Remember Oxford Analytica?

Cui credeti ca apartin aceste expresii referitoare la presa din Romania: “moguli”, “inveninarea competitiei electorale”, “baraje de relatari ostile”? Nu va grabiti sa raspundeti prin “Traian Basescu” sau “orice trompeta din PDL a actualului presedinte”. Desi nu sunteti departe de adevar, sigur veti gresi. Asta daca nu aveti de gand sa raspundeti cu Oxford Analytica. Da, da! Expresiile se regasesc in raportul dat publicitatii anul trecut, in preajma campaniei electorale din Romania. Concluziile raportului au devenit rapid, sper ca va amintiti, piatra de baza in discursul “cantaretilor” lui Traian Basescu. Ele erau promovate atunci ca sursa suprema de legitimare a razboiului pe care marele conducator il purta si il poarta in continuare, nu cu criza, nu cu somajul, nu cu scaderea veniturilor si a puterii de cumparare a romanilor, ci cu presa.

Sa mai facem o incercare: demersul de revocare a presedintelui Senatului „este un alt pas al presedintelui Basescu in obiectivul sau pe termen lung de consolidare a puterii personale in dauna tuturor partidelor politice”. Va asigur ca daca veti raspunde cu „Adrian Nastase” sau „orice membru al PSD” nu veti gresi. Cu toate acestea, citatul nu ne apartine, desi suntem perfect de acord cu ideea. El este al expertilor de la Oxford Analytica, care, in ultimul raport, ne spun cum Traian Basescu si guvernul sau marioneta inventeaza tot felul de jocuri politice pentru a distrage atentia de la gravele probleme economice cu care ne confruntam.

Ma astept acum ca domnii de la PDL care stau pe la televizor sa faca acelasi lucru pe care l-au facut in campania prezidentiala. Adica, sa vorbeasca neincetat despre concluziile raportului si despre cum ele surprind cu mare fidelitate realitatea politica autohtona. Daca nu i-ati auzit inca inseamna ca nu au aflat de raport. Sunt sigur ca incepand de astazi o vor face. Evident, daca a avea coloana vertebrala din plastilina nu a devenit o conditie obligatorie pentru a fi membru in PDL.

PSD: între cicatrizarea rănilor şi căutarea soluţiilor pentru ţară

Este titlul editorialului meu de miercuri din Jurnalul National. Editorialul poate fi citit aici.

Nu credeam ca situatia sociala este atat de grava…

Faptul ca DOZA de circ administrata  poporului zilele acestea de catre actuala putere este tripla – revolutia desecretizata, telenovela arestarii Solomonului puterii si cererea de arestare a senatorului opozitiei – demonstreaza ca situatia este groasa.

De fapt, se anunta miscari sindicale, miscari sociale spontane iar guvernul nu prea mai are solutii. De aici nevoia de diversiuni mediatice – catuse, sange pe pereti, telejustitie la greu.

Va propun si un pariu. Stiti ca am doua dosare in instanta – dosarul cu campania electorala, cu caciulite, afise si 1000 de martori si Dosarul in care sunt acuzat ca am dat mita lui Melinescu printr-o numire facuta prin hotarare de guvern (aprobata de tot guvernul) pentru a obtine un dosar care oricum aparuse in facsimil in Evz. Bun. Mergem inainte. Mai exista un dosar – dosarul Zambaccian – trimis, retrimis de DNA la Parlament, apoi la Curtea Suprema, anulat de Curtea Suprema, retrimis la Parlament, ajuns din nou la DNA si pregatit de cateva saptamani de retrimitere la Curtea Suprema. Surprise! Dosarul asteapta linistit de saptamani intregi un moment prielnic sa fie trimis, triumfator,  la ICCJ. 

Intrebare : credeti ca acest dosar (al treilea) va fi trimis – public – la instanta maine sau poimaine, in chiar ziua Consiliului National?

