Acum exact 80 de ani, pe 13 aprilie, in Romania comisarului Alimanescu si a farmecului interbelic, s-a nascut Sergiu Nicolaescu. Fotografia acelei perioade a fost una dintre preocuparile sale principale in cinematografie si reprezinta, pentru cei mai multi romani, o marturie frumoasa despre vremurile in care Bucurestiul era micul Paris, iar Romania incerca sa fie o mica Franta.
Inca mai sper la ocazia de a ma razboi cu tineri si batrani impreuna pentru bilete la un film marca Sergiu Nicolaescu, asa ca prefer sa nu vorbesc despre cariera sa cinematografica la trecut. Chiar si asa, ultimii ani ne arata ca sunt prea multe ocaziile in care criticam si prea putine ocaziile in care laudam. Pentru a asigura cel putin un echilibru, poate ca ar trebui sa profitam de astfel de ocazii pentru a spune ceea ce poate ca oameni precum Sergiu Nicolaescu aud prea rar in afara cercului de prieteni sau in afara familiei. La multi ani venerabile maestre, si multumim pentru ceea ce ne-ai oferit pana astazi.
Multumim pentru ca, ajungand la venerabila varsta de 80 de ani, ne-ai invatat cum sa imbatranim frumos. E foarte greu de crezut ca am putea primi un sfat gresit de la o persoana ajunsa la 80 de ani cu o viata atat de plina precum Sergiu Nicolaescu. Aceasta varsta iti permite sa spui ca ai destul de multa experienta de viata incat sa fi facut sau sa fi auzit de foarte multe dintre greselile pe care un om le poate face. Desi putem invata multe lucruri din carti sau de la profesori, a invata sa imbatranesti frumos este o lectie aparte.
Multumim pentru ca, pe langa a fi cel mai cunoscut om de film din istoria Romaniei, Sergiu Nicolaescu a contribuit putin la ceea ce am ajuns astazi sa numim cultura noastra. Chiar daca poate mai exista oameni nemultumiti de un film sau altul, mi-e imposibil sa cred ca mai exista cineva care nu a zambit nostalgic la vederea Bucurestiului de altadata, care nu a tresarit surprins la rostirea unei replici a comisarului Moldovan sau vreun roman care nu a invatat putin din ce inseamna patriotism de la Mihai Viteazul sau Nemuritorii.
Desi Sergiu Nicolaescu insusi spune ca a reusit in cinematografie si n-a reusit in viata sa personala, faptul ca primeste atat de multa atentie si atat de multe urari de bine demonstreaza contrariul. Sergiu Nicolaescu a fost o prezenta continua in viata fiecaruia dintre noi aproape de cand ne-am nascut. De la primele sale filme pana la Mihai Viteazul, Un Comisar Acuza, Cu Mainile Curate si altele, Sergiu Nicolaescu a imbatranit cu noi, s-a bucurat cu noi si, mai presus de orice, a existat mai mult pentru noi. De aceea, poate ca ne este greu sa intelegem ca un bun prieten implineste astazi 80 de ani.
La multi ani, maestre!
Am scris şi eu despre Maestrul Sergiu Nicolaescu… Aveţi şi o fotografie interesantă cu Maestrul în rolul lui Carol I.
http://doctormihneageorgescu.wordpress.com/2010/04/13/evocari-azi-sergiu-nicolaescu/
By the way, frumos panegiric!
La multi ani, Sergiu Nicolaescu!
La multi ani!
Cu siguranta viata maestrului Sergiu Nicolaescu bate filmul, nu-i asa?
Creatia spiritului sau liber ne-a daruit atatea clipe de neuitat.
O personalitate puternica, o minte agera, o viziune cinematografica speciala.
Segiu Nicolaesu a creionat constant Atitudinea. De invingator.
Chapeau bas, Maitre!
La multi ani pensionarului!
la multi ani, maestre!
si felicitari pentru ca va amintiti si ne amintiti de adevaratele valori ale culturii romaniei.
La Multi Ani regizorului vesnic tanar!
La multi ani maestre Sergiu Nicoalescu! Cu ceva ani in urma am lucrat impreuna la Brasov , in momente interesante , cand ati coordonat comisia cu privire la evenimentele din Decembrie 1989… Mi-aduc si azi aminte cu placere de acele momente! Cat despre munca dumneavoastra cinematografica ….Ma inclin cu respect si umilinta! La multi ani!
Nu am vazut nici un film al lui Sergiu Nicolaescu. Doar secvente intamplatoare.Nici cartile lui nu le-am citit.
Ii doresc sanatate si multi ani ca oricarui alt om.
@Harabula,
@Colegilor de blog,
Daca-mi permiteti, v-as sugera sa vizionati “Osanda”.
Este, probabil, cel mai bun film al lui Nicolaescu.
Adaptarea cinematografica este dupa romanul “Velerim si Veler Doamne”, al lui Victor Ion Popa, iar Amza Pellea face, cu siguranta, unul din cele mai importante roluri ale sale.
Si daca tot am amintit de Marele Amza, ar trebui, poate, sa fim toti usor rusinati de faptul ca n-am fost capabili, nici macar unul din noi, sa observam ca pe 7 aprilie a fost ziua de nastere a Maestrului.
Inchei cu ultima replica din film, spusa de Amza Pellea, in timp ce urca cu crucea in spate pe propria sa Golgota:
“Grijania ei de lume!”
La Multi Ani!!!!
@ Harabula
De mic stiati ce nu trebuia sa va placa.
