanga este comunisto-nostalgica, anti-occidentala si destul de filo-rusa ( poate gasim unele paralele cu ce se intampla la noi acum 20 de ani). De altfel de aici vine eterogenitatea stangii in Europa…in Vest este sustinuta de tineri, de intelectuali, este o miscare progresista, anti-mistica, feminista, internationalista, ecologista samd…..In schimb in Est, noi avand experienta unor regimuri de extrema stanga inainte de 89, la noi stanga este inevitabil conservatoare, cu un electorat diametral opus fata de cel al stangii occidentale; stanga aici cunoaste tentatia populismului si este lipsita de radacinile ideologice puternice ale celor din Apus. De aceea s-a ajuns ca in Moldova sa se lupte liberalii, pro-europeni si pro-romani, cu comunistii pro-rusi si violent anti-romani
@ florin
Excelent comentariu! Eu aproape că mă decisem să nu mai postez aici, văzând că nea Titi (blogideologic) ar putea deveni macroeconomistu’ PSD-ului.
Nici eu nu văd cum modelul PS francez ar putea avea vreo utilitate practică.
@ orwell
Idem (excelent comentariul). “Nicolae Georgescu Roegen era un protejat al lui Joseph Schumpeter. V-as indemna sa il cititi pe acesta din urma ca sa nu va mai pierdeti timpul degeaba blamand investitiile private.”
Ai grijă cu nea Titi – dânsul se consideră un mare specialist în IMM-uri schumpeteriene, deși cred că nu înțelege nimic din Schumpeter.
@ LePrince
Mulțumim pentru efortul făcut. O să răspund la “Spectacolul trebuie să continue?”
@ Doru Coarna
Nu vad ce intelegeti prin “politici economice lucide”….. Politicile economice ale Irlandei din anii ’90 sunt destul de lucide pentru dumneavoastra? Au ajuns in mai putin de 20 de ani dintr-una din cele mai slab dezvoltate tari vest-europene, una din cele mai bogate. Cum? prin investitii straine, instrumentul pe care il folosesc toate tarile emergente de astazi, inclusiv Romania sau China.. Politicile keynesiene intra in scena atunci cand investitiile private scad, atunci cand economia se confrunta cu ceea ce francezii numesc “contrainte de demande”, caz in care statul investeste, pentru a compensa lipsa investitiilor private. Intotdeauna insa investitiile private vor fi preferabile, datorita eficientei lor….un birocrat va fi mereu mai putin eficient decat un investitor privat. Cat despre investitiile private venite din partea unor agenti economici straini, este ceea ce am incercat sa explic in postul de mai sus….duce la sporirea stocului de capital, deci implicit la alimentarea unor cresteri salariale. Este usor sa vii si sa spui ca mai bine era sa fi investit un roman la Dacia spre exemplu…..care roman ar fi fost capabil insa in 99, cand s-a privatizat, sa cumpere si apoi sa investeasca atat cat au fost capabili sa o faca francezii? In economie, in cazul pietelor cu concurenta de tip oligopol, deci putini producatori care deservesc o piata mare, este dificil sa intre un agent economic si sa construiasca o afacere de la 0….piata auto este o astfel de piata….nu ai cum sa iti faci o fabrica si sa te apuci sa concurezi cu giganti din domeniul auto….Pe de alta parte concurenta de tip oligopol este cea optima in cazul acesta al pietei auto. De ce? pentru ca exista ceea ce se numeste o dimensiune optima a intreprinderii….cea care asigura profit maxim si grad maxim de satisfactie pentru cumparatori. Cu alte cuvinte un Audi, spre exp, nu ar putea fi produs la standardele actuale de calitate intr-un garaj din spatele blocului. Exemplul pietei auto este foarte bun, dar acelasi lucru este valabil in alte ramuri ale economiei. Asadar de ce avem nevoie de investitii straine? Pentru locuri de munca, pentru cresterea salariilor , pentru dezvoltarea economiei. Pe masura ce economia noastra se va dezvolta, capitalul intrat in tara va ajuta firme romanesti sa creasca si sa cucereasca la randul lor alte piete straine(in vin in minte exemplele Jolidon sau Mobexpert, nu atat de spectaculoase, dar nici economia romaniei nu se prezinta spectaculos deocamdata). Este adevarat ca sunt anumite industrii care “migreaza” in cautarea costurilor cat mai scazute, dar tocmai asta este bine, pentru ca mecanismele