Promit castigatorului carticica pe care o tinea in mana, pe afise, Traian Basescu la alegerile, fraudate moral, din 2004.

Efectele microeconomice ale macroimprumutului

Presa din aceste zile a scos la iveala un document de lucru al BERD care confirma un fapt pe care il stim cu totii si pe care doar Guvernul se face ca nu il vede si nu il aude: efectele economice pozitive ale imprumutului extern de la inceputul anului 2009 sunt minime.

Mai important insa decat constatarea unei situatii de fapt este, cred eu, sa incercam sa ne gandim un pic la cauzele care au facut ca acest imprumut sa fie unul ineficient. Desi sunt un om de stanga,  sunt unul dintre cei care crede ca astfel de imprumuturi nu se pot face doar pentru a acoperi cheltuieli. Acesti bani trebuie folositi pentru a stimula economia, pentru a sustine politici economice care sa relanseze productia si sa rezolve problema tot mai acuta a locurilor de munca. Din pacate, in Romania nu s-a intamplat acest lucru. Avem miliarde investite pe hartie, si niciun proiect concret demarat. Iar pentru asta s-au folosit tot felul de scuze. Inclusiv aceea ca banii trebuie folositi pentru pensii si salarii, pentru ca au scazut incasarile la buget, iar deficitul bugetului de pensii era oricum mare. Partial de acord, dar nu l-am auzit pe Emil Boc sau  pe Traian Basescu sa spuna ceva despre sutele de mii de locuri de munca pierdute si zecile de mii de falimente, ca urmare a introducerii si mentinerii impozitului forfetar intr-o perioada in care acest lucru nu se impunea.

Cum mai puteam folosi aceste fonduri? Sa luam exemplul situatiei de la CFR. Peste 10.000 de oameni vor fi concediati. Asta intr-un moment in care calea ferata a ajuns intr-o situatie deplorabila, iar riscul de accidente a crescut exponential. Ma intreb, cu ingrijorare, cum va fi rezolvata problema monitorizarii cailor ferate, cu aceasta scadere de personal? Cine va raspunde pentru cresterea riscurilor? In cazul, deloc de dorit dar destul de posibil avand in vedere ultimele luni, in care am avea un nou accident de tren, am fi din nou obligati sa ascultam teorii absurde despre atentate mai mult sau mai putin teroriste? Constat, cu regret, ca nimeni din actualul Guvern nu si-a pus problema unui program de investitii in calea de rulaj, in refacerea si extinderea acesteia. O astfel de politica ar fi atras si experienta multora din miile de concediati si interventia sectorului privat, care ar fi primit comenzi si posibilitatea de a-si pastra actualul numar de angajati. In schimb, vom avea din nou miliarde investite pe hartie si somaj in crestere.

PS: Sper ca Traian Basescu nu a vorbit despre ipoteza unui nou imprumut doar pentru a ne arata de pe acum „solutia” la problemele de competenta ale partidului si Guvernului pe care le stapaneste.

Perioada 2001-2004

Sunt multe discutii in legatura cu situatia economica actuala, cu efectele crizei, cu lipsa de performanta economica. M-am gandit, de aceea, sa readuc in memorie cateva elemente, cativa indicatori din perioada guvernarii PSD  2001-2004 :

România a suferit foarte mult, dupa 1989, din cauza lipsei de performanta economica. Desi evoluţiile politice au fost pozitive, desi reformele democratice au inceput sa se impună, reforma economica nu a urmat acelaşi drum. Singura şansa, astfel, ca România sa poată recupera decalajul care o separa de tarile Uniunii Europene, a fost aceea a concentrării tuturor eforturilor către eficientizarea economiei. Pentru aceasta, a fost nevoie de voinţa politica, de performanta guvernamentala si de strategie.