Tot “acum exact 80 de ani, pe 13 aprilie, in Romania comisarului Alimanescu si a farmecului interbelic, s-a nascut” (si) Marcel Petrişor.
Va invit sa cititi :
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/domnului-profesor-cu-dragoste-38536.html
Domnule Nastase,
1. Cand o sa traim ziua in care vom auzi din gura fiecarui PSD-ist ca proprietatea este un element fundamental al vieții și economiei, insa nu sfanta? Viitorul e sfant. Viitorul generatiilor urmatoare.
In ziua aceea poate nu vom mai gasi tipi care se dau PSD-isti si au vocatie de speculanti, rentieri sau exploatatori. Ca cei care se afla in aceasta ”gascuta transpartinica” care a initiat proiectul asta de lege:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/padurile-pot-fi-vandute-copac-cu-copac-892214.html
2.
Am sperat a doua oara (prima data se intampla in 2005) ca pot deveni membru PSD si m-am luat dupa outdoor-ul care ma invita sa ma inscriu in PSD prin internet. Am facut-o acum o luna. Am asteptat sa ma contacteze si pe mine cineva, macar sa-mi ceara o cotizatie. NIMIC !!!
Concluzia mea. Cineva isi bate in mod sigur joc de cei ca mine, de dumneavoastra si de Victor Ponta !!! Un asemenea fenomen declanseaza pentru un simpatizant (care s-a hotarat sa faca pasul si sa devina membru) UN MECANISM AVERSIV CARE TRANSFORMA ATRACTIA IN REPULSIE .
Pentru verificare, va aduc la cunostinta ca ma numesc Alexandru Caragea și ca locuiesc in sectorul 5. Inscrierea s-a facut pe site in prima jumatate a lunii martie.
Prima data cand v-am scris pe acest blog va aduceam la cunostinta acelasi fenomen. Pe vremea aceea deveniseti insa un simplu membru de partid. Acum am insa asteptarile mele, date de increderea in dumneavoastra.
La Mulţi Ani, Maestrului !
regizorul si actorul Sergiu Nicolaescu mai are o datorie, ne mai poate bucura cu ceva: sa-si scrie memoriile, sa inmoaie pana in adevarurile anilor de pana la revolutie;
sunt convins ca va avea destule mistere sa ne lamureasca;
si, de ce nu?, memoriile lui pot fi un viitor scenariu…
D-le AN,
Să-nţeleg că PSD e foarte deranjat de îndrăzneala-mi?
Rămân la convingerea fermă că aveţi cheia să potoliţi pornirile tovarăşei (), indiferent sub care din măştile-i nenumărate tastează. Observ c-a urmat colegul Lupi pe lista-i de… ţinte ?!
Subliniez spre ştiinţa şi-a celor ce încă nu cunosc, tastez pe timpul nopţii fiind singurele ore disponibile ŞI pt, în rest sunt mamă şi continui luptele-n teritoriu, adică fac ce NU fac zeci de primari PSD spre exemplu, nu slăbesc camarila portocalie, adun date, culeg informaţii, sunt umbra lor şi sula-n coasta lor şi bine fac, Famiglia Băsescului NU trebuie slăbită ci ţinută-n vizor/focuri. La fel, şi se poate verifica la oa adică, n-am slăbit nici Curtea Constituţională la anumite momente, nici DNA, nici Secretariatul Guvernului Băsescu-Boc, etc… vident că n-au luat nimic în seamă, dar, va veni ea şi vremea când nu vor putea s-o scalde că… n-ar fi ştiut, aia, ailaltă, cealaltă… Da, continui să scortmonesc direct pe teren fire şi firişoare şi ori de câte ori obţin ceva pun la dispoziţia jurnaliştilor de investigaţie credibili, ceea ce am, punctul de pornire al vreunei anchete.
Prin urmare, dacă PSD consideră că aduc deservicii prin implicarea mea efectivă, deşi riscurile, consecinţele am căutat mereu să le… păstrez, să le port eu, nimeni altcineva în locul meu, cu siguranţă există o voce care să-mi spună franc * lasă-ne ! *, iar dacă nu e aşa, atunci se cheamă că-mi fac treaba, că nu sunt o povară şi că în adevăr PSD are nevoie şi de oameni ca mine, ca alţii. Despre ce anume funcţie se tot face referire pe aci de ceva zile ??!!
Am lipsit câteva zile, eram pe drumul lemnului, pe urmele unor tiruri cu buşteni, da fără de nr înmatriculare… şi-am ratat pe cine ce anume doare pe aci, d-aia întreb…
Mi-au plăcut, din filmele Maestrului, în mod deosebit: * Cu mîinile curate *, * Noi, cei din linia întâi * , * Dacii * şi * Nemuritorii *. Mă bucură că şi domniei dvs.