economiei fac ca respectivele firme sa ajute la cresterea salariilor pe unde ajung. Poate ca unele afaceri vor migra peste 10 15 ani mai departe de la noi catre lumea a treia, insa momentul acela va fi totusi si un semnal ca salariile au crescut, deci ca lumea o duce mai bine. Si pentru ca am explicat intr-o postare mai sus ca economia nu este un joc de suma nula, nu va insemna ca salariile in Romania vor scadea, la fel cum cele din Franta sau Germania nu scad, desi la ei se simte fenomenul delocalizarii. Atunci cand cineva castiga nu inseamna ca altcineva pierde. Acum 100 de ani nivelul total de avutie al globului era infinit inferior celui de acum, in termeni reali. Si saracii si bogatii o duc mai bine astazi, asadar nu trebuie cineva sa saraceasca atunci cand altcineva iese din saracie, este un argument care se poate verifica empiric, observand cum a evoluat lumea in ultimele sute de ani.Asta nu inseamna ca pe termen scurt nu exista pierzatori. Pe termen lung insa, in globalizare nu exista pierzatori. De pilda, in urma cu 2-3 ani, muncitorii de la o fabrica din Bochum au iesit in strada atunci cand au fost anuntati ca fabrica (Nokia ) se muta in Romania. Li se parea injust ca isi pierd salariile de 2000-2500 de euro, in favoarea unor romani care vor castiga poate 500. Fara indoiala ca pe termen scurt nemtii au pierdut si romanii au castigat. In Germania insa din ajutor de somaj poti trai mai bine decat un profesor in Romania. Iar pe termen lung, se vor gasi intotdeauna afaceri in Germania unde nu mana de lucru ieftina conteaza, ci calitatea. Iar acele afaceri nu vor fi niciodata delocalizate. Ce se intampla insa in Romania? Unor “amarati” li s-au oferit niste locuri de munca, pe care nu le-ar fi gasit altfel, sau poate ar fi avut salariile mult mai mici. Cu cat mai multi investitori ca Nokia vor veni, cu atat concurenta pentru forta de munca va creste si salariile si ele, iar dupa ce acesti producatori vor pleca (unii dintre ei), vor romane niste salarii muult superioare celor de azi, si vor ramane acei producatori pentru care (cu riscul de a ma repeta) nu mana de lucru ieftina conteaza, ci calitatea, sau poate ceea ce se poate produce aici si nu in alta parte. Imi pun cateva intrebari…..unde este atunci echitatea sociala pe care o cauta cei care blameaza delocalizarile? Poate stanga din Germania are dreptul sa o faca, din ratiuni electorale de termen scurt, insa pentru stangistii din Romania, nu este oare ipocrizie sa nu fi de acord cu investitiile? Nu ar trebui sa ne indemne solidaritatea sa ii ajutam pe cei mai saraci? De ce blameaza stanga delocalizarile? Nu ar trebui stanga sa fie, intr-o lume normala, aparatoarea intereselor celor dezavantajati? Degeaba se vorbeste in Occident despre solidaritatea fata de cei din tarile mai sarace, iar intelectualii de acolo nu pot sa doarma noaptea pentru ca 20 % din populatia planetei stapaneste 80% din bogatia ei, daca ajung sa critice delocalizarile. Nu ne mintim oare pe noi insine, daca in tara care profita de pe urma globalizarii ( cel putin din punctul acesta de vedere), sa venim noi si sa fim impotriva ei? Nu cumva altele sunt problemele noastre? Ce vrem de fapt?
@ Doru Coarnă
Globalizarea este un fenomen care are loc indiferent ce vor unii guvernanți. Este ca o schimbare climatică. Dinozaurii (partidele de stânga, sindicatele) trebuie să se schimbe sau să dispară.
Germania a “pierdut” Nokia, indiferent de facilitățile fiscale oferite. Și vorbim de o economie matură și de un guvern foarte responsabil.
Vedeți așa ceva la București? Atunci de unde “politici economice lucide”?
O seară plăcută.
@ bloc ideologic
“Eu înţeleg că dumneata ai grave probleme de discernământ. Chiar din excerpt reiese că nu poţi discerne măcar între summum şi sumă.”
Din pacate, timpul nu-mi permite sa intru zilnic, asa ca imi cer scuze pentru caracterul poate caduc al unor comentarii.
Incercarea de corectie nu este la locul ei, eu chiar la un maximum ma refeream. Este o precizare pe care o consider necesara, cu toate ca nu raspund la interventii care indreapta atacul spre mine si nu spre continutul celor scrise.