In anii 2001 – 2004, economia romaneasca a inregistrat o combinaţie, rar intalnita in plan international, de dezinflatie, scădere a deficitului contului curent si creştere economica puternica. Fara indoiala, creşterea economica susţinuta din toata acea perioada a condus la ameliorarea decalajelor fata de tarile dezvoltate, dar nu a fost nici pe departe suficienta.

Performanta economica, pe măsura ce s-a inceput adoptarea legislaţiei europene, nu s-a putut realiza doar pe stoc sau prin mecanisme de centralizare. Apropierea de Uniunea Europeana a făcut ca succesul economica sa fie unul real. Si trebuie evidenţiat inca un aspect, care acum tinde a fi trecut in plan secund: creşterea economica este rezultatul unei strategii coerente a guvernului.

Rolul guvernului este esenţial, iar acesta se regăseşte si in tarile mai avansate. In cazul României, politica economica a guvernului nu a fost uşor de susţinut, mai ales in contextul problemelor tranziţiei, care a generat presiuni sociale majore.

Daca in 2004, , situaţia economica era una favorabila, nu trebuie uitat ca refacerea sistemului economic si relansarea din 2005-2007 a venit imediat dupa o grava depresie generata de guvernările anterioare anului 2000. I

Trecute in revista, aceste evoluţii sunt următoarele:

1. Anii 2001-2004 au reprezentat o perioada  prospera din punct de vedere economic, cu o creştere economica globala de peste 23% a PIB fata de 2000. Creşterea a fost înregistrata in fiecare an, iar 2004 a adus si cea mai mare rata de creştere din Europa.
2. S-a inceput si rezolvarea unei dintre cele mai grave probleme ale tranziţiei – inflaţia. Aceşti ani au insemnat perioada cu cea mai accelerata de descreştere a ratei inflaţiei: de la 41% in 2000 la 9,3% in 2004. 
3. Voinţa politica existenta atunci a impus o mai mare disciplina la votarea bugetului, oferind mediului de afaceri si intregii societăţi o mai mare stabilitate. Astfel, am reuşit aprobarea bugetului de stat la termen pentru prima data dupa 1990, in fiecare dintre anii care au urmat: 2001-2005. Este vorba de cinci bugete consecutive.
4. Succesul economic intern s-a transmis si in relaţiile externe. Astfel, s-a reuşit finalizarea primului stand-by cu FMI dupa 1990, in anul 2003 (ultimul fiind realizat in 1978). Relaţia cu FMI a fost pentru prima data pusa pe baze normale, România reuşind sa demonstreze ca poate sa se tina de cuvânt. Din păcate, succesul de atunci nu a fost urmat, dupa 2004, de o evoluţie similara. Revenim iata la stilul amânărilor si incalcarilor de temene intr-o relaţie decisiva pentru imaginea administraţiei romaneşti.
5. Mediul economic privat s-a dezvoltat foarte mult si, poate cel mai important, guvernul a reuşit sa ii ofere garanţii de predictibilitate fiscala. Astfel, au fost elaborate si adoptate Codul Fiscal si Codul de procedura fiscala in 2003. De altfel, ultimul cod fiscal al României a fost adoptat in 1941. Stabilitatea tinde a dispare acum, din cauza lipsei de coerenta fiscala. 
6. România a folosit, pentru prima data, bugetul de stat ca instrument de dezinflatie (in acest fel, s-a mai rezolvat o problema: deficitul bugetar a scăzut de la 4% din PIB in anul 2000 la 1,2% din PIB in 2004).
7. Problemele concurentiale au inceput sa fie rezolvate, iar reforma structurala a intrat in ultimii sai pasi. 
8. Dupa desfiinţarea a peste 300.000 de IMM-uri intre 1997-2000, guvernul a adoptat politici specifice fiscale si bugetare prin care, dupa 2001, s-au reînfiinţat peste 400.000 de IMM-uri, creandu-se si un milion de locuri de munca noi. Aceste evoluţii sunt blocate in prezent, ca urmare a impozitelor suplimentare introduse, precum si a normelor care blochează dezvoltarea IMM-urilor.
9. Imaginea României la nivel internaţional a fost una mai buna, iar performanta economica a avut si rezultate concrete: a fost imbunatatit riscul de tara de către agenţiile internaţionale de rating pana la calificativul “investment grade”- ceea ce inseamna tara fara risc investitional, obţinut in anul 2004.
10. De asemenea, tot ca element de prestigiu, a fost obţinut pentru prima data calificativul “High Case Scenario” de la Banca Mondiala, in Strategia de ajutare a tarii (Country assistance strategy). Efectul direct a fost obţinerea unui miliard de dolari prin acest calificativ, pentru proiecte sociale si de infrastructura.
11. Ultima performanta amintita aici este finalizarea anului 2004 cu un sold favorabil al contului trezoreriei statului, de un miliard de dolari, suma ce a fost folosita de către guvernarea Aliantei DA in acoperirea deficitelor sale bugetare!