stimă şi respect,
Sibilla
@ Ghita Bizonu’, cu stimă
Elementele ideologiei de unificare şi pacificare, făurită de Roger I de Hauteville pentru Sicilia, se vor impune temporar şi în ‘Romania Ierusalimului’. Avem chiar o confirmare mărturisită. Astfel, între 1100 şi 1127, Foucher de Chartres scria in vestita lui „Historia Hierosolymitana” –„Istoria Ierusalimului”: « Noi, ce eram occidentali, am devenit orientali. Am uitat locurile originii noastre ; mulţi dintre noi le ignoră, sau n-au auzit vreodată vorbindu-se de ele. Cutare posedă aici case de parcă le-ar fi moştenit, altul s-a căsătorit cu o femeie pe care nu şi-a ales-o dintre cele care veneau din ţara lui, ci o siriană creştină, altul c-o armeancă, în fine, unul şi-a găsit o sarazină botezată… Ei folosesc ca grai propriu limbile vorbite în aceste ţinuturi. Iar limbile, ce slujeau înainte la deosebirea unora de alţii, au devenit comune tuturor acum. Încrederea oamenilor ajunge să apropie rasele cele mai îndepărtate. Aici Cuvântul Scripturii se împlineşte : ‚Pruncul se va juca la gura bortei năpârcii, şi nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot Muntele Sfânt’. Colonistul a devenit acum aproape un indigen ; cel care era un străin s-a asimilat cu băştinaşul. » Peste veac, poetul sufit Djalal Al-Din Rumi (1207 -1273) îi va fi ecou din Romania exterioară: «Căci pe mine însumi nu mă pot cunoaşte. Nici creştin nu sînt, nici evreu, nici part, nici musulman. Nici din Răsărit nu sînt, nici din Asfinţit, nici de pe uscat, nici de pe mare». Traducerea aceasta de excepţie din Al Rumi aparţine profesorului clujan Mircea Muthu. În scrierea poetică a lui Mevlana Al Rumi, este utilizată extensiv parabola, asimptotic metafora. Semnificaţia versului fiind atinsă printr-un proces de căutare a ultimului adevăr, şi prin cunoaşterea Sinelui. Sufismul constituie ‚doctrina ezoterică’ a Islamului, aflată în constrast cu Chariya, adică partea legală sau normativă din Islam. Prin Chariya, musulmanul învaţă “pe viu” cum să evite a face răul. Chariya s-ar putea traduce şi prin ‘normele’ ce trebuiesc respectate în Islam. În sufism, ce apare practic odată cu Islamul, se caută în primul rând o ‚cale de viaţă’ pentru om, adică un itinerar spiritual către Dumnezeu. Sufismul perfecţionează sinceritatea credinţei, îl ajută pe omul islamic să lupte împotriva propriului Ego. S-a mai spus că sufismul este un termen marcând în primul rând o dimensiune psiho-spirituală. Sufismul în varianta elementară, deci până în pragul căutarii psiho-spirituale, este o “teologie naturală” a contrariilor, în sensul că „este nevoie”, –desigur, într-o înţelegere fatalistă–, de cutremurele de pământ ce acţionează într-un contrast cu stabilitatea, boala se întâmplă printre oameni pentru a fi într-un contrast cu sănătatea lor etc. Toleranţa religioasă este exprimată în Sufism prin versurile filosofului şi poetului Mevlana Rumi: “Vino la rugăciune, rătăcitorule iubitor al Evanescenţei. Căci noi nu sîntem caravana lipsei de speranţă! Vino la rugăciune, deşi ţi-ai încălcat poate jurămintele de o mie ori!” În grupuri ale bisericii unitariene (reamintim că locul de naştere al acestei biserici a toleranţei e Transilvania!) întregul text atribuit lui Al Rumi este pus pe muzică, fiind cântat de tineri creştini. Aşa cum ne arată însăşi viaţa lui Jalal Al Rumi, explorarea dimensiunii psiho-spirituale constituie partea centrală din Sufism. Citeam în anii liceului o carte tradusă din limba arabă, o carte cu nuvele scrise de un autor algerian, lucrarea aceea fiind tradusă de fapt demagogic şi oportunist, în contextul propagandei privind lupta pozitivă a F.N.L. (‚frontul naţional de eliberare’) din Algeria împotriva colonialismului francez. Şi apărea acolo, în paginile cărţii, expresia populară, o urare de succes în căutarea fericirii. În subsolul paginii se explica faptul că ar fi fost o simplă ‚urare de noroc’, care suna : „Cinci în ochii tăi!” Era destul de bizar, nu-i aşa? În anul I de la facultatea de fizică din Bucureşti, l-am întrebat pe un coleg palestinian mahomedan (aveam în grupă reprezentanţi ai tuturor religiilor monoteiste care clamează drepturi asupra Ierusalimului) ce înseamnă expresia: „Cinci în ochii tăi!”. „Este mult prea complicat ca să puteţi înţelege voi”, mi-a răspuns cu superioritate. Abia în lecturile mele despre tâlcurile Sufismului, am înţeles. Traducerea aceea pe româneşte era foarte, foarte departe de a fi fost perfectă. Mai ales în contextul comunist, marxist, când „Religia este opiul poporului!” Ei bine, în traducerea aceea superficială era vorba despre o urare de perfecţiune pentru cele cinci rugăciuni pe zi ale musulmanului. Care încearcă să vadă faţa Domnului. Era oarecum şi un slogan de subminare a Islamului. Bineînţeles, în Islam nu există icoane, de fapt este totalmente interzisă o reprezentare pentru chipul Domnului. Însă ‚urarea de noroc’ era un exemplu de metaforă sufită. Într-adevar, este o blasfemie măcar să doreşti să vezi chipul Domnului, şi pe bună dreptate. Totul părea perfect şi în cadrul ateist al ideologiei comuniste: Îndemnul la rugăciune era de fapt blasfemator. Dar Sufii cred că Dumnezeu a îngăduit omului să recunoască frumuseţea. Mi se pare că aici sufismul islamic întâlneşte romantismul european: “Beauty is truth, truth – beauty”, scria poetul romantic englez “din al doilea val” John Keats (1795 – 1821), în “Oda pentru o vază grecească”. Sufii mai consideră că frumuseţea existentă în dinamica naturii, –nici măcar nu trebuie să fii musulman pentru a descoperi această frumuseţe!–, reprezintă o reflecţie a lui Dumnezeu care priveşte în natură ca într-o oglindă, „văzându-Se” de fapt pe Sine! Ideea aceasta a fost împrumutată şi de fizica modernă a particulelor elementare, care a denumit unul dintre quarci: „Beauty”. De obicei, din sufism este receptat numai „mesajul mistic”. Cred ca în sufism există totuşi un filon de raţionalitate foarte puternic, important pentru lumea de azi. De pildă, aşa este perceput la universitatea iezuită din Silicon Valley. Reacţia acestui Orient islamic bogat în spiritualitate echilibrată, reacţia împotriva unui Occident agresiv, care a ajuns bogat doar prin furtul de Pământuri (ei da, chiar în sens de planetă originară, pură, edenică), un Occident predator care îşi apără prada – Pământurile fără Agora, adică sărăcite spiritual, este aproape de înţeles. Al Rumi credea că explorarea dimensiunii psiho-spirituale poate fi intensificată prin ritm şi muzică, frumuseţea dinamică a fenomenului auditiv fiind prezentă chiar în bătaia ritmică a orfevrierului în obiectul de aur ce îl finisează, detaliul acestei descoperiri făcute de Al Rumi a fost consemnat de biografi. Vasile Lovinescu investighează sufismul plecând de la o întrebare legitimă în contextul altei tragedii naţionale: ‘Doamne, ce simţeau în fiinţa lor spirituală copiii aceia moldavi şi valahi duşi în robie, educaţi întru transformarea în perfecţi ieniceri?”. Într-adevar, otomanii au învăţat iute că îi puteau converti cel mai uşor pe copiii creştini primiţi ca tribut, printre ei mulţi copii valahi, şi mulţi copii moldoveni, la varianta sufită şi tolerantă a islamului. Maeştrii în artele marţiale care îi transformau pe copiii aceia în viitori ieniceri erau religioşi sufi. Ei îi învăţau să lupte în ritmul tobelor. În 1396, la Nicopole, cavalerii apuseni sunt înfrânţi de ieniceri în sunetul ritmat al tobelor otomane, un ritm sufi care făcea parte din pregătirea psiho-spirituală a ienicerilor. Învăţând din experienţa devastatoare pentru „toată floarea cea vestită a întregului Apus”, tacticienii occidentali vor decide ulterior ca batalioanele de infanterie să atace în bătaia ritmică a tobelor. Obiceiul se mai păstra pe vremea războaielor napoleoniene, iar în unele armate naţionale a fost practicat pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Cum se comportă oştenii sufi când vin iar în contact cu lumea de unde au plecat? În literatura română, întâlnim o prodigiosă bogăţie a detaliilor privitoare la vechile întâmplări. Astfel Ion Creangă ne transmite, pe o pagină din ’Amintiri din copilărie’, detaliul foarte real că ienicerii se purtau uneori precum magii, lăsând daruri simbolice la capătul leagănului unui copil oropsit. Să analizăm şi un excerpt din nuvela ‘Lângă apa Vodislavei’, unde teologul Gala Galaction descrie o firavă tentativă de aplicare a tehnicii sufi asupra unui român ortodox. Acţiunea ienicerului sufit, chemat de rumân să facă dreptate pe postul tradiţional de cadiu, este bineînţeles reglată de ritm. Transformarea ritmului în dialogul cântat : „Iartă la el, bre, că e lege al tău! / Nu-l iert, boierule! / Iartă la el, bre, că e lege al tău! / Nu-l iert, boierule! / Iartă la el, bre, că e lege al tău!/ Nu-l iert, să trăieşti, boierule!”, are drept scop inducerea unei avansări pe dimensiunea psiho-spirtuală a celuilalt, a rumânului. Ce rupe ritmul, aşteptând ca pe un leac să primească ” ispaşa udă şi bolborositoare”. Muzica bună nu aparţine discursului, general sau comun, fiind definită mai curând ezoteric, apropiindu-se de ‘cultura ritmului’ din sufism. Se spune adesea: ‚discursul muzical’, dar termenul este impropriu. Deoarece în muzică sunt prezente două spaţii: cel direct, şi cel reciproc, ori spaţiul ‘transformatei Fourier’ perceput de asemenea de creierul omului. Muzica bună îşi extrage de fapt forţa ei din aceste două spaţii. Muzica bună şi autentică este aidoma cafelei, te pregăteşte pentru cuprinderea şi asimilarea anvergurii discursului, general sau comun. Despre muzica sufită din Turcia se vor scrie nenumărate texte de învăţătură, iar multe din textele de învăţătură muzicală din marele Imperiu Otoman cuprind implicit şi îndemnul spre raţionalitate, mai ales în varianta sa de raţionalitate prudenţială, care va fi aproape uitată în