Dincolo de orice alte comentarii privind activitatea politica a fostei guvernări, trebuie reţinut ca performanta sa economica a fost, indiscutabil una remarcabila. Acest fapt a fost recunoscut si de reprezentanţii actualei coaliţii in momentul inceperii guvernării.

Practic, nici un alt guvern nu a putut sa refacă starea economica a tarii intr-o maniera atat de categorica si intr-un timp atat de scurt.

In acest fel, fostul guvern a oferit  guvernului care a urmat o “moştenire” pozitiva, care i-a permis acestuia sa isi acopere ineficienta si lipsa de strategie si  sa-si finanţeze găurile de la buget generate de experimentele fiscale din  anii urmatori.

Impresia principala care trebuie sa ramana, in urma unei astfel de analize comparative, este aceea a nevoii de strategie economica, a nevoii de coerenta si de voinţa politica. Fara acestea, un guvern nu numai ca nu ajuta economia tarii sa se consolideze, dar ii si pune piedici importante. Si cel mai grav lucru este ca, in afara de problemele economice pe care le generează, incompetenta unui guvern conduce la grave probleme sociale. Adică ajunge sa contribuie la creşterea sărăciei si a polarizării sociale, in loc sa ajute la creşterea bunăstării. Pentru a fi eficient, un guvern trebuie sa isi raporteze obiectivele si politicile economice la scopul mai larg al creşterii bunăstării populaţiei.

La multi ani, de 8 Martie!

Dragi si distinse colege,  La multi ani!

8 Martie este o zi de sarbatoare pentru voi, stimate Doamne si Domnisoare, sotii, mame, fiice,  dar si pentru noi – cei care va dorim sa fiti, in continuare, sanatoase, intelegatoare, frumoase pana la adanci batraneti.

Primiti, dragi colege, din partea mea, un gand de pretuire calda si urari de bine si impliniri in familie si in viata profesionala.

Raspunsuri

Pentru ca, intr-adevar, dupa cum am citit si din partea voastra, procedura de inscriere in partid este destul de greoaie, conducerea PSD a decis punerea la punct a unui mecanism de inscriere online pentru noii membri. Victor Ponta, actualul presedinte al partidului, si-a asumat responsabilitatea de a oferi o recomandare oricui va dori intrarea in partid in prima luna de la lansarea acestei modalitati de inscriere. Ma pun la randul meu, la dispozitia voastra pentru astfel de recomandari, in cea de-a doua luna, daca va fi nevoie. De acum, nu mai aveti decat sa va hotarati daca doriti sa faceti parte din proiectul PSD pentru urmatorii ani.

Mari, intr-adevar, frumusetea acestei primaveri nu este umbrita numai de intemperiile naturale, asupra carora nu detinem controlul, ci si de intemperiile sociale, economice si politice aduse de Guvernul Boc. Totusi, aici detinem si noi, ca cetateni ai Romaniei si ca membri ai Parlamentului, un anumit control. Cat timp institutiile democratiei functioneaza corespunzator, ne putem spune cuvantul. Din pacate, actualul guvern pare mai preocupat de blocarea oricarei influente civice sau politice in propria agenda decat de rezolvarea reala a unor probleme. Cel mai dificil pare a fi tocmai faptul ca suntem intr-un moment sensibil, in care orice greseala atarna de doua ori mai greu datorita situatiei economice.

Petrisor, Daniel Pavel, intr-adevar, si senzatia mea este ca PSD se intareste si, in acelasi timp, PSD intinereste. In astfel de momente se poate face o distilare coerenta intre oamenii interesati de un proiect politic, social si economic si simplii pasageri ai tranzitiei, care au incarcat degeaba randurile partidulul. Cele mai recente evenimente arata ca, intr-adevar, PSD scade in numarul de parlamentari (nu mai mult ca alte dati, insa), dar creste  in media calitatii umane si politice.

Pacala, logic ar fi ca cei plecati din PSD acum sa nici nu-si propuna sa revina in partid in preajma alegerilor, pentru a fi reprimiti ca fii risipitori. Altfel, activitatea departamentelor PSD este deschisa pentru absolut toti membrii partidului, astfel incat principiile si ideile la care ajung colegii nostri sa fie vizibile si transparente pentru oricine este cu adevarat interesat. Opozitia la Traian Basescu si Emil Boc apartine nu numai partidelor de opozitie, dar si structurilor societatii civile si cetatenilor. Din pacate, cum am spus si mai sus, institutiile democratice de control sunt blocate de catre guvernanti. Fiindca alegerile sunt departe, PDL este multumit de puterea sa de a impune, impreuna cu grupul independentilor, absolut orice lege si orice idee, fara a tine cont si de opiniile noastre. Or, intr-un stat democratic, un astfel de comportament discretionar poate fi sanctionat, in regula generala, doar prin noi alegeri.  Partea proasta este ca Romania a avut aceasta ocazie si nu a profitat de ea pana la capat. Sper numai ca alegerile din 2012 vor aduce un alt rezultat si ca PSD va face tot posibilul pentru a castiga aceste alegeri si a schimba stilul de politica impus de actualul guvern.

Calin, actualii guvernanti ataca tot ce nu le este supus si sanctioneaza tot ce inseamna profesionist cu coloana vertebrala, iar exemplul lui Dinu Zamfirescu nu este singurul. Din dorinta de a acapara tot ce inseamna institutie publica din Romania, ei au fost dispusi sa renunte la functionalitate. Cu „preferati” la conducere, s-a vazut si in trecut, institutiile functioneaza docil, nu eficient. Din pacate, PDL prefera aceasta varianta, dupa cum bine a observat si Doru Coarna.

Augustin, Sibilla, stiti ca intotdeauna v-am apreciat opiniile indiferent daca erau sau nu similare celor pe care le-am sustinut eu insumi. De altfel, inca de la filozofii greci am aflat ca maieutica, incercarea de a afla adevarul prin dialog deschis, este cea mai buna cale de rafinare a ideilor. Spre deosebire de unilateralismul actualilor guvernanti ai Romaniei – sau foamea de monocolor, dupa principiul „cine nu e in partid sau cu sefu, nu e cu noi” – imi place sa cred ca nu am dat niciodata impresia ca nu pot respecta o opinie sau un om daca nu este in acord cu mine. De aceea, chiar va rog, continuati sa fiti drepti cu propriile voastre idei si cu criticile la adresa mea sau a oricui altcuiva. Chiar daca nu am sa fiu neaparat de acord, va voi respecta parerea si voi incerca sa tin cont de ea.