Apus, după decapitarea regalităţii franceze. Acele tutoriale muzicale balcanice vor influenţa gândirea lui Dimitrie Cantemir, Anton Pann, şi Nicolae Filimon. Nicolae Filimon dovedeşte apoi în scrieri că secolul XIX românesc a fost influenţat de încă un filon de raţionalitate, venind din secolul IV, de la Ioan Cassian, un călugăr scit care a jucat un rol esenţial pentru civilizaţia europeană. În fine, trebuie să înţelegem că spiritualitatea prudenţială din lumea aceea veche, a cărei ‘Descriptio’ pentru români a fost antamată de Dimitrie Cantemir, este foarte strâns legată de lumea noastră care antamează cea de a doua modernitate. Nu avem motive să refuzăm interesul, tot mai actual şi acut, faţă de asemenea teme, doar aparent ezoterice. Gânditorii profund ezoterici ai Sufismului vor adăuga uzul cafelei pentru intensificarea dimensiunii pur intelectuale a omului, obiceiul a fost împrumutat şi de elita conducătoare a Imperiului Otoman. Cronicarul Ion Neculce povesteşte în „O samă de cuvinte” cum înalţi oficiali osmanlâi îl determină pe un boier român să bea cafea: “După ce au luat Bogdan Vodă domnia, au trimis pre Tăutul logofătul sol la turci [...]. Şi dându-i vizirul cafea, nu ştia cum s-o bea. Şi au început a închina: «Să trăiască împăratul şi vizirul!» şi închinând, au sorbit feleageanul cu cafea fierbinte, ca pre altă băutură”. Intelectualii moderni, consumatori înveteraţi ai cafelei, sunt, chiar fără să ştie, nişte „luptători sufi”, nişte copii-ieniceri atacând universul pe dimensiunea psiho-spirituală. În această luptă se poate muri uneori, din cauza inimii. În 1990, proletari agresivi le strigau intelectualilor români: „Noi muncim, nu gândim!”, ca şi cum intelectualii nu mor la fel de frecvent de inimă, precum muncitorii. Marin Preda însemnează experienţa aceluiaşi tip de agresivitate când un torţionar comunist arăta ameninţător spre craniul unui intelectual spunându-i: „Eu urăsc ce ai tu aici!”, norocul prilejuit de un parcurs pe dimensiunea spirituală.
Harababura
cum asa nici un film de-al regizorului Nicolaecsu ?! Sa inteleg ca nu urmaresti filmele “comerciale” pe gustul prostimii si preferi pe cele de calitate , adica te duceai numa la Intoarcerea lu Magellan, Zidul , Duminica la ora 6 ( filme despre eroicii activisti din ilegalitate facute de niste regizori cae se lauda azi cu eroica lor rezistenta prin cultura!)
@Ghta Bizonu’
Persona spune
Nu am vazut nici un film de Sergiu Nicolaescu din simplul motiv ca nu ma uitam la filmele romanesti. Nici inainte de revolutie. Nici dupa.
Totusi am cazut “Reconstituirea”, toate ecranizarile dupa Caragiale fara “De ce tragi clopotele Mitica”,pe care am incercat sa-l vad
dar niciodata pana la sfasit.
Nu am citit multi prozatori romani de succes:Buzura, Toiu, Popescu, Dumitriu Popescu etc.
Desigur ca am citit tot ce a aparut de Marin Preda si Eugen Barbu (chiar si “Unsprezece” de ex,)
Cultura mea in literatura romana se bazeaza pe clasici.
Salve Titus !
as avea niste mici obiectii – incepand cu noi muncim nu gandim . O buna cunoastere a oamenilor imi zice ca “aia” n-ar fi strigt nicodat noi nu gandim! Macar ptr cestia cu fudulia ( si imi aduc aminte de 3 intamplari cu tipi considerati mai tampiti . Un boxer si un fotbalist mi-au zis : ba Ghita gandeste dracului cand dai ! ( cu pumnu, cu picioru!) si uluitor ei mi-au explicat ca in ca in timpu actiunii ei gandesc – eu nu !! Si un amic din copilarie terre a terre complect : ma cand incerci sa repari ceva gandeste ! Ca nu esti prost !!Nu e in stare la abstractiuni insa gandeste al naibii de bine cum sa faca ceva ! Inccestii din astea sunt chiar prost)
Al doilea – sufismul este doar un curent . Islamul – ca si crestinsmul – cuprinde prea multe popoare cuprea multe isorii ca sa fie chiar unitar . Poate fi admirabil , nu ma bag nu stiu.
Al treilea – ieniceri. Au fost primul corp regulat profesionist . Si mai ales disciplinat !!! (materie lipsa in bandele feudale ce constitutiau armatele occidentale ) . Iar toba… toba avea rolul de a coordona miscarea ( ha stanga … stang .. stang .. STANGU ! face toba fanfarei militare) . SI un front de sulite liscandu0se coordonat … Cestie practica preluata poate de la persani ( romanii aud toba prima data in lupta nefericita in care Crasus moare ) . Si toba mai poate da semnale – deci fata de trompeta si corn care dau numa semnale are o utilizare mai mare .
De acord ca spatiul S-E oriental este sa zic asa prielnic spiritualitatii ….
Si de acord ca Occidentul s-a cm impus manu militari. Insa nu doar Apusul european . Este in traditia noastra ariana sa preferam metoda “doriketes”. Recunoc ca si eu rezonez mai mult cu Iliada si epopeile epocii bronzului . Sunt prea arian . Si m-as astepta ca si tu – urmas al acelor razesi cere daca aveau cal bun si arme frunoase se luau la harta si cu Dumnezeu ( si care nu odata i-au “pascut” pe tatari in cel maitataras mod cu putinta ! ).