Felix-cat, ai dreptate in ceea ce priveste mazilirea profesionistilor in dauna „apropiatilor” de partid. Principiul acesta este gresit nu pentru ca vine din partea unui anumit partid politic, ci pentru ca vine in contra ideii de profesionalizare a institutiilor publice. Nu ne putem astepta ca institutiile statului sa aiba rezultate daca guvernantii sacrifica competenta in dauna docilitatii, indiferent de numele partidului sau de numele „apropiatului”. De altfel, Catalin Tolontan, redactorul sef de la Gazeta Sporturilor, cu ale carui opinii politice nu am fost intotdeauna de acord, face o observatie foarte pertinenta in legatura cu schimbarea conducerii de la Autoritatea Nationala pentru Tineret si Sport, unde carnetul de partid a tinut locul competentelor manageriale si a unei decizii rationale.

Contele, si eu sunt de acord cu observatia ta. Pare ciudat ca un presedinte atat de populist precum Traian Basescu sa imbratiseze atat de selectiv ideile doamnei Hertha Muller, care l-a criticat dur pe domnul Patapievici de la ICR si si-a aratat aprecierea pentru domnul Oprea de la IICC. Probabil ca acesta este sensul faptului ca domnul Basescu, fiind la al doilea mandat, isi permite sa asculte numai de cine vrea. Ma intreb, in cazul in care scriitoarea laureata a premiului Nobel pentru literatura ar insista, oare ar putea Traian Basescu sa o acuze ca este subordonata vreunui mogul?

LePrince, datoria PSD de a face opozitie nu trebuie sa fie neglijata, exact precum spui tu si au spus si alti colegi de blog, insa ea trebuie pusa intr-o perspectiva in acest moment. La nici doua saptamani dupa alegerile interne din PSD, intr-adevar, lucrurile trebuie sa inceapa sa se adune, iar greselile guvernului sa fie atacate. Insa nu trebuie sa cadem in capcana de a trata numai efectele unei probleme. Ca partid de Opozitie responsabil, avem datoria de a ne adresa cauzelor si a incerca sa reparam greselile de acolo. In acest sens, poate mai relevant pentru o lupta impotriva unor planuri lipsite de ratiune ar fi coagularea sprijinului societatii civile si al cetatenilor mai degraba decat a lupta direct impotriva unei majoritati parlamentare deja robotizate sa voteze orice fara a rationa inainte.

Ciprian Bojan, si eu sunt, la baza, tot „dascal”, insa experienta mea de viata mi-a demonstrat ca nu functia sau profesia te fac ascultat intr-un grup de oameni intelepti si curiosi, cum sunt cei de pe acest blog. Aici se poarta o discutie pe baza de idei si concepte, sfaturi, critici, recomandari, in niciun caz o comparatie de cariere sau profesii. Opinia ta este binevenita aici si o astept si pe viitor. Sunt sigur ca educatia si ideile tale reprezinta mult mai mult decat „scoarta” pe care ai prezentat-o mai devreme.

Tiberiu, cred ca e destul de nedrept sa afirmi ca intreaga mea activitate se restrange la publicistica in acest moment, la fel cum probabil ar fi sa afirmi ca intreaga mea activitate se restrange la faptul ca am fost premierul Romaniei sau ca sunt, in acest moment, blogger. Proiectele mele politice exista si sunt in plina dezvoltare. Faptul ca ele nu sunt vizibile ar putea fi considerat un indemn, pentru cei care au incredere in mine, sa-mi vina alaturi si sa lupte pentru ideile social-democratiei.

Theodora0303, pe blogul meu nu pot decat sa-ti urez, la randul meu, la multi ani, foarte multa sanatate si multa putere de munca pentru a-ti transforma ideile si principiile social-democrate in realitate. Am mai spus-o si in alte ocazii, ma bucur foarte mult ca PSD are oameni pe care se poate baza pentru viitorul Romaniei. Chiar sper sa ai ocazia sa simti bucuria de a duce la capat un proiect pentru care oamenii sa te opreasca pe strada si sa-ti multumeasca. Este, de departe, cea mai mare satisfactie care exista in politica.