A da. Prin arian se inteleg multe. Eu il folosesc in special in sensul originar ayra adica nespalatii aia din N-E Marii Negre a caror maxima subtilitate teologica si spirituala consta in a aduce prima jertfa noului idol aprinzand focul cu aschiile vechiului idol – adica vezi ce patesti daca vaca imi fata iar vitea !!! Demni poate de tot dispretul dar care si-au impus limbile si zeii de la Atlantic pana la Oceanul Indian ( in Europa unicul popor care a mai pastrat limba preariana fiind poporul basc . Si tin minte ca am auzit ca unii sunt de parere ca lb tarii Euskadi ar putea data de vreo 30.000 de ani si ca forma s-ar fi fixat numa cu 10.000 ani in urma ! ). E totusi ceva in aspiratia lor nebuna ….in modul in care isi asumau destine tragice .. o maretie …. inclus in modul in care sfidau zeii lor
Da am luat-o iar razana. Insa stii ce e bizar ? aia despre care se zice ca ar fi strigat noi nu gandim ma suporta mai usor ( ha ! iar o iei razna cu tampeniile ! si daca li se par amuzante ma asculta ), ceilalti insa ….. ma detesta in modul cel mai sincer !
Toate cele bune regizorului Nicolaescu .
Insa partca as dori sa discutam si altaceva De exemplu
Guvernul vrea sa limiteze la 10.000 euro despagubirile morale pentru fostii detinuti politici
http://www.sroscas.ro/site/2010/04/02/guvernul-vrea-sa-limiteze-la-10-000-euro-despagubirile-morale-pentru-fostii-detinuti-politici/comment-page-1/#comment-5927
A dracului gubern !
Da ce imi place mie cel mai mult este cat de TAMPITI putem fi in numele anticomunismului ! Fiindca cf acestei legi legionarii rebeli din 41 si agentii sabotori kominternisti sunt victime ale comunismului si trebuiesc sa fie despagubiti !!!
Restul la http://vremea.forumgratuit.ro/
Toate cele bune regizorului Nicolaescu .
Insa partca as dori sa discutam si altaceva De exemplu
Guvernul vrea sa limiteze la 10.000 euro despagubirile morale pentru fostii detinuti politici
de la Rosca Stanescu ceire
A dracului gubern !
Da ce imi place mie cel mai mult este cat de TAMPITI putem fi in numele anticomunismului ! Fiindca cf acestei legi legionarii rebeli din 41 si agentii sabotori kominternisti sunt victime ale comunismului si trebuiesc sa fie despagubiti !!!
Restul la http://vremea.forumgratuit.ro/
Guvernul vrea sa limiteze la 10.000 euro despagubirile morale pentru fostii detinuti politici
A dracului gubern !
Da ce imi place mie cel mai mult este cat de TAMPITI putem fi in numele anticomunismului ! Fiindca cf acestei legi legionarii rebeli din 41 si agentii sabotori kominternisti sunt victime ale comunismului si trebuiesc sa fie despagubiti !!!
Restul la vremea forumgratuit.ro
La multi ani Maestrului!
. Tu nu-l vezi ce in limba ie “depe” carticile rosii cu invataturi filozofice?
@Dom Ghita,
Harabulea le avea cu productiile nord-coreene, gen Paznicul de Far
sa fii iubit
marcus
Visu’ Lu’ Boc Cel Mic
La umbra de bonsai nipon, un Boc mic vegeteaza,
Si ascultandu-l pe Salam, maret destin viseaza.
In bataliile ce vin cu ostile batrane,
Biruitor in veci va fi, catane va rapune.
El este Cezar-ul roman, cand galii ii invinge
Sau Alexandru Macedon, pe persi cand ii infrange.
E Napoleon-ul din Egipt, luptand cu mamelucii
Sau Stefan Sfant, cand la Vaslui, se razboia cu turcii.
E general sau imparat, e rege, mai nou e presedinte
Ochi pentru ochi avand in gand si dinte pentru dinte.
Profesori cad suvoi pe camp, cand coasa manuieste
Si bugetari, doi cate doi, securea de-i luceste.
Se vede-n vis eminescian, nemuritor si rece,
Privind de sus la boborean, in viata cum se trece.
E mic de stat, liliputan , dar varsator de sange
Cand ordonante da in draci si biruri grele strange.
Deodata insa-un hahait loveste ca Furia
Si-o voce dura, de stapan, ii curma reveria:
- Ce faci Emile, iar visezi cand imi asculti maneaua?
Hai, mars d-aci si-adu-mi la pat tucalu’ si cafeaua!
Morala:
De esti Boc si dobitoc, sa nu te-ncrezi in Guta
Ca vine Basea cel Voinic si-ti trage drept sub…barbie!
Nu e cazul sa ne extaziem in fata lui Nicolaescu. Urarile, de bine, merg, totusi, fiindca si Isus ne invata ca nu se cade sa doresti raul altuia. Deci, la multi ani, S. Nicolaescu!
P.S. Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre regizorii preferati ai lui Ceausescu, chiar daca maestrul va respnge aceasta asertiune, tocmai pentru filmele despre trecutul glorios al voevozilor romani. A cantat si dansat exact pe melodia preferata a lui nea Nicu. Am vazut multe din filmele lui Nicolaescu dar nu am fost niciodata entuziasmat:prea era vizibila superficialitatea in film, dorinta de a indeplini sarcinile trasate de secretarul general al pcr, privind indatoririle celor ce lucrau in domeniul artei si literaturii. De multe ori, din aceasta cauza, filmul exprima ceva ce era in contrast cu realitatea. Filmele din seria “Comisarul Moldovan” si “Cu mainile curate” exprimau exact ce vroia regimul comunist. Si la fel pot fi spuse multe despre celelalte filme. Dupa 1989, a ocupat cateva functii prin care si-a renegat calitatea de artist, dar a si intrat in conflict cu tanara generatie mai ales pe tema finantarii filmelor: el se autofinata din banii publici. Asa ceva nu se poate digera.
@ Marcus
Marcusica ai de la mine nota 10 asta pentru ca nu exista nota mai mare.
Salut!
Pentru filmele făcute pe timpul comunismului şi care mi-au încântat adolescenţa şi tinereţea , jos pălăria ! A fost un regizor bun , în pas cu filmele de acţiune realizate în Occident , a fost inspirat şi la realizarea filmelor istorice . A ştiut să se facă remarcat de conducerea de partid , reuşind astfel să primească fonduri mari şi facilităţi surprinzătoare ( mai ţineţi minte , de exemplu , ce enorm de mulţi soldaţi în termen făceau figuraţie în imensele oştiri din ” Mihai Viteazu ” ?) Unele personaje din filmele lui au făcut istorie . După mine , Comisarul Moldovan ar fi dat clasă oricărui James Bond .
Din păcate , după Revoluţie , filmele sale au început să fie din ce în ce mai slabe . Faceţi diferenţa dintre filmele generaţiei tinere şi filmele dumnealui , dintre un vin proaspăt şi vioi şi un vin acru , aproape oţeţit . Domnul A.N. este , bănuiesc , un fin cunoscător al artelor ,deci şi un bun cunoscător al artei cinematografice . Între patru ochi n-ar putea să afirme că filmele marca Sergiu Nicolaescu mai reprezintă ceva pentru cinema . Poate doar dacă le luăm pe post de documentare istorice ar mai valora ceva . Deoarece d-ul Adrian Năstase este politicos iar regizorul este pe deasupra şi coleg de partid , acest articol este scris într-un registru amabil , afabil , subiectiv .
Supărător la Sergiu Nicolaescu sunt două aspecte. Unul ar fi fondurile uriaşe de care dispune pentru filmele sale în comparaţie ŞI ÎN DETRIMENTUL celorlalţi regizori din garda tânără , actual mult mai valoroşi şi mai competitivi .
Şi doi , eu plătesc un parlamentar pentru a-şi îndeplini atribuţiile de parlamentar , nu ca să facă filme . Nu mai are importanţă că sunt şi slabe .
Mă consolez cu zicerea de pe vremuri : Regizor – Sergiu Nicolaescu ;Scenariu – Sergiu Nicolaescu ; Rol principal : Sergiu Nicolaescu ; În rolul lui Sergiu Nicolaescu – Sergiu Nicolaescu.
Acestea fiind zise , îl rog să nu se supere prea tare şi-i urez şi eu „ La mulţi ani !”
Elmmar:
Cristos A Inviat !
Multam de nota, da’ daca baga chiombu lege cu CNA si se ia si de bloggeri nu numai de televiziuni, cred ca voi avea parte de nota de plata pe la Canal, sau pre stil nou pe la autostrazi
sa fii iubit
marcus
La multi, multi ani si de acum inainte, MAESTRE!
mi-l amintesc pe Sergiu Nicolaescu, acum o mie de ani, la Campulung. atunci se filma “Ultima noapte de dragoste” si tot poporul local era strans la primarie sa-l vada “pe Sergiu”. era un frig si un vant de-ti inghetau maruntaiele, actritele, in rochiile lor de epoca, elegante, cu maneci scurte tremurau si in centrul actiunii… Maestrul! aveam 5 ani, dar tin minte tot. eram cu ai mei si o mare de oameni.
Asa ca ma simt cu atat mai legata de cel pe care il consider cel mai bun regizor roman din toate timpurile.
@ Ghita Bizonu’ spune : +as avea niste mici obiectii – incepand cu noi muncim nu gandim . O buna cunoastere a oamenilor imi zice ca “aia” n-ar fi strigt nicodat noi nu gandim! […]Un boxer si un fotbalist mi-au zis : ba Ghita gandeste dracului cand dai ! ( cu pumnu, cu picioru!) si uluitor ei mi-au explicat ca in ca in timpu actiunii ei gandesc – eu nu !! Si un amic din copilarie terre a terre complect : ma cand incerci sa repari ceva gandeste ! Ca nu esti prost !!Nu e in stare la abstractiuni insa gandeste al naibii de bine cum sa faca ceva !+
Ai dreptate. Evenimentele din ianuarie 1990 au rămas în mare parte nedescifrate încă. Şi asta din cauza lipsei de curaj, de curaj intelectual. Este blamat Ion Iliescu. Dar evenimentele bizare au început exact cu o lovitură împotriva lui Ion Iliescu, lovitură ce părea coordonată de Mazilu Dumitru, deşi eu cred că el a jucat numai ca marioneta unor interese externe anti-româneşti şi anti-România. Apoi a fost întâlnirea televizată, dată în direct de TVRL, dintre Ion Iliescu şi Corneliu Coposu. A fost o discuţie civilizată între domni, de ce să nu recunoaştem? O discuţie în care fiecare şi-a asumat nişte obligaţii. Ion Iliescu şi-a respectat cuvântul, şi la puţin timp s-a hotărât constituirea CPUN ca parlament ad hoc. Corneliu Coposu trebuia să adopte numai atitudinea cunctator-evaluatoare, „wait and see” cum zic anglo-saxonii, şi câştiga sigur alegerile. Dar a venit demonstraţia din Bucureşti împotriva FSN, parcă pe 29 ianuarie 1990, ştiu că a precedat, amorsat, provocat prima mineriadă. Mai ştiu de la un craiovean care era atunci în sediul PNŢCD, că seniorul Corneliu Coposu iniţial a fost împotriva acelei demonstraţii. A fost şantajat, a fost luat pe sus la demonstraţie, împotriva voinţei lui ? Craioveanul îmi povestea cea de a doua variantă. Oricum, ca fapte de viaţă românească din istoria secolului XX, sînt nevoit să constat mari diferenţe de comportanent între Corneliu Coposu (în 1990) şi Emil Bodnăraş (în 1944) care au fost de aceeaşi parte a baricadei la 23 august 1944. Comunistul rutean Emil Bodnăraş s-a comportat exemplar, de o manieră ireproşabilă din punctual de vedere al respectului arătat, faţă de mareşalul Ion Antonescu, predat lui după lovitura de stat de la Palat din 23 august 1944. În ianuarie 1990, Corneliu Coposu nu şi-a respectat cuvântul dat faţă de Ion Iliescu. Cred că de la acea încălcare a unui acord între doi români se trag toate relele României.