Instalatorul, ideea unei scrisori din partea conducerii pentru colegiile in care au fost alesi fosti parlamentari PSD, actual „independenti”, este o idee buna, ce ar putea fi pusa in practica pe viitor. De fapt, personal sunt de parere ca acestia resimt cel mai puternic dezamagirea acestor dezertari, mai ales in cazul parlamentarilor necunoscuti, ce au fost alesi mai mult ca reprezentanti ai partidului. In conditiile in care alegatorilor le-a fost promisa social-democratia si acum primesc din plin roadele ideilor lui Traian Basescu si Emil Boc, acestia merita scuze in primul rand din partea „dezertorilor”. Totusi, imi imaginez ca aceste scuze nu vor aparea prea curand. Poate doar in preajma alegerilor, daca „independentii” au preluat modelul „independentului” Traian Basescu. De altfel, Traian Basescu, din postura de presedinte „independent de partide” al Romaniei este, intr-un fel, si presedintele grupului din Parlament, iar relatia acestuia cu PDL este, in multe moduri, ca si relatia dintre acest grup si portocalii.

Bogdan, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului sunt alesi pentru 4 ani din respect fata de regulamente si cetateni. In 2008, cetatenii romani au ales nu numai numele persoanelor din Parlamentul Romaniei, dar si echilibrul politic format intre partide. Din punctul meu de vedere, pastrarea acestei functii la partidul care a obtinut-o la inceput este o forma de respect tocmai pentru acest echilibru decis de catre cetatenii Romaniei. Plecarile din partid datorate iluminarilor ideologice sau chiar si numai „logice” nu au fost printre termenii contractului social semnat intre candidati si cetateni. Alegatorii au votat oameni atat pentru calitatea lor cat si pentru apartenenta lor politica, iar legitimitatea oferita de alegeri se judeca in acesti termeni, nu in termenii unor „miscari” de front mai mult sau mai putin morale.

Marcus, esti savuros si cinic, ca de obicei, iar meritele tale in ceea ce priveste analiza politica nu au fost intotdeauna apreciate. In conditiile unei perceptii atat de precare asupra politicii, rolul satirei ca instrument de cunoastere este teribil de valoros. Iti recomand sa continui sa te exprimi asa, pe acest blog sau oriunde altundeva, cu scopul de a face oamenii sa inteleaga mai bine ce se intampla. Ridendo, castigat mores. Or, dupa cum vedem cu totii, moravurile actuale au o mare nevoie de indreptare.

Dragi prieteni, 3 000 000 de accesari!

Dragi prieteni, blogul nostru a marcat pana ieri 3 000 000 de accesari.

Va reamintesc, am pornit acest blog in 21 iunie 2007.

 Au trecut, de atunci, aproape 1000 de zile.

Voi ati transmis 73 913 comentarii iar eu am scris 1415 articole.

Interesant, am cautat sa identific si numarul comentariilor postate de unii colegi. Singura posibilitate rapida a fost sa aflu numarul comentariilor plus numarul raspunsurilor adresate colegului respectiv, in formula incrucisata, pe blog. Iata, spre exemplu, AYA apare de 8128 de ori (inclusiv cu numeroasele raspunsuri pe care i le-ati dat), AUGUSTIN cu 1856, INSTALATORUL cu 3372 si HARABULA cu 1617. Voi incerca, in zilele urmatoare sa maresc lista de exemple.

Oricum, va multumesc tuturor, inclusiv celor care doar au intrat pe blog fara sa comenteze.

Blogul imi pare, tot mai mult, un fel de roman fluviu, colectiv, cu multe personaje care isi scriu chiar ele rolul.