Multumesc Sergiu Nicolaescu! La Multi Ani!
@A.C.
Așa-i. Am și eu un prieten care a pățit la fel.
LA MULTI ANI!Maestrului ,multa sanatate/
conte du Malotru du Villain
cestia cu oastea la figuratie e pe bune. mai putin stiut este ca si americanii au mai inchiriat soldati din est ! Ca figuranti . Si ca pana pe la inceputul anilor 60 multe filme istorice americane au fost turnate ori in RPR ori in RSFI . Motivul ? Ultimele 2 tari care aveau unitati de cavalerie !!!!( numa bune de inchiriat de Paramount si XX Century ) Cand s-a turnat in anii 70 Waterloo principalu necaz la- cosntituit sarja de cavalerie. Cai se gaseau , sei asisderea insa nu stiu cate mii de isni au urmat curs scurt de calarie , cam 2 saptamani .
Insa ce se uita in special este ca un film este o afacere . Aduce bani ?! Atunci bagi banii in el…
Cititor in stele da Duminica la ora 6 itis pune ceva ? Intoarcerea lu Magelan? Zidul ? Toate “omagiau” “eroismul” ilegalistilor si desi au pana azi o buna critica de film erau fiascouri dpv finaciar . SI la mica barfa se zice ca Tovarasu adora Ce vraji a facut nevasta-mea ….condamnam si serialu acu ?
Sibilla
Iti scriu sub acoperire ca sa nu ma dibuie kaghebeu, siaieu, mosadu, febeiu, emaisicsu, biroudoifrancez, sereiu, die, sie, mie, tie si lor, aia de care zici ca te urmaresc si pe tine.
Sa stii ca “Operatiunea busteanu” e initiata de mine cu multi ani inainte. Tirurile alea cu busteni fara numar de inmatriculare dupa care alergi tu umbla in sus si-n jos pe acolo demult si sunt smechere. A mai fost si unu cu pioneze.
Imi dau seama ca de cate ori dadeai sa sari la ele din tufis si sa le confisti, tirurile tzushti! Daca vrei sa nu te vada, data viitoare da-te pe fata cu negreala de pe fundu’ tingirii.
Sunt si eu la fel de indurerat ca si tine din cauza Curtii Constitutionale, deneaului si Secretariatului general al guvernului.
La fel ca tine, am reclamat diverse si mai ales ce mi-a furat Sorryn Frunzaverde: numarul de la pantofi, borseta cu tancu’ Panzer, cravata de blana, batista Rolls Royce, ciorapul stang de la calcai in sus si jobenul cu breton si le-a ascuns intre busteni.
Aia s-au facut ca ploua si, ca si tie, nu mi-au dat nici un raspuns ca Sorryn e seful lor.
(-)?
@ Marcus
Adevarat a inviat!
Marcusica, scapashi cu palmele nebatatorite. Nu mai construieste Berceanu autostrazi. Asa ca iti doresc inspiratie rodnica.
Arde l pe mitocan!
@ Ghiţă Bizonu’
Observaţiile tale privind figuraţia soldaţilor în filme sunt interesante .
Cât priveşte apelativul ” conte du Malotru du Villain ” , considerând că eu nu te-am jignit niciodată iar tu o faci într-un mod absolut gratuit , dă-mi voie să-ţi spun că mă îndoiesc că eşti bizon .
Părerea mea e că , uneori , eşti bou .
UN SINCER SI INTARZIAT LA MULTI ANI, MAESTRE SERGIU NICOLAESCU !
Va marturisesc sincer ca intotdeauna am fost indragostita de marele Maestrul Sergiu Nicolaescu si implicit de filmele Domniei sale.
Eram o copila si totodata o martora directa a filmarilor de mare amploare pentru Mihai Viteazu, la care si parintele meu si-a adus indirect contributia cu soldati figuranti pe Dealurile Cetatii. O mobilizare nemaiintalnita de forte si un regizor-actor exemplar, unic, care a uimit un intreg oras istoric. Filmul, o capodopera cinematografica pe care o revad cu placere ori de cate ori am ocazia !
Astept cu nerabdare sa vizionez cel mai recent film, POKER, realizat in 26 de zile de catre cel mai mare regizor roman al tuturor timpurilor. Dupa cum spune Maestrul, revelatia filmului este simpatica si talentata Jojo, care ne-a incantat de fiecare data in Divertis …
PS
Marele regizor este criticat de un CTP si alti cativa ca el, in schimb este admirat de poporul sau care se inclina cu deosebit respect si mare admiratie in fata Domniei sale.
LA CAT MAI MULTI ANI, MAESTE DRAG !!