La Anvers, cu Traian Basescu si cu Rubens

N-am apucat sa va povestesc, din calatoria mea in Belgia, de la sfarsitul saptamanii trecute, vizita la Anvers, pe urmele lui Traian Basescu. Am ajuns in oras,  impreuna cu ceilalti colegi parlamentari, pe o vreme rece si urata. Ajungand acolo, primul meu gand a fost acela de a merge sa vizitam sediul NAVROM, locul de unde a pastorit, ani de zile, Traian Basescu flota comerciala a Romaniei. Ma gandeam sa propun sa punem eventual o placa comemorativa. Din pacate, am inteles ca nu mai exista un astfel de sediu. Am inteles ratiunile. Le intelegeti si voi.

Atunci, in loc de Navrom, am mers la Casa memoriala a lui Rubens, unul din marii maestri ai barocului. Nascut la 28 iunie 1577 (rac!), in Westfalia, Rubens se instaleaza, din 1589,  impreuna cu mama sa, la Anvers, unde isi construieste atelierul si o casa minunata, care a fost rascumparata, mai tarziu,  de primarie si transformata in casa memoriala. Acolo, am admirat, in afara unora dintre lucrarile sale (nu cele mai importante) si lucrari din colectia lui personala. Alte lucrari superbe ale sale pot fi admirate in Catedrala Notre-Dame din Anvers.

Pentru cei care nu stiu, Rubens a desfasurat si unele activitati diplomatice importante. Spre exemplu, a fost desemnat ca negociator secret si a pus bazele tratativelor de pace intre Spania si Anglia!

Tot in Casa Rubens, era organizata o interesanta expozitie cu lucrari care reflectau o moda a secolului 17, respectiv organizarea in casele mai bogate dar si in atelierele artistilor, a unei camere cu picturi acoperind apropae total peretii. Pe aceasta baza, unii dintre pictorii din epoca au “fotografiat” acele incaperi. Asa au aparut tablouri infatisand adevarate mici muzee private ale unor autentici amatori de arta. Aceasta tematica a fost mult utilizata la Anvers, in perioada de dezvoltare a burgheziei emancipate de la inceputul secolului 17. Intre primii reprezentanti ai acestui gen, au fost Jan Bruegel cel Batran dar si Frans Francken cel Tanar (mort in 1642 si de la care ne-a ramas un portret al lui Mihai Viteazul, intr-un tablou care se gaseste la un muzeu din Viena).

Si unii dintre pictorii romani sau anumiti colectionari din Romania au organizat, mai tarziu,  la sfarsitul secolului 19 si in perioada inter-belica, astfel de incaperi cu obiecte de arta, in principal tablouri. Atelierul lui Aman este un exemplu.

Multumesc, Lucia Verona!

Ieri, in toiul congreselor liberale, pe o vreme haina (va rog sa puneti corect accentul), am mers la Casa scriitorilor, raspunzand invitatiei Luciei Verona. Era pentru a doua oara. De data asta, trecand de la statutul de blogger-boboc la statutul de membru al juriului pentru concursul “Blog de blog”.  Nu-i stiu pe toti cei 45 000 de bloggeri, dar am inceput sa-i citesc pe unii dintre ei. Ieri i-am si cunoscut pe cativa . O observatie banala: lumea virtuala se extinde – din nevoia de exprimare si din nevoia de a impartasi cu altii bucati din propria viata.

Initiativa Luciei Verona de a-i scoate din fata calculatoarelor pe bloggeri si de “a-i demasca”, aducandu-i sa-si primeasca premii (nu lap-topuri ci carti),  a demonstrat ca multi din cei  care formeaza blogosfera romaneasca se afla, de fapt, in locuri departate, adeseori in strainatate, de unde incearca sa tina legatura cu cei ramasi acasa.

Tot ieri a avut loc si lansarea unor carti : “Labirint obligatoriu”, scrisa de Lucia Verona, “Parfumul vaduvei negre” – autor Oana Stoica Mujea si un volum de nuvele politice. Pentru mai multe detalii, veti merge, probabil, pe blogul Luciei Verona si pe cel al Oanei Stoica Mujea.

A fost foarte placut. Multumesc, Lucia Verona pentru efortul de a da un sens comun incercarilor noastre